joi, martie 28, 2024

E chiar musai să fiu american?

Știu că textul de mai jos e un fluierat în biserică și că protestul meu riscă să necăjească pe adepții corectitudinii politice de sorginte nord-americană. Mă tem, de asemenea, că am să-l supăr pe profesorul Valentin Naumescu. Îl voi amărî, probabil, și pe Vladimir Tismăneanu, reputat istoric și cercetător, pe care îl prețuiesc sincer pentru formidabilele sale analize și rechizitorii anticomuniste. Nu în ultimul rând, părerile mele pot părea o blasfemie și pentru ceilalți entuziaști receptori ai articolului profesorului Naumescu “În apărarea relației transatlantice: I am an American. Der Spiegel face o eroare esențială” (contributors.ro, 20 iunie 2013). Cu toate astea, să-mi fie cu iertare, nu mă pot abține, când vreau să fluier, fluier.

Carevasăzică… În articolul indicat mai sus, cunoscutul analist de politică internațională critică în termeni duri, când sarcastici, când ironici, un comentariu publicat în Der Spiegel de Jakob Augstein sub titlul “Obama’s soft totalitarianism. Europa must protect itself from America”. Potrivit apreciatului comentator, Jakob Augstein adoptă o nepermisă atitudine critică a politicii nord-americane (în fapt, un scandalos protest anti-american, domnule Augstein) plecând de la un pretext pretins rizibil și neînsemnat, chipurile o ipocrită preocupare pentru respectarea dreptului la intimitate, viață privată ori suveranitate națională, după caz.

Citez din analiza profesorului Naumescu: “Folosind ca pretext scandalul interceptărilor făcute de serviciile secrete americane (vai, ce surpiză pentru Der Spiegel, CIA interceptează convorbiri şi scanează e-mailuri în interesul de securitate al Americii, cine ar fi crezut una ca asta?, in lumea inocentă a Europei aşa ceva este inimaginabil…), comentatorul german atacă în fapt, virulent, America şi relaţia transatlantică, atitudine pe care o dezvoltă explicit spre finalul analizei sale.” Potrivit domnului Naumescu, articolul în discuție este “tendențios”, bazat pe o abordare simplistă, de o suficienţă alarmantă pentru prestigiul internaţional al publicaţiei”(Der Spiegel, n.m.-F.Ț.). În optica sa, e un veritabil sacrilegiu, domnule Augstein, să critici politica nord-americană mai ales când o asemenea critică vine din Europa, “o lume mică, îmbătrânită, complexată şi vulnerabilă, aflată în dezacord cu ea însăşi, lipsită de creativitate şi de competitivitate (mai nou, şi de joburi), dominată de mărunte obsesii, fobii şi orgolii naţionale, de un anti-americanism care nu poate fi înţeles decât ca insuportabila povară a recunoştinţei”. Mai departe, potrivit profesorului Naumescu, critica politicii de interceptare și supraveghere a comunicatiilor deconspirate de numitul Edward Snowden este o “înflorire suspectă și bolnăvicioasă a discursului pseudo-intelectual despre imperialismul american”, motiv pentru care trebuie să haidem “ fie şi simbolic, să nu uităm cui datorăm libertatea de a spune astăzi ce gândim şi să-l întâmpinăm atlfel decât Der Spiegel pe preşedintele Statelor Unite, aflat în vizită în Europa: I am an American!”

Uau, I am an American, uau, ce bucurie, uau!

Domnule profesor, sincer să fiu, uau, nu-s chiar așa bucuros. Lipsa mea de entuziasm în fața unei asemenea provocări ar putea fi, la o primă analiză, motivată de trei categorii de temeiuri pe care, până să ajung la argumentele principale și principiale, le iau pe rând că-mi sar în ochi.

Întâi de toate, jalba reclamantului, subiectul în sine al articolului incriminat. Da, l-am citit și eu și am constatat că el deplânge politica serviciilor secrete americane de interceptare a comunicațiilor, de imixtiune fără drept în viata privată a cetățenilor planetei (inclusiv germani) și de piratare a unor date aparținând diverselor entități publice și private din America sau de aiurea. Vi se pare că, în lipsa unor dovezi că asemenea interceptări și imixtiuni sunt legale, este o știre de aruncat sub preș? Suntem noi îndreptățiți să închidem ochii în fata acestor eventuale abuzuri pe motivul că și alții abuzează la fel (chiar dacă la o altă scară)? Este chiar atât de ilegitimă preocuparea unui jurnalist german de a încerca să deconspire pe spionul conaționalilor lui și este așa de “esențială” eroarea cotidianului care-l publică? Eu unul găsesc că nu poți să te aperi de astfel de acuzații fără să iei subiectul de coarne și să răspunzi cumva inteligibil. A escamota acuzația de viol sub presupunerea, fie ea veridică ori credibilă, că și alții violează este, iertați-mă, o apărare de doi dolari.

Doi… Să trecem peste primul argument ca fiind prea fandosit și prea juridic. Să admitem, prin urmare, că acuzațiile domnului Augstein sunt simple temeri sau proteste nefondate ori că, de vreme ce toată lumea fură, negustor cinstit este și hoțul prins. Cu toate astea, chiar dacă m-aș cuibări într-o asemenea paradigmă, nu pricep totuși cum de temerile jurnalistului german sunt probe de “anti-americanism” ori “înfloriri suspecte și bolnăvicioase de discurs pseudo-intelectual”. De unde și până unde? Adică dacă eu declar că nu-mi place pizza înseamnă că-s anti-italian? În fond, ce înseamnă a fi “anti-american”? America e atât de vastă, de bogată și de săracă, fumoasă și urâtă, veselă și tristă, atrăgătoare și respingătoare, încât nu ai cum să-i ții împotrivă. Nu poți fi contra lui plus și a lui minus în aceeași propoziție logică fără să te decredibilizezi. Prin urmare, a eticheta pe cineva drept “anti-american” doar pentru că lansează o acuzație (fie ea și nefondată, dar-ar Dumnezeu să fie!) împotriva unei firimituri din America este, cred, un real capăt de lume.

Trei. Să zicem că, totuși, “anti-americanismul” este un concept care trebuie citit într-o altă cheie, cea a boscorodelii în fața politicilor de stat de peste Atlantic, a lamentărilor complexate ale provincialului fată de centru, a nodului european în papura Casei Albe. Dintr-o asemenea perspectivă, domnul Augstein este “anti-american” nu pentru că detestă Vegasul, ci pentru că îndrăznește să pună în discuție programe ale politicii de stat americane, mai ales în domeniul afacerilor externe. Într-o astfel de abordare, dacă așa definim “anti-americanismul”, atunci nu cumva defensiva “pro-americanului” ar trebui să fie alta? Nu cumva trebuie el să se apere de acuzațiile aduse de jurnalistul german fără să-l ia în răspăr? Și, odată deschisă cutia Pandorei (atunci când e deschisă), nu cumva ar trebui el să explice minciunile și manipulările planetare referitoare la pretinsele arme de distrugere în masă care au dus la recente războaie și nenorociri? Tare mă tem că da: provocat de “anti-american”, “pro-americanul” va trebui să dea socoteală de ce au fost şi de ce sunt ucişi oameni în Irak și Afganistan, de ce am susținut și am înarmat regimuri dictatoriale sau rețele teroriste după cum ne-au dictat interesele de moment, de ce dreptul internațional este o cârpă de șters cu ea peste Belgrad, de ce Hiroshima, de ce Vietnam, de ce Guantanamo, de ce Oscar pentru Argo, de ce drone, de ce, de ce, de ce.

Dar, în fond și la urma urmei, eu nu sunt nici pro-, nici anti-american, nici nu mă omor după etichete simplificatoare de felul ăsta și nu demolarea lor este principala motivație a intervenției mele. Ceea ce m-a instigat să mă implic în dezbatere sunt alte trei motive care țin, toate, de principiile judecăților istorice.

În primul rând, implicita invitație a domnului profesor Naumescu de-a trăi din amintiri. În ochii domniei sale, Europa este la ora asta o muiere decrepită, trecută bine de menopauză, ridată și celulitică, împuținată și șleampătă, care trebuie să mulțumească secundă de secundă Unchiului Sam că a salvat-o în tinerețe de tentativa de viol a lui Hitler. Așa o fi, nu zic nu, dar asta e o figură de stil cam vetustă ea însăși și cam fumată. S-o gândi el europeanul de rând, pe bună dreptate, vreme de o secundă din ziua de azi, cu recunoștință la D-Day-ul de ieri şi la salvatorul plan Marshall. Așa cum se gândește probabil, tot o secundă, la Atena și la Roma și-și zice mândru că Europa e locul unde s-a născut lumea. Și poate, tot o secundă pe zi, că taman el, europeanul, a descoperit şi a crescut America și că taman America este aceea care tre’ să fie “împovărată” de sentimentul recunoștinței. Putem specula așa la nesfârșit… Cred însă că în celelalte zeci de mii de secunde ale zilei sale, europeanul se gândește la prezent și la drepturile lui (inclusiv dreptul la intimitate și viață privată, sau dreptul de nu-i fi bombardat Belgradul) și că are îndreptătirea să arate cu degetul înspre oricine care îi afecteză aceste drepturi, indiferent cine o fi acela. Și, în plus, să nu accepte justificări care nu au legătură cu subiectul ori, mai grav, să se lase violat de cineva doar pentru că acest cineva l-a salvat, cândva, de la viol.

În al doilea rând, ceea ce m-a motivat să intervin a fost o subtextuală acceptare a dublului standard, regăsită în articolul profesorului Naumescu. O ilegalitate este gravă dacă e comisă de X și devine acceptabilă dacă faptașul ar fi Y. Cum am putea explica altfel refuzul profesorului Naumescu de a ataca fondul acuzațiilor jurnalistului german? Cum ar fi reacționat el dacă articolul ar fi vizat imixtiunea autorităților germane în viața privată a cetățenilor americani? Îmi amintesc de altfel de o abordare similară a domniei sale pe tema odioaselor atentate de la Boston pe care, absolut de înţeles, le deplângea, dar pe care refuza să le plaseze într-o analiză comparativă cu nu mai putin oribilele crime comise de militari americani în teritorii năvălite cu încălcarea dreptului internațional. De altfel, apelul domnului profesor la solidaritate mondială împotriva terorii “anti-americane” are un aer de patetic îndemn leninist : “Mult mai importante acum sunt, cred, atitudinea publică energică, opinia clară şi fără echivoc, condamnarea actului criminal (fără adăugiri stupide de genul „da, dar şi americanii…” care nu fac decât să trădeze vinovate ezitări ale judecăţii noastre politice devenite tot mai confuze) şi mai ales susţinerea puternică pe care orice cetăţean al lumii civilizate trebuie să o acorde libertăţii, valorilor democraţiei liberale, spiritului civic, respectului pentru viaţă, şi nu în ultimul rând dreptului de a participa în siguranţă împreună cu familia şi de a te bucura de evenimente din spaţiul public, adică exact ceea ce urăsc, se pare, duşmanii libertăţii. Numai prin atitudine fermă, neclintită, prin afirmarea şi reafirmarea continuă, fără ezitări, relativizări şi ambiguităţi a valorilor în care credem şi prin apărarea modelului cultural al libertăţii războiul cu teroarea poate fi câştigat. (Valentin Naumescu, “Boston, despre tragedii, oameni şi valorile în care credem”, contributors.ro, 18 aprilie 2013).

În fine, a treia obiecțiune de principiu. Cred cu tărie în beneficiul nuanțelor în analiza istorică și în nevoia de a evita simplificările clișeice. În plus, ar trebui să ne apropiem cu rezerve de chipurile cioplite și să ne ferim de generalizări pripite sau abordări maniheiste. Știu că există adevăruri istorice care nu pot fi relativizate, dar asta nu legitimează judecățile șablonarde sau propunerea de a investi natiuni, țări ori continente întregi cu statut de Făt-Frumos sau balaur, după caz: crimele lor sunt acte de terorism, crimele noatre sunt war on terror, spionajul lor e scandalos, al nostru este pentru apărarea securității naționale, America e o divă, Europa, o cotoroanță. Lista poate continua… Apoi, ce înseamnă, de fapt, îndemnul să consider că “I am American”? Cumva să mă identific simbolic și idolatru cu cetățenia unor locuitori ai planetei pentru că ai lor înaintași au avut o contribuție în victoria împotriva nazismului? Sau poate pentru că acești locuitori ai planetei trăiesc în “leagănul democrației” (scuzati-mă un clișeu mai stupid n-am găsit)? Dacă pe americani trebuie să-i pun de-a valma în ramă, pe logica asta ce ar trebui să mă fac cu germanii? Să-i hulesc pe motiv că un dement din nemul lor a vrut cândva să cotropească planeta? Iertați-mă pentru comparatie, dar asta îmi amintește de solidaritatea unor prieteni dinamoviști care jubilau recent la aniversarea a nu știu câți ani de când ei, prietenii, mă bătuseră pe mine, Steaua, în finala unei Cupe. Îti aduci aminte ce bătaie v-am dat atunci?…

Dacă asta e logica istorică a oului sau găinii, atunci aș prefera să zic I am an African, pentru că, dacă ăsta mi-ar fi pașaportul, ar trebui să fiu mândru pentru că din mine s-ar trage, nu-i așa?, lumea întreagă.

(articol publicat în Dilema veche)

Distribuie acest articol

69 COMENTARII

    • Articolul ca articolul, dar stai sa vezi comentariile ce-o sa-ti placa…
      Sper sa n-ajunga chiar si „bec” sa citeasca articolul de mai sus, ca deja mi-e mila de bietul domn Tuca…. Ce mama naibii, are si libertatea de exprimare (ba chiar si aia de gandire) limitele ei…

      • ba da, mai camarade, l-am citit, nu chiar pe tot, ca e ultraplicitisitor si plin de clisee stingiste antiamericane stil presa sovietica, si asa e, e scris numai ca sa vezi, dom’le, trebuie sa fii contra domnilor naumescu si tismaneanu, ca e bine sa te iei de aia seriosi ca poate te confunda lumea cu ei. Nu e cazul. In rest comentariile obisnuitilor semidocti frustrato-complexati cu cirpa de vase a lui arafat la git, de mai mare risul. Sau scirba. Mai degraba scirba. Oricum, camaradul tuca si-a facut datoria, camarazii vor aprecia si ii vor darui o bascalie cu mutra camaradului che gargara pe frunte.

    • „de ce Hiroshima, de ce Vietnam, de ce Guantanamo, de ce Oscar pentru Argo, de ce drone, de ce, de ce, de ce.”

      Acestea, dupa cum ar trebui sa stiti deja, sunt „de ce”-urile oricarui antiamerican. nu spun ca sunteti antiamerican, mai degraba vi le asumati fara discernamant.

      Dar ca ati adus vorba de Guantanamo.. Gitmo: “Some Of Most Pampered Prisoners On The Planet”; We Even Remove American Flag From Their Sight At Their Request

      Pe langa ce se spune acolo, personalul inchisorii era obligat sa nu atinga Coranul cu mana goala, adica era obligat sa foloseasca manusi, pentru a arata respect si pentru a nu jigni sensibilitatile teroristilor.

      De ce Vietnam? Chiar, de ce? Acolo se lupta cu URSS, iar retragerea din vietnam avut ca efect uciderea a 3 milioane de vietnamezi de catre comunisti. „de ce, de ce, de ce…”

      Pot continua pe mai multe pagini cu exemple care arata ca nu cunoasteti nimic subiectele pe care le abordati, dar as pierde prea mult timp. Asta e unul dintre cele mai slabe articole de pe contributors, si sunt multe slabe.

    • daca lasati la o parte stilul jucaus al articolului, gasiti o idee fundamentala rezonabila in el? e evident ca articolul dlui Naumescu a fost interpretat „in gluma” de dl avocat.
      si separat: partenerul dlui avocat tocmai declara saptamana trecuta ca Gazprom e in top 5 clienti ai casei de avocatura. in aceste conditii, e usor sa-ti pese mai curand de drepturile omului la Guantanamo decat de ce e „bine” (in mod absolut) pt Romania sii Europa.

  1. Nu inteleg ce sustineti d-le Tuca. Pe de alta parte dvs. nu intelegeti America sau nu vreti, aveti interese nelegate de .Din pacate, folositi imagini care va descriu ca pe un misogin si ca pe un „discriminant” (faut de mieux) fata de cei in virsta, recte femei; citez: „muiere decrepită, trecută bine de menopauză, ridată și celulitică, împuținată și șleampătă, care trebuie să mulțumească secundă de secundă Unchiului Sam că a salvat-o în tinerețe de tentativa de viol a lui Hitler”. Stil minunat. Apoi ideile? Motivul acestui articol? Cum credeti ca va’ va folosi? Ma-ntreb.

    • Sa-i foloseasca pentru ce? Ca sa se puna bine cu americanii si sa-l ajute in cariera, sa aiba si el „interese legate de”?

  2. Din pacate, dupa 1990 Romania s-a umplut de yesmani, de intelectuali situati neconditionat la dreapta, de sustinatori ai economiei de piata ce isi ascund sub acest concept cinismele, de inghititori de discursuri publice pe nemestecate si de pro-transatlantici. Naumescu, un om al sistemului contemporan, nici nu ma astept sa fie altceva.

  3. Întâi de toate, jalba reclamantului, subiectul în sine al articolului incriminat. Da, l-am citit și eu și am constatat că el deplânge politica serviciilor secrete americane de interceptare a comunicațiilor, de imixtiune fără drept în viata privată a cetățenilor planetei (inclusiv germani) și de piratare a unor date aparținând diverselor entități publice și private din America sau de aiurea. Vi se pare că, în lipsa unor dovezi că asemenea interceptări și imixtiuni sunt legale, este o știre de aruncat sub preș?

    Hahahaha…Revolta unora privitoare la culegerea si inspectia datelor din spatiul cyber este legata de multa necunoastere. Aceste activitati au fost si sunt legale (aprobate de Congress), si sunt efectul controversatului „Patriot Act” ce a fost (re)activat dupa atentatele teroriste de la 11 septembrie. Apropos, „Patriot Act” are o istorie veche, de mai bine de 200 de ani. La acea vreme, marina americana avea dreptul, fara aprobare guvernamentala, sa deschida focul impotriva oricaror corabii suspectate de piraterie in Marea Caraibilor (mai toate erau britanice sub protectia Majestatii Sale ;-) ). Asta pentru a asigura siguranta comerciala in acea zona. In ziua de azi, prerogativele „Patriot Act” stipuleaza atributii exceptionale in aria executiva a administratiei SUA. Printre altele, Guvernul poate monitoriza tranzactii financiare, poate intercepta comunicatii intre diverse parti suspectate de terorism, atat domestic cat si international. Snowden a violat contractul de confidentialitate cu compania de consultanta la care lucra, fiind in perfecta cunostinta de cauza ca aceasta presteaza servicii pentru Guvern in domeniul sigurantei nationale. Refugiul din Hong Kong, declaratiile „soc” din presa britanica nu au facut altceva decat sa alimenteze suspiciunile legate de intentiile sale.

    • „Printre altele, Guvernul poate monitoriza tranzactii financiare, poate intercepta comunicatii intre diverse parti suspectate de terorism, atat domestic cat si international.”

      Guvernul poate face acesta lucruri atunci cand macar unul dintre „capetele” fluxului de bani sau informatii se afla pe teritoriul USA. Altminteri inseamna aplicarea abuziva a legilor US pe teritoriul altor state!

      In orice stat civilizat exista un echilibru intre drepturi si obligatii. Prin urmare, nu se poate „exporta” doar una dintre cele parti ale contractului social. Exemplu simplu: nu se pot oferi serviciile sociale din Canada daca se doreste mentinerea nivelului de impozitare din SUA, si nici nu se pot oferi libertatile cetatenesti din SUA daca se doreste mentinerea sigurantei cetatenilor din Canada.

      • Guvernul poate face acesta lucruri atunci cand macar unul dintre “capetele” fluxului de bani sau informatii se afla pe teritoriul USA. Altminteri inseamna aplicarea abuziva a legilor US pe teritoriul altor state!

        Unde este problema? „Patriot Act” este litera de lege in SUA si a fost aplicat in SUA.
        Aceasta indignare universala este ridicola. Legea este in vigoare de mai bine de 10 ani si a fost urmata de extinderi aprobate de administratia Obama in 2011. Toata lumea informata cunostea ca NSA culege date si le stocheaza pe perioada limitata. Datele pot fi monitorizate de agentiile guvernamentale cand exista suspiciuni pentru activitate terorista.

        Tot articolului d-lui Tuca este o rabufnire, evident scrisa la nervi (am dubii despre calitatile de avocat ale domniei sale dupa ce am citit minunea de mai sus) si in intregime neinformata. Nu il obliga nimeni sa se declare american, sa simpatizeze cu americanii, dar cel putin inainte de a a avea tantrumul de mai sus ar fi putut sa se informeze, pentru ca e o persoana a legii – cel putin asa presupunem.

        Inca ceva pentru suporterii lui Snowden…azi s-a publicat in presa americana conversatiile stimabilului pe care acesta le-a purtat in 2009 pe diverse bloguri publice si conform carora ii considera pe „fluieratori” buni de „impuscat”. Intre timp si-a schimbat opinia radical si a devenit unul dintre ei. Go figure!
        Si Mr. Snowden Senior a aparut la televizor si i-a transmis odraslei sa inceteze cu spectacolul trist pe care l-a pus la cale. E la milimetri distanta de „treason”.

        • Ceea ce lispseste din analiza domniei voastre este o distinctie intre legi ce sunt in conformitate cu principiile constitutiei Americane si legi ce nu sunt. Integritatea normative si politica a democratiei Americane este amenintata de legi ca Patriot Act, de existenta Guantanamo Bay, de politica de rendition si toate celelalte aspecte problematice pe care le identifica autorul in articolul sau excelent de clar si de bine argumentat. Si legile de la Nuremberg esta legi,d ar asta nu inseamna ca nu le putem judeca si evalua. Doar ca ceva este legal nu inseamna ca este si drept. Ca observatori lucizi, cu un simt al politicului din spatele legii, putem sa criticam Patriot Act si putem sa vedem ce este in joc in spatele discursului despre tradare. Sa gandim critic si sa lasam deoparte judecatile pripite.

          • Hahahaha…in general nu raspund la comentariile nesemnate…azi fac o exceptie. Nimic nu este anticonstitutional sau ilegal in privinta ‘Patriot Act’, Gitmo si rendition. Avem de a face cu inamici combatanti al caror loc este dupa gratii nu cu domnisoare de pension sau celebritati mondene de la Bucuresti. In SUA ramura executiva (guvernul condus de presedinte) are obligatia constitutionala de a apara natiunea de inamicii externi si interni. PUNCT. SUA are cea mai consecventa linie in politica internationala si aparare nationala, indiferent de natura politica a administratiei de la Washington, fie democrata sau republicana. Europa, asa cum arata astazi, este rezultatul politicii americane si britanice dupa WWII. Germania nu a fost transformata in camp de cartofi cum s-au auzit unele voci imediat dupa 1945, ci este o democratie vibranta si la ora actuala cea mai insemnata putere europeana. Reconstruita cu ajutor american, Planul Marshall. Dumneata scrii liber pe forum azi si debitezi ineptii radicale pentru ca timp de 45 de ani o tara de peste ocean a dus un lung razboi rece si a promovat libertatea si democratia. Pe cheltuiala contribuabilului american. Statul national roman de la 1919 s-a constituit cu sprijin direct al administratiei de la Washington (Wilson). La fel si republica de la Weimar si Italia. Romania este membra NATO si UE pentru ca a fost constant sprijinita de la Washington de administratia Bush. Sa mai amintesc si de pozitia SUA privitoare la lovitura parlamentara din 2012 de la Bucuresti si de asaltul obrazniciei si faradelegii?
            Din pacate, necunoasterea, complexele de inferioritate, neputinta de adaptare tipice ceteanului european neinstruit, care nu a iesit din vagauna lui, genereaza aceste frustrari de pomina.

  4. Felicitari pentru articol. L-am citit cu placere desi sunt de cu totul alta parere.

    Despre discutia cu oul si gaina, cine este dator cui si de cand etc, cred ca ce trebuia sa se subanteleaga era altceva. Intrebarea nu este cine a salvat Europa de la „viol” acum 60 de ani si ce datoreaza Europa Americii pe chestia asta acum, in 2013. Intrebarea subanteleasa este cine ar fi capabil sa faca acelasi lucru din nou. Daca cumva vom mai avea nevoie de ajutor militar vreodata (doamne fereste), care super-putere ati vrea sa-si trimita trupele in Europa si sa ne „ajute” si in numele carei ideologii? Lista e foarte scurta. Trebuie sa fim constienti de varianta cea mai buna si sa nu mergem atat de departe incat sa o punem in pericol in numele vreunui ideal sau al altuia. Vorba aia, trebuie sa fim atenti ce ne dorim.

    Mai departe, toata discutia despre trecut are o valoare doar in masura in care inseamna ceva si pentru viitor. Da, grecii au dat lumii civilizatia, dar cei din ziua de azi nu par sa fie capabili sa repete performanta – din contra. Cam asa se pune problema si cand cand se stabileste o prima pentru un angajat la sfarsit de an – poate puteti confirma :) Teoretic prima e o rasplata pentru performanta din anul care a trecut, dar practic e o rasplata pe masura asteptarilor firmei privind performantele viitoare ale angajatului, si pe masura costului lui de inlocuire. Performanta din trecut este, de obicei, un bun „proxy” pentru performantele viitoare, dar cand e clar ca nu mai este, e rational sa se aplice alte reguli.

    In plus, sunt derutat de toata discutia despre dreptul la intimitate. In cazul Snowden, apararea dreptului la intimitate dus pana la statistici de telefonie mi se pare un imens moft din partea unor oameni care imi imaginez ca trebuie sa se simta foarte importanti din moment ce isi considera viata personala ca fiind de interes pentru serviciile secrete. Sau poate ca mecanismul e invers – in urma scandalului, alegand sa se simta vizati, indirect se simt mai importanti – cine stie. Parerea mea este ca imensa majoritate nu suntem nici importanti, nici interesanti in vreun fel. Avand in vedere ca este vorba despre antiterorism, mi se pare iresponsabil ca cetatenii sa puna pe primul loc mofturile personale privind dreptul la intimitate. Pot exista abuzuri, dar trebuie sa fim constienti ca avem de ales intre abuzurile serviciilor secrete si abuzurile adversarilor lor. Varianta ideala nu exista. Cum spuneam si mai sus, sa nu impingem lucrurile pana acolo unde ne punem singuri intr-o situatie mai proasta decat inainte in numele vreunui ideal.

    • „Avand in vedere ca este vorba despre antiterorism, mi se pare iresponsabil ca cetatenii sa puna pe primul loc mofturile personale privind dreptul la intimitate. Pot exista abuzuri, dar trebuie sa fim constienti ca avem de ales intre abuzurile serviciilor secrete si abuzurile adversarilor lor.”
      [r2]

      „Those who would give up Essential Liberty to purchase a little Temporary Safety, deserve neither Liberty nor Safety.”
      [Benjamin Franklin]

      Intre ben Franklin si dumneavoastra, eu stiu pe cine aleg…

    • r2: „Daca cumva vom mai avea nevoie de ajutor militar vreodata (doamne fereste), care super-putere ati vrea sa-si trimita trupele in Europa si sa ne “ajute” si in numele carei ideologii?”

      Dar daca n-ar fi existat vreo super-putere?! Superputerile astea s-au motivat reciproc sa existe si sa se dezvolte, iar daca o fi sa fie cum presupui mata, sigur tot o supraputere va initia conflictul belicos, iar motivatia e ca tocmai provocarea celor de pe lista scurta sa intervina.

      • „Dar daca n-ar fi existat vreo super-putere?”

        Intrebarea dvs imi aduce aminte de o intamplare de pe vremea cand eram student. Un coleg mergea acasa cu autostopul si a nimerit o data cu un sofer foarte imprudent. Intra in depasire in curbe fara vizibilitate. Colegul meu l-au intrebat de ce intra in depasire, daca vine ceva din fata? Iar soferul a raspuns „si daca nu vine”?

        • Iar raspunsul imi aduce aminte de un banc idiot:

          „Casatoria este alianta bazata pe dragoste pentru a inlatura problemele pe care altfel nu le-ai fi avut!”

          • va sunt dator cu o lamurire. dvs folositi un counter-factual conditional (ce s-ar intampla daca nu ar exista vreo super putere), dar nu pentru a propune o discutie separata despre o situatie ipotetica, ci ca si cum ar fi un lucru relevant pentru discutia actuala. nu este.

            • „nedumerirea” cu care imi incepusem prima interventie nu se dorea a fi decat un preambul. Continuarea comentariului arata, fara echivoc, ca nu despre o situatie ipotetica doream a scrie.

            • ok, lasam la o parte „preambulul”. de acord ca super-puterile exista una datorita celeilalte (idee cunoscuta ca „prisoner’s dilemma”) dar ce relevanta are lucrul asta? daca ati gasit o rezolvare rationala a acestei problemei, spuneti-ne-o.

            • Nu prea inteleg modul de abordare, r2. Daca nu exista o solutie, refuzam sa discutam subiectul ab initio, adica sa cautam cauzele incipiente ale statu-quo-ului?! Ne convine atat de mult aceasta stare de fapt?! Sau ne complacem si fredonam balada asta cu un „bau-bau” nedefinit de care ne apara vreun jandarm universal?!
              Astazi resursele si tehnologiile sunt cele mai ravnite. Insa o superputere dispune in primul rand de tehnologie, iar o eventuala dorinta de a-si extinde know-how-ul nu necesita forta militara. Doar resursele, cel mult. Iar goana dupa ele este in plina desfasurare. Ce superputere are nevoie insa de resursele secate ale Europei?

            • Interesanta ideea cu resursele si tehnologia. In sens larg, si cumparatorii resurselor sunt o resursa. Pana la urma totul este de interes pentru cineva daca poate fi luat suficient de usor. Tentatia de a impune institutii economice extractive (contracte preferentiale, monopoluri) va exista si intr-o lume dominata de tehnologie, iar echilibrul nu poate fi mentinut decat atunci cand cel care incearca lucrul asta, indiferent cine ar fi, stie ca o sa-l coste scump. Nu sustin modelul jandarmului unic, dar as prefera ca printre jandarmi sa nu existe regimuri totalitare.
              Sunt de parere ca discutia are sens. Voiam doar sa reiau ideea cuiva, ca trebuie sa vedem ce e de facut in lumea reala asa cum este, indiferent daca ne place sau nu, cu superputeri de care nu vom scapa prea curand (aia cu „and many have imagined republics and principalities that have never been seen or known to exist in truth; for it is so far from how one lives to how one should live that he who lets go of what is done for what should be done learns his ruin rather than his preservation.”)
              Multumesc pentru raspunsuri.

            • Multumesc si eu pentru amabilitate! Cu atat mai mult cu cat am raspuns ceva mai irascibil decat s-ar fi cuvenit, din dorinta de a pipera mai mult subiectul (chestie de marketing, pentru care imi cer scuze).
              Marturisesc ca nu vazusem consumatorii ca resursa, sau orice alte marimi ce pot indeplini acest atribut doar prin prisma raportului interes/cost, dar acum nu gasesc niciun argument plauzibil impotriva acestei viziuni. Poate doar „imoralitatea” considerarii unor fiinte drept „marfa”, dar acesta nu e unul de fond, cat mai ales de nuanta.
              Desigur, si din acelasi motiv, nu pot decat sa subscriu dorintei ca printre jandarmi sa nu existe regimuri totalitare. Cu toate ca nu mai cred in razboiul ca instrument misionarist al ideologiei, accept totusi ca riscul e prea mare pentru a fi tratat cu usurinta.
              O duminica placuta!

    • Va sugerez sa va documentati temeinic in ceea ce priveste datele colectate de americani: metadatele colectate sunt doar varful aisbergului. Daca ceea ce sustine Snowden este adevarat (se pare ca vom afla in cele din urma) atunci el putea urmari pe oricine – inclusiv oficiali americani – avand nevoie de un minim de aprobari.

      Invocati argumentul propriei noastre sigurante si ii prezentati pe americani drept una dintre putinele natiuni, daca nu singura, capabila sa ajute batranul continent intr-un conflict la scara larga. Va dau dreptate, si va intreb la randul meu, daca ei sunt cel mai de pret aliat al nostru, nu ar fi bine sa fim vigilenti si sa ne asiguram ca societatea lor nu deraiaza de la valorile care i-au consacrat in acest rol?

      Nu as vrea sa vina ziua in care libertatile lor ar deveni incompatibile cu libertatile noastre.

      • „daca ei sunt cel mai de pret aliat al nostru, nu ar fi bine sa fim vigilenti si sa ne asiguram ca societatea lor nu deraiaza de la valorile care i-au consacrat in acest rol?”

        tocmai. eu cred ca societatea lor poate deraia de la aceste valori in more ways than one. daca ar fi dupa cum e voia „anti-americanilor”, ar devia de la aceleasi valori devenind un stat slab. ar deveni incapabili de a proteja aceste valori si de a-si proteja cetatenii si aliatii. si asta de dragul intimitatii alegatorului x, care nu imi imaginez ce are asa de important de ascuns in pretioasa lui intimitate.

    • Chiar sint alte metode de a gasi teroristii, cred ca stiti asta. Se recurge la info de pe net pentru confirmare a implicarii in acte teroriste.

      ” Da, grecii au dat lumii civilizatia, dar cei din ziua de azi nu par sa fie capabili sa repete performanta – din contra.” – Nu prea inteleg ce vreti sa spuneti. Confundati o situatie economica cu altceva. Poate aceasta situatie economica ii va impinge spre o alta societate, un alt mod de viata, poate vor da noua civilizatie lumii. Astfel de comentarii sint, fara suparare, marginite. Istoria e funny.

  5. Well, I am (in fact) an American. Si cu toate acestea, pozitia Dlui Tuca mi se pare mult mai apropiata de cea a prietenilor mei de aici decat odele Dlui Naumescu. Pentru dansul am si o corectie istorica: Roosevelt a scapat Europa de Vest de Stalin, nu de Hitler. Razboiul fusese pierdut de Hitler si alianta militara Germania-Italia-Romania-Ungaria inca din decembrie 1941, in fata Moscovei, inainte ca Statele Unite sa fi declarat razboi Axei. Fara debarcarea din iunie 1944, armatele sovietice s-ar fi oprit la Paris, nu la Berlin.

    • @ Peter Manu

      Salutara corectia istorica mentionata de dvs. Totusi, este cvasi-acceptat in mediul academic militar international faptul ca Germania a pierdut irevocabil razboiul atunci cand a deschis ea insasi al doilea front (invazia URSS). In nici un moment nu a exista „pericolul” infrangerii URSS (putea rezista linistiti peste Urali, unde mutasera si industria de razboi, cel putin 10 ani). Poate doar pericolul prelungirii razboiului cu 10-15 ani, dar Germania era deja infranta.

      Iar ca sa fim mai catolici decat Papa, Germania nazista a pierdut razboiul pe mana celor doi mari idioti strategi militari (Hitler si Goring), fix in momentul Dunkirk, cand Anglia a primit de la cei doi diletanti cadoul militar (corpul expeditionar britanic din Franta) care i-a permis sa reziste la infinit berbecului german.

      Si ca sa fim si mai precisi, Germania nazista a pierdut razboiul atunci cand Hitler a declansat atacul asupra Poloniei, prin faptul ca pe tot parcursul razboiului s-a pi_at pe OKW si si-a asumat conducerea strategica militara a Wehrmacht-ului. A avut inspiratie la inceput, dar diletantismului sau militar si-a spus cuvantul in greselile incredibile comise: Dunkirk, declansarea Barbarosa, Stalingrad in loc de Caucaz, etc etc.

      (Off topic: I am a proud Canadian.)

      Multumesc,

      George Coman

  6. N-am citit cele mai recente statistici, dar ştiu cu certitudine că-n 2011, la cele 50.000 (cincizeci de mii) de vize, oferite prin Loteria Vizelor, au aplicat aproximativ 16.000.000 (şaisprezece milioane) de oameni din restul lumii.

  7. Nu treceti cu vederea ca America e foarte divizata politic. E intr-adevar o singura natiune dar intre ei sunt mai mari diferente decat intre romani si maghiari (de exemplu). Dar e un organism viu care sare la bataie atunci cand considera necesar. Au un sistem de justitie performant si oameni care au curajul sa se impotriveasca sistemului. Au super bogati si super saraci. Sunt invatati de mici sa isi cunoasca interesul si drepturile. Si pe deasupra sunt intr-un continuu proces de transformare a carui destinatie nu o cunosc nici ei. Hai sa ii judecam.

    • De acord. Cind mergi in spate pe drumul creat de altul prin jungla, e usor sa il critici pe cel din fata spunind ca drumul e fie prea ingust, fie nesigur….

  8. Felicitări pentru articol și pentru îndrăzneala de a pune punctul pe i!
    Nu, Europa nu este datoare Americii, cu atât mai puțin noi cei lăsați de izbeliște pe un șervețel!
    America trebuie să se privească în oglindă și să decidă dacă îi place de ce s-a ales de „land of the free”.
    Nu poți să clamezi postura de „bastion al democrației” în timp ce calci în picioare însăși principiile de bază ale acesteia.

  9. Eu sunt proamerican si nu sunt de acord nici cu dvs nici cu Dl Namescu. Ce a facut administratia obama este in sine un gest antiamerican, prin incalcarea flagranta si complet nejustificata a Contitutiei, iar a denunta acest comportament cu tente totalitare nu inseamna a fi antiamerican, ci mai degraba a-l scuza poate fi… (poate fi si un semn de neintelegere a gravitatii situatiei).

    Oricum, expedierea subiectului prin discutia despre anti/proamericanism, atitudini care nici „nu pot exista”, sau despre subiectele umflate ani de zile favorite antiamericanilor… Irak, vietnam (??) guantanamo…nu fac decat ca, in loc sa clarifice subiectul, creeaza confuzii inutile.

    Si da, exista proamericanism si exista antiamericanism. Intrebati proamericanii si antiamericanii. E gresit sa presupuneti ca atitudini in care nu credeti, nu exista :)

  10. Nu, nu e musai sa fiti american, dle Tuca.
    Dar probabil ca bunicii dvoastra se uitau pe cer sa vada daca vin americanii!
    Iar pentru Ioropa au venit de doua ori si a treia oara probabil se va intimpla ca in povestea lui Petrica si lupul.
    Neamtul Jakob Augstein simte o frustrare inversa cum o simt francezii, si care se transforma in ura.
    Nu trebuie musai sa fiti american, dar sa nu dea Domnul ca urmasii dvoastra sa se uite pe cer dupa americani.
    Iar cit despre ce se revolta Jakob Augstein, nu are a se teme daca nu comploteaza cu teroristii.
    E bine cind cineva ne apara de raufacatori, dar, vezi Doamne, sa nu faca atingere la „intimitatea” mea. Nu ma intereseaza cum face, dar sa ma apere si sa nu ma „atinga”.

    • ,,Dar probabil ca bunicii dvoastra se uitau pe cer sa vada daca vin americanii! „”
      Si ..au venit ,Victore ? Ce propui, sa ne amintim (cum sugerezi tu) ca n-au venit ,stiau ei de ce, sau sa uitam ca i-am asteptat degeaba ? (unii, cu arma in mana, in munti,sacrificandu-si viata in rezistenta ,,pana vin americanii ” ?)

    • si mai cred ca fara sacrificiul americanilor in primul razboi mondial nu am fi avut niciodata Romania unita cu Transilvania, Romania Mare. Regatul pierduse razboiul si doar intrarea USA in conflagratie a redat sansa Romaniei. La asta detractorii Americii n-au de ce sa se gindeasca, Istoria e prea departe pentru ei si recunostinta la fel. Este interesant, repet, ca un avocat ocupat precum dl. Tuca are timp de astfel de articole.

  11. Multe idei interesante si argumentate convigator in articolul dvstra (de exemplu nu orice critica adresata politicii externe americane e motivata de anti-americanism) . Dar contextul in care apare mentionata bombardarea Belgradului (care pare a fi un subiect popular in randul anti-americanilor din Romania) indica o analiza gresita a motivelor americane.

    Dvs. mentionati ca europeanul are dreptul de a nu-i fi bombardat Belgradul, dar dreptul ala vine cu responsabilitati pe care europenii nu par inclinati sau capabili sa le exercite. Este mult mai plauzibil ca americanii au bombardat Belgradul in pragul exasperarii cu lipsa de actiune a europenilor (si eventualele consecinte) decat ca simteau nevoia sa demonstreze ca supraputerile sunt deasupra legilor internationale.

    Intre Yugoslavia si Rwanda cred ca americanii ar trebui sa fie mai rusinati de ce s-a intaplat in cea din urma. Partea trista e ca de la europeni ne putem astepta la indignare in amandoua cazurile, dar rusinea vine numai daca consideri ca ai responsabilitati pe care nu le-ai indeplinit, ceea ce nu pare sa fie cazul.

    • ,, Este mult mai plauzibil ca americanii au bombardat Belgradul in pragul exasperarii cu lipsa de actiune a europenilor „”
      Este ,,exasperarea” o scuza pentru bombardarea unui stat suveran si producera a ceea ce ,in mod cu totul nefericit, intr-o sintagma ramasa celebra ,Madeleine Albright numea ,,victime colaterale” ?
      ,exasperarea” ,putin mai cosmetizata, a fost invocata si in caxzul oraselor Hiroshima si Nagasaki .

      • Statul suveran de care vorbiti avea deja la activ cateva conflicte cu state care se considerau suverane si nu lasa nici un dubiu ca este capabil sa casapeasca cetatenii sai si ai altora, nu sub forma colaterala, ci sub forma de politica de stat si tactica de razboi. Intrebarea este ce trebuia facut ca acest stat sa revina la alte mijloace de solutionare a problemelor. Europenii erau mai indreptatiti si mai interesati sa raspunda acestei intrebari si ceea spun ca este plauzibil este ca americanii erau sinceri cand spuneau ca ar fi preferat un raspuns european la intrebare.

        Nu pricep legatura cu Hiroshima si Nagasaki. Daca argumentul meu ar fi fost ca America a fost intotdauna fara pata ar fi usor de demolat si tocmai pentru ca nu cred asta articolul mi se pare interesant. Un exemplu mult mai bun unde statele europene europene au avut dreptate si americanii au gresit a fost inceputul celui de-al doila razboi cu Irakul pe motivul ca Saddam Hussein avea sau nu avea basca. Continui sa cred ca articolul pune bombardarea Belgradului in coloana nepotrivita, dar nu neg ca in cazul Americii exista si o coloana cu greseli si chiar una cu proaste intentii, si nu toti cei care le mentioneaza sunt anti-americani.

  12. @victorL: Mda, bunicii s-au uitat după americani, taţii s-au uitat după americani, iar de văzut îi vad acum nepoții, forând după gaze de şist!

  13. Fiind la randul meu cetatean american, voi spune doar atat – pana una alta aici peste ocean chiar functioneaza un sistem federal pe care Europa nu-l va putea avea niciodata din pricina etnocentrismelor de tot felul. Rusii nici nu mai au nevoie sa isi puna problema „divide et impera” – europenii si-o fac cu mana lor. Sunt convinsa ca nu veti avea aceeasi parere daca veti ajunge sa va balaciti in fluviul de prietenie germano-rusa care se intrevede deja.

    • Ok, hai sa vorbim despre fluviul de prietenie germano-rusa si despre simbioza americano-chineza. Constructiv, nu-i asa?

      Autorul articolului de mai sus are o teza tare simpla: fara incredere oarba. Suntem prieteni, aliati, incurajam legaturi economice si chiar culturale cat mai stranse, dar avem grijja ca valorile/principiile democratice din curtea fiecaruia sa fie pastrate, respectate.

      Esti cetatean american, si asta e un lucru bun, chiar foarte bun. Dar atentie, daca iti inchipui ca drepturile si libertatile tale sunt independente de starea democratiei in Europa, te amagesti amarnic.

    • Desi sunt cetatean european,locuiesc in Germania, sunt proamerican, fiindca cred ca America e deschizatoare de drum in ale democratiei. (lasam deoparte originea greceasca).Mai mult America si-a asumat si raspunderi uriase pe plan extern, pe care si le-a dovedit. Anti americanii vor spune ca nu a rugat nimeni America sa isi asume responsabilitati internationale. Asa este, dar cineva trebuia sa o faca. Cine? Rusia, sau China. Ne place cumva modelul democratic chinez? Ca America a facut greseli, e adevarat, dar a stiut sa le repare, sau sa le rezolve. Toate alte incercari ,ale altor tari, de a deschide drumuri democratice au esuat in razboaie sau dictaturi. Sa ne uitam la Coreea de nord. Ei spun ca sunt tara democratica…. In America democratia functioneaza, chiar daca noua astora din spate o criticam la fiecare …sa ii spunem ezitare. Si ca sa intelegeti, faceti un efort de imaginatie: Cum ar fi lumea daca nu ar fii America. Cit despre UE, Amanda 13, sper din toata inima sa nu ai dreptate si sa fie o uniune care functioneaza.

    • Pentru corectie, Europa nu are sistem federal, ci supra-statal. Ma foarte bucur pentru d-voastra, ati gasit inca o modalitate de a sfida anchilozata Europa si de a va lustrui astfel ego-ul. Despre o astfel de atitudine e vb si in articol.

      Daca doriti confirmarea din partea noastra ca ati emigrat bine, noi, cei ramasi in tara (evident, fiindca sintem lenesi si/sau prosti) va spunem cu mina pe inima: da, ati emigrat unde e cel mai bine.

      • @it_s_not_news nu am scris comentariul pentru „a-mi lustrui ego-ul” si am precizat foarte clar ca Europa nu are si nu va avea niciodata un sistem federal (am scris asta avand in vedere faptul ca unul dintre motivele pentru care UE s-a infiintat a fost ca aceasta sa reprezinte o contrapondere la puterea economica de peste ocean). Va rog sa recititi comentariul.

        Cat despre emigrare, sunt constienta de alegerile mele si nu am nevoie de sprijinul dumneavoastra.

    • „pana una alta aici peste ocean chiar functioneaza un sistem federal pe care Europa nu-l va putea avea niciodata din pricina etnocentrismelor de tot felul.”

      Pai pana una-alta etnocentrismul ala se bazeaza pe vreo doua milenii de istorie, spre deosebire de marea federatie americana care crede ca o casa construita pe la 1800 e „vestigiu istoric” si se inchina ca la sfintele moaste la orice bolovan mai vechi de 1500 AD.

      Adicatelea, hai sa lamurim lucrurile: o mana de aventurieri au ajuns pe un teritoriu de aproape zece milioane de km2, au decimat populatia autohtona prin metode care astazi ar fi interzise (inclusiv razboi bacteriologic), au incalcat un teanc de tratate etc. Dupa care au profitat de bogatiile naturale „aferente” si de oprimarea diverselor grupari etnice/religioase/sociale pe alte continente ca sa atraga imigranti si sa se dezvolte.

      Din fericire, au avut cativa reprezentanti de geniu care au scris o Constitutie capabila sa protejeze drepturile cetatenilor fata de abuzurile statului, dar se pare ca si asta s-a cam terminat, asa ca astazi nu (prea) mai exista „The land of the free and home of the brave”.
      In schimb, exista „The land of the state and home of the drones”.

      Si mai exista petrol (scuzati: arme de distrugere in masa) in Irak, minereuri rare (scuzati: talibani teroristi) in Afganistan si interese strategice (scuzati: colaborari traditionale) prin Pacific.
      Desigur, toate astea nu-l deranjeaza pe americanul de rand, ca doar nu-l impiedica sa-si bea berea si sa-si rontaie „pop corn”-ul cu un ochi la Oprah si altul la microwavele care-i incalzesc TV dinnerul!

      P.S. Been there, done that!

      • Sure you have! Tind sa nu cred persoane care spun asta dupa ce insira o multitudine de stereotipuri care nu demonstreaza nimic altceva decat lipsa experientei directe. Sunt convinsa ca in Ioropa / Romania nimeni nu bea bere si nu mesteca seminte :D

        • Stereotipuri? Ce anume este stereotip din tot ceea ce am afirmat? Ma insel cumva in precizarea felului in care au luat nastere SUA, in descrierea tratamentului aplicat populatiei amerindiene sau a modului in care au atras imigranti din Europa si Asia?
          Sau poate in interpretarea motivelor reale pentru care sunt invadate state suverane?

          Da, stiu: v-a deranjat apropoul la bere si pop-corn, asa ca ati raspuns cu un non sequitur privind berea si semintele mioritice (de parca am pretins vreodata ca americanii au monopol pe consumul de junk food). Pai poate imi explicati cum se face ca o natie bogata, ai caror locuitori isi permit sa manance sanatos, are unul dintre cele mai mari procente de supraponderali dintre toate tarile lumii? Sau de ce FDA mentine aprobarea unei lungi liste de aditivi alimentari interzisi in EU? Sau de ce SUA sunt printre putinele tari in care producatorii de GMO nu au obligatia sa treaca acest „detaliu” pe eticheta produsului?

          Cat despre ceea ce credeti (sau nu), ma lasa rece! Am trait atat in Canada cat si in SUA, si va asigur ca nu as da viata din Montreal pe „american dream”: va recomand sa comparati procentul de muzee si evenimente artistice (raportat la numarul de locuitori), sa evaluati viata sociala, amabilitatea populatiei si libertatea (reala) a traiului cotidian. Poate atunci veti intelege!

          • iosiP, trebuie sa te contrazic, prima e ca desi istoria Europei e veche de 2000 de ani , 1500 au fost cam fara progrese remarcabile, doar raboaie, inchizitie, si toate alea, si a doua problema unde te contrazic e ca prifesionistii in a bea bere sunt aici unde sunt eu, in Germania deci in Europa.

  14. Din toata dezbaterea un lucru imi repugna: afirmatia cum ca nu ai de ce a te teme daca guvernul te spioneaza (ilegal sau nu) atata vreme cat nu conspiri cu teroristii. Au oare avocatii acestui argument sinistru idee cam cat de antiamerican e ceea ce spun ei? Parintii fondatori, autorii Constitutiei americane se rasucesc probabil in mormant…

  15. Florentin Tuca: „…oribilele crime comise de militari americani în teritorii năvălite cu încălcarea dreptului internațional”

    – Care sunt acele „teritorii năvălite” de Statele Unite „cu încălcarea dreptului internațional”, domnule AVOCAT Tuca? Ni le spuneti si noua?

    • A propos, domnule Tuca: astazi este 28 iunie… Stiti cumva ce teritorii au fost „năvălite cu încălcarea dreptului internațional” la 28 iunie 1940 si de catre cine?

  16. Nimic de Orwell, Foucault, panopticonul digital? Sa inteleg ca toate sunt bune in brava lume noua!

    Ref. inapoiatii cetateni (printre care ma numar cu umilinta) care pun” pe primul loc mofturile personale privind dreptul la intimitate”, am o intrebare – adresata domnului ne-inapoiat: acceptati instalarea CCTV in casa dvs in toate camerele ? (ca doar nu aveti nimic de ascuns, iar statul ar vrea sa fie convins ca nu practicati violenta domestica sau ca nu folositi baia sau dormitorul pentru ansamblare de bombe sau cantarire droguri)

  17. Domnul autor german ar trebui sa stie ca la el in tara, procurorul poate sa primeasca legal mandat sa-ti intre in casa si sa-ti instaleze key logger pe calculator.

    • Si articolul asta e scris de un autor care traieste intr-o tara a caror pasapoarte sunt citibile cu un tablet si o cautare pe net de juma de ora.

      P.S. E doar penibil sa ii judeci pe americani sa se uita in mailurile cetatenilor straini care oricum in orice tara nu au acelasi drepturi ca cetateni statului respectiv, in conditile in care tarile europene se poata mult mai urat cu propri lor cetateni.

  18. Bravo pt articol!

    Intotdeauna mi-a placut ideea asta inradacinata in noi din filmele americane (propaganda ieftina) cu separatia puterilor. In fond ca si principiu suna bine: cel ce are/detine putere trebuie controlat; cel ce-l controleaza pe altul care detine puterea, detine si el puterea si trebuie controlat; si apare ideea unui cerc de putere in care fiecare il controleaza pe celalat…
    Ceea ce vreau sa spun, ca americanii au transmis aceasta idee zeci de ani in lumea larga, daca este sa admitem probabil au si fost printre primii care implementat-o, DAR au uitat sa aplice acelasi principiu si puterii militare create in umbra din succesele economice ale tarii si astfel – din punctul meu de vedere – au ajuns sa reprezinte ceea mai mare amenintare asupra planetei de la extinctia dinozaurilor incoace.

    Drepturile omului, targetare de politicieni, omucidere, crime impotriva umanitatii, invazie, minciuna – fals in declaratii, bombe amplasate la comanda (de ei: Boston), deturnare de avioane (tot de ei – 9/11), legi pt spionare si detentie, incalcarea regulilor elementare de drept international, spionaj, ascultare de telefoane, manipulare financiara (banca mondiala), manipularea structurilor internationale (ONU, WHO), razboi, ideea de pre-crime, razboi preventiv/ bombardament preemptiv, distrugerea de regimuri „neprietene” (America de Sud, Afganistan)… sunt doar un mic rezumat din ce reprezinta America in ziua de azi; nu americanii, ci doar guvernul lor, regimul militar + cercul industrial de interese. Am uitat ceva?

  19. O mica, dar importanta corectie: operatiunile din 1999 asupra Serbiei au fost declansate de NATO, nu de Statele Unite. De altfel, nu e prima data cand Statelor Unite le sunt puse in carca operatiuni controversate la care au participat si europenii – sau chiar le-au impulsionat, pretinzand participarea solidara a trupelor americane, adica a unui stat NATO. In cazul razboiului din fosta Iugoslavie, de exemplu.
    Iar dupa infrangerea nazismului, tot SUA au avut un rol esential in caderea comunismului. Au existat tari in Europa de Vest (Franta, sa zicem) care ar fi preferat mentinerea Cortinei de Fier si pastrarea unei Germanii divizate.
    Asta nu inseamna ca sunt de acord cu metodele de supraveghere devoalate acum, ci doar ca lucrurile trebuie judecate echilibrat. Din pacate, pe autor il cam ia valul si amesteca lucrurile. Pentru Romania si pentru toata Europa de Est o America neimplicata si nonbeligeranta ar fi insemnat un dezastru.

  20. Aveti perecta dreptate iar argumentele pe care le-ati adus sunt intr-adevar greu daca nu chiar imposibil de batut.
    Si totusi intrebarea ramane: „daca dvs. ati fi seful serviciilor secrete americane si ati avea drept misiune prevenirea atentatelor cu alte cuvinte gasirea teroristilor inainte ca acestia sa-si transpuna planul in fapte, cum ati proceda altfel?” Ca de fapt asta e marea dilema. Eu nu cred ca serviciile secrete americane fac asta din rea-vointa sau cine stie ce alte motivatii condamnabile. Dar ar avea o alta metoda la fel de eficienta?
    In alta ordine de idei nu stiu de ce vorbim atat de mult de americani. Chiar ne facem ca nu stim ca in Romania se petrece acelasi lucru? Serviciile romanesti fac exact la fel, doar ca spre deosebire de americani noi nu avem nici un insider suficient de curajos sa-si asume pozitia de whistle-blower. Folositi metode discrete si aflati de la companiile de telefonie mobila sau care sunt provideri de internet ce li se cere prin lege cand vor sa obtina licenta pt a opera in Romania. Va pot spune eu. Acces direct si nelimitat in serverele lor pt serviciile secrete. Adica hai sa fim seriosi si pragmatici daca tot discutam. Ne fandosim de americani si nemti cand la noi e fix la fel.

  21. Chiar as fi curios să văd cum ar comenta Dl. Naumescu știrea că NSA spionează în mod direct UE:
    m.hotnews.ro/stire/15094484!
    Parcă era vorba strict de lupta antiteroristă, este UE cumva al qaida v2.0??

  22. „E chiar musai să fiu american?” … va intrebati, domnule Tuca.
    Eu zic ca „american” poate fi doar persoana care are vocatie de „autonom”.
    Cel care nu are vocatia asta, chiar si daca ii faci SUA cadou lui si ar fi singurul locuitor al acelui spatiu tot nu poate fi „american”.
    Nici toate documentele din lume nu poate face american pe cine nu e. Nu e suficient sa te numesti „Borcea” (sau mai stiu eu ce „magnat”) sa te muti in State si sa crezi ca erai roman dar … ai facut operatie, si-ai scapat.

    Acel „fericiti cei saraci cu duhul” eu il definesc asa: „auto-iluzionati cei care nu au nici macar lumini de pozitie, nu mai zic de vreuna din „faze” (macar cea scurta ca de cea lunga sunt vaduviti pe veci).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Florentin Tuca
Florentin Tuca
Florentin Ţuca este Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Cu o experienţă de 19 ani, el este specializat în drept societar, concesiuni şi PPP, precum şi fuziuni şi achiziţii. De asemenea, el deţine o bogată activitate de reprezentare în proceduri de arbitraj intern şi internaţional, cu deosebire speţe rezultând din încălcarea diverselor tratate bilaterale privind protecţia reciprocă a investiţiilor. În calitate de consultant/expert, el a fost implicat în procese de elaborare a unor proiecte legislative în diverse domenii (privatizări, concesiuni, sectorul bancar etc). În 2011, Florentin Ţuca a făcut parte din echipa de avocaţi selectată de Ministerul de Justiţie în cadrul proiectului finanţat de Banca Mondială privind „Pregătirea punerii în aplicare a Codului Civil, Codului Penal, Codului de Procedură Civilă şi Codului de Procedură Penală”. Florentin Ţuca este Doctor Magna cum laude, în Parteneriat Public-Privat.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro