joi, martie 28, 2024

E timpul ca Europa să nu se mai teamă de propria-i umbră. Interviu cu Nicu Popescu

Nicu Popescu este director al programului Wider Europe al European Council on Foreign Relations si fost ministru de externe in cabinetul Sandu, al Republicii Moldova.

Să începem cu o întrebare foarte generală. Are de gând să se reformeze Uniunea Europeana, acum, după pandemie? Aceasta este întrebarea pe care și-o pune toată lumea, dar fiecare visează sau vizează o altă reformă.

Sunt sigur ca se va reforma. Acest lucru nu este si niciodata nu a fost usor. In ultimii ani UE a incercat sa isi reformeze politicile fara a recurge la modificarea tratatului de la Lisabona. Dar acest lucru este foarte complicat. La fel de complicata pare si reformarea tratatului pentru ca intotdeauna exista riscul neratificarii. Dar pana la urma realitatile vor dicta o adaptare la acest nou context care va necesita mai multe interventii de sustinere a economiilor europene in urmatorii ani din partea UE.

Daca ne uitam la istoria integrarii europene ne dam seama ca cea mai mare mare parte a istoriei sale institutiile UE s-au aflat in tr-un fel sau altul de criza. In anii 50 – esecul comunitatii europene al apararii, in anii 60 – criza ‘scaunului gol’ cand Franta s-a retras din sedintele UE, in anii 70-80 criza economica si asa numita ‘euro-scleroza’. Cea mai mare parte al timpului UE a trecut din criza in criza, dar in pofida, si partial datorita acestor crize integrarea europeana a avansat si s-a consolidate.

Acordul de redresare economică, propus de Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, în valoare de 500 de miliarde de euro este un pas spre uniunea fiscală europeana?

Nu m-as lansa in astfel de predictii. Cert este ca in aceasta criza economica initiate de Pandemia COVID 19 viteza de actiune a UE a fost net superioara vitezei de actiune din timpul crizei economice de acum un deceniu cand institutiile si statele membre ale UE au ezitat destul mult inainte de a actiona cu fermitate pentru a calma pietele financiare si a stabiliza zona Euro. Lectiile acelei crize par sa fi fost invatate de data aceasta. Asa ca nu exclud ca treptat se va ajunge si spre unele elemente de uniune fiscala.

Mediul de afaceri din Germania a fost un factor important care a convins-o pe Angela Merkel sa propună acest plan de relansare, dar acest plan are si o semnificatie politică la nivel european. E un acord ”istoric”, marcheza o cotitură?

Evident bunastarea si stabilitatea oricarui stat european, inclusiv al Germaniei, depinde de bunastarea si stabilitatea intregii UE. Deci este logic ca Germania a sustinut pana la urma aceasta initiativa. Este un acord istoric, dar este doar un pas intermediar. Aceste 500 de miliarde anuntate cred ca sunt doar un prim pas. Vom urma si altele. Banuiesc ca si cifra va creste…

Pe scurt, in ce ar consta aceasta propunere si cum ar functiona?  Fiind vorba de granturi si nu de imprumuturi, bănuiesc că trebuie depuse niste dosare pentru a accesa acesti bani și vor exista niste conditionalitati pentru a primi aceste fonduri.

Inca nu stim suficient despre procedurile exacte. Evident acest anunt franco-german mai trebuie sa treaca triajul procedurilor de adoptie in interiorul UE, si acolo vor exista schimbari de accente, clarificari si conditiile suplimentare pe care inca nu le cunoastem. Cert este ca vor exista conditionalitati. S-a vorbit foarte mult de conditionalitati legate de protectia mediului inconjurator. Ideea este ca aceasta asistenta ar trebuie sa ajute nu doar economia per ansamblu, da sa si ajute la tranzitia ecologica. Exista deja si exemple. Bunaoara Franta a conditionat ajutorul oferit companiei aeriene Air France de suspendarea unor curse aeriene interne scurte care pot fi usor substituite de calatoriile cu trenul, mai putin daunatoare pentru mediu. Aceasta metodologie de ajutor conditionat de impactul ecologic se va raspandi. Banuiesc ca o buna parte a acestor fonduri vor fi indreptate spre statele care au suferit cel mai mult – nu doar in plan epidemiologic, dar si economic. Dar si catre statele care au mai putine resurse interne pentru a-si ajuta propriile companii.

Criza coronavirusului va repune in discutie relatia Europei cu China? Vor exista schimbari de abordare? Pandemia a scos in evidenta riscurile unei colaborari economice cu China?

Deja in 2019 Uniunea Europeana a declarat ca China este un „rival sistemic”, si aceasta senzatie s-a accentuat in ultimele luni. Schimbarea de abordare deja are loc. In anumite tari China a reusit sa impresioneze opinia publica, dar aceste tari sunt o minoritate in UE. Unul dintre lucrurile care au iritat cel mai mult statele UE a fost faptul ca in ianuarie-februarie mai multe state UE au oferit asistenta Chinei, iar Beijingul a rugat explicit ca acest lucru sa fie facut cat mai discret, ca sa nu se accentueze faptul ca autoritatile nu fac fata epidemiei si au nevoie de ajutor extern. Pe atunci europenii au evitat sa faca show-uri cu filmari de avioane. Iar cu cateva saptamani mai tarziu s-au trezit cu un efort mult prea vizibil chinez de a incerca sa arate superiotatea modelului chinez in gestionarea crizei, si neputinta statelor europene de a gestiona pandemia. Dar in afara acestor iritari diplomatice mai exista si temerea ca China ar putea profita de efectele crizei asupra pietelor financiare pentru a cumpara companii europene de importanta strategica la un pret redus. Prin urmare mai multe state incearca sa isi protejeze companiile de o preluare din partea Chinei.


Exista posibilitatea unor ajutoare din partea UE pentru comaniile care vor sa isi relocheze productia din China in Europa sau in tari vecine Europei?

Acest lucru se discuta intens. Nu este clar daca anume UE poate sau va fi oferi astfel de ajutor, dar statele membre probabil o vor face. In fond discutia legata de necesitatea de a diminua dependenta UE de anumite produse fabricate in China nu doar de relocalizarea acestora in UE si vecinatatea UE, dar de diversificarea furnizorilor, inclusiv in favoarea altor state asiatice, altele decat China. Esential este ca UE sa nu fie dependenta de un numar prea restrans de furnizori, mai ales cand acesti furnizori ar putea avea tentatia sa instrumentalizeze aceste legaturi economice in scopuri politice.

E timpul ca Uniunea Europeană să nu se mai teama de propria-i umbră în materie de securitate, spuneti intr-un articol pe care l-ati publicat recent.Europa este marginalizată și in dosare din vecinătățile sale.

Da. In afara de articolul pe care il mentionati am scris si o nota privata prin care descriu in detalii cum si de ce Uniunea Europeana ar trebui sa intensifice cooperarea in materie de securitate cu state precum Moldova, Ucraine si Georgia. Am trimis o nota in acest sens mai multor ministi de externe din UE, inclusiv dlui Bogdan Aurescu, dar si inaltului reprezentant pentru politica externa al UE Josep Borell si pentru Comisarul pentru Extindere si Vecinatatea al UE Oliver Varhelyi. Am propus vreo douzeci de masuri prin UE trebuie sa isi intensifice dialogul si cooperarea cu ministerele apararii si serviciile speciale dina ceste state. Nota deocamdata nu este publica, dar cred ca o voi publica ceva mai tarziu.

Cat despre influenta UE in statele vecine… fie in Orientul Mijlociu, fie in Europa de Est, cred ca influenta UE va avea intotdeauna de suferit daca UE se va limita doar la masuri de cooperare socio-economice. Intreaga vecinatate UE este afectate de crize securitare, razboaie chiar, si este foarte important ca UE sa investeasca mult mai mult timp si efort in dezvoltarea unor parteneriate in domeniul securitatii cu aceste state.

Există semne ca relatiile economice ale Uniunii Europene cu SUA s-ar putea imbunatati după criza provocată de pandemie?

Posibil. Chiar daca exista o sumedenie de iritanti in aceasta relatie. In acelasi timp este clar ca felul cum sunt analizate evolutiile globale, cele privind rolul jucat de China sau Rusia, nu este chiar atat de diferit intre majoritatea statelor Europene si SUA. Evident multe vor depinde si de rezultatul alegerilor din SUA, la toamna.

Dar cele politice si cooperare pentru securitate, acum dupa anuntul Statelor Unite ca se vor retrage din Tratatul Cer Deschis? In ce situatie se gaseste Uniunea Europeana dupa acest anunt?

UE este pusa deseori in fata faptului implinit in mai multe chestiuni de importanta geopolitica atat in domeniul controlului armamentelor, cat si in Orientul Mijlociu bunaoara. Dar din nou, aceste situatii nu foarte comfortabile pentru multe state UE, ar fi fost mai rare daca UE ar fi fost mai ambitioasa si mai prezenta in procesele de securitate de pe continentul nostru, si daca statele UE ar fi investit mai mult in capacitatile lor de aparare, care in mare parte raman mult sub cele două procente din PIB pe care toate statele NATO s-au angajat sa le aloce pentru aparare. Nu poti insista sa fii luat in serios in domeniul securitatii europene daca singur nu demonstrezi ca iei in serios aceasta securitate prin investitiile pe care le faci in bugetul de aparare.

Este timpul ca Uniunea Europeana sa începă să investească în parteneriate de securitate cu vecinii săi. Aceste parteneriate nu ar trebui sa fie legate de complexa problemă a largirii UE și NATO, ” spuneti in articolul citat mai sus. Cum ar trebui să arate aceste parteneriate?

Statele UE, cu ajutorul financiar si institutional al institutiilor UE, ar trebui sa dezvolte parteneriate mai stranse cu ministerele de aparare, serviciile speciale si agentiile responsabile de securitatea cibernetica din Moldova, Ucraina si Georgia. Aceasta aprofundare a cooperarii este atat in interesul UE cat si al acestor state.

In Republica Moldova se apropie alegerile prezidentiale. Ce rol credeti ca va juca subiectul integrarii europene in aceste alegeri? Mai semnificativ sau mai putin semnificativ fata de alegerile trecute?

Din pacate Moldova nu a avut niciodata acel consens pe care l-a avut clasa politica din Romania in favoarea integrarii euro-atlantice si europene inca din anii 90s. In Moldova, in ultimii ani o sumedenie de corupti au facut cariere politice pretinzand ca sunt pro-occidentali si pro-europeni, sau mascandu-si anti-europenismul prin pretentia ca vor o politica externa echilibrata. Drept rezultat cetatenii Moldovei sunt ceva mai deceptionati de perspectivele integrarii europene ale tarii decat erau acum un deceniu. Nu cred ca ei sunt mai deceptionati de Europa ca atare, de atractivitatea integrarii europene, ci de calitatea si credibilitatea multor politicieni din Moldova care speculeaza si abuzeaza de atractivitatea UE pentru a-si face capital, nu doar politic. Acestea fiind spuse, integrarea europeana ramane preferinta predominanta al cetatenilor Moldovei. Numarul de cetateni care vad viitorul Moldovei in Europe este mai mare decat numarul cetatenilor care isi doresc o apropiere de Rusia.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Exista o vorba, „te rog nu ma ajuta, am si asa destul de multe probleme.”

    Impresionanta grija EU de a cheltui bani, multi bani, probabil ca mai mult de o treime din acesti bani vor fi scursi in procesul birocratic.
    De asemenea impresionant e faptul ca EU nu ia deloc in considerare piata, isi creeaza propriile criterii, pe baza cincinalul in patru ani si jumatate.
    Si, in sfirsit, nu aflam de loc de unde vin acesti bani, multi bani!?

    • Opacitatea finanţării de către Uniunea Europeană a programelor economice dedicate Republicii Moldova nu trebuie să ne surprindă. De fapt, aici este marea problemă a birocraţiei europene, iar politicienii moldoveni încearcă şi ei marea cu degetul, conform principiului „Dacă nu curge, pică!”. Pică fie de la Uniunea Europeană, România, Polonia etc., fie de la Federaţia Rusă. Bani să fie, pentru că politicienii moldoveni se vor descurca să îi sifoneze unde doresc ei.

      • Sintetic prezentata situatia. Multumesc.

        Dar oare are UE, respectiv chiar poltica externa a UE, ceva de spus aici, inclusiv prin acordarea unor finantari conditionand Moldova, Ucraina sau chiar Georgia???

        Imbucurator este ca structura relatiilor economice in Moldova s-a schimbat si acum cade mai mult spre UE – deci ceva s-a intamplat ca urmare a unei apropieri dintre Moldova si UE prin intermediul RO. Evident ca se poate mai mult.

        Se poate ivi cred, cat de curand, o uriasa oportunitate in raport cu Moldova, Ucraina si chiar Georgia. RO si UE ar putea sa o foloseasca repede, cand si daca se va ivi- diplomatic si economic.

      • PRO Moldova

        Banii pentru Moldova de la Bruxelles/UE sunt mai bine plasați decât un miliard de Euro pentru simularea creierului pe computer, subvenționat de Bruxelles.
        UE nu are bani proprii. 1% BIP din 14.000 miliarde, cele 140 miliarde Euro pe an, deci ca. 1.000 miliarde Euro pentru anii 2021-2028 sunt destul de puțin din ce poate UE. Acum se formează încă două budgete suplimentare de ca peste 1.000 miliarde Euro (540 miliarde sunt deja votate: 100 miliarde pentru șomaj tehnic, 240 miliarde BIC, 200 miliarde ESM fondul de salvare creat după criza 2008). Din aceste miliarde de Euro se pot „risipi” ceva bani și pentru Moldova. Nu e vai de banii noștri.
        Miercuri 27 Mai 2020 Comisia Ursula von der Leyen va prezenta budgetul și structura sa cu ca. peste 2.000 miliarde Euro.
        În unanimitate de voturi ale șefilor de state se va vota după 18 iunie 2020 cum va arăta budgetul Comisiei UE 2021- 2028. Mai pică ceva și pentru Moldova.
        Piața financiară globală caută posibilități de plasare. UE va primi miliardele de Euro foarte ușor cu dobândă mică.

      • „Opacitatea finanţării de către Uniunea Europeană a programelor economice dedicate Republicii Moldova…”

        Eu cred că este suficientă transparență, în contextul expunerii unui principiu simplu: primiți bani pe măsură ce reformați statul și reduceți/eliminați cleptocrația.

        Apropiatul acord cu FMI este probabil că va impune condiții mult mai severe pentru R Moldova decât a pus România, sau Uniunea Europeană.

  2. Este o chestiune care scapa si ea este legata de modul in care conduci unitar niste operatiuni. Au trecut cred ca 10 ani si inca UE nu are o politica externa clar definita. Daca in diplomatie o mai poti da putin mai la stanga si apoi repede putin mai la dreapta nu acelasi lucru poti sa il faci in ceea ce priveste apararea.

    Deci daca UE nu si-a definit inca o politica externa atunci sincer ca imi este teama de a lasa apararea RO doar pe mana UE cand ai un adversar militar redutabil ca Rusia si doi adversari economici parsivi Rusia si China.

    UE pierde din vedere consolidarea unei bune relatii de cooperare cu SUA.
    UE sigur va iesi in pierdere odata cu iesirea SUA din tratatul Cer Deschis si m-a bucurat modul in care a fost formulat mesajul NATO in raport cu situatia creata.

    UE nu a pus suficienta presiune pe China – vezi scandal OMS.
    UE nu a pus suficienta presiune pe Rusia – vezi Cer Deschis.

    Sunt greseli mari ale diplomatiei de la Bruxelles.
    Perdantul nu o sa fie USA, China sau Rusia ci UE.

    Dupa parerea mea cheia sta in crearea unei politici externe, care nu exista in acest moment, care in primul rand sa contribuie la pozitionarea pe sine la nivel mondial a UE si mai apoi in raport cu marile puteri existente si ulterior in raport cu tarile mici aflate sub influenta unei zone sau a alteia.

    Numai dupa aceea putem discuta de o aparare la nivel european dar cred ca coordonarea dificila la nivelul UE trebuie suplinita prin acceptarea si stimularea rolului de putere conducatoare a USA.

    USA in raport cu anumite tari a gresit considerabil – vezi Ucraina.
    UE a privit cu nepasare ce se intampla de o parte si de alta si atunci o sa cred ca va veni o vreme cand UE va putea sa apere ceva, cumva, pe aici???

    Valorile scrise in Tratatul de la Maastricht au ramas cumva doar pe hartie.
    A venit vremea sa fie mai intens folosite si valorificate.

    PS
    Din pacate Moldova este o mica, aproape nesemnificativa bucatica in raport cu ceea ce se intampla in Ucraina. Daca partenerii externi, cum de exemplu este UE, erau mai activi cu siguranta alta era soarta Ucrainei si implicit a Moldovei…Imi pare sincer rau ca nu se poate decat privi cum anumite lucruri se rostogolesc la vale in aceea directie.

    • Analiştii vorbesc de mult timp de apusul unui sistem mondial condus de SUA şi despre apariţia unui secol asiatic. Este ceea ce e pe cale să se producă sub ochii noştri…Trăim într-o lume care nu mai are lider în care Asia ocupă din ce în ce mai mult loc la nivelul economiei, securităţii şi tehnologiei. Dacă secolul XXU va fi „secolul asiatic” aşa cum secolul XX a fost „secolul american”, putem constata că factorul de schimbare l-a constituit pandemia. Nevoia de cooperare multilaterală n-a fost niciodată mai mare….Într-adevăr, este prima mare criză în timpul căreia SUA să nu preia copmanda reacţiei pe plan internaţional. Poate nici nu-şi mai doresc asta, dar constatăm peste tot tensiuni în creştere…Presiunea de a alege o tabără este din ce în ce mai importantă. În calitatea noastră de Uniune Europeană, trebuie să dăm prioritate valorilor noastre şi să evităm să fim instrumentalizaţi de unul sau altul”.

      Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru politică externă şi de securitate, vice-preşedinte al Comisiei Europene

      • De la „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, unii defileaza cu „secolul XXI va fi secolul asiatic”
        „Cei mai vechi, domnule” isi aduc aminte si de amenintarea cu tigri asiatici, ce vin din urma si umilesc America. Ca sa nu ne mai amintim de vremile cind lagarul socialist in frunte cu Uniunea Sovietica depaseau America la oua, productie de sine de cale ferata, la entuziasmul cind pervii ciolovec a ajuns in cosmos, ori de sutele de avertismente serioase pe care le dadea Republica Populara Chineza capitalistilor americani care ajutau Taiwanul… Ehe ce vremuri neschimbate in speranta ca vom vedea America praf si pulbere :D

        • Totul depinde de SUA daca mai doreste sa ramana singura superputere mondiala, cu Trump in nici un caz.
          Jocul geopolitic se decide in Euroasia, cu Europa, Rusia si China, daca privim politica actuala americana, SUA este pe cale sa-l piarda,

  3. Daca privim toata istoria UE de la aparitie, extindere treptata se pate sesiza ca are niste limite. In ultimele decenii, UE ar fi trebuit sa isi reduca birocratia si numarul de functionar, parlamentari la minimum. Apoi, sunt de parere, ca tarile UE ar fi trebuit sa detina ca parlamentari, reprezentanti ai tarilor si nu ai partidelor, care azi sunt si maine nu, cu interese divergente, uneori o frana in deciziile majore comunitare. In plus, aceasta uniune, a mers doar pe unele aspecte juridice si comerciale, dar ar fi trebuit abordate probleme de adm. publica, centrala si locala, organiz.teritoriala eficienta, educatie, sanatate, etc. Discrepantele dintre tarile UE sunt mult mai adanci si complexe si nu au ajuns la un numitor comun ca aceasta UE sa fie functionala si eficienta. Foarte multi bani s -au dus pe apa sambetei prin investitii proaste doar de a cheltui niste fonduri europene. Ar fi trebuit sa fie interesata de dezv.economica si colaborari intre statele UE, dar a mers prin a folosi forta de munca ieftina si piete de desfacere, cu orea multa extensie catre China, care acum ne rade in nas cu noul drum al matasii!

  4. Ma faceti sa rad. Numai cine nu cunoaste roata de la Bruxelles poate vorbi atat de usor de „a face ceva, tovarasi”. Politica externa e ceva complex si cu implicatii locale foarte serioase. Cine ar vrea sa „dea” de la el in dezavantajul tarii? Uitati-va la North Stream. Nu ulul ci 2. Danemarca a intrat in joc, deh a facut ceva banuti. In timpul asta tarile estice, familiare cu parsivenia Rusiei se dau cu fundul de pamant. Dar cine ii asculta? Franta, Italia pot depasi deficite, ne uitam printre degete, tari mai oropsite, infringmentul pe ele (nu ca sunt in favoarea cresterii deficitului).
    Proiectele de la Bruxelles…odata aprobate sunt FOARTE GREU de oprit. Ca sa opresti un proiect finantat intr-un anumit stadiu, pentru ca nu livreaza e mult mai complicat decat sa il „corectezi” de ochii lumii incat da treaca clasa…si bugetul. Asa s-au facut tot feluld enazdravanii nefunctionale prin programele nationale REGIO sau alte minunatii. S-a umplut la un moment dat Creta de containere de sortare a gunoiului si ghiciti ce: nici o statie de reciclare. Tot gunoiul din aceste contaiere sfarsea la comun pe aceleasi platforme d egunoi. Banii mergeau, in final s-a concluzionat ca tot e bun…pentru educatia cetatenilor. Sanchi…
    Oricum, la cum stiu ca se misca lucrurile de la Brussels, „vocea comuna” fa vi La Anul si La Multi Ani.
    Cu o exceptie: conditionalizeaza ajutoare moca sau garantate de Germania, Franta, etc de cedarea suveranitatii…adik cumpararea votului in Consiliu. E o solutie, ma tem insa ca vor fi tari care nu se vor lasa cumparate…pentru ca nu au nevoie…

  5. Eu cred ca Europa are o umbra… sute de ani de razboaie si rivalitati. Cele doua razboiaie mondiale. Le-a venit mintea la cap acum? Hai sa zicem, desi eu unul nu cred. Experienta mea franceza, poate limitata, imi spune ca oamenii acolo urasc visceral tot ce este englezesc, american.
    Apoi, bazele UE au fost puse stramb: o uniune comericala de tari altfel eterogene ca limba, cu securitatea „externalizata” la NATO, adica SUA, cea pe care nici germanii si nici francezii nu o iubesc, spre marea bucurie a Rusiei.
    Mai sunt problemele de la criza din 2009 – „artificiile” facute cu „salvarea” Greciei, de fapt s-au salvat tot bancile franco-germane, mare cacealma. Ca Banca Centrala a UE nu e ca FED-ul sa tipareasca dolari. Insa au divizat si mai mult natiunile intre ele: germanul harnic vs grecul lenes.
    Mai e Brexit, cu Buckhowsky adoptat de ei, care spune ca UE = URSS, o organizatie condusa de „soviete” adica consilii care atunci cand nu se va mai putea extinde va impoda urat.
    Mai e alunecarea unor tari din est spre dictaturi, eterna Rusie care intoxica media si politicul si multe alte probleme care, dupa parerea mea sunt mult peste capacitatile lui Merkel si Macron care nu stiu altceva decat birocratie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro