vineri, martie 29, 2024

E criză economică! Ce este de făcut?

Pandemia și modul cum a fost administrată, la care se adaugă destabilizarea pieței energiei și războiul au generat o criză economică. Aparent nu avem și recesiune, dar suntem foarte aproape. Instituțiile internaționale au revizuit cu minus creșterile economice în toată lumea, și, în România.

Criza 2022 și cum se definește ea

Presa economică internațională folosește obsesiv termenul ”stagflație” adică o stare a economiei caracterizată prin inflație persistentă combinată cu șomaj ridicat și o stagnare a creșterii cererii agregate.

Problema cea mai mare este inflația, adică devalorizarea banilor în raport cu produsele și serviciile de pe piață. Inflația este generată în opinia mea de trei factori fundamentali:

  1. Politica de susținere a economiei prin emisiune de monedă în perioada pandemiei. În contextul încetinirii economice generate de pandemie și de măsurile de distanțare socială statele lumii au susținut economia prin emisiune de monedă, relaxarea creditării, și alte măsuri de natură să crească masa monetară. Această politică a fost necesară și relativ corect calibrată de băncile centrale, dar riscul de inflație era cunoscut și evidențiat ca un efect negativ previzibil, mai puțin distructiv decât alternativa lipsei de intervenție.
  2. Destabilizarea pieței energiei. Piața energiei, (petrol, gaze, curent electricitate) este o ramură centrală a sistemului economic. Politicile agresive de protecția mediului, compuse cu scăderea cererii în perioada pandemiei au generat o stare în care investițiile în producerea de energie au fost mai reduse, concomitent cu o creștere a costurilor pe unitatea de energie generând un deficit pe partea de producție la nivel mondial, și în mod special în Europa. În România, una din țările în mod normal capabile să-și acopere din surse proprii cea mai mare parte a nevoii de energie pe partea de electricitate, și o bună parte din nevoile de petrol și gaze, situația este mai mult o consecință a măsurilor europene de protecția mediului.
  3. Războiul din Ucraina și sancțiunile economice asociate. Nu o să intru în dezbateri semantice și propagandistice în privința situației din Ucraina. Orice etichete ar pune propaganda rusească, câtă vreme soldații ruși sunt pe teritoriul Ucrainei și desfășoară operațiuni de război, este război.

Cei trei factori fundamentali se compun și acționează pe direcții diferite dar în același sens, creșterea prețurilor.

Dacă în Europa se poate vorbi de stagflație, în România nu se poate vorbi de așa ceva. Într-adevăr, o parte a stagflației, inflația este prezentă, dar, șomajul este extrem de redus, mai corect spus este deficit de forță de muncă. Nici cererea agregată în expresie valorică nu a stagnat realmente ci a fost consumată de scumpirile din energie, asigurări și, mai recent, produse alimentare în general și servicii în general.

Pe de altă parte, aviz amatorilor de comparații cu crizele precedente, această criză nu este o criză ciclică, ci mai degrabă o criză generată de o acumulare de factori de risc și de manifestarea riscurilor, care erau mai mult sau mai puțin previzibile, și foarte puțin controlabile din perspectiva României. Se poate spune că în 2022 avem o criză atipică, dacă avem în vedere un orizont de timp din trecut de 50-100 de ani. Această criză este o acumulare de fenomene de contagiune care foarte rar au fost manifestate simultan în istoria recentă.

Criza din 2022 din România este o criză generată de șocuri externe, manifestarea ei în economia românească este inevitabil condiționată de slăbiciunile specifice economiei României. În cazul unui șoc, în mod evident crăpăturile apar în punctele de slăbiciune.

În economie teoria spune că sunt trei mari factori de producție, Munca, Natura și Capitalul. Orice activitate economică combină acești trei factori pentru a obține rezultatele dorite. În criza anului 2022 problema majoră este sectorul energetic, care este intensiv în factorii capital și natură, și mai puțin intensiv în ceea ce privește factorul muncă.

Această criză este sau nu este și o recesiune. PIB-ul poate crește frumos pe baza creșterii prețurilor energiei, și să dea impresia unei economii în creștere. În realitate însă o astfel de creștere înseamnă mai puține bunuri și servicii, mai puține economii, mai puține investiții și locuri de muncă bine plătite în toate sectoarele economiei, cu excepția energiei.

Ce este de făcut?

Pentru prima oară voi spune că BNR este vioara a doua în această criză. Manipularea cererii și ofertei de monedă, a creditelor și a condițiilor de creditare, instrumentele BNR și ale oricărei bănci centrale moderne, sunt instrumente puternice, dar, nu atotputernice. Specialitatea băncilor centrale este macro-stabilizarea, ori criza actuală este mai degrabă o problemă legată de factorii de producție. În termeni de politici economice este nevoie de politici de alocare și redistribuire.

Actuala criză este în primul rând o criză energetică. Faptul că Rusia, una dintre forțele beligerante în război este unul din cei mai importanți furnizori de energie, sub formă de gaze naturale și petrol în primul rând, nu face decât să agraveze situația.

Ceea ce trebuie înțeles în ceea ce privește piața energiei este că este o piață ”inelastică”. O piață inelastică este o piață în care consumul se modifică foarte puțin în relație cu prețul. Simplu spus, este foarte greu să scadă consumul odată cu creșterea prețurilor. De exemplu, creșterea prețului la gaze poate determina oamenii să scadă temperatura în case cu un grad, sau să gătească mai puțin folosind gazul, dar foarte puțin. O creștere de preț de 50% generează o reducere de consum de poate 1%. În trecut acest lucru a fost folosit cu succes în politicile fiscale, pentru că adăugarea de impozite care să majoreze prețul nu afecta decât foarte puțin consumul. Acum acest fapt este folosit de producătorii de energie pentru a-și majora profiturile fără investiții în producție sau tehnologie,  pur și simplu prin creșterea prețurilor. Pe o piață liberă, cu consumatori captivi, caracterizată prin consum inelastic, orice manual de economie spune că creșterea prețului duce la creșterea profitului.

Există două căi de a ține prețurile sub control. Una este reglementarea strictă a prețurilor, a doua este creșterea ofertei prin investiții în producția de energie.

Prima variantă, prețul reglementat, este situația în care statul stabilește prețul energiei, eliminând piața din mecanismul de formare a prețului. Dacă facem abstracție de reglementările europene privind piața energiei, această măsură poate duce la rezolvarea problemei prețurilor extrem de ridicate, cu mențiunea că efortul pentru acoperirea diferenței de preț cade în sarcina statului, și nu este o sumă deloc neglijabilă. Implicit, profitabilitatea producției de energie ar scădea dramatic, ceea ce ar genera nevoia de preluare a eforturilor investiționale tot de către stat. Ar trebui miliarde de euro pentru subvenționarea prețului și zeci de miliarde de euro pentru investiții. Nu este în nici un fel o decizie pe care statul ar vrea să o implementeze, nu în condiții de deficit bugetar excesiv.

A doua variantă este stimularea investițiilor în energie. Piața fiind liberă, prețurile către populație și industrie libere ar genera profituri record. Profiturile record ar atrage investiții, pentru că întotdeauna capitalul gravitează spre profituri. Stimularea în această direcție presupune un efort din partea statului de a reglementa și procedura eficient investițiile în energie. Aici este nevoie de legislație clară, proceduri de avizare clare și rapide, pentru a reduce dramatic durata procesului investițional. Dacă în prezent o investiție poate dura 10 ani de la proiectare la punere în funcțiune, tot ce înseamnă avizare trebuie redus ca durată, astfel încât durata procesului investițional să fie redusă la maximum, cel puțin pe partea care depinde de stat. În acest moment reglementările au efectul secundar de a forma bariere pentru intrarea pe piața a noilor producători, ceea ce creează o situație în care oferta nu se poate crește pentru a contracara prin concurență supra-prețul.

Între timp, există măsuri care pot ajuta în sensul creșterii elasticității consumului de energie. De exemplu, există posibilitatea utilizării de contoare inteligente, care să permită determinarea consumului pe ore. Tariful pe ore poate fi diferențiat în funcție de producătorii disponibili, astfel, între anumite ore consumul poate fi acoperit din producția de energie solară, prețul fiind mai redus, la alte ore curentul este produs din termocentrale, prețul fiind mai ridicat. Consumatorii care ar avea astfel de contoare ar putea să-și orienteze consumul la orele când energia este mai ieftină. Dacă de exemplu între 12 și 16 este prețul mai mic la energie, consumatorii privați ar putea să-și programeze spălatul de rufe, gătitul cu cuptoare electrice, etc. la aceste ore. Autoritățile de reglementare ar putea interveni în acest sens prin standardele de prestare a serviciilor care să includă atât contoare inteligente cât și contractele aferente.

Indiferent de soluțiile din domeniul producerii de energie, gazul trebuie scos din consumul consumatorilor privați și înlocuit cu energia electrică. Există avantaje enorme prin această tranziție, dar, nu o să insist pe această temă, pentru că este o problemă în afara subiectului. Dar, dacă se pune problema electrificării transporturilor, rețeaua și tehnologiile existente sunt insuficiente.

La nivelul individual, fiecare dintre noi poate găsi soluții de reducere a consumurilor de energie, sau de producere de energie proprie. Cu fiecare creștere de preț a curentului și a gazului, înlocuirea echipamentelor mai vechi cu consum mai mare cu altele mai noi cu consum mai mic este din ce în ce mai rentabilă. Consumul de gaz se poate reduce prin izolații mai performante, ventilație cu recuperare de căldură, și în general prin soluții constructive sau de renovare a locuințelor care asigură o izolație superioară în mod pasiv. Generarea de curent pentru consumul propriu este o soluție destul de costisitoare, dar din ce în ce mai atrăgătoare pentru consumatorii atât privați cât și cei industriali. Trecerea de la consumator la prosumator va fi stimulată de fiecare creștere de preț, și nu este exclus să vedem în curând un fenomen de distrugere a cererii de energie cantitative, care, deși poate părea un fenomen de necrezut, poate pune pe butuci marii producători de energie în plină glorie a profitabilității. Nimic nu pune în mișcare creativitatea umană ca necesitatea, și prețurile prohibitive duc în final către această direcție.

Pe partea de consum de energie pentru transporturi, momentan asigurată de energia chimică din benzină și motorină, treptat orientarea spre electricitate va reduce cererea, și prețurile ridicate nu vor face decât sa accelereze acest proces. Odată ce tendința ia amploare, distrugerea cererii este un fenomen ireversibil. Se testează în acest moment electrificarea autostrăzilor, adică utilizarea tehnologiei aplicată de zeci de ani la trolee și tramvaie la transportul interurban de mărfuri. Nu este exclus să vedem în cinci, zece ani, rețele electrificate care să permită tirurilor să se deplaseze pe curent electric distanțe lungi, fără consum de combustibili fosili, și la prețuri acceptabile. Momentan stațiile de încărcare pentru vehicule electrice sunt rare și aglomerate dar acest fenomen va dispărea pe măsură ce se instalează noi și noi stații. Poate părea pentru industria petrolieră că sunt vremuri bune, dar, fiecare creștere de preț este un cui în coșciug.

Pe de altă parte, consumatorii privați raționali ar trebui să-și revizuiască anumite opțiuni pentru investițiile majore (casă, mașină), și să ia foarte serios în calcul costurile asociate. Probabil camerele vor trebui să fie mai mici și mai joase, pentru a micșora volumul pentru care trebuie asigurat confortul termic, și implicit costurile de încălzire, izolațiile, orientarea, soluțiile de încălzire vor trebui avute în vedere. Probabil casele independente energetic vor deveni din ce în ce mai atractive, apartamentele vor trebui să fie mai mici și mai inteligent organizate pentru a fi mai ușor de întreținut. În ceea ce privește mașinile, probabil pe segmentele cu venituri mari vom vedea treptat o generalizare a vehiculelor electrice combinate cu stații de încărcare proprii și auto-generare de energie. Probabil autoturismele de fițe cu consum ridicat vor rămâne pe lista de cumpărături, dar ca elemente de colecție folosite relativ rar. Probabil pe fondul reducerii creditării și al creșterii costurilor asociate, consumatorii cu venituri medii și scăzute vor schimba mai rar mașinile.

În al doilea rând actuala criză este o criză alimentară. Prețurile crescute reflectă ceea ce se aștepta să se întâmple de ceva timp, dar fenomenul a fost declanșat de războiul din Ucraina. Prețurile alimentelor împreună cu energia și combustibilii sunt o felie zdravănă din bugetul unei familii cu venituri medii sau scăzute. Teoretic România ar trebui să fie de partea câștigătoare a crizei alimentare internaționale, dar, slăbiciunile noastre ne împiedică să exploatăm în favoarea noastră acest context. România are resursele de teren, apă, resurse umane, tehnice suficiente pentru a fi un exportator net de alimente. Acest potențial este însă anihilat de situația proprietății asupra terenurilor agricole care este un haos total. Împroprietărirea de după anii 90 a fost haotică și extrem de prost administrată, existând un adevărat coșmar în cadastrarea terenurilor agricole. Acest fenomen este agravat de lipsa succesiunilor. Prin urmare multe terenuri productive sunt blocate într-un păienjeniș juridic-birocratic care le face inutilizabile sau ne-tranzacționabile. Aici probabil ar trebui intrat cu ”buldozerele” statului peste birocrație, creat un cadru legislativ special pentru cadastrarea și clarificarea problemelor de succesiune a terenurilor în termen foarte scurt. Ar trebui instituite măsuri care să forțeze proprietarii sa-și rezolve problemele, unele tip băț (restricții la subvenții, impozite majorate, confiscări) altele tip morcov (subvenții pentru documentația de cadastrare, scutiri de impozite pentru terenurile cu probleme soluționate, reducerea la zero a taxelor și tarifelor pentru toate serviciile necesare cadastrării și acoperirea costurilor din fonduri publice). Un exemplu de măsură ar fi introducerea unui termen pentru succesiuni (3-6 luni de la deces respectiv de la adoptarea legii) și a unor prevederi dure privind drepturile proprietarilor moștenitori care nu se prezintă la succesiune în acest termen, mergând până la confiscare. Evident, pentru a nu se dezavantaja moștenitorii aflați în străinătate se pot introduce servicii consulare gen prezența prin teleconferință la succesiune la notar realizată din sediile consulare din străinătate cu identificarea persoanei de către consulat/ambasadă.

În al treilea rând actuala criză este o schimbare de paradigmă în domeniul mediului și implicit al energiei. Trebuie spus că pe termen lung lemnul, cărbunele, petrolul și gazele trebuie să fie utilizate strict ca materii prime și nu ca surse energetice. Pe termen lung toate locuințele trebuie decuplate de la rețelele de gaz pentru gătit sau încălzire, și realizată o tranziție spre energie electrică. De asemenea transporturile trebuie complet decuplate de combustibili din hidrocarburi. Asta înseamnă pe de o parte dezvoltarea masivă a surselor de energie solară, eoliană, hidro-energetică, și nucleare, pe de altă parte reconstruirea întregii rețele de electricitate pentru un consum de energie electrică vast superior celui prezent, pentru a asigura înlocuirea în totalitate a formelor poluante și ineficiente de asigurare a nevoilor energetice. Inclusiv energia termică pentru încălzire, cu excepția surselor termale sau a energiei termice reziduale din procese industriale trebuie să fie produsă din energie electrică. Inclusiv la nivel de locuințe rețelele electrice nu sunt proiectate pentru un astfel de consum.

Întreaga ramură auto și a producției de autoturisme, transporturile, și toate serviciile asociate au o perspectivă sumbră pe termen lung, care poate fi soluționată numai prin decizii strategice foarte bine orientate. Vorbim de zeci de miliarde din PIB, din Exporturi, zeci de mii de locuri de muncă, pentru care trebuie creată o alternativă.

Război și economie, 2022

Fără îndoială războiul la granițele României este un factor care trebuie luat în calcul. Momentan, mie, și multor altor observatori sau analiști ne este imposibil să evaluăm durata și extinderea războiului care se desfășoară momentan în Ucraina. Ceea ce a reliefat acest război, este că alocarea de resurse pentru apărare este o necesitate absolută pentru existența statului. Fie că va fi nevoie să fie folosite, fie că, sperăm noi, nu va fi nevoie, resurse semnificative trebuie alocate pentru a avea o armată capabilă să reziste amenințărilor mai mult sau mai puțin probabile. ”Sic vis pacem para bellum” spunea Publius Flavius ​​Vegetius Renatus, mai bine să le fie frică altora de noi, decât să ne fie nouă frică de ei. În situația în care Ucraina câștigă, foarte bine, dacă Ucraina pierde, mai bine să fim pregătiți decât să fim victime.  ”Un zâmbet te va duce departe, un zâmbet și o armă te va duce mai departe” spunea Al Capone. Dacă este să negociem cu oricine, nu strică să știe că suntem capabili să ripostăm la agresiune dacă e cazul.

Din punct de vedere strategic, cea mai puternică armă este o economie robustă cu capacitatea de a produce armament redutabil, capabilă să susțină un efort semnificativ de război, cu o populație tânără capabilă să ofere material de recrutare.

Pe termen mediu și lung, este imperativă finanțarea cercetării militare, și, transferarea cunoștințelor tehnologice obținute în sectorul privat pentru a obține avantaje competitive pentru industria națională. Modelul american este foarte bun în acest sens, foarte multe din tehnologiile care stau la baza celor mai puternice companii americane fiind rezultate ale cercetării militare. Cercetări în domeniul materialelor, al electronicii, al producerii și conservării alimentelor, comunicații, surse de energie miniaturizate, și altele pot fi extrem de avantajoase pe termen lung.

Pe de altă parte, este nevoie de o nouă mentalitate în societate. Românii trebuie re-educați să nu dea bir cu fugiții la greu. Asta este o problemă care mă depășește, dar, pot spune că, dacă văd români, vectori de opinie, care își datorează succesul României și românilor, care spun că în caz de război mai degrabă fug din țară, lucrurile sunt foarte grave al acest capitol. Românii trebuie re-educați spre disciplină, atât în viața personală cât și în viața publică, și nu vorbesc despre obediența slugarnică a sclavilor îndobitociți, ci disciplina și onoarea necesară unui potențial viitor militar.

Va trebui să re-descoperim Onoarea, cuvânt ce pare desuet în capitalismul clientelar în care trăim. Onoarea ar putea fi, ea însuși, unul din motoarele celei mai spectaculoase creșteri economice a României, pentru că este fundamentul încrederii, atribut fundamental al coeziunii sociale sănătoase, și a unei economii sănătoase.

Distribuie acest articol

89 COMENTARII

  1. Intr-adevar, trebuie sa redescoperim „Onoarea” si la fel ar fi bine s-o descopere si guvernantii nostri, iar daca nu reusesc sa ne scoata cu bine din criza asta, atunci ar trebui sa-si faca un „seppuku”…de onoare. Aceasta inseamna cu adevarat sa onorezi o natiune.

    • Avem o criza de incredere in autoritati. Avem o criza de incredere in institutii. Avem o criza de incedere in moneda. Avem o criza de incredere in noi insine. Onoarea si onorabilitatea, sunt calea pe care se poate recastga increderea. Si asta incepe de sus, de la varf.

  2. Ca părere, situaţia este chiar mai periculoasă decât o prezintă autorul.
    Există însă un viciu de fond, aprioric, care este cauza acestor crize multiple: „noua” teorie economică a creşterii accelerate, pornind din China, continuând cu SUA şi, bineînţeles, ajungând în Europa, Turcia şi….cam peste tot. S-a apăsat la maxim pedala de acceleraţie economică, prin metode care au sfidat legităţile economice, de ex. abominabila ” relaxare cantitativă”. Urmarea: economia a crescut peste tot, artificial, dar a crescut, producând turtbulenţe majore inclusiv în ţările care au aplicat-o. Principalele efecte: creşterea peste măsură a puterii multinaţionalelor( de ex. capitalizarea bursieră a Apple este mai mare ca pib-ul UK sau al Franţei) în paralel cu sărăcirea unei mari mase de populaţie. Inflaţia, care la început a fost „exportată” la alţii, acum s-a întors contra celor care au promovat noua teorie economică….
    Vreau să spun că aceasta este originea/ cauza crizelor multiple. Iar creşterea preţurilor la energie, petrol, gaze, materii prime, alimente, etc nu este decât efectul politicilor economice greşite şi care acum se întorc contra autorilor.
    În disperare de cauză, prima care s-a trezit a fost, din nou, SUA. Care a început să „strângă şurubul”, respectiv să crească dobânda de politică monetară pentru a limita efectele inflaţiei. Este o măsură prin care SUA pierde serios în zona afacerilor, dar măcar dă dovadă de responsabilitate. Europa noastră încă nu vrea….şi asta o va costa….

    • Eu vorbesc despre riscurile care s-au manifestat deja. Sunt reticent sa vorbesc despre riscul enorm de crash pe pietele financiare, mai ales pe piata Crypto, dar si pe pietele de actiuni. Unul dintre motive este ca am tot vorbit de crize si am tot spus ca vine criza, si acum, daca mai strig o data, oricum nu ma crede nimeni.
      Pe de alta parte, si acela va fi un soc extern, si va lovi tot in punctele slabe ale economiei romanesti.

  3. „consumatorii cu venituri medii și scăzute vor schimba mai rar mașinile”

    va contraziceti, pe de o parte lumea va trece pe alte tehnologii pe de alta parte vor schimba mai rar masinile. Pai acum esti fortat in vestul europei sa o schimbi la 3-5 ani, fiindca se schimba regulile de acces in oras, fiindca cresc taxele pe ea de la an la an.

    • Avand in vedere raritatea si costul materialelor necesare pentru productia de masa a unei noi generatii de mijloace de transport personale, sunt tentat sa cred ca va fi imposibil sa se produca suficiente pentru a acoperi cererea de pe piata la preturi accesibile. Mainile electrice vor deveni tot ai scumpe, nu mai ieftine, pentru ca productia lor va fi limitata sever de raritatea resurselor necesare. Este posibil ca tehnologii alternative ca cele dezvoltate de Toyota pe hidrogen sa fie o solutie, dar inca este incert.
      Oricum, o masina electrica produsa cu tehnologiile existente momentan, probabil nu va fi schimbata la 3 ani, ci la 5 ani sau mai mult, din motive legate de puterea de cumparare.

  4. In afara de onoare, care e un element de propaganda si forta, de sclavagism, exista optiuni mai moderne. De exemplu sa faci un stat pentru oameni, astfel incat ei sa doreasca sa traiasca acolo.

    Lipsa birocratiei, suntem in sec 21
    Legislatie simpla si clara, fara prostii si bataie de joc
    Taxare redusa
    Infrastructura moderna
    Dialog, acum ne considera fie animale, fie copii de 2 ani, sa arate statul respect in primul rand!

    • Onoarea este in primul rand asumarea unei responsabilitati. Politica este in mare masura rupta de etica, dar este intotdeauna dependenta de responsabilitate, indiferent ce cred sau nu politicienii.

      Birocratia si legislatia complexa este o problema a UE, pe moment „Rien a faire”, este modelul pe care l-am adoptat in 2007.
      Taxarea este redusa comparativ cu UE

      Modernizarea infrstructurii este intr-adevar solutia pentru foarte multe probleme, dar este blocata de birocratie si de legislatia prea complexa.

      Respectul si dialogul, ar fi minunate.

      • Ridicarea muncii la rang de arta. Innobilarea omului care isi asuma contributia la cresterea si educarea copiilor, ingrijirea si incurajare batranilor. Deblocarea din frica de viitor prin actiune concreta acum si aici cu ce avem ,, fa rai din ce ai”

  5. Tariful pe ore este o soluție falsă. O soluție politicianistă, menită să lase cetățenilor impresia că ”se face ceva”, deși acel ceva n-are nicio bază economică reală.

    Dacă vrem într-adevăr să găsim soluții, poate ar fi bine să ne uităm la prețurile energiei electrice din Statele Unite, să înțelegem cum de sunt posibile acolo asemenea prețuri și să aplicăm aceleași soluții. Fiindcă ideologizarea sectorului energetic vedem deja unde a dus.

    Dar noi nu vrem soluții reale, noi vrem mai multă ideologie: acum a venit rândul poveștilor despre hidrogenul ”verde”, deși în lumea reală 95% din hidrogen se produce din gaz metan, cu un consum astronomic de energie.

    În realitate, ideologia aflată în prezent la putere încearcă din răsputeri exproprierea cetățenilor prin taxe și prin inflație. Prețurile crescute la energie reprezintă una dintre metodele concrete de sărăcire a populației, aplicată de vreo 15 ani. Despre reducerea taxelor aberante asupra energiei și combustibililor, nimic-nimic?

    • Toyota tocmai a realizat o fabrica ce produce hidrogen din balegar de vaca… se pare ca o vaca produce sufiecient balegar intr-un an pentru a propulsa o masina un an… deci nu este hidrogen din gaz metan. Masinile pe hidrogen nu folosesc combustia interna, ci celule de combustibil care convertesc hidrogenul si oxigenul in apa si enegie electrica. Adica in esenta sunt masini electrice care nu au nevoie de baterii Li-Ion sau de alt fel,

      https://www.electrive.com/2019/10/28/the-mirai-does-650-km-on-one-cows-poop/

      • Fabrica aceea nu a fost realizată deocamdată, iar articolul acela e din 2019, era o promisiune entuziastă și cam atât. 99,6% din hidrogenul din California se obține din gaz metan, spre deosebire de 95% media la scară mondială.

        Fiecare pompă de alimentare cu hidrogen costă 2,8 milioane de dolari (!!) iar toată California nu avea decât 52 de astfel de pompe în octombrie 2021. Din acei 2,8 milioane de dolari, 75% sunt bani publici (2,125 milioane de dolari acordați de California Energy Commission).

        O pompă de hidrogen din asta de 2,8 milioane de dolari poate distribui doar 100 kg de hidrogen pe zi (!) în timp ce o Toyota Mirai cu fuel-cell poate stoca în rezervor 5,6 litri de hidrogen. Asta însemnând că maximum 20 de autoturisme pot face plinul într-o zi întreagă, la pompa de 2,8 milioane de dolari. Nici peste 20 de ani n-or să fie bani în România pentru așa ceva.

        https://www.canarymedia.com/articles/hydrogen/why-is-california-wasting-millions-on-hydrogen-fuel-pumps

        Pe durata a 8 ani (2014-2021) Toyota Mirai a fost produsă în mai puțin de 18.000 de exemplare, din care peste 88% au fost vândute în Statele Unite și Japonia.

        Europa se încadrează la ”restul lumii”, cu 2048 de Toyota Mirai vândute în aceeași 8 ani. În Germania costă 60.000 de euro fără TVA, asta însemnând 78.500 de euro cu tot cu TVA, în condițiile în care Toyota pierdea între 50.000 și 100.000 de euro la fiecare exemplar vândut. Nu cumva e o jucărie cam scumpă pentru banii europenilor?

        • @Harald
          Hidrogenul verde se va ieftini si el masiv in urmatorele decenii, la fel cum s-a ieftinit si energia produsa in instalatii fotovoltaice si eoliene in ultimii 15 ani – in lumea reala (vezi rezultatele scalarii productiei in combinatie cu rezultatele cercetarii). Hidrogenul verde are sanse bune sa devina competitiv cu motorina, benzina si gazul metan.

          https://www.thyssenkrupp.com/en/company/innovation/technologies-for-the-energy-transition/water-electrolysis.html

          https://www.thyssenkrupp-industrial-solutions.com/power-to-x/en/index-2.html

          • @Florix – da, probabil așa s-a ajuns la actuala criză energetică, fiindcă ”s-a ieftinit energia produsa in instalatii fotovoltaice si eoliene” de nu se mai poate :)

            La orele în care instalațiile tale ieftine nu produc nimic se mai adaugă și orele în care produc toate deodată, astfel încât nu are nimeni nevoie de acea energie, de asta e ieftină. Rezultatul final fiind niște prețuri la consumator pe care în Germania și în Danemarca nu-și imagina nimeni în urmă cu 15 ani că va fi nevoit să le plătească.

            Cât despre hidrogenul ”verde”, nu-ți imagina că filmul ultimilor 15 ani mai rulează încă o dată. În cel mult 4-5 ani ai să vezi revolte de stradă în Germania.

            • Daa, lupte de strada prin vestul UE, veste galbene, etc – visele placute al nomenclaturii putiniste, dar si al altora (incepand cu q’anon-istii Americii, unii brexitieri in frunte cu bufonu’ Farage, si unii adepti al asa zisului „pol slav” din UE;)

            • P.S. dezbaterile pe marginea fluctuatiilor de productie a energiei interminente (solara si eoliena) sunt de mult incheiate. Dar iti repet de dragul polemicii: Noaptea, in sezonul rece intunecat cu ziua scurta, sau cand nu bate vantul, pornesc centralele backups pe biomasa, hidro, gaz metan si in combinatie cu mult hidrogen (intr-un viitor nu f indepartat;)

      • Domnule Bolos, Toyota si Honda au testat tehnologia despre care vorbiti mai mult de 10 ani in lumea reala incepind din 2006/7. Chiar in California. Au testat si ei dar au si oferit gratuit publicului masini spre testare in lumea reala pentru ani de zile si mii de kilometri. Pe hirtie iese frumos, in lumea reala au dat gres urit de tot. Totul a iesit foarte scump si in pofida hype-ul insotitor piata le-a respins in momentul sistarii subventiilor de la stat (2009). Iar daca nu merge la un autoturism de 1.85 tone (deja cam prea greu, atit cintareste un BMW din Seria 3 de azi dar cu motor de 3 ori mai puternic) in nici un caz nu merge la transportul de marfa unde consumul pe tona transportata trebuie sa fie mult mai mic ca sa fie rentabil. In caz contrar autoutilitara/camioneta/dubita sau cap tractor nu sint cumparate de transportatori. Sinteti economist, stiti ca transporturile nu merg cu hype ci cu eficienta economica data de inginerie nu de harmalaie mediatica.

        Industria auto japoneza nu marseaza pe electrificarea bezmetica impusa de birocratura eco europeana. Dupa declaratiile publice ale presedintilor celor doua companii ei nu cred in „electrificarea flotelor” ci testeaza si vind sisteme de propulsie hibride, unele de succes pe care le puteti vedea pe strada.
        Sursa pe care o citati nu e demna de nici o farima de incredere inginereasca.

    • @Haralld
      Spre deosebire de americani, europenii stau f prost la capitolul resurse naturale, in special la capitolul resurse hidrocarburi (petrol si gaze). Cu toate ca americanii stau excelent la acest capitol, investesc si ei puternic in tranzitie energetica, inclusiv in productie de componente pentru valorificarea energiei regenerabile, in centrale pe gaz, in modernizarea si digitalizarea retelelor electrice, in cresterea eficientei energetice, parcuri eoliene si instalatii fotovoltaice, electrificarea automobilului, economie circulara, samd.

      P.S. Conform estimarilor, resursele Romaniei de hidrocarburi de ex. se epuizeaza si ele in urmatorii 20-30 ani. Dupa aceea, chiar daca vei avea bani sa importi componente, know-how in montaj, mentenanta, etc, dezvoltarea noilor sisteme si retele electrice dureaza 1-2 decenii. Trebuie sa ne intrebam si in ce investim pana atunci (in productie de armament, munitie, si incercam sa mai creem si ceva valoare adaugata cu vouchere de vacanta pentru pensionari si bugetari, mici, bere si voie buna?).

  6. Wishfull thinking idealist la mare arta.
    Autorul își da grațios filme cu „trecutul pe electric” de la transport la mașini la consumul casnic. Pai și de unde atita curent?
    Secundo – se așteaptă ca rominii sa descopere onoarea și sa nu fuga din tara în caz de război.
    E mai probabil „minunea” sa electrificam și ultima plita de gătit din ultima garsoniera decit sa mergem sa murim pe front sa apărăm ce? Pensiile speciale? Plagiatorii? Bătrânețea liniștită a lui Iliescu? Bunăstarea și privilegiile milițienilor, securiștilor și politrucilor? Posturile grase și sinecurile bugetarilor?
    Nu știu care din cele doua filme sunt mai fantastice, dar autorul ar trebui sa ia o doza de realitate.

    • Electrificarea ultimului aragaz din ultima garsoniera inseamna reducerea de dependenta de gaz metan din Rusia, deci, inseamna o armata mai mica la granite. Ca sa ajungem acolo, trebuie un plan realist, tehnologii noi. infrastuctura, si multe alte lucruri care nu se pot realiza decat in multi ani, cu mult efort.

      Wishful thinking? You bet. But anything worthy starts with an impossible dream.

      • Iar timpul ăsta defrișăm România până la ultimul copac, pentru că 3 milioane de gospodării se încălzesc cu lemne. Nu cumva ar trebui să rezolvăm mai întâi problema orașelor care se încălzesc cu lemne? Măcar în București și în împrejurimi, că în satele de munte n-are nimeni nici speranțe și nici pretenții.

        Cât despre ”armată mai mică la granițe”, asta n-are nimic de-a face cu subiectul. România depinde total de trupele NATO și mai ales de aviația NATO. Singură nu se poate apăra în niciun fel în fața Rusiei.

  7. „Aparent nu avem și recesiune, dar suntem foarte aproape”
    Recesiunea este abia la inceput si se va accentua cu cat razboiul dn Ucraina va dura si situatia economica din China va ramane sub impactul masurilor antipandemice.
    Suntem in criza din 2008, masurile luate atunci si altele care au urmat suprapunandu-se cu pandemia si razboiul din Ucraina iar acum nimeni nu mai are „retetele” necesare, teoria fiind una iar practica alta si va dau exemple de incompetenta la cel mai inalt nivel, nu din Romania.
    In Germania guvernul a acordat un discount la preturile de carburanti reducand impozitele astfel incat impactul preturilor asupra consumatorul sa fie atenuat efectul, preturile cresc in continuare pt ca legislatia aferenta prin care consiliul concurentei sa poata interveni n-a fost adaptata deabia acum fiind facuti primii pasi.
    Cat de imbecil trebuie sa fie guvernul astfel incat sa adopte asemenea hotarari cu toate avertizarile specialistilor, cu alte cuvinte, dupa ce profiturile marilor concerne energetice au explodat acum sunt si subventionate de stat si contribuabil.
    Ce ne arata, politicul este complet depasit, din contra, este in parte responsabil de criza.
    Alta poveste, banca central europeana, acum un an parca madam Lagarde, sefa bancii afirma ca inflatia nu va depasi undeva 3 % , acum cu acceasi nonsalanta spunand ca s-a inselat si n-au putut fi anticipate toate efectele asa cum tot politicienii occidentali n-au crezut ca Putin va invada Ucraina.
    Abia acum banca central europeana a hotarat ridicarea dobanzilor cu 0,25 % , un mizilic si mult prea tarziu in fata unei inflatii de 8,1 % la nivel european insa cu discrepante majore intre 19,1 si 5,4 % la nivelul statelor membre.
    La nivelul UE birocratii de la Bruxelles nu renunta/amana planurile marete de transformare industriala si energetica din contra, din 2035 dupa parlamentul european va fi interzisa comercializarea de automobile noi cu motoare cu ardere interna fara a tine cont de solutii alternative precum folosirea hidrogeneului, a carburantilor sintetici, etc.
    UE a pus pe butuci industria auto europeana, industrie de baza si de prestigiu.
    Criza alimentara, UE produce cu mult mai multe alimente decat consuma, de ce avem criza in Europa iar preturile explodeaza ? o crestere in urma preturilor combustibililor, ingrasamintelor fiind acceptabila insa nu la nivelul actual.
    Cu toate ca, industria ingrasamintelor de fost facuta praf tot de birocratii de la Bruxelles, ea fiind „externalizata” in afara UE ca acum sa fim supusi santajului economic.
    Terenuri arabile sunt blocate la nivel UE din motive ecologice, birocratie si multe altele.
    Planurile marete ale UE sunt pe termene de pana in 2050 facuta, criza este este acum si iminenta, consumul general se reduce datorita inflatie, in SUA inflatia fiind mult peste cea preconizata, efectul reducerea consumului care in SUA este peste 50 % parte a PIB, o recesiune severa in SUA fiind o catastrofa.
    Crizele actuale sunt „operele” unor politicieni fara nici o viziune realista pe termen mediu si lung, sunt vedenii, care dupa parera mea trebuie tratate de medici.

    • Tehnologia hidrogenului nu foloseste combustie ci „fuel cells” Vezi Toyota Mirai.

      De unde sa avem retete de interventie? Cercetarea in domeniul economic este foarte foarte jos in prioritatile UE, non-existenta in sectorul privat. Din bancile nationale n-o sa curga idei non-conformiste, si ce idei ies sunt financiar-monetare. La un moment dat au lansat cu mare tam tam un proiect european de cercetare a crizelor in valoare de 600.000 de euro cu cinci universitati pe patru ani. In acelasi an UE a finantat un proiect de 2.5 milioane de euro pe doi ani pentru masurarea emisiilor de gaze din flatulenta ovinelor. Partidele nu cauta solutii economice viabile ci populare, si nu sunt de condamnat, pentru ca fara vot nu au putere, fara putere nu pot face nimic. Pana si cercetarile despre genuri sunt mai bine finantate ca cercetarile economice. Sectorul privat e gata sa dea o gramada de bani dar numai pe chestiuni gen predictia burselor pe termen scurt.

      • Atunci sistemul actual politic este perimat, votul universal tot mai nesemnifiactiv, ratele de participare la vot tot mai reduse demonstraza acesta tendinta.
        UE se ocupa de „tampenii” in loc sa rezolve problemele reale ale cetatenilor iar banca central europeana, raspunzatoare de politicile monetare a dat-o rau de tot in bara.
        Pt politica BCE de „inundare” a pietelor de capital cu bani ieftini in idea ca statele din sudul continentului ar putea sa-si rezolve mai usor problemele financiare, sa se poata refinata si totodata plati mai usor datoriile a provocat in mare partea inflatia actuala, sunt concluziile sefului bancii nationale elvetiene, pandemia si razboiul fiind doar ciresa de pe tort in tot acest toxic amestec in care acum fiecare isi baga lingura incercand sa rezolve ceva.
        UE si birocratii de la Bruxelles devin tot mai „nocivi” pt Europa si imi este teama ca se va intampla ceva grav, Turcii si grecii acuzandu-se tot mai frecvent de incalcari ale spatiului aerian si altele, turcii punand la indioala statutul unor insule grecesti.
        Europa incepe sa „fiarba” in suc propriu spre bucuria rusilor care abia asteapta iar daca americanii nu se vor „rasti” la Europa va fi de rau.

        Sunt afirmatiile

      • Domnule Bolos, Europa finanteaza tot felul de cercetari prostesti. Va dau un exemplu: exista un tip numit Henk Hesselink care trage bani la greu (milioane de Euro) pentru a studia el ce-ar fi daca pistele aeroporturilor ar fi circulare. La momentul primei propuneri s-au luat public de el piloti de linie si l-au facut zob cu argumentele profesiei lor. (Daca este nevoie pot reveni pe scurt cu contraargumentele prezentate. In aviatie nu merge cu jumatati de masura si nici cu declaratii politice, exista multiple bucle de feedback intern monitorizate constant si de producatori, si de companiile aeriene, si de prestatorii de servicii pentru industria aviatica, si de autoritatile de reglementare. Este una dintre daca nu cea mai autoreglementata industrie din lume).

        Respectivul n-a avut raspuns insa asta nu l-a impiedicat sa mai traga o runda de fonduri europene. Daca tot nu-l controleaza nimeni…
        „Ce avem noi aici?”

  8. Articol economic de ..constatari”, fara solutii.Nimeni nu vorbeste de ceeace trebuie, adica de ,,liberalizarea economiei romanesti” pentru capitalul si investitorii industriali straini!Unica CRIZA a Romaniei este competitivitatea/functionalitatea economica subafricana de indice 74, pentru imbunatatirea careia nmeni n-are solutii, astfel ca investitorii industriali straini se opresc la granita, iar cei romani esueaza in climatul economic de ,,Mare Moarta” al Romaniei.
    Se pare ca nimeni n-a citit despre liberalizarea economica din anii 80 a Angliei, ca rezultat al politicii economice a d-nei P.M. Thatcher…

    • Am impresia ca nu ati citit prea atent ce am scris. Oricum, problema nu este „liberalizarea”, ea exista de mult, la nivele comparative cu orice tara doriti. Problemele noastra sunt cadrul legislativ si consecintele lui birocratice, si infrastructura deficitara. O alta problema este antreprenoriatul autohton, mult prea slab.

  9. Cheia este in cum abordam „problema” energetica.
    Voi comenta un pic, asa, mai inginereste :P
    Avem un scenariu aici
    https://www.iea.org/reports/the-value-of-urgent-action-on-energy-efficiency/highlights
    Daca ne „pute” camd vorbim de NZE pana in 2030, OK..dar cred ca toti vrem facturi mai mici si dependenta energetica fata de Rusia zero!
    Asa ca ar fi bine sa citim fara restentimente ce zic „aia” (in mare parte e cam ce ziceti si dvs…doar ca mai detaliat :P) Si sa ne gandim bine daca e realizabil!
    Pe scurt „aia” zic asa:
    „By 2030, around a third of avoided energy demand comes from the deployment of purely more technically efficient equipment, ranging from air conditioners to cars and trucks. Electrification provides around 20%, for example through replacing fossil fuel boilers with more efficient heat pumps, switching to electricity for low temperature heat in industry, and faster adoption of electric vehicles.
    Behaviour change provides a further 18% through measures such as turning down thermostats and changing travel patterns.
    Other measures such as digitalisation and material efficiency provide the remaining third. This includes avoided energy from digitalisation such as through the adoption of smart controls as well as material efficiency measures including the increased recycling of plastics and scrap steel.”
    „Without this additional action, final energy demand could be 18% higher in 2030 instead of around 5% lower as in the Net Zero Scenario.”
    Pe romanaeste, daca nu gasim metode de a scadea consumul energetic (fara a ne deteriora confortul) consumul va creste cu 18% si noi vrem o scadere de 5%.
    E de dorit?
    DA, DA,DA…nu ca neaparat ptr. NZE, asa cum ziceam mai sus…dar musai ptr NZRdog (net zero russian dependence on oil and gas)…iata am inventat si eu o abreviere :P
    „By 2030, around 55 EJ per year of oil consumption could be avoided. This equates to approximately 30 million barrels of oil per day, around triple Russia’s average production in 2021”
    Tot pe romaneste, ca sa vedem daca se poate sau nu:
    -in 2020 consumam 105EJ ptr transport, vrem sa avem o reducere pana la 80% (84EJ) Cum?
    20% masini electrice?…posibil, dar improbabil. Avem nevoie de o crestere nu doar a productiei de EV (care e posibila, marii producatori din lume a u atacat deja problema) dar si a productiei de energie electrica nepoluanta (si sutenabila iarna) semnificativa in doar 8 ani, basca medii de stocare si cresterea autonomiei. Eu unul n-o vad realizabila…inventiile nu vin la comanda si avem nevoie de ceva disruptiv ptr asa un avans.
    Cresterea eficientei energetice a motorelor? Greu de la un anumit punct in sus. Stocarea? Suntem in impas, ne-am blocat la bateriile cu litiu.
    Schimbarea comportamentului…ahmm, aproape imposibil (dupa cum merg „treburile” chiar si in vreme de razboi nu se vede vreo schimbare de „comportament”, Franta, de ex a importat din Rusia cu 60% mai mult fosil…si aia sunt cu orasul unde s-a semnat acordul. da? :P) Pe chinezi ii doare la basca, SUA sunt cei mai mari producatori de fosil, la preturile de acum de ce ar da vrabioiul gras din mana?
    -cladirile consuma cam 129EJ..vrem o scadere cu 37 EJ…OK, cine plateste ptr imbuntatirea anvelopelor cladirilor? Cine produce canitatile ala imense de vata bazaltica, polistiren, adezivi, decorative si cine va face operatiunile de anvelopare la un asa volum? Nu avem nici macar atatea schele ptr maistori…
    -industria consuma 159EJ, vrem sa reducem cu 18EJ…aici avem nevoie de studii sectoriale, retehnologizari tintite..iarasi R&D, bani si bani. de unde?
    Sa „scapam” de carbune (17EJ) substituind carbunele cu electricitate si „bioenergii”…cum? Iarasi avem nevoie de o „carca” de electricitate…produsa din ce? Putem sa construim atata productie de energie elctrica nepolunata si nefluctuanta? Soarele si vantul au o limita tehnica data de curbele de randament ale alora neintermitente si de automatizarile de scoatere/cuplare la SEN, peste un anumit procent creste exponential riscul de dezechilibrare majora a SEN-urilor.
    Sa scapam si de gazul care nu este strict necesar, care este inlocuibil…adica de vre 23 EJ.
    CUM?
    OK, repet daca nu pentru NZE macar pentru NZRog, si tot ar fi de dorit asa ceva…dar cum?
    „The next largest reduction in fossil fuel use comes from natural gas with around 23 EJ per year avoided by 2030. This equates to approximately 650 bcm, about four times the European Union’s 2021 imports of gas from Russia.”
    Cum facem toate asatea intr-un timp atat de scurt?
    E simplu de generalizat, dar cand ajungi la „concreteturi” ingineresti si economice „treaba” este infernal de grea

    • „Chapeau” si „thumb-up” pentru NZROG… este un obiectiv strategic imperativ. Eu as vota si pentru NZOG.

      Orice drum incepe cu o destinatie si un pas. Unele drumuri grele merita parcurse.

      Personal cred ca viitorul energiei este nuclear, pe termen scurt (SMR-uri), pe termen mediu si lung MSR-Thoriu, si in rest mai vedem. Gazul si carbunele vor fi necesare ca materii prime in industrie.

      TRI-GEN+Hidogen-electric pare o solutie, sa vedem cum evolueaza.

    • In urma cu 10-15 ani au fost extremistii religiosi, astazi sunt putinistii si cine stie ce surprize ne mai aduce viitorul. Evident, provocarea nu este „floare la ureche” si chiar daca dureaza 15 ani sa zicem (nu 8) este super ok. Oricum, „the show must go on” si este tot mai evident ca nu putem ajunge f departe daca ne limitam investitiile la agricultura, sectorul constructiilor si servicii (vouchere pentru mers la Mare, muzica, mici, bere si voie buna). Alternativ la investitiile masive in tranzitie energetica (productie de componente, productie de energie prin valorificarea surselor disponibile pe plan local, cresterea eficientei energetice, inginerie, valoare adaugata, securitate energetica, etc) putem incerca cu investitii masive in sectorul aparararii /defense. Ne pregatim pentru marele razboi mondial – rece, fierbinte, sau cum o fi, caci poate fi chiar ultimul (sau ma rog, urmatorul poate fi din nou cu pietre).

    • Au aplicat MMT in conditiile crizei Covid. Rezultatul este exact cel despre care vorbeam in articol, inflatia.

      • exact, mulţumesc: la pct 8 din ideile MMT susţineaţi „Singurul risc al acestei abordări este inflația. Atunci când oferta internă de bunuri și servicii nu poate ține pasul cu masa monetară, excesul de monedă duce la creșterea prețurilor.”
        -deglobalizarea, demografia, conflictele duc la o criză sistemică pentru care nu avem un model sau teorie verificată
        -criza economică e un eufemism, fiind o criză de securitate a reţelelor globalizate de producţie, furnizare şi distribuţie, a căror reconfigurare va costa mult investiţional şi va dura ani, chiar în condiţiile în care lumea ar şti ce e de făcut şi ar avea toate resursele necesare disponibile…

  10. „În economie teoria spune că sunt trei mari factori de producție, Munca, Natura și Capitalul. Orice activitate economică combină acești trei factori pentru a obține rezultatele dorite. În criza anului 2022 problema majoră este sectorul energetic”

    munca si natura: fara capital nu produc nimic mai mult decat ceea ce pica din copac si ce se producea pana la nivel de ev mediu inclusiv;
    capitalul poate sa produca si fara munca, doar cu roboti; poate sa se adapteze si in criza de resurse naturale: in lipsa de lemn sau metal poate prelucra alt material; fara energie insa nu poate produce nimic;
    spre deosebire de munca insa, in mod normal n-ar trebui sa ceara demancare si cand nu functioneaza; uneori mai cere demancare nu pentru sine, ci pentru Munca, prin intermediul taxelor;
    orice criza are la origine de fapt Munca, pentru ca nu e capabila sa se autointretina;
    s-ar parea ca abia acum economistii descopera ca nu e suficient sa intretina Munca doar cu bani din elicopter, a caror functie este sa preia valoare creata de Capital si sa o redistribuie la Munca, plecand de la premisa ca Munca regenereaza Capitalul si astfel s-ar inchide ciclul economic, precum un ciclu termodinamic;
    problema e insa ca motorul economic, care e de fapt Capitalul, la fel ca si motorul termodinamic, nu functioneaza doar cu munca la volan si manivela, nici cu fise si bancnote; ci functioneaza de fapt cu Energie,

    economia e sustinuta de Capital, care e Motorul disponibil la un moment dat si pe care nu il poti mari sau imbunatati peste noapte; ceea ce poti imbunatati este calitatea Energiei: manivela, cifra octanica a carburantului, puterea calorica, voltajul/amperajul…
    la mine in contabilitate cheltuielile pe produs se inregistreaza astfel: material, manopera, utilaj, transport, servicii terte, amortismente etc; nu rezulta de nicaieri ponderea energiei consumate (carburantul si energia electrica se includ la resurse materiale); nu rezulta in ce constau serviciile terte, care pot reprezenta o subantrepriza de pana la 99,99% cu sau fara resurse materiale, sau teoretic pot reprezenta 99,99% servicii de divertisment;
    – din contabilitate nu rezulta costul efectiv al prestatiei unui utilaj: energia, prestatia mecanicului, piesele de schimb, intretinerea si amortismentul se inregistreaza fragmenta in 4 categorii de cheltuieli separate: material, manopera, utilaj, alte cheltuieli(inclusiv amortismentul); de fapt, la utilaj se inregistreaza doar costurile cu utilaje inchiriate :)
    – desi stiu bine ce importanta are resursa Utilaj, in nici o analiza nu rezulta productivitatea corecta; cu atat mai putin o productivitate de forma raportului capital_adaugat / energie_consumata sau capital_adaugat / amortisment;
    – nu rezulta in mod transparent variatia productivitatii functie de calitatea resurselor (Manopera/Utilaj)
    – nu rezulta in mod transparent daca valoarea „adaugata” e o crestere a Capitalului prin adaugarea de piese noi la Motorul economic, sau e doar functionare in gol, cu 99,99% productie de servicii de divertisment cu consum de resurse energetice (inclusiv energia Muncii)

    • Munca, Natura si Capitalul sunt esentialmente factori de importanta egala. Ancedotica fabrica robotizata complet de fapt foloseste mai putini muncitori, dar cei folositi sunt la un nivel de calificare foarte ridicat. Cineva studiaza piata, identifica produsele ncesare, le proiecteaza si programeaza robotii sa le produca. Faptul ca aceasta munca este externalizat[, nu face ca ea sa fie mai putin munca. Indiferent de ce materie prima vorbim, ea se obtine la baza din natura, la fel si energia. Chiar si bancile complet automatizate ale lui Jack din China de fapt folosesc masiv munca, sub forma de auto-prestatie. Digitizarea bancilor este chiar o forma de a obtine beneficii masive de pe seama muncii prestate de consumator pe gratis. La fel digitizarea serviciilor publice nu inseamna mai putina munca ci ai putina munca retribuita, prestata de contribuabil in locul unui prestator salariat.

      Economia este masurata prin bani, ceea ce duce la confuzii legate de importanta capitalului. Natura, in cea mai mare parte este imposibil de evaluat, si din acest motiv a fost mereu sub-evaluata.

      Daca va referiti la retribuirea muncii, in final raportul de forte e mereu in favoarea capitalului, chiar si in state mai „stangace” ca Romania. Statul favorizeaza sistematic capitalul, desi detinatorii capitalului tind sa se victimizeze permanent. Sa nu uitam ca momentan 97% din capital e detinut de sub 1% din populatie, si asta sa intamplat cu sprijinul permanent al statului.

      Hai sa reducem la absurd sistemul si sa presupunem ca evolueaza capitalul pana la un punct in care munca nu mai este necesara, si statul pana la punctul in care este complet automatizat. Fara munca retribuita nu mai exista consum si nu mai exista venituri salariale impozabile, deci recuperarea capitalului prin vanzari devine imposibila deci capitalul ajunge la o valoare nula. Capitalul nu are valoare daca nu exista munca retribuita. Ba mai mult, cu cat exista mai multa munca retribuita cu atat capitalul este mai valoros.

      • Tranzitia energetica are un potential imens de atragere a investitiilor si retribuire a muncii „pe plan local” incepand cu modernizarea stocului de cladiri si valorificarea surselor regenerabile (proiectare, finantare, productie componente, logistica, montaj, mentenanta, etc.). Cresterea sustenabila pe durata urmatoarelor decenii este asigurata.

    • nu spun ca munca nu e necesara sau nu e importanta sau ca viitorul e al robotilor; spun doar ca nu are sens sa fie irosita, doar de dragul de a avea rata de somaj scazuta si ca nu are sens sa sapi la lopata o luna cat sapa un excavator intr-o zi; la fel cum nu are sens sa consumi resurse intelectuale la planseta de desen tehnic si cu abacul, in era computerelor; munca este tot o resursa energetica, dar poate concura cu masina doar pe termen lung, in care isi poate valorifica avantajul intelectual; problema e ca economia cere doar rezultate imediate, ca altfel nici notiunea de criza nu ar mai avea sens; iar in lipsa de resurse energetice esentiale, nici economia nu mai are sens;
      revenind insa in lumea concreta, am o nedumerire: ce anume va indeamna (presupun ca va puteti permite un grad de subiectivitate) sa apreciati ca retelele de gaz nu au perspectiva ? in caz ca s-ar dovedi o predictie corecta, ar rezulta ca si politicile de incurajare a productiei de hidrogen sunt gresite; iar daca hidrogenul are viitor, atunci si metanul sau alte hidrocarburi sintetice vor fi viabile tehnologic si economic;

        • La cum sta SEN de 3 ani incoace si electricitatea inseamna dependenta (de importuri). Ce ziceti despre importurile de electricitate din Ukraina? Sint foarte sigure in zilele astea, nu-i asa?
          Sa nu cumva sa mentionam si faptul ca energia electrica produsa in Romania din surse fosile este taxata draceste de Bruxelles iar cea produsa din aceleasi surse dar importata din afara UE nu.
          – cine, cu nume si prenume, va rog, a creat aberatia asta pe piata romaneasca/europene a energiei electrice?
          – si be) – n-ar fi citeva persoane de luat la intrebari si eventual ascunse o vreme la loc cu racoare pentru ca asta merita? Ma angajez sa construiesc eu citeva celule in care aerul pe care-l inspira astia sa fie cu zero codoi.
          – este situatia asta in avantajul industriei si al transporturilor romanesti/europene sau nu? Pai ce-ai facut, Bobita?

        • Dezvoltarea infrastructurii pe hidrogen-verde nu se realizeaza peste noapte (dureaza un deceniu, doua – pana devine competitiv). Pana atunci, gazul este indespensabil. Referitor la energia nucleara, mai jos cateva puncte „cons”:
          1) Centralele nucleare nu permit integrarea energiilor regenerabile -mai ieftine- in mix datorita rigiditatii (centralele nucleare nu sunt flexibile),
          2) Spre deosebire de energia fotovoltaica si eoliana de exemplu, pretul energiei produsa in centrale nucleare noi creste,
          3) Nu atrage investitii pe plan local (nu creaza joburi si valoare adaugata pe plan local),
          4) Cantitatile mari de deseuri radioctive reprezinta un risc considerabil la adresa securitatii si a sanatatii (unde ajungem daca substituim toti hidrocarburile cu nuke, nuke la tot coltul?)
          5) Nu in ultimul rand, dependenta de combustibil din import (yellow cacke), reprezina un risc la adresa securitatii energetice.

  11. Multa teorie de tip wishful thinking, o viziune utopica probabil de inspiratie green deal. cea mai mare hiba a teoriei de mai sus este acea dorita trecere masiva pe energie electrica, ceea ce ar face cu mult mai vulnerabile toate sistemele care inconjoara omul – internet, tranzactii bancare, gatit, incalzire, masina la blackout-uri care ar paraliza viata omului modern. De bine de rau, poluante si nepoluante acum exista alternative la energie electrica, nu stiu daca il facem sa fie ca aerul va fi o idee de evolutie. ca este nepoluant, ca e de preferat combustibililor fosili e una, sa devii complet dependent de o singura resursa poate fi o prostie capitala. Cum ramane cu zicala sa iti pui ouale in mai multe cosuri?!

    • Eu cred ca fara retele de gaz in subteranele oraselor, fara conducte de gaz prin blocuri s-ar simplifica multe lucruri. Firele sunt mai practice, rezista mai mult, sunt mai usor de inlocuit, instalat, protejat, conectat.

      Productia de energie poate fi distribuita in teritoriu, nu mai e nevoie de mega-centrale, sursele pot fi diversificate,si am putea avea chiar si concurenta si piata libera. Nu vad de ce nu as semna contract cu un producator de energie dintr-o sumedenie de producatori pe o piata concurentiala.

      • Un oraș ca Bucureștiul nu poate fi recablat integral în mai puțin de 50-60 de ani, în timp ce rețelele electrice actuale sunt total insuficiente pentru consumul de energie electrică pe care l-ar presupune încălzirea electrică și gătitul electric. E greu de crezut că noi, cei care scriem aici, vom mai fi în viață în 2075-2080, chiar dacă începem azi recablarea Bucureștiului. Și garantat nu începem azi recablarea Bucureștiului.

        Producția de energie poate fi teoretic distribuită în teritoriu, dar transportul energiei electrice se face la 110 kV sau mai mult (220 kV, 400 kV, 750 kV). Și este monopol Transelectrica SA, însoțit de taxele aferente. Nici în România, nici în altă țară europeană nu transportă fiecare cum vrea el energia electrică. Tot ce e mai jos de 110 kV se încadrează la distribuție, nu la transport.

        Distribuția implică pierderi semnificative, chiar și pe medie tensiune, la 20 kV. Pierderi pe care consumatorul va trebui să le suporte, indiferent cu cine semnează el contractul. Cine are un parc eolian sau unul fotovoltaic, ajunge obligatoriu cu energia electrică produsă de el într-o stație de 110 kV, așa merg lucrurile în lumea reală.

      • mie nu mi se pare mai simplu…
        din punct de vedere al sigurantei, curentul electric provoaca mult mai multe incidente neplacute, iar gazul pare mai incomod tocmai pentru ca transporta o energie de cateva ori mai mare; daca in prezent aveti instalatia electrica dimensionata la 5kw, altfel vor sta lucrurile la 30kw, iar diferenta nu consta doar in raportul 30kw/5kw; in prezent cel mai intensiv consumator e frigiderul de 1kw, care totusi functioneaza intermitent la o priza de 2kw; daca la aceeasi priza veti racorda un fier de calcat de 2kw timp de 24h/h/24w, 7z/7z, sa nu va mirati ca o sa iasa fum si foc; la un P+9 cu 40ap.x5kw instalati in prezent, consumul simultan nu e 200kw, ci mai putin de 80kw; cand veti instala si centrale (sau radiatoare) de 25kw, puterea instalata va fi de 1200kw, iar intr-o zi geroasa de iarna consumul simultan va putea atinge 1000kw, cam cat un mic cartier de vreo 12blocuri similare; iar in apartament nu prea cred ca o sa trageti un cablu de 30kw prin tuburi clasice de iluminat si prize;
        la gaz presiunea e de max.50mbar, cam de 100ori mai mica decat cea de la apa; de dragul comparatiei, tehnologic ar fi posibila alimentarea alimentarea cu gaz lichefiat la o presiune comparabila cu cea a apei, caz in care diametrele conductelor de gaz nu vi s-ar parea la fel de mari si incomode; dar de ce sa schimbam ceva care functioneaza foarte bine si nu ne incomodeaza asa cum este ? si poate ca ar mai fi de discutat si despre multiplicarea consumului de cupru si aluminiu necesar la cabluri, in timp ce la gaz doar la conductele aparente inca nu se foloseste polietilena (dar tehnologic s-ar putea rezolva si asta);

        desigur ca viitorul va fi al energiei electrice, dar inca nu putem anticipa momentul in care o vom obtine aproape gratis, ca sa stim cand sa incepem din timp, cu vreo 30ani inainte, revolutia redimensionarii si sistematizarii retelelor electrice la noi standarde de putere si fiabilitate, cu circuite independente care sa mentina alimentarea si in caz de avarii

        • Ceea ce spuneti dvs este perfect valabil in 2022, cuvant cu cuvant. Eu ma bazez pe un alt orizont de timp, 20-30 ani, in care lucrurile sunt diferite.
          Deja este stabilit la nivel de UE ca din 2035 sa nu se mai comercializeze motoare cu combustie interna, iar pana in 2050 sa se elimie complet din circulatie.
          Deci, pana in 2035 Romania trebuie sa-si dezvolte infrastructura de curent pentru un parc auto predominant electric. Daca convertim consumul de combustibili pentru transport in KW rezulta cl putin valoarea cu care trebuie suplimentata capacitatea retelei electrice. In 2050 reteaua trebuie sa suporte un sistem de transport electricificat in proportie de 100%. Asta presupune ca de pe acum sa inceapa urgent proiectarea retelei si in urmatorii ani sa inceapa investitiiile in retea.

          • Nici măcar Germania nu va avea ”un parc auto predominant electric” până în 2035. Doar 0,5% din autoturismele din UE sunt electrice, iar în România doar 0,1%. O creștere de 10.000 % până în 2035 este absolut exclusă (10.000% înseamnă de 100 de ori mai multe) dar chiar și așa s-ar atinge abia 10% din parcul auto din România, deci nici vorbă de ”predominat electric”.

            Vechimea medie a parcului auto din RO este de 17 ani, deci românii au azi (în medie) autoturisme din 2005, iar în 2035 vor avea (în medie) autoturisme din 2018. De unde ”predominant electric”, cu autoturisme din 2018?

            Dacă ”în 2050 reteaua trebuie sa suporte un sistem de transport electricificat in proportie de 100%”, ce sens mai au discuțiile despre hidrogen și Toyota Mirai? În practică, transportul electrificat ar putea fi cam dublu până în 2035 și cam de 4 ori până în 2050.

            Nu știu cine stabilește obiectivele din PNRR, dar sunt rupte complet de realitate, oamenii aceia n-au ieșit în viața lor din birouri.

            • Nici măcar Germania nu va avea ”un parc auto predominant electric” până în 2035.
              ____
              13 ani este un termen f scurt pentu a dezvolta infrastuctura necesara. Tranzitia energetica este un proiect ambitios, participantii insa (sectorul energetic, automotive, constructii, etc) sunt foarte optimisti. Ei anticipeaza ca vor atinge aceasta tinta pe durata urmatoarelor 2-3 decenii (pana in 2050).

          • la transport e mai simplu, ca poti folosi tensiuni inalte; problema e la retelele de joasa tensiune, unde, ca sa inepi macar proiectarea, ma tem ca ai nevoie si de noi standarde si reglementari tehnice, ca nu poti aplica tehnologii de varf cu o legislatie conceputa pentru o epoca diferita; de ce credeti sa se obtin atat de greu avizele pentru relocari de utilitati si pentru constructii noi in preajma utilitatilor ? nu pot bietii birocrati sa puna bete-n roate cat poate sa te impiedice insasi legislatia;
            apropo si de problemele cadastrale pe care le-ati mentionat: daca vrei sa largesti un drum sau sa construiesti o autostrada, e mai simplu sa expropriezi un privat decat sa expropriezi un teren care e tot al statului (de exemplu cateva hectare de padure)

          • un primar a fost recent condamnat la vreo 10ani inchisoare pentru ca a semnat o autorizatie de fnctionare;
            imi imaginez cu ce entuziasm or sa fie semnate toate avizele necesare

          • e interesant si cum functioneaza finantarea, care se acorda cu clauze privind solutia si termenul;
            intai vine expertul (care are un atestat profesional pe persoana fizica) si in expertiza lui scrie ca podul de la Lutca, asa si pe dincolo, prezinta niste degradari care trebuie remediate si propune niste solutii; apoi vine proiectantul care nu are dreptul sa devieze nicicum de la ce scrie in expertiza si proiecteaza ce a propus expertul, apoi constructorul care a executat ce a zis proiectantul si se pare ca au facut o treaba buna, ca se vede clar din poze ca tablierul principal a cazut intreg; dl.Tolontan a publicat expertiza, care nu m-a lamurit deloc cu privire la studiile geotehnice; in fine, chiar si cu studii geotehnice, tot nu e sigur ca nimeresti sa depistezi problema, ca exista un grad de hazard; in principiu, daca proiectezi si lucrezi la o structura cu probleme, apar diverse indicii precum tasari, deformari, fisuri etc, care ar justifica noi investigatii si noi solutii; daca la un pod clasic simplu rezemat pe fundatii masive apare o tasare la un reazem, nu se intampla imediat o nenorocire, ci tablierul se va sprijini in continuare pe reazem, mai intr-o rana; (majoritatea podurilor vechi, in special cele de munte, rezista bine mersi cu fundatii din beton de clasa inferioara si in mare parte erodate); podurile suspendate sunt insa mult mai vulnerabile: un mic dezechilibru la stalpii de sustinere compromite rapid intreaga structura; un pod suspendat are nevoie de fundatii sigure, pe piloti forati, care sa previna orice tasare;
            am mai avut odata de-a face cu o situatie in care solutia aprobata la finantare pentru reabilitarea a unui drum prevedea un sistem clasic de scurgere a apelor pluviale, la suprafata; numai ca de-abia in faza proiectului tehnic si-a pus cineva problema ca o cale ferata impiedica scurgerea la suprafata catre un emisar, incat ar fi fost necesara modificarea solutiei initiale cu un sistem de canalizare subterana; pana la urma decizia a fost sa se mentina solutia initiala, sa nu se piarda finantarea;
            ma intreb ce decizie ar lua o Autoritate contractanta daca i s-ar aduce la cunostinta, pe parcursul derularii finantarii si executiei, ca solutia aprobata pentru consolidarea podului ar trebui modificata cu una care ar implica reconstruirea podului din temelii, pe fundatii noi din piloti de beton armat, stiind ca ar putea pierde finantarea;

      • Am citit cu atentie articolul dar multa utopie, adica viata bate filmul! Ce veti face cu miile de blocuri dinainte de 1990, cu retele de gaze, iar cele electrice ca sa fie sigure trebuiesc schimbate chiar in structura blocurilor, cu sistem trifazat! Abia facem anveloparea cu porcaria de polistiren! Masinile electrice folosesc curent produs prin nuclear, hidro ori termo si care oricum o dam polueaza!

        • @Agora
          Miile de blocuri dinainte de 1990 isi ating treptat durata de viata proiectata (50 ani). In urmatorii 20 e ani majoritatea vor trebui treptat expertizate, si, fie renovate si modernizate fie demolate pentru ca nu mai indeplinesc conditiile de siguranta. In mod cert nici sistemele electrice din aceste blocuri, nici reteaua care le deserveste nu au fost concepute pentru consumul de curent din prezent, si se va ajunge la un punct in care vor incepe sa apara incidente.
          Ma intreb daca reteaua permite instalarea de statii de incarcare autoturisme electrice, centrale de bloc sau cartier electrice, mii de instalatii de climatizare, etc. Presupun ca raspunsul este nu.
          Din cate stiu in constructiile noi centralele termice de apartament sunt interzise, probabil in blocurile care intra in revizie generala se va aplica standardul pentru constructii noi.

          • Multumesc de raspuns. Dar multe blocuri din perioada 60-75 ar trebui demolate. Dar nu avem la nivel de guvern o strategie de inlocuire a fondului locativ. Reabilitarea a fost si un sistem de consolidare fatade si balcoane, terase si subsoluri. Grupuri de 5-6 blocuri demolate prin implozie si populatia mutata in blocuri noi, cu apart. cumparate prin credite, cu dobanda mica. Faptul ca 90% din populatie este proprietara pe aceste apartamente va face dificila actiunea de care scrieti dv.

  12. Fără supărare, dar eu cred că articolul ăsta este o glumă, una foarte subtilă. Nu poate fi altceva, eu recunosc că nu văd cum apelul la disciplină și onoare poate fi o soluție pe bune la criza economică in care am intrat. Cum altfel decât cu râs amar putem primi îndemnul de a deveni onorabili intr-o țară condusă de atâta vreme de hoți, impostori, mincinoși și plagiatori?

    dar intrebarea am luat-o totuși in serios. Eu zic că nu există nicio soluție colectivă la criză, asta deoarece cauzele sunt prea departe de noi, iar executivul nostru cu totul depășit (din toate punctele de vedere) și lipsit de influență. Există oarece soluții individuale ce privesc modul de a trece prin criză, nu de a o învinge. In esență este vorba de a investi personal in bunuri și servicii de durată (de pildă arme și livrare de legume acasă) și de a evita pe cât posibil deținerile de monedă mai lungi de 30 de zile. Inflația este abia la început, e foarte posibil să ne lovească o hiperinflație (gen Republica Weimar 1923), deci nu ar fi rău ca oamenii să se obișnuiască de pe acum cu tranzacții de tip barter.

    • Eu nu fac nici un apel, eu spun ca de asta avem nevoie. Mai mult, va spun ca fara disciplina si onoare n-o sa scapam niciodata de niciuna din categoriile mentionate de dvs. Si din pacate, trebuie sa recunoastem si in noi germenii putreziciunii, adica trebuie sa incepem din interior, si treptat sa ajungem ca societate, individ cu individ sa devenim disciplinati si onorabili, pentru ca, realmente, nu suntem. Oricine a votat in tara asta vreodata, de la un sef de bloc la presedinte, a votat cel putin un mincinos, un impstor sau un hot, deci suntem realmente complicii lor. Dar trecutul este o lectie nu o capcana. Trebuie sa invatam din greseli. Si trebuie sa si sa stim sa iertam.
      Cat despre barter, imi inchipui cum o sa arate caseria la un furnizor de energie electrica daca platim cu oua, gaini, morcovi, cartofi, inele si telefoane in loc de bani. Exista inflatie pentru ca e mai usor sa produci bani decat orice altceva. Si dvs produceti bani de cate ori platiti ceva de pe cardul de credit… Eu unul stiu exact suma de bani pe care am emis-o eu insumi. Nu trebuie decat sa vad soldul cardurilor de credit.

      • „deci suntem realmente complicii lor.”
        nu. vorbiți strict in numele dumneavoastră. Eu NU am votat nicio persoană despre care să fi știut că a comis(sau era suspect de) vreo infracțiune. Nu cred că putem vorbi de onoare, responsabilitate și…culpă colectivă in aceeași frază. dacă iar suntem cu toții vinovați și doar unii plătesc apăi ăia de profită de mecanismele de rapt să se ducă pe front și să apere țărișoara.

        Apropo de nevoile neamului: ați uitat să ne precizați și că avem nevoie de…iubire, căci fără ea totul e pustiu. :)

        • „Apropo de nevoile neamului: ați uitat să ne precizați și că avem nevoie de…iubire, căci fără ea totul e pustiu. :)”

          Aici m-ati prins. :)

  13. Ce este de făcut?

    Soluțiile sunt simple, dar greu de implementat pentru ca noi am fost, suntem, si vom fi „romani”. Banii vor fi incomparabili mai scumpi in anii care vin, deci Romania se va imprumuta/refinanta din ce in ce mai scump. Datoria publica va ajunge la 65%-70% din PIB in maxim 5-7 ani si asta va pune presiune si mai mare pe refinantarea datoriilor pe termen lung. Spre deosebire de SUA si alte tari dezvoltate, Romania nu isi permite finanțarea cercetării militare pe termen lung, pentru ca 1. nu are bani (90% din bugetul de stat se duce pe salarii si pensii) si 2. transferarea cunoștințelor tehnologice din sectorul militar catre sectorul privat si de stat, nu se face peste noapte ci in decenii! Metoda asta de a obține avantaje competitive pentru industria națională din complexul militar, a functional pentru state ca Israel, dar pentru tari ca Romania mai mult wishful-thinking.

    1. Primul pas care trebuie facut este ca BNR sa lase cursul liber, pentru ca sa reducem deficitele comerciale si sa repatriem producția industriala cu valoare adăugata mica dar care oferă locuri de munca si re-echilibreaza cat de cat balanța de plati.

    2. Pentru ca imprumuturile vor fi din ce in ce mai scumpe si demografia inversata, va fi necesara evitarea deficitelor bugetare si o colectare mai eficienta si mai echitabila a veniturilor bugetare. Si bineinteles, de partea cealalta, recapitalizarea companiilor de stat – trecerea imediata la o disciplina spartana a alocatorii capitalului in companiile de stat din economia romanească: bugetare strategica, selecție strategica a investițiilor si guvernanta responsabila prin profesionalizarea managementului si a consiliilor de administrație. Reducerea impozitului pe munca (altfel nu o sa oprim niciodata emigratia tinerilor si hemoragia de creiere in alte tari) si cresterea taxelor pe propritati, dividente si aprecierea de capital.

    3. Investitii masive pentru securizarea independentei energetice a Romaniei prin exploatarea neintarziata a gazului din platforma continetala a Marii Negre.

    4. Continuarea lucrărilor in infrastructura rutiera si inceperea modernizarii infrastructurii feroviare.

    5. Stimularea sectorului privat si imbunatatirea eficientei in atragerea investitiilor straine directe (FDI) in Romania, care pe langa capital aduc know-how si technologie in tara si la capitolul la care Romania sta mult mai prost decat Polonia, Cehia sau Ungaria.

    Daca am reusi sa implementam macar 2 din cele 5 masuri de mai sus avem sanse sa evitam colapsul care ne paste la o azvârlitura de bat. Ceva imi spune in schimb ca o sa ratam de la A la Z pe toata linia si o sa ajungem o tara garbovita de batranete si datorii, plina de incompetenta, impostura, si neputinta.

    • Corect comentariul dvs, dar am cateva obiectii.
      1. cursul este relativ liber, BNR blocheaza doar fluctuatiile masive cu caracter speculativ. Tehnic vorbind daca intra 80 milarde de Euro din PNRR care vor fi convertiti in lei, si inca 50 miliarde credite externe plus ce se incaseaza din exporturi, cursul este sustinut fara interventia BNR, ba chiar se poate sa vedem o valorizare a leului. Probabil BNR va fi nevoita sa dea liber la creditarea in lei…
      2. a. de acord. b. O sa se supere pe dvs dl Prototipescu. Cum sa impozitam capitalul cand putem impozita munca?
      3. Gazul e o solutie temporara. Cred ca solutia durabila este energia nucleara de ultima generatie.
      4. complet de acord
      5. E frumos spus, dar de fapt se rezolva in primul rand prin punctul 4 (infrastructura) si 3 (energie ieftina), si daca nu punem in aplicare punctul 2 b.

      • Nu as crede nici un minut in mantra asta propavaduita de BNR…bancile centrale din multe economii emergente si chiar si economii dezvoltate manipuleaza moneda proprie pentru a-si mentine tintele de crestere economica si competitivitatea exporturilor. BNR ne minte ca tine cursul liber cand de fapt indicatori macroeconomici si inclusiv IMF si WB indica ca leul este supraevaluat cu cel putin 10%…in plus exemplul dvs cu intrarile de capital care ar tine artificial leul sus nu se aplica in cazul de fata al romaniei pentru ca 1. intrarile de capital sunt foarte mici si pe un calendar controlat (nu zeci de miliarde de euro odata) si 2) fiind o economie libera si ni inchisa doar o fractie din sumele intrate raman sa puna upward pressure pe leu…majoritatea valulei forte nu este schimabata in lei si nu ridica deci cursul, si este redisyribuita care partenerri economici ai Romaniei

      • Capitalul o să stea în Belgia și Olanda, iar dacă România nu-și revine la realitate, nu va mai avea ocazia să impoziteze nici măcar munca.

        În lumea reală, lucrurile arată cam la modul următor: camioanele pot fi cumpărate și pe firma din Olanda sau Belgia, dar pot fi cumpărate și pe filiala din România. Depinde care țară le impozitează mai puțin. Iar dacă licențele de transport sunt semnificativ mai ieftine în România, camioanele or să fie închiriate filialei din România, or să circule cu numere roșii, iar ratele de leasing reprezintă cheltuieli deductibile pentru filiala din România, care va fi veșnic în pierdere.

        Este că mai avem una-alta de învățat despre economia reală? :) Ponta poate să pună câte taxe pe stâlp vrea el, camioanele firmei belgiene sau olandeze n-are cum să le impoziteze.

          • @Bradut-Vasile Bolos – accizele și TVA pe combiusitbil se plătesc în țara în care alimentează camionul. Firma decide dacă șoferul va alimenta imediat înainte de a ieși din România sau imediat după ce-a ieșit din România. Există camioane în care intră 800 de litri de carburant, iar diferența de taxe e semnificativă între diverse țări.

            @Crivat – despre îndemnurile entuziaste la impozitarea capitalului, despre asta vorbim. Ponta a realizat-o magistral, la vremea lui, cu taxa pe stâlp.

            Exemplul cu camioane ar trebui să fie ușor de înțeles pentru toată lumea: dată fiind viteza comercială de 35 km/h obtenabilă în România, față de 70 km/h pe autostrăzile din vest, în România va fi întotdeauna nevoie de mai multe camioane și de mai mulți șoferi pentru a transporta aceeași marfă.

            Iar pe calea ferată lucrurile stau și mai rău, viteza comercială realizată de trenurile de marfă e 17-18 km/h

            • @Harald
              „Capitalul o să stea în Belgia și Olanda, iar dacă România nu-și revine la realitate, nu va mai avea ocazia să impoziteze nici măcar munca.”
              ____
              Ai deturnat subiectul cu camiongii romani de pe autostrazile UE. Multi dintre ei nu prea dau cu lunile pe acasa, dar mare deranj ca platesc accizele si TVA pe combustibili, in strainatate. Impozitele pe salarii, asigurarile medicale, etc se platesc totusi in Romania.

              In fine, capitalul se duce mereu acolo unde oamenii ii face semn cu mana (unde vede stabilitate, predictibilitate, cadrul legal pus la punct, infrastructura, mediu prielnic pentru afaceri, raportul risc vs. sanse de castig/dividente, samd). Am mai numerotat si aici cateva stiri din Polonia (vezi lincurile de la 1 la 6;) https://www.contributors.ro/despre-un-viitor-mix-energetic-si-o-strategie-energetica/#comment-501232

            • @Florix – de data asta suntem de aceeași parte a baricadei, se pare că nu prea citești comentariile la care răspunzi :)

      • @Bradut-Vasile Bolos
        nu m-as supara daca ati alege sa impozitati capitalul, ba poate ca v-as alege si eu daca va depuneti o candidatura; dar sa nu-mi spuneti ca impozitati profitul, ca e ipocrizie; mai bine imi explicati cum ati impozita mijloacele fixe (sper ca doar cele amortizate) si cifra de afaceri.

    • @Harold – din cate stiu eu, profitul obtinut din investitiile de capital (si nu capitalul) este impozitat in toata lumea, la rate mai mari sau mai mici. Este alegerea investitorului in ce tara isi investeste capitalul si asta o face in functie de ratele de profit net of taxes vs factorii de risc, precum si de facilitatile si garantiile pe care guvernele tarii respective i le da. Dar nu toti investitorii sunt egali si nu toate capitalurile sunt binevenite. Exemplul pe care l-ai dat mai sus este un exemplu clasic de „hit-and-run” investor, care foloste manipulari contabile, loophole -uri din contracte sau legislatie ca sa isi maximizeze profiturile lui- nu ca sa te dezvolte pe tine. Deschid shell subsidiaries pe unde le merge si de multe ori dau si spaga ca sa castige contracte. Multumim, nu avem nevoie de asa ceva! Avem baietii nostri destepti si firmele noastre de apartament in Romania, nu ne mai trebuie si belgieni sau olandezi.

      Cu toate problemele ei, Romania este totusi o tara cu o economie respectabila si destul de diversificata, membra UE si NATO a carei economie nu sta doar intr-o firma de transport. Crestere economica trebuie securizata cu investitori strategici, care sa stea aici pe termen lung in contracte avantajoase pentru ambele parti si nu cu capital speculativ de genul hit-and-run care mai mult te incurca decat te ajuta.

      • @Crivat – economia României nu stă într-o firmă transport, firma de transport era doar exemplul ușor de înțeles pentru oricine. Care ”hit and run” investor? Firmele olandeze de camioane au transportat peste 700 de milioane de tone de marfă în 2021, cel mai bun rezultat din toate timpurile. Până la ”investitori strategici” (care, rușii aduși de Adrian Năstase?) Europa funcționează datorită firmelor olandeze de transport, așa ajunge marfa în hypermarket, nu cu ”investitori strategici”.

        Economia României stă în sistemul feroviar, care e praf, fiindcă nicio companie privată nu e atât de iresponsabilă cu banii proprii încât să construiască măcar 100 km de cale ferată, deși în România ar mai fi nevoie de vreo 3.000. Vrei să impozitezi fiecare traversă și fiecare stâlp? Foarte bine, impozitează-le, dar ai să rămâi tot cu căile ferate moștenite de la Imperiul Austro-Ungar, iar marfa tot cu camioane belgiene și olandeze o să fie transportată.

        Economia României stă în sistemul energetic, și el din ce în ce mai praf, tot fiindcă investițiile private sunt excluse. Mentalitatea comunistă a dus la starea asta de lucruri, n-o să vină nimeni să construiască noi capacități energetice, ca să-l considere @Crivat ”hit and run investor”. La fel și aici, impozitează liniștit fiecare stâlp de înaltă tensiune, că nu mai vine nimeni să-ți construiască alții. Deja România se bazează pe importuri de energie electrică, de vreo 3 ani încoace și deocamdată nu există niciun semn că lucrurile s-ar putea îmbunătăți pe viitor.

        • @Harald:
          Ca de obicei, you are moving the goalpost buddy si schimbi subiectul! Nu e vorba pe cine considera @Crivat ”hit and run investor”, ci despre aplicarea fara favoritisme a unui cod de impozitare care trebuie sa fie unitar bazat pe principii morale si etice. Toate tarile din lume isi vor banii din taxe nu numai de la companii, ba chiar si de la persoane fizice (Boris Becker fiind ultimul luat in vizor). Daca avem companii olandeze ale caror „filiale din România, vor veșnic în pierdere…” dupa cum spui tu, de ce ar tolera o tara ca Romania o situatia ca asta la infinit? Nu este asta un hazard moral, pentru ceilalti investitori isi platesc the „fair share” in Romania? De ce i-am privilegia pe unii si taxa pe altii? In plus, nu stiu de unde scoti tu datele astea (700 de milioane de tone de marfă!!! – poate ne dai si un link, ca sa nu credem ca le inventezi!), dar o firma care transporta atata marfa si face profit frumusel din afacerea asta ar trebui sa plateasca taxe unei autoritati fiscale din Olanda sau dupa caz Romania. Daca firmele olandeze, nu platesc nici un impozit pe profit Romaniei (apropo ai date ceret in directia asta, sau arunci petarde?), dar folosesc filialele din Romania pentru manipulari contabile, asta e evaziune fiscala in opinia mea. Dar poate ne lamuresti tu cum sta treaba, ca se pare ca le stii pe toate. Hai uimeste-ne te rog, ca suntem curiosi!

          • @Crivat – poți să cauți liniștit toate link-urile pe care le dorești. Dacă tu îți imaginezi că am inventat cifra de 700 de milioane de tone de marfă transportată de companiile olandeze de camioane în 2021, atunci discuția cu tine nu are nicio utilitate reală.

            Tu nu cauți soluții realiste pentru economia românească, tu încerci să câștigi o dispută. Ce înseamnă ”fair share” în România? În lumea oamenilor normali trebuie plătite taxele prevăzute de lege. Dacă tu ai norme morale (”fair share” e o judecată de valoare, o normă morală, nu o prevedere legală) și aceste norme morale sunt mai presus de lege, atunci ai exact economia pe care o meriți.

            Înțelegi diferența între tax-avoidance și tax-evasion? Ce înseamnă ”favoritisme”? Dacă pentru 100.000 de euro încasări, firma românească suportă mai multă fiscalitate + parafiscalitate (în România parafiscalitatea are o cotă mult mai mare decât în lumea civilizată) atunci nu ți se pare de așteptat ca firmele olandeze să ajungă să domine piața?

  14. Un articol excelent.
    As adăuga doar câteva idei (fixe).
    Criza din 2008 nu se terminase nici in 2019 când a început din plin pandemia. Guvernele au aplicat mai peste tot Financial Repression descurajând economisirea si încurajând împrumuturile facile in speranța ca asta va rezolva problema. N-a rezolvat-o, ci doar a împins-o la vale. Au penalizat pe cei care economisesc bani si au continuat sa emită bani.
    Inflația reala a fost si este probabil mai mare decât cea declarata. In GDP este inclusa valoarea speculațiilor din sectorul imobiliar, a cărui valoare creste an de an in majoritatea tarilor, deși valoarea clădirilor, in special a apartamentelor, n-ar trebui sa crească peste nivelul creșterii veniturilor si, in special, peste nivelul declarat al inflației, pentru ca asta duce la un fenomen nesustenabil. In schimb in calcului inflației nu este inclusa creșterea chiriilor sau a ratelor pe creditul ipotecar.
    Miniștrii de finanțe si guvernatorii băncilor centrale sunt educați la scala lui Modern Monetary Theory, sau mai bine zis Magic Money Tree. După 2020 copacul cu bani a crescut pana la înălțimea unui heliport aflat pe un zgârie nori, de unde au decolat si decolează vehicule cu bani.
    De peste 20 de ani sistemul financiar bancar se dezvolta ca o căpușa pe economia reala. Când rata de creștere si profitabilitatea sistemului financiar sunt mai mari decât cea a ecomimiei reale aveam de-a face cu un transfer de valoare către un sector in mare parte neproductiv.
    Omenirea descoperă ca valoarea reala sta in lucruri palpabile, alimente, energie pentru încălzit casa, energie pentru deplasare spre slujba sau pentru ca slujba sa existe, haine, si nu in fesibuci si alte companii de acest fel a căror valoare la bursa se umfla la bursa ca o gogoașa.

    • „Război și economie, 2022”
      Acest capitol din sus numitul articol cu exemple gen Al Capone, un criminal notoriu, „disciplina și onoarea necesară unui potențial viitor militar” ce doreste a spune ?
      Daca pana in sec.20 razboiul a fost motorul dezvoltarii nu inseamna ca si deacum inainte trebui sa ramana la fel, ne paste autodistrugerea ca specie umana, pt planeta si mediu extrem de benefic.

    • Despre MMT am spus de mult ca se subestimeaza riscul de inflatie. Totusi, in conditiile crizei Covid, nu prea exista alternativa. MMT e un fel de solutie de carpeala in timp de criza, dar nu sta in picioare pe termen mediu si lung. In final daca cresti oferta de bani pe o sa finita de bunuri, nu faci decat sa scazi valoarea banilor.

      Valoarea noilor companii (FB, ABC, Amazon, etc) este generata in foarte mare masura de fluxurile de venituri pe care le realizeaza. Diferenta este inflatia de pe piata financiara, care suspectez ca este mare decat pe piata bunurilor. si serviciilor.

  15. „Românii trebuie re-educați spre disciplină, atât în viața personală cât și în viața publică, și nu vorbesc despre obediența slugarnică a sclavilor îndobitociți, ci disciplina și onoarea necesară unui potențial viitor militar.”

    Uhm. Succes cu asta! Romania este sociodemografic distrusa pentru cel putin 100 de ani. Coruptia & subfinantarile cronice in invatamant si sanatate din 90 incoace ne-au adus la aceste generatii tampe, intr-o tara saraca. Cei mai capabili si adaptabili au emigrat. Generatii intregi inca viseaza sa plece din tara.

    • You are old and your skin is cold. Cand anii se aduna visezi razboaie, devii geopolitician, spui despre cei tineri ca sunt tampiti, fiindca vrei sa se mai intample ceva in viata ta, ceva major, macar sa produci o Republica daca nu poti sa mai bei o sticla de vin fara sa-ti fie rau doua zile.

  16. Felicitări pentru articol, d-le Boloș, dar mai ales pentru răbdarea și elocvența răspunsurilor, precum și pentru capacitatea de perspectivă, ce pare că lipsește celor ce invocă repetat „lumea reală” ca pe un atuu în dezbatere. Mai ales indicarea resurselor Muncă, Mediu/Natură și Capital ca fiind egale, dar inegal evaluate este un argument obiectiv, greu de combătut, dar sârguincios ocolit.
    Desigur, in lumea reală e mai avantajos pentru portofel ca deținătorul său să se ușureze la boschet decât să plătească toaleta publică, cel puțin atât timp cât acțiunea respectivă nu e sancționată pecuniar, dar și realitatea că alți boschetari au umplut deja locul mai repede decât poate natura să proceseze face parte tot din lumea reală, fapt ce nu pare a fi observat de ceilalți participanți la dezbatere.

  17. @Harold – din cate stiu eu, profitul obtinut din investitiile de capital (si nu capitalul) este impozitat in toata lumea, la rate mai mari sau mai mici. Este alegerea investitorului in ce tara isi investeste capitalul si asta o face in functie de ratele de profit net of taxes vs factorii de risc, precum si de facilitatile si garantiile pe care guvernele tarii respective i le da. Dar nu toti investitorii sunt egali si nu toate capitalurile sunt binevenite. Exemplul pe care l-ai dat mai sus este un exemplu clasic de „hit-and-run” investor, care foloste manipulari contabile, loophole -uri din contracte sau legislatie ca sa isi maximizeze profiturile lui- nu ca sa te dezvolte pe tine. Deschid shell subsidiaries pe unde le merge si de multe ori dau si spaga ca sa castige contracte. Multumim, nu avem nevoie de asa ceva! Avem baietii nostri destepti si firmele noastre de apartament in Romania, nu ne mai trebuie si belgieni sau olandezi.

    Cu toate problemele ei, Romania este totusi o tara cu o economie respectabila si destul de diversificata, membra UE si NATO a carei economie nu sta doar intr-o firma de transport. Crestere economica trebuie securizata cu investitori strategici, care sa stea aici pe termen lung in contracte avantajoase pentru ambele parti si nu cu capital speculativ de genul hit-and-run care mai mult te incurca decat te ajuta.

    • @Crivat
      „in functie de ratele de profit net of taxes vs factorii de risc”
      ca sa rezisti in piata trebuie sa poti sa-ti acoperi ouale sparte intr-un cos cu puisorii care au eclozat in alt cos;
      de exemplu profiturile „nesimtite” de la o platforma de foraj trebuie sa acopere pierderile acolo unde riscul s-a materializat intr-o catastrofa financiara;
      sa presupunem ca sunteti statul si vreti un contract de foraj offshore, estimat la $1mld; va propun 3variante:
      1. imi platiti dublu, $2mld si n-aveti decat sa-mi impozitati profitul cu 90%
      2. va cesionez toate obligatiile de plata catre furnizori, banci, operatori de leasing, salariati, prestatori si stat, n-aveti decat sa trimiteti in santier o armata de contabili, gestionari si juristi si sa achitati toate cheltuielile; eu pun la dispozitie utilajele, managementul, tehnologia si angajez forta de munca; eu nu platesc absolut nimic, dar imi veti achita un profit rezonabil de 5%, impozitat normal, ca nu e nesimtit;
      3. in conditii de concurenta, negociem si imi asum eu riscurile pentru doar $1mld si virez impozit pe profit max.10%; daca ies in pierdere, tu stat te alegi cu lucrarea la pret de chilipir, nu imi iei impozit pe profit ca nu am, iar eu vad daca ma descurc sau dau faliment; daca totusi reusesc sa obtin un profit „nesimtit”, sub nici o forma n-ai dreptul sa mi-l supraimpozitezi;

      ce varianta alegeti ?

      iar daca tu, stat, vrei sa reduci ponderea prea mare a impozitului pe munca, n-ai decat sa dublezi capitalul, ca sa incasezi impozit pe profit dublu; de ce n-o faci ?

      „din cate stiu eu, profitul obtinut din investitiile de capital (si nu capitalul) este impozitat in toata lumea, la rate mai mari sau mai mici”
      pare-mi-se ca s-a dorit la un moment dat o forma de impozitare a cifrei de afaceri, dar am inteles ca exista restrictitii chiar in tratatele cooperativei europene;
      se spune ca nu e echitabila impozitarea capitalului; la fel de bine, cum am aratat mai sus, nu e echitabila impozitarea profitului; poate ca ar fi echitabil sa fie impozitat „stalpul”=mijloacele fixe si cifra de afaceri, pentru ca ar fi un impozit uniform, care ar mentine o concurenta echitabila, independent de riscurile, cheltuielile cu dezvoltarea si inovatia, sau dupa caz risipa si ineficienta, asumate in mod diferit de investitori;
      sau poate ne gandim sa impozitam pur si simplu banii ?

      „Crestere economica trebuie securizata cu investitori strategici”
      aici tocmai ati definit monopolurile care profita de pozitie dominanta (statul fiind si el un monopol strategic)

  18. @Bradut-Vasile Bolos
    „Sa nu uitam ca momentan 97% din capital e detinut de sub 1% din populatie”
    nu cunosc vreun argument care sa sustina procentele astea si mai ales ce se intelege prin 97% capital (de exemplu valoarea tuturor terenurilor statului e inclusa in acest 97% ? se refera la valoarea de inventar, la cotatii bursiere, la conturile in banci ?); in fine, presupun ca afirmatia este corecta si incerc sa imi imaginez ce se intampla cand, spre exemplu, statul roman imprumuta cateva miliarde si le sparge pe salarii; nu cumva apare inflatie, chiar daca nu se tipareste moneda ? apoi incerc sa-mi imaginez cum e cu trilioanele de trilioane datorie cumulata a tuturor statelor lumii: nu cumva e contractata indirect la exact acel „1% din populatie” ? datorie care nu va fi platita niciodata si care creste in continuare la nesfarsit ? datorie la care platim din ce in ce mai multe dobanzi ? si ne laudam ca ne creste PIB-ul si zicem ca e bine sa stimulam consumul, ca e bine sa stimulam economia si daca tot creste PIB-ul e bine sa ne imprumutam in continuare, vivat modelul economic de succes, vivat si acei 1% pe care ii imbogatim sa ne plateasca munca mai bine si mai rapid;
    nu stiu, doar imi imaginez…

  19. @Prototipescu
    Cum fiecare companie are un business model care difera de la o industrie la alta, asa si statul trebuie sa aibe mai multe modele de taxare care sa difere de la un sector la altul.
    Ati dat un exemplu din industria petroliera care este o industrie cu statut special – in multe tari din lume companiile petroliere platesc taxe mici in comparatie cu alte sectoare ale economiei, si de foarte multe ori mai si primesc subventii. Statul face asta pentru ca 1. petrolul este o comoditate esentiala pentru economie si 2. Pentru ca isi face banii de pe accizele pe benzina in loc de profitul companiilor petroliere.

    In general in toata lumea se plateste taxa pe profitul obtinut, dar in anumite conditii de exemplu in cazurile unde profitul este greu de estimat sau usor de manipulat ( evaziune fiscala ) se pot aplica modele te taxare bazate pe cifra de afaceri si nu pe profit.

    Nu este moral si nici legal sa impozitezi capitalul (banii sau mijloacele fixe) fara consecinte catastrafale pentru
    economia respectiva – iti pleaca toti investitorii. Taxe pe profitul obtinut din capital investit da, dar pe capitalul nu. Capitalul financiar se formeaza greu din bani obtinuti din economii sau din profituri anterioare care au fost deja impozitate odata in moemntul in care a fost realizate. Capitalul de mijloace fixe la fel, a fost taxat anterior, si nimeni nu o sa accepte sa fie impozitat de 2-3 ori asa cum sugerati dvs.

    Dacia a fost privatizata cu Renault, Ford a venit la Craiova. Cand vorbeam despre investitori strategici la asta ma refeream. Este Dacia (sau Ford) monopol sau investititor strategic in Romania? Despre ce vorbim aici?

    • @Crivat – în România se fabrică practic orice componentă auto, iar asta datorită investițiilor germane în domeniu. Iar ”Ford a venit la Craiova” după ce Daewoo a dat faliment. Nici Renaul, nici Ford nu au făcut investiții greenfield, cum au făcut firmele germane în Ungaria. Te-ai întrebat vreodată de ce? Exact datorită politicilor bazate pe ”investitori strategici”.

      Există și exemplul de la Cluj: ”investitorul strategic” Nokia a plecat de mult, dar parcul industrial de la Jucu e mult mai dezvoltat decât era pe vremea ”investitorului strategic”. Te-ai întrebat vreodată de ce?

      Într-o lume de oameni normali, ar trebui să ai în România 15-20 de companii care să asambleze autoturisme, fie și doar câteva sute de bucăți pe an. Dar tu ai ”investitori strategici”, iar milioane de români au plecat din țară și nu se întrevede nicio modificare a tendinței.

    • apreciez raspunsul dumneavoastra si va multumesc; nu pot insa aprecia nenumaratele solutii artificiale din pixul economistilor; daca tot vin unii pe-aici si dau exemple de state care aplica impozit progresiv, atunci se cuvine sa dea si Romania drept exemplu, ca si pe-aici se aplica impozit progresiv (energie, taxe auto) si e suficient sa aplicam ceea ce deja aplicam; problema e in teren, in economia reala, pe care o gatuim in loc sa ne asiguram ca libera concurenta functioneaza si sa ne preocupam sa o protejam;

  20. Buna ziua, o intrebare de incepator , vine recesiunea si am 100keuro in Banca X care da faliment , FGBD imi garanteaza acei 100k ? sau poate da vina pe anumite proceduri ce tin de aceasta recesiune si sa ma pasuiasca mult si bine. Multumesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro