luni, iulie 6, 2020

E.M. Cioran despre diavol, pacatul originar si istoria universala

Istoria intelectuala a veacului al XX-lea a fost una convulsiva, spasmodica, marcata de salturi mortale, credinte, patimi, erezii si apostazii. Un text intr-adevar extraordinar care ar merita sa fie republicat intr-una din revistele intelectuale de varf este dialogul dintre E.M. Cioran si istoricul François Fejtö aparut in revista „Agora” in iulie 1990. Cei doi intelectuali, originari din ceea ce a fost candva Imperiul Austro-Ungar, discuta cu melancolie, uneori cu irepresibila tristete, dar fara patima relatiile dintre propriile biografii si avatarurile istoriei. O lectie de gandire neinregimentata, de toleranta si de inteligenta pe care ar merita sa o auda si politicienii inflacarati ai zilelor noastre.

Intitulat “Despre revolutie si istorie”, dialogul i-a fost oferit spre publicare redactorului-sef al revistei, poetul, eseistul si jurnalistul Dorin Tudoran de catre François Fejtö la Paris, in luna noiembrie 1989. Traducerea din limba franceza ii apartine scriitorului Andrei Brezianu, la vremea respectiva seful serviciului romanesc al postului de radio „Vocea Americii”, reputat eseist, romancier si comentator, colaborator permanent al revistei „Agora”.

Citind acest dialog mi-am amintit de cartea mea favorita din opera lui Cioran, „Histoire et utopie”. Volumul incepea cu acea sfasietoare „Lettre a un ami lointain”, inchipuita a fi trimisa lui Constantin Noica, lucru fireste imposibil in conditiile terorii ideologice din Romania epocii Gheorghiu-Dej. Era despartirea definitiva a lui Cioran de orice forma de radicalism mesianic, de mistica apocaliptic-revolutionara, depasirea freneziei juvenile, expresia impacarii sale cu ceea ce candva denuntase si deplansese: pretinsa mediocritate a parlamentarismului burghez, cenusia normalitate democratica si, mai ales, „superstitiile liberalismului”.

Meditand la propria transfigurare si scriind, sub imperiul unei urgente nevoi de expiatiune, acest adio febrei utopice si autodistructive de-odinioara, Cioran marturisea ca a devenit „un liberal intratabil”. Era una dintre cele mai fascinante transfigurari, de fapt apostazii, ale acelui timp istoric pe care Hannah Arendt l-a numit al furtunilor ideologice. Tot in cartea respectiva, Cioran formula un aforism pe care ulterior l-am asezat drept motto al studiului meu „The Tragicomedy of Romanian Communism”, aparut in revista „East European Politics and Societies” in 1988: “O lume fara tirani este asemeni unei gradini zoologice fara hiene”. O perspectiva care a inspirat poate paradigma „Stalinismului pentru eternitate”.

Din dialogul cu François Fejtö, autorul clasicei „Histoire des democraties populaires”, retin analiza lui Cioran legata de dictaturile fasciste si de “avantajele” propagandistice ale comunismului: “A fost o desfasurare de zvarcoliri barbare. Era o idee absolut dementa sa vrei sa intemeiezi un imperiu universal pe ideea nazista de Herrenvolk , cum isi inchipuia Hitler. Abilitatea extraordinara a comunistilor a fost tocmai de a voi sa intemeieze dominarea lumii pe ideea egalitara. E genial si exercita o fascinatie asupra ultimului dintre barbari. Nu este cu putinta dominarea lumii in baza proclamatiei ca toata lumea este inferioara. Faptul ca Hitler a putut antrena la sinucidere Germania, o tara de pe culmile civilizatiei Europei, dovedeste, cred, latura dementa si diabolica a ideii hitleriste” (p.150). La randul sau, istoricul francez de origine maghiara a vazut secolul al XX-lea drept unul al demonismului, substratul metafizic al proiectului totalitar (a se vedea François Fejtö, „Dieu, l’Homme et son Diable. Méditation sur le mal et le cours de l’histoire”, 2005)

In contrast cu diversele teodicei de tip hegelian, Cioran nu vede istoria drept incarnare a vreunui spirit obiectiv ca substitut divin. Dimpotriva, in consens, cred eu, cu pozitia lui Leszek Kolakowski, el priveste secolul XX ca lucrare a principiului mefistofelic: “In Faust-ul lui Goethe diavolul serveste rosturilor lui Dumnezeu. Dar uneori ma intreb daca nu cumva contrariul nu e adevarat, vazand cum demonul domneste asupra lumii. Ceea ce si explica istoria universala: caci daca Dumnezeu ar stapani lumea, istoria, asa cum o cunoastem, ar inceta. (…) Pentru mine, istoria universala inseamna derularea pacatului originar, aceasta este latura prin care ma simt cel mai apropiat de religie. Citesc si recitesc Cartea Genezei si vad cu uimire si cu minunare ca totul e cuprins acolo in cateva pagini. Acei nomazi ai desertului au avut viziunea originara a omului si a lumii” (p. 152 si p. 153).

Cioran si Fejtö au scris adeseori despre nihilism, diavol si demonism istoric. In Romania, Marta Petreu a pornit de la imaginea Diavolului in atat de originala si patrunzatoarea ei analiza a relatiei dintre Nae Ionescu si Mihail Sebastian. In noua mea carte, „The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (University of California Press, 2012), discut pe larg relatia dintre ideologiile redemptive, demonismul politic si experientele totalitare traite in cel mai sangeros si brutal veac pe care l-a cunoscut umanitatea.

http://www.ucpress.edu/book.php?isbn=9780520239722

Mentionez aici excelenta recenzie semnata de Mairead Hanrahan la volumul Emil Cioran, „Oeuvres” (Gallimard), aparuta in „Times Literary Supplement”, 25 mai 2012. Remarcabile mi se par randurile despre afinitatile psihologice si metafizice dintre Cioran si Beckett. Doua genii ale solitudinii, dezradacinarii si disperarii.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. O reusita simbioza a substantei personajelor dostoievskiene Kirillov si Ivan Karamazov, Cioran este un autor gnostic, marcat ireversibil de nostalgia paradisului pierdut. Lirismul nietzscheean din tinerete s-a resorbit intr-un scepticism al maturitatii, cand a inteles si a asumat nu doar eroarea optiunii sale ideologice interbelice, dar si caracterul iluzoriu al oricarui proiect omenesc. Oripilandu-si familia, poporul, umanitatea, Cioran a monologat confesiv-reflexiv toata viata, eliberandu-se catharctic de o istorie demonica.

  2. Comunistii au avut propriul lor pacat originar, care i-a urmarit pana la neantizare si care nu avea cum sa-i faca sa reuseasca in planurile lor. Ideea „egalitara” nu ar fi trebuit sa insemne ca „toata lumea este inferioara”, ci ca toti oamenii ar trebui sa traiasca decent. Schingiuirea ideologica a culturii si religiei a facut, din proiect, ca ideea „egalitara” sa contina in ea insasi samburele subversiunii si, in final, al propriei negari. Daca din efigia cu secera si ciocanul nu ar fi lipsit condeiul si crucea, comunismul ar fi aratat altfel decat l-am cunoscut in secolul trecut. Carturarii si preotii au fost, la toate popoarele longevive si prospere din istorie, inclusiv la „acei nomazi ai desertului”, cei care au dat Coeziunea si Idealul. Daca ne vom uita la stupul cu albine, unul din exemplele preferate ale lui Marx, vom vedea ca rezultatul muncii albinelor nu este confiscat sau furat de regina, ci mierea este folosita pentru hranirea tuturor membrilor comunitatii (numai trantorii aveau o alta soarta).

    • E bun exemplul asta cu stupul. Daca Marx si-ar fi dus ideea pana la capat ar fi ajuns la concluzia ca mierea albinelor e furata intradevar de regina. Ce-i drept mai sunt si cateva intepaturi ca doar albinele n-au ac degeaba… insa ca dovada de simpatie si de recunoastere a faptului ca mierea-i destula si pentru albine si pentru regina.

  3. nu mai scapam de iluzii. au avut si pana si crucea tovii . numai cu secera si ciocanu piereau de la sine. crucea a fost ascunsa dar penele au fost la vedere. si una si alta au facut rau. si mai mult rau a facut crucea cu securistii ei, dar si penele au fost instrumente de tortura pentru constiintele lucide. albinele ? n-au vanitate. nu li se predica pacatul originar.

  4. Culese din Cioran, acest histrion și bijutier al Impasului:

    Toute croyance rend insolent ; nouvellement acquise, elle avive les mauvais instincts ; ceux qui ne la partagent pas font figure de vaincus et d’incapables, ne méritant que pitié et mépris. Observez les néophytes en politique et surtout en religion, tous ceux qui ont réussi à intéresser Dieu à leurs combines, les convertis, les nouveaux riches de l’Absolu. Confrontez leur impertinence avec la modestie et les bonnes manières de ceux qui sont en train de perdre leur foi et leurs convictions…
    (Syllogismes de l’amertume, p.792, in Oeuvres, coll. Quarto, éd. Gallimard, 1995)

    Toutes les calamités – révolutions, guerres, persécutions – proviennent d’un à-peu-près… inscrit sur un drapeau.
    (Syllogismes de l’amertume, p.803, in Oeuvres, coll. Quarto, éd. Gallimard, 1995)

    La barbarie est accessible à quiconque: il suffit d’y prendre goût.
    (La tentation d’exister, in Oeuvres, coll. Quarto, éd. Gallimard, p. 884)

      • Încerc să-mi închipui o cină utopică, la un superb conac într-un peisaj de tip West Yorkshire, cu… Pleșu amfitrion, alături de Cioran, Pär Lagerkvist, Nicolás Gómez Dávila, G. K. Chesterton, Walter Benjamin și Cesare Pavese. Of course Woody Allen would play the clarinet.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)