joi, aprilie 18, 2024

Dupa tragedia aviatică din Ucraina, Europa și SUA vor lucra, din nou, împreună

Este cu desăvârșire imposibil ca abilul președinte rus, dl. Putin, să nu înţeleagă că derapajele mercenarilor săi din estul Ucrainei au devenit intolerabile.

Până la doborârea avionului de linie malaiezian, atât ocuparea militară a Crimeii cât și conflictul de graniță ruso-ucrainian au fost tratate cu multă îngăduință de către liderii europeni care au considerat, într-o manieră egoistă, că este vorba doar despre o divergență cu caracter local care nu îi va afecta și pentru care nu merită să strice profitabilele relații de afaceri cu Federația Rusă. Și asta, în timp ce SUA încercau din greu să obțină un compromis cu UE pentru impunerea unor sancțiuni conjugate, eficiente și proporționale. Practic, atât liderii UE, cât și cei doi cei mai importanți lideri politici naționali din Europa, dna Merkel, cancelarul Germaniei, și dl Hollande, președintele Franței, au pus constant batista pe țambal și au frânat cât au putut eforturile președintelui american. Acest fapt l-a pus pe dl Obama în fața unei alegeri dificile: să acționeze unilateral împotriva Rusiei și să dea, în acest fel, prilejul criticilor de pretutindeni să considere că ne aflăm în fața unui nou abuz american sau să fie pradă republicanilor, consecvenți unei critici acide a activității sale, care să-l acuze de slăbiciune în fața pretențiilor revizioniste ale Rusiei. Președintele american a ales să rămână împreună cu aliații tradiționali, dar precizând că nu exclude acțiuni unilaterale.

Disputele occidentale, însă, au favorizat planurile președintelui Putin și au întărit convingerile liderilor separatiști că influența liderului rus este cu adevărat copleșitoare și că acțiunile lor se vor derula sub zodia impunității. Astfel a început folosirea tirurilor de rachetă sol-aer care a dus la prăbușirea a numeroase elicoptere și avioane de luptă ucrainiene. Rebelii pro-ruși nu au o dotare profesionistă care să le permită să facă diferența dintre aeronavele civile și cele militare și trag haotic cu jucăriile lor zgomotoase și criminale, procurate prin grija și cu largul concurs al Moscovei.

Însă, joi, 17 iulie 2014, rebelii au doborât un avion aparținând Malaysia Airlines (MH17) cu 298 de suflete la bord de multiple naționalități (preponderent europeni) dintre care 80 de copii. Zero supraviețuitori.

În acest moment, conflictul s-a internaționalizat. Liderii europeni au înteles că, in secolul 21, nu mai există conflicte regionale. Cetățenii lor sau ai unor state prietene au fost uciși de niște sălbatici trimiși de dl Putin sa împiedice „nazismul”.

Unii comentatori au fost dezamăgiți de reacția neconvingatoare a dnei Merkel după tragedia aviatică. Nu m-aș hazarda să-i aprob. Cancelarul german este un politician abil și înțelege utilitatea păstrării deschise a canalului diplomatic cu Moscova, mai ales în contextul în care acesta pare să fie singurul care mai funcționează.

Faptul că liderii europeni au „schimbat macazul” este susținut de discuția telefonică dintre premierul olandez, dl Mark Rutte, și președintele Rusiei, discuție catalogată de către primul ca fiind „very intense”. Ulterior, la o conferință de presă, dl Rutte a spus referitor la dl Putin: „He has one last chance to show he means to help”. Acest limbaj arată că Olanda nu va tolera niciun fel de menajamente față de Rusia. Mai mult, dnii Rutte și Cameron au cerut ca UE să iși schimbe atitudinea față de Rusia în fața probelor concludente care arată că responsabilitea revine separatiștilor pro-ruși, deci Rusiei înseși.

Ar mai putea Rusia să iasă cu fața curată? La limită, da. Dar acest lucru ar presupune abandonarea separatiștilor și a estului Ucrainei, cu consecințe nefaste pe termen lung asupra Crimeii care ar rămâne fără coridor terestru. Însă, președintele rus nu pare să ia în calcul această opțiune, el declarând: “And certainly, the government over whose territory it occurred is responsible for this terrible tragedy.”

Așadar, nu mai este cale de întoarcere nici pentru Europa, nici pentru SUA și pentru Rusia. Foarte probabil SUA vor aplica sancțiunile, chiar și unilateral, iar economia Rusiei va plăti prețul agresivității „ţarului” Putin. Liderii europeni dau semne că se vor replia și vor acompania măsurile americane pentru că situația a devenit necontrolabilă și pentru că opinia publică europeană va pune o mare presiune asupra lor.

Aducerea vinovaților în fata justiției va fi obiectivul clar și asumat al țărilor democratice, iar dl Putin va deveni complet nefrecventabil.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. În toată afacerea există totuși un lucru pozitiv: uriașa pierdere de imagine a Rusiei, cu Putin și toată gașca aferentă. Multiplele ”feregelele” colorate sub care s-ar ascunde, cică, ”o față umană” au fost (în fine) sfîșîiate, ieșind la suprafață hîrca oribilă care rînjește spre vest de 300 de ani. În conștiința publicului occidental va fi foarte greu să mai inserezi tot felul de tromboane cu ”războiul rece cîștigat”, ”democratizarea” Rusiei, să nu mai ”ostracizăm” Rusia și să o tratăm ca pe un stat ”normal”, etc., etc., etc. Prețul plătit a fost mare, FOARTE MARE, dar măcar prin acest sacrificiu să se închidă gura tuturor AGENȚILOR DE INFLUENȚĂ PLĂTIȚI care ne ”blow our minds” de atîta amar de vreme. Altfel sacrificiul (involuntar) a celor 300 de suflete omenești va deveni un fel de ”garbage” scufundîndu-se în ”lada de gunoi a istoriei” printre milioanele de cadavre est-europene (inclusiv ruși).

    Adică se vor devaloriza la nivelul amforelor antice-și-perfect-lucioase pescuite de Putin în Marea Neagră cu cîțiva ani în urmă. ȘI ASTA CHIAR AR FI O TRAGEDIE !

  2. Disputele politice sunt si vor fi interminabile. Dincolo de acestea ar trebui instituit un armistitiu pentru 1 saptamana timp in care sa li se permita patrunderea in zona a specialistilor, recuperarea tutoror ramasitelor, recuperarea bunurilor furate, incarcarea tuturor in cateva vagoane si ducerea in Olanda. Pur si simplu curatat locul si iesit complet din zona.
    Rebelii isi pot continua nebuniile dupa 1 saptamana de armistitiu, politica poate fi nesfarsita.
    Orice tergiversare creaza si mai multa frustrare. Oamenii neutri nu pot intelege cum de in anul 2014 mersul lumii depinde de cativa rebeli orgoliosi si niste brute salbatice.
    Bunicul meu povestea ca in cel de-al doilea razboi mondial, dupa lupte, era o perioada de armistitiu in care fiecare tabara isi lua ranitii si isi ingropa decent mortii. Dupa 70 de ani nu se poate face un armistitiu pentru o identificare si o ingropare decenta? Sa nu fi evoluat in nici un fel rasa umana?

    • Din păcate, mersul lumii depinde de nişte meschine interese şi de resurse energetice iar rebelii orgolioşi şi brutele sălbatice sunt instruite, echipate, hrănite şi plătite de un anumit stat care, culmea, se vrea european. Nici acum 70 de ani regulile de minimă onoare şi respect ale războiului n-au fost respectate de ruşi care, iată cât au evoluat; de ce acuzaţi în bloc rasa rasa umană?

      • Pentru ca dupa 70 de ani de la ultimul razboi mai mare, inca nu exista respect pentru fiinta umana. Fie ca fiinta umana sunt 300 de oameni care nu aveau nici o treaba cu zona in care au fost omorati, fie ca sunt palestinieni care locuiesc pe o bucata de pamant controversata.

        • Ne abatem puţin de la subiectul articolului postat de autor. Dar da, sunt de acord cu dvs. că terorismul este manifestarea cea mai dezgustătoare a lipsei de respect pentru fiinţa umană şi tinde să spulbere tot ce va fi însemnând evoluţia rasei umane.

  3. Liderii „Europei unite” isi mai pot permite sa „o scalde”, putzin. Deocamdata, nu exista un raport „oficial” (sau macar international) care sa stabileasca vinovati si vinovatii. Este in interesul separatistilor (si rusilor, in masura in care sunt implicati) sa intarzie si sa ingreuneze o astfel de ancheta. Ramasite, cadavre, cutii negre etc. sunt probe materiale care pot contura o concluzie, un raport. Dar mai sunt si alte probe care pot contura o concluzie, probe asupra carora cei vinovati nu pot avea vreo influenta (imagini din satelit, inregistrari radar, inregistrari audio/video, marturii). Abia atunci cand se va contura o concluzie larg-acceptata, trebuie sa fim atenti la liderii Europei. Atunci putem fi siguri ca-si dau arama pe fata. Presa din tarile europene nu este controlata ca cea din Rusia. Opinia publica europeana va fi mai bine informata decat cea din Rusia. Daca opinia publica europeana va naste un curent clar si puternic anti-rus, liderii europeni vor avea de ales intre business si voturi. Abia atunci se vor „limpezi apele”, cred eu. Pana atunci, liderii europeni se pot agata de „prezumtia de nevinovatie” si au un motiv „onorabil” sa nu reactioneze dur.

    Cat despre sanctiunile economice, coreenii comunisti mor de foame, dar par fericiti si mandri de conducatorii lor. De ce n-ar putea fi si rusii fericiti, in acest fel? Cu toate sanctiunile economice la care s-ar putea gandi SUA si UE.

    Dupa „9.11”, SUA s-au considerat victima unui atac si au declarat razboi (global) terorismului. Daca si Olanda (tara NATO) se considera victima unui atac, iar eradicarea terorismului din estul Ucrainei devine un obiectiv NATO?

  4. Din cate am citit, comandantul separatistilor pro-rusi a scris un mesaj pe o retea de socializare, prin care se lauda cu inviolabilitatea spatiului aerian al regiunii. Si-a sters mesajul cand a aflat ce fel de avion au doborat, dar asta inseamna ca individul are obiceiul sa acceseze internetul si nu cred ca de acum incolo va pastra „tacerea virtuala”.

    Ceva ma face sa cred ca personajul nu este un expert in acoperirea conexiunilor si ca exista „organe” capabile sa-i identifice locatia. De ce nu poate fi dotata armata ukrainei cu jucarelele necesare pentru anihilarea lui, locatia exacta fiind detectata „with a little help from our friends”?

  5. Nu cred, interesele economice vor dicta, mortii vor fi ingropati, Putin va fi in continuare la masa mai marilor lumii…
    Lumea politica nu se opreste in loc pentru 300 de morti.
    Cinismul si ipocrizia politica vor continua.

  6. Ii banuiti pe liderii europeni de o brusca indreptare a coloanei in raport cu sangerosul putin ? Va inselati amarnic. Veti vedea aceiasi codosi pertractand la nesfarsit cu oligarhul rus de la Kremlin, filozofand asupra necesitatii de a avea relatii bune cu „o mare tara, o mare cultura bla-bla-bla”, de fapt cu ochii la valiza cu bani a stapanului din Piata Rosie. Nefericitii care au murit in aceste conditii ingrozitoare vor fi uitati foarte rapid, as spune incredibil de rapid pe masura ce alte evenimente vor acapara prim-planul brakingnews-urilor de carton ale televiziunilor de pretutindeni, iar Putin va rade in barba privind cearta cvasi-permanenta a asa-zisilor lideri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Lucian Lungu
Mihai Lucian Lungu
Cu o experienţă de peste 15 ani în Baroul Bucureşti, Mihai Lucian Lungu este avocat coordonator în cadrul Cabinetului de avocatură M.L.Lungu. Alături de echipa sa de avocaţi, Mihai Lucian Lungu desfăşoară servicii destinate persoanelor fizice şi companiilor pe zona de afaceri şi investiţii financiare. Este pasionat de politică externă, artă, precum şi de beneficiile apei pentru sănătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro