marți, mai 24, 2022

Eșecul unei manipulări de mari proporții

Grozăvia săptămânii ce se încheie nu ar fi fost completă dacă ea nu ar fi adus cu sine și scandaloasa revenire în spațiul public a unei persoane care în orice țară europeană, cu un puternic și consolidat set de valori juridice, politice și morale, ar fi dat demult socoteală pentru abominabilele ei fapte.
Iar după aceea, adică după ani buni și binemeritați de închisoare, ar fi făcut orice ca să se ascundă de ochii lumii.
Iată însă că în România, țara unde chiar și infractorii care, prin cine știe ce prestidigitații au ajuns să facă parte din Parlament, au dreptul să legifereze în folosul propriu și al celui care i-a înscris pe lista de vot asigurându-le un loc eligibil, se poate ca un ins ce se face vinovat de un abuz grav în serviciu ce a costat viața unui tânăr pe numele lui Bogdan Gigină să apară la televiziune. Și preț de o oră și mai bine să îndruge verzi și uscate, să se prefacă a fi om de onoare, să mintă, să facă pe nevinovatul. Să spună, fără să îl oprească și să îl pună la colț nimeni, că a ajutat pe toată lumea, că și-a făcut nesmintit doar datoria și că, de când se știe el pe lumea aceasta, nu a făcut decât să apere interesul național. Că este o victimă a justiției, că a fost pe nedrept trimis în judecată, că a stat îndeajuns în umbră și că, având în vedere situația dificilă prin care trece țara, s-a decis să revină în prim-planul vieții politice. Dorind să își reia în posesie partidul pe care el l-a creat și care, pe vremea în care l-a condus cu mână forte, nu a fost decât un fel de bodyguard, un fel de ordonanță ba al PDL-ului în anii în care acesta era controlat, neconstituțional, de Traian Băsescu, ba al PSD-ului din perioada Victor Ponta. O va face cât mai curând posibil cu scopul de a-l readuce în actualitate după divorțul de PMP al aceluiași Traian Băsescu.
Numitul Oprea Gabriel, fost conducător de doctorate, deși este agramat așa cum sunt și Viorica Vasilica Dăncilă, și Dănuț Andrușca, și Valentin Popa -Pamblică, fost șef de partid, fost prim-viceprim-ministru, socotit la un moment dat ca un posibil succesor al unui Victor Ponta obosit și devenit indezirabil chiar și pentru cei care îi stăteau în preajmă, a apărut serile trecute la Realitatea Tv. La invitația justițiarului Rareș Bogdan.
Numitul Oprea Gabriel și-a făcut nestingherit numărul. A repetat până la saturație nu numai povestea că ar fi om de onoare, însușire ce nu mă îndoiesc că l-a făcut să fie un stahanovist în fabrica de doctorate false, fără minimă acoperire științifică, ci și placa ce l-a făcut celebru. Aceea cu interesul național. A spus că nu are nici o vină în moartea lui Bogdan Gigină. A pozat în victimă dar și în ființă enigmatică, adâncind misterul legat de ceea ce s-a întâmplat în sufrageria proprie în seara alegerilor prezidențiale din decembrie 2009. A fost ascultat cu gura căscată de amfitrionul emisiunii. Care s-a comportat aproape identic cu felul în care s-a manifestat Ion Cristoiu cu ocazia pseudo-interviului cu Sebastian Ghiță.
Operațiunea de mega-manipulare a opiniei publice părea a fi aproape o reușită dacă la numai câteva zile nu s-ar fi dat publicității înregistrarea comunicațiilor radio din seara în care și-a pierdut viața Bogdan Gigină. Au apărut și alte mărturii referitoare la faptul că abaterile de la prevederile legale comise în seara cu pricina erau la ordinea zilei în Ministerul de Interne și aceasta în folosul exclusiv al fostului său șef, generalul Gabriel Oprea. Tuturor acestor acuze, dl. Oprea le-a răspuns cu un tupeu formidabil. Stimulat, probabil, și de modificările la Codurile penal și de procedură penală operate săptămâna aceasta de coaliția PSD-ALDE. Modificări ce îi sunt și lui favorabile.
În octombrie 2015, după nenorocirea căreia i-a căzut victimă, din vina exclusivă a d-lui Gabriel Oprea tânărul polițist Bogdan Cristian Gigină, am publicat pe adevărul.ro un editorial în care atrăgeam atenția că, dacă fapta impostorului Oprea va rămâne nepedepsită, România riscă să devină Republica generalului Izmană.
Iată că generalul Izmană revine în actualitate chiar în zilele în care Parlamentul dezincriminează parțial abuzul în serviciu. Republica generalului Izmană este și țara în care furtul, hoția abuzul în serviciu au primit binecuvântarea majorității parlamentare. În frunte cu numiții Dragnea Liviu și Tăriceanu -Popescu Anton Călin. Oare ce blestem să se fi abătut asupra României dacă sus-numiții ar urma să fie înlocuiți de Gabriel Oprea?
Deșteaptă-te, Române!


Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Aveti categoric dreptate. Cu toate astea, in cazul lui Bogdan Gigina ar fi trebuit sa cada si ceva capete mai mici. Seful de dispozitiv, si ala care urla ca dementul fa bresa, fa bresa, astia trebuia dati curtii. Fara ei generalul padurii intarzia poate, dar un om bun traia si azi. Ideea e ca abuzul nu este produsul exclusiv al celui care beneficiaza direct de abuz, ci si a celor care sunt instrumentali oin comiterea faptei. In investigatii, anglofonii au o fraza care mie imi place tare mult – ‘knew, or reasonably ought to know’. Cand aplici testul asta, ii gabjesti si pe instrumentali, si trimiti mesajul ca apararea Nurenberg nu tine, cum n-a tinut nici atunci. Un pic off-topic, cu pardon.

  2. Generația „frunțile plecate” cu biografia în două epoci total diferite nu poate altfel, nu are alte aptitudini? După o viața fără telefon, fără mașină de scris, practic fără televizor în naționalcomunismul auothton pensionarii și budgetarii „politici” de azi se mândresc, se mulțumesc cu abundența de programe TV, pot telefona, totul e minunat? Capitalismul „autohton” se poate și asa?

    ….”… țara în care furtul, hoția abuzul în serviciu au primit binecuvântarea majorității parlamentare. În frunte cu numiții Dragnea Liviu și Tăriceanu -Popescu Anton Călin. Oare ce blestem să se fi abătut asupra României … „….

    Tinerii sunt pe alta planetă? In era digitală tinerii sunt foarte bine conectați cu ceilalți tineri din UE, din lumea întreagă. Muzica, film, sport, cultura, arta, știința, patrimoniul universal e la indemână cu un clic. Yutoube, Facebook, Twitter, Internet, Google oferă tinerilor altceva decât mârșăvii dâmbovițene zilnice. De ce să se intereseze tinerii pentru mizeria politică dâmbovițeană de ieri, de azi, de mâine?
    „Cintarea României” la academie, la istorci, până la bicentenar? Fără public tânăr, numai pentru uz propriu și cititorii publicației contributors?

    Jecmăniti pas cu pas, zi de zi, an de an la fiecare contact cu serviciile publice, care ar trebui să servească binele obștesc, tinerii votează cu picioarele…..

  3. Frumos textul, cu tot cu nota sa de tragism. Dar, autorul se miră că a început resurecția infractorilor care au părăsit o vreme prim-planul politicii românești. Greșit. Scena politică românească a fost pregătită de coaliția de guvernare PSD-ALDE-UDMR pentru persoane de cea mai joasă speță care ar putea fi invitați în lumina publică, la conducerea Cetății. Într-un stat oligarhic, cu aceștia infracțiunile pot fi făcute mai ușor, ei sunt mai disponibili la fărădelegi și pot fi oricând șantajați sau trimiși din nou la închisoare.

    Statul mafiot (în sensul structurii politico-administrative și în contextul legislativ actual) creat de actuala cleptocrație NU poate avea printre conducătorii săi cetățeni cu vreo brumă de morală. Este lipsit de realism să sperăm ca la vârful politicii românești să ajungă alături de dl Dragnea și d-na Dăncilă mari personalități, repere etice. Este în acest context de așteptat nu doar să fie chemați la conducerea țării infractori condamnați, liberați etc., care au mai făcut politică, ci chiar persoane din lumea interlopă. Aici am ajuns…

  4. Un politist moare in misiune in timp de pace, in afara oricarui conflict sau batai de strada.

    Acest lucru inseamna ca misiunea respectiva nu a fost pregatita si nici condusa corespunzatror.

    Raspunderea revine comandantului acelei misiuni, oricine ar fi acesta si indiferent de ce legi sunt aplicabile.

    Comandantul misiunii respective a fost ministrul.

    ===
    Nu am scris nici o un cuvant despre vinovatie sau raspundere penala. Nu imi permit sa ma eijez in judecator pe forumuri.

    Subliniez doar ca indiferent de sentinta definitiva a tribunalului (chiar aceea de inexitenta a faptei su cea de achitare), raspunderea este si ramane a comndantului, adica a ministrului.

    Raspunderea aceasta are de-a face intr-o anumita masura tocmai cu onoarea militara. Si nu are nici o relevanta in cauza daca respectivul comandant este vinovat su nu din punct de vedere penal. Nici chiar administrativ.

    Nu are nici o relevanta nici daca respectivul comandant a fost un geniu militar sau politic. Vorbim despre o moarte in timp de pace, in lipsa oricarui conflict. Era de datoria sa sa ia toate masurile pentru ca asa ceva sa nu se intample.

    Insist asupra faptului ca vinovatia penala nu are relevanta in acest caz, unde vorbim exact despre onoarea militara. Onoarea militara este de esenta armatei, fara onoare armata nu ar mai fi armata ci doar o gashka de mercenari. Si onoarea asta nu este de competenta nici unui tribunal pamantesc.

    Desigur, politistii nu sunt militari, dar chiar ei au insistat sa fie asimilati ostirii. Nu vorbim aici despre „politia” locala (fostii gardeini publici).

    Departe de mine gandul de a sugera un gest asemanator celui facut de Rommel, dar as spune cu deplina umilinta si voce joasa ca poate onoarea militara i-ar impune comandantului sa se retraga definitiv in sufrageria domniei sale. Si o mea culpa sincera (daca e posibil) ar mai repera (!) ceva.

  5. Nu cred ca asta este un semn bun daca Oprea a reapărut pe ecrane și a făcut astfel de declarații. Senzația mea este ca pensii chiar ne-au învins iar legile modificate vor intra în vigoare. Este un semn ca acesti păduchi corupti capătă din ce in ce mai multe puteri, altfel n-ar fi avut curajul unul ca Oprea să iasă public să declare toate alea. Trebuie opriți acești nenorociți cu orice pret, pentru noi și copiii noștri!

  6. Fără supărare, era cumva Gabriel Oprea cel care conducea motocicleta lui Bogdan Gigină?

    Gabriel Oprea poate fi ultimul om (și probabil chiar este) dar asta nu înseamnă că nimeni nu mai e responsabil pentru propriile fapte. Exact de asta merg lucrurile așa cum merg în România, pentru că opoziția e la fel de lipsită de credibilitate ca și puterea. Fiecare om trebuie să-și cunoscă propriile limite și să refiuze să mai conducă, dacă e prea obosit.

    Gabriel Oprea e un personaj sinistru pentru politica românească, dar chiar dacă ar fi dat el însuși ordine acelui polițist, tot nu e responsabil pentru modul cum își conducea respectivul motocicleta. Moartea lui Bogdan Gigină e despre cum merg lucrurile în România, nu despre Gabriel Oprea.

    • Unul dintre românii care au ajuns taximetriști pe-aici a fost într-o altă viață polițist. Chiar și după 7-8 ani în Anglia e în continuare telespectator fidel de Antena 3 și povestea cu mândrie cum a scandat el împreună cu colegii lui în față la Cotroceni ”Ieși afară / Javră ordinară” și și-au aruncat ei caschetele peste zidul (gardul?) palatului.

      Cam ăștia sunt polițiștii din România, iar Bogdan Gigină era unul dintre ei. Nu era nici Doina Cornea, nici Ana Blandiana. O întrebare de baraj, pentru oricine a stat vreodată de vorbă cu un polițist român: credeți că îi era rușine pentru că făcea parte din escorta lui Gabriel Oprea sau se mândrea cu asta?

      • Ordinul de a circula cu viteza prin Bucuresti e la fel de criminal ca toate celelalte mii de ordine primite de catre politie de la Oprea. Nu este permis sa circuli cu viteza prin Bucuresti, un oras cu infrastructura indecenta.

        Politicienii ca persoane nu pot avea urgente, nu pot circula cu girofarul, asa cum este imperios necesar pentru echipajele in misiune ale salvarii, pompierilor si politiei.

        Nu cred ca esti la prima abatere Harald. Ajungi cam des la filozofii complicate inutil. Dai de gandit.

      • Confundati niste chestii. Nu are relevanta daca Bogdan Gigina era mandru sau nu ca era politist sau ca ex-politistul taximetrist era mandru de prostia lui. E important faptul ca Oprea a incalcat legea si ca urmare un om si-a pierdut viata. Sau poate credeti ca faptul ca era politist ii diminueaza calitatea umana. Comparatiile cu doamnele mentionate sunt de prost-gust din mult prea multe motive ca se le enumar aici.

      • Oprea a săvârșit un abuz asupra polițiștilor si trebuie sa plătească, deoarece desi nu avea dreptul la escortă cungirofar i a obligat pe respectivi la aceasta cât e ziua de lungă pana când au obosit – ei, nu Oprea! – deoarece nu aveau oameni la schimbul 2/3, din cauza schemei si bug insuficient.

      • esti complet pe langa.
        daca oprea nu avea escorta in general, si mai ales in ziua si la ora aia, venind de unde venea, nu mai conta intrebarea „cine conducea motocicleta?”
        in politie, ca peste tot, sunt si javre si oameni decenti…

    • In urma unor achitari rasunatoare din ultoma vreme (dovada dosarele prost intocmite sau la comanda), eu banuiesc ca generalul Izmana va fi exonerat;
      Altceva ii trebuie cautat lui Oprea, nu neatentia sarmanului Gigina.
      Eu cred ca principalii vinovat sint cei ce nu au semnalizat corespunzator gropile.
      NB,
      cit despre revenirea in politica a lui Oprea, foc de paie. La fel ca revenirea prim plagiatorului national.

  7. Din întâmplare am văzut pe youtube o parte din emisiunea incriminată. Rareș Bogdan a încărcat din răsputeri sa- l faca pe tam major sa raspunda la niste intrebari cheie dar gloriosul tablagiu a refuzat să răspundă. Am văzut astfel de comportamente și la lideri mai educați din lumea asa zis buna, care se prefac ca au raspuns la o intrebare cand in fapt vorbesc verzi și uscate dar evită să rostească un da sau nu. Tony Blair, Sarkozy, Hollande, dar mai recent si Mme May, erau si sunt maestri în ă se ascunde in spatele cuvintelor.
    Nu-l compar pe generalul de popote cu acești lideri mai educați dar obiceiul politicienilor de a nu raspunde bărbătește (un termen cam sexist pe care mi-l asum) este una din cauzele declinului partidelor tradiționale.
    Desi fara carisma Rareș Bogdan este unul din putinii ziaristi de cenți rămași.cel puțin așa pare de la distanță.

  8. Nu cred că e vorba de nici un blestem. E vorba de lipsa de reacție a unei mase critice de oameni care să curme din fașă orice astfel de tentative de revenire sau de ascensiune a minciunii, ticăloșiei, falsului și aroganței obraznice. În lipsa „arătării cu degetul” astfel de indivizi vor considera că și-au găsit „fraierii”. Cred că despre asta e vorba în tot ce ni se întâmplă…

Dă-i un răspuns lui Cinicul Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro