sâmbătă, decembrie 4, 2021

După Varşovia: subdezvoltarea românească ca risc de securitate

Summitul de la Varşovia este, pentru România, o ocazie de examinare a propriilor limite şi eşecuri. În pofida ameninţării ruse întărite prin anexarea Crimeii, flancul de sud al Măriii Negre nu a beneficiat de atenţia acordată celui nordic. Solidaritatea aliaţilor cu România, la nivelul angajamentelor trimiterii de trupe terestre, a fost modestă, spre a folosi un eufemism. Ceea ce a contat, în cele din urmă, a fost parteneriatul cu Statele Unite, cel căruia îi datorăm prezenţa soldaţilor americani pe teritoriul nostru. În fine, dezvoltarea relaţiei cu Polonia poate fi privită ca un semn dătător de speranţă, pe termen mediu şi lung.

Dincolo de toate aceste date ale geopoliticii, întrunirea de la Varşovia nu poate fi separată de contextul politicii interne de la noi. Anvergura modestă a României este consecinţa propriei ei subdezvoltări. Ratarea modernizării autohtone, în deceniile din urmă, ne obligă la o privire lipsită de complezenţă. Poziţia strategică şi sprijinul, constant, al Statelor Unite, nu sunt suficiente. Este nevoie, acum,mai mult ca oricând, de confruntarea cu răul care ne macină, aşezând România pe temelii şubrede şi compromise instituţional.

Imaginea politicii româneşti, la o lună de la alegerile locale, este aceea a delirului demagogic. Măririle salariale votate de parlament sunt forma cea mai brutală a acestei strategii de mituire colectivă pe care se întemeiază proiectul nostru de viitor. Rând pe rând, fiecare dintre categoriile sociale este ţinta unui asemenea troc deloc subtil. Fidelitatea şi tăcerea îi sunt cumpărate. În locul bunei guvernări şi al transparenţei, ceea ce se oferă este complicitatea şi iresponsabilitatea fiscală. Viziunea unui echilibru bugetar nu este încurajată, de vreme ce alegerile proxime sunt singurele care contează.

Administraţia Bucureştiului, sub îndrumarea primarului- membru al Uniunii Scriitorilor, doamna Firea, este expresia paroxistică a acestei derive naţionale. De la războiul cu copacii la interzicerea unor evenimente şi păşunismul ceauşist al viziunii comunitare, dominaţia PSD în Bucureşti sufocă,compromite şi inhibă iniţiative. Victoria doamnei Firea, ca şi a celor asemenea ei,este victoria stagnării şi populismului. Iar absenţa unei opoziţii efective nu face decât să crească şansele unei hegemonii de durată.

Cât despre energia domnului Dragnea, cel care se pregăteşte să devină premier după alegerile parlamentare, nerăbdarea domniei- sale este de înţeles. Perspectiva unei naţiuni conduse de un politician condamnat definitiv pentru infracţiuni împotriva democraţiei este generatoare de optimism. România s-ar alătura, oficial, acelor state ce mizează pe profesionalismul validat de curţile de judecată. Ostilitatea faţă de cabinetul Cioloş anunţă agenda de campanie. Ca şi la locale,PSD se află în cea mai avantajoasă dintre poziţii. Confruntat cu un PNL slăbit şi cu un guvern care nu face decât să gestionneze treburile curente, PSD se instalează, comfortabil, în postura de apărător al celor mulţi. În fruntea acestei social- democraţii radiind modestie şi cinste, Liviu Dragnea este un soldat dedicat, cu o carieră ireproşabilă.

Cu fiecare alegere ce întăreşte sentimentul de inevitabilitate al marasmului democratic, subdezvoltarea României se consolidează şi devine o stare endemică, confundându-se cu unicul viitor pe care îl putem imagina. Corupţia, cleptocraţia, impotenţa administraţiei, toate acestea par să fie imposibil de dislocat. Epoca entuziastă a speranţelor “ colective” este trecut. Prezentul este al PSD şi al aliaţilor săi.

Subdezvoltarea este riscul de securitate pe care nu îl mai putem ignora. Precaritatea instituţională şi economică subminează şansele unui angajament autentic de politică externă. Atingerea ţintelor bugetare în materie de apărare este iluzorie. Grupul naval de la Marea Neagră se bazează pe absenţa marinei militare autohtone. Pentru Rusia, România oferă imaginea reconfortantă a unui inamic auto-subminat de propria sa impotenţă. Statul român este cel mai redutabil aliat involuntar al Rusiei, prin incapacitatea sa funciară, consolidată timp de decenii.

Elegantele planuri ambiţioase alcătuite în tihna capitonată a sălilor de conferinţă se suprapun peste realitatea cotidiană a unei naţiuni anesteziate politic.Captivitatea subdezvoltării este un pericol mortal pentru independenţa noastră. Viitorul complicităţilor locale ne poate fi fatal.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Dupa Brexit, nucleul fondator se va înrăi şi subdezvoltarea poate atrage eliminarea ţărilor neserioase din UE. Mai rau înca, sunt destule grupari de interese în RO care s-ar simti avantajate într-un spatiu economic omogen sărac, din Muntenegru pâna în Transnistria.

  2. adica dumneata spui ca noi sintem de vina ca imperialistii ne au supt singele atitea veacuri ?
    pai sigur ca conducatori patriei vor sa fidelizeze poporu; ca dora asa am cistigat si Transilvania ! am fidelizat iobagi de acolo si uite ce bine am dus o de pe urma nemtilor
    cind a veni momentul, intoarcem armele

    • dragi tovarasi si pretini ! frati romini !
      daca vorbim de fidelizare, apoi tara noastra ii construita prin fidelizare
      intr o tara in care statul nu i format din criminali si hoti, nici macar din indivizi ce striga integritate da ei is cu musca pe caciula, unguru ii tratat ca rominu,ortodoxu ii la fel ca protestantu, homosexualu ii egal heterosexualului si asa mai departe.pai mai ezista tarisoara asta daca rominu nu primea ce o agonisit neamtu si evreu ? da chiar si unguru ?daca nu primea esploatatu ce o avut esploatatoru ? organili va invata cu duminica orbului ! da rominu i jmeker ; pai votau ei pe iliescu daca nu le dadea de a moaca apartamentele in care ii adusesera ceausescu ? si le o dat ca erau a noastre a intregului popor !

  3. Un tablou cam pesimist dar în mare parte adevărat.
    Da,statul român şi instituţiile sunt corupte.Da,economia este subdezvoltată şi nivelul de viaţă este penultimul din UE.Dar din ce cauză sunt toate acestea?Nu cumva din cauza noastră?Cine l-a votat pe comunistul Ilici Iliescu de trei ori(10 ani!) şi pe Băsescu(încă 10 ani)?Nu poporul a menţinut ultima rămăşiţă a fostelor partide comuniste în România dintre toate statele foste comuniste(mă refer la PSD)?Iată,Bucureştiul Capitala României este în ghearele PSD în totalitate într-un fel de nouă Restauraţie comunistă care dă aripi lui Iliescu,Băsescu,Dragnea,Ponta,Năstase.Cred că noi toţi avem o vină pentru starea de degradare în care a ajuns România.
    Pe de altă parte,suntem forţaţi să fim mai opimişti,dracu’ nu este chiar aşa de negru.De bine de rău economia este în creştere,lupta anticorupţie este în desfăşurare,partenerii euro-atlantici parcă încep să ne aprecieze mai mult,guvernul Cioloş şi preşedintele Iohannis au început să se mişte mai bine.Dar cei 26 de ani de anarhie numită de Iliescu „democraţie originală” îşi spun cuvântul.România a pierdut startul dezvoltării ei începând din anii 1990.Iar azi,după 26 de ani,dă semne că nu se poate despărţi de boala comunistă.

    Asta e!Să scrâşnim din dinţi şi să mergem înainte.Oricum,altă şansă nu avem.Iar pentruasta ne trebuie şi un dram de speranţă pe care elitele noastre intelectuale ar trebui să o promoveze…

  4. Fiecare, cu meseria lui. Strategia militara e o meserie si ea. Iar o strategie buna devine evidenta pentru public abia dupa ce si-a atins scopul. De obicei, de pe margine, putem intui corect o tactica, dar strategia trebuie lasata pe seama meseriasilor, zic eu.
    Nu sunt vreun specialist militar sau vreun publicist specialist la toate, dar ma uit pe harta si vad asa:
    – Tarile baltice sunt mici-micute si toate trei ocupa o suprafata cam cat a Belarusului – aliat si satelit al Rusiei. Doua dintre statele baltice au granita cu Rusia.
    – Finlanda are ditamai granita cu Rusia.
    – Polonia are granita cu Belarusul.
    – Ucraina e o tara mare si are granita (cam volatila, ce-i drept) cu Rusia.
    – Mai mult de jumatate din litoralul Marii Negre apartine unor state NATO si anti-ruse.
    Avand in vedere cele de mai sus, mi se pare logic ca centrul de greutate al masurilor de descurajare ale NATO sa fie mai catre nord. Adica n-as zice ca Romania ar trebui sa se simta nedreptatita sau neglijata.
    Sa nu uitam ca baza de la Deveselu este baza NATO si ca ceva asemanator, in Europa de Est, gasim doar in Polonia. Tancuri americane au ajuns in judetul Brasov si e posibil ca sa mai fie si alte exercitii care sa justifice prelungirea perioadei lor de „sedere” in Romania.
    Sigur, daca tinem cu tot dinadinsul, putem cauta nod in papura, dar mie mi se pare ca nu e cazul sa deplangem nivelul de securitate al Romaniei de azi.
    Cat despre politica interna, ea nu are de ales si, de voie, de nevoie, va prelua directia politicii externe. Sechelele pre-’89 vor fi vindecate, tumorile extirpate, iar politica interna se va insanatosi. Nu azi, nu maine, dar poimaine – sigur!
    Doamna Firea este, astazi, un fel de domnul Ponta, in perioada ascensiunii. Putem presupune ca si declinul ii va fi la fel de spectaculos.

    Eu nu plang de mila Romaniei de azi. Plang de mila Romaniei anilor 1990 sau 2000. Cea de astazi imi pare a fi facut pasi notabili inainte. Si nu pot sa nu ma gandesc ca cei ce deplang Romania de azi regreta, de fapt, Romania anilor ’90. :)

  5. La sfârșitul anilor ’30 „voievodul culturii” Carol al II-lea cumpăra fidelitatea fierbinte a slujbașilor statului prin unul din cele mai moderne planuri de pensii din lume, prin cartiere luxoase penru funcționari și angajații nenumăratelor regii naționale din toată țara. Cele mai cunoscute fiind Primăverii și Vatra Luminoasă din București. S-au contruit nenumărate edificii publice moderne (Academia militară, Palatul Victoria, Palatul telefoanelor, etc,) Toate astea s-au făcut pe socoteala echipării armatei, care a fost veșnic amânată. Tot așa cum victoria Frontului Popular din Franța în 1936 a produs o serie de pomeni sociale (ce stau la temelia falimentului franțuzesc contemporan :-D ) care la rândul lor s-au fâcut pe socoteala echipării armatei franceze, atunci câtd lumea se îndrepta clar spre război…

    România a păstrat o armată de paradă, cu uniforme ofițerești ce stârneau admirația creatorilor de modă parizieni și și-a bazat întreaga politică de securitate pe garanțiile oferite de sistemele sale de alianțe și mai ales pe garanțiile extraordinare se securitate acordate Poloniei și României de Franța și Marea Britanie după ce Hitler a înghițit Cehoslovcia. Franța a căzut în câteva săptămâni în Mai-Iunie 1940, iar Anglia a scăpat în extremis de pe continent cu armata pulverizată.

    Imediat după căderea Franței, când România rămăsese în fundul gol, URSS a ocupat Basarabia și Bucovina de Nord în urma unui ultimatum brutal (aveți 24 de ore să dispăreți de acolo). La consiliul de coroană ce a precedat acceptarea ultimatumului rusesc, profesorul Nicolae Iorga a aflat șocat că armata română, ce strălucea pe la parăzi are muniție pe mai puțin de 3 săptămâni, poate o lună. Că din cele peste 1000 de tancuri cehoslovace ce trebuiau fabricate sub licență s-au cumpărat vreo 100. Că artieleria e echipată prost cu nenumărate modele de tunurui dar toate în cantități mici. Că aviația militară finanțată generos prin timbrul aviației și tot soiul de alte taxe are vreo 50 (din 700 planificate) de avioane de vânătoare moderne Hurricane, Messerschmit Bf-109E, Heinkel 112, IAR-80 (3 bucăți fără mitraliere :-D ) + alte 100 (IAR-14, PZL-11 & PZL-24) demodate dar cât de cat funționale și mai puțin de 40 de bombardiere medii Bristol Blenheim (aduse din Anglia cu câteva luni înainte), dintr-un necesar planificat de peste 500… La astea se mai adăugau alte vreo 6-8 bombardiere grele românești IAR-79 și 35 de bombardiere medii poloneze PZL-37 Los ce se refugiaserăîn România în 1939. Dl. Iorga a întrebat furios bine, bine dar ce s-a făcut cu banii din timbrul aviației, cu bugetele de înarmare?! I s-a răspuns că avioanele și tancurile sunt scumpe și că statul a avut atâtea alte necesități stringente :-D

    Azi apărarea României nu mai e compromisă în schimbul unor planuri exotice de pensii sau de construcția de cartiere luxoase. Ea e compromisă de pomeni și milostenii meschine acordate haitelor de nenorociți înfometați…

    Cine nu învață istoria, o repetă. NATO e o alianță solidă azi. Însă cine știe ce ne rezervă ziua de mâine?! Armata română de azi e într-o sutuașie mult mai disperată ca-n 1940. Ca și atunci, bani ar fi, dar sunt și alte necesități mult mai stringente, cum ar fi de exemplu pensiile speciale ale foștilor activiști de partid, milițieni și secutrist, APV-iști din serviciile de intendență și contabilitate pensionași cu decenii înainte de vârsta legală … Doar din banii risipiți pe ăștia (fără a mai socoti alte risipe) s-ar putea echipa o armată modernaă în câțiva ani…

  6. Si pentru integritate. Decat un monstru de 30 milioane care sa domine si apoi sa inghita tarile din jur, mai bine trei-patru catelandri care sa latre inclusiv unii la altii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro