joi, martie 28, 2024

Echidistanta, impartialitate si indiferenta morala: Pornind de la un articol de Andrei Plesu (Updated)

Protestul celor peste 500 de jurnalisti si publicisti a generat o mini-furtuna polemica. Este, poate, catalizatorul unei redesteptari a societatii civile. Este reconfortant ca organizatia „ActiveWatch”, initial ispitita sa vada in atacurile anteniste doar un fel de galceava de familie intre „ziaristi” si-a reconsiderat punctul de vedere si a publicat un comunicat transant. Sper ca Radu Vancu nu greseste si Asterix si-a revenit din amorteala. Este limpede cine degradeaza in chip scandalos, as zice programatic, discursul jurnalistic din Romania.

Evident, nimeni nu spune ca semnatarii Protestului sunt copii de cor bisericesc. Unii poate ca au gresit prin exces retoric, dar n-au facut-o ca parte a unui razboi impotriva statului de drept intemeiat pe civilitate, decenta si responsabilitate. Nu ajuta la nimic ceea ce-am numit dialectica nodului in papura, cautarea cu obstinatie a unor erori comise de un semnatar sau altul in trecut. Niciun trust de presa nu egaleaza „Intact”-ul voiculescian in ceea ce priveste cultivarea maniacala a atacului la persoana.

Polemicile sunt normale, insultele dezumanizante, caricaturizarea grotesca a persoanei stigmatizate sunt primejdioase si reprobabile. Cei 500 (acum aproape de 600) spun exact acest lucru. Cat ii priveste pe seraficii echidistanti, ce s-ar mai putea adauga cuvintelor lui Andrei Plesu: „Nu poţi compara o coadă de mătură cu ditamai bîta paleolitică.” Eventual, cele ale lui Chesterton: „Impartialitatea este un nume pompos pentru indiferenta, care este un nume elegant pentru ignoranta”.

Iata un fragment din articolul lui Andrei Plesu:

„Ca să nu mai vorbim despre faptul că, aşa precari cum suntem, ne-am pus în cap şi cîţiva „echidistanţi” eterici (unii „absolut onorabili”), supăraţi că nu amendăm, de la o cosmică înălţime, pe toată lumea. Se propune un nou concept: „protestul imparţial” şi se culpabilizează partizanatul în genere. N-ar fi o idee, pe acest fundal, să desfiiinţăm alegerile? Nu sunt ele expresia cea mai ascuţită a partizanatului, nu sunt ele o subversiune de natură să surpe orice echidistanţă? Şi eu cred că toate – repet toate – posturile de televiziune fac supărătoare greşeli de atitudine, de stil, de strategie.

Am spus-o, de altfel. Nu mi-a plăcut nici cînd Robert Turcescu a vorbit despre Nadia Comăneci cu o nepermisă trivialitate, am semnalat cu stupoare cum inşi de o candidă insignifianţă, sau de o impură suficienţă sunt invitaţi în studiouri „cu pretenţii”, care nu se sfiesc să coboare, astfel, nivelul pînă la trivialitatea ultimă. Mă mir că dl. Banciu îşi dă drumul la gură şi la idei cu o nonşalanţă de guru infailibil şi, uneori, cu o agresivitate de bătăuş.

Mă irită şi cînd un jurnalist de la fostul OTV („USL, PDL – aceeaşi mizerie!”) se îmbarcă, principial, într-una din lotcile „mizeriei” şi devine analist de front. Cred, însă, că am face o mare nedreptate celor de la Antene, sau de la România TV, refuzîndu-le unicitatea. Au atins, cu toţii, standardele „incomparabilului”. A nu admite că jocul kitsch, de-a sufleţelul, al dlui Gâdea e incomparabil, că mîniile lui amare sunt, în chip inegalabil, devotate patronului, că bosumflarea volubilă (şi soporifică prin previzibilitate) a dlui Ciuvică e inimitabilă, că giumbuşlucurile de „băiat rău” ale gimnasticului Badea sunt nereproductibile e a le face tuturor o nemeritată nedreptate.

Echidistanţă, echidistanţă dar, totuşi, „trăiască diferenţa!” Nu poţi compara o coadă de mătură cu ditamai bîta paleolitică! Şi încă ceva: ar trebui să schimbăm, fie şi în ceasul al doisprezecelea, placa obosită a unei echidistanţe perdante, de tipul „Nici ăilalţi nu sunt mai breji!” Pînă să avem de ales între „buni” şi „răi”, trebuie să ne resemnăm a descoperi nuanţele răului şi să alegem răul mai puţin rău mirositor. Într-adevăr, nimeni nu e ce trebuie, dar unii prea o fac lată!”

http://adevarul.ro/news/societate/jurnal-inactualitati-1_52e6122cc7b855ff56d599f2/index.html

http://www.lapunkt.ro/2014/01/27/reactia-activewatch-in-cazul-andreea-pora-asterix-e-alive-and-kicking/

http://www.activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/raspunsul-activewatch-catre-cna-in-cazul-antena3-andreea-pora

http://www.revista22.ro/protest-al-jurnali350tilor-mpotriva-practicilor-degradante-din-presa-36864.html

Update: Sunt intru totul de acord cu mesajul pe care l-am primit azi de la un bun prieten din tara: „Nivelul la care s-a produs derapajul in Romania este teribil de ingrijorator, deoarece nu angajeaza (doar) optiunile politice, ci (si) nivelul cognitiv la care se formeaza perceptia faptelor și distincția între fapte și interpretari. Romania este in plin razboi civil (rece), deoarece intre oameni nu mai exista nici un common sense care sa ii lege si la care sa se poata raporta „construirea”, in comun, a faptelor. Deci nu mai există o realitate comună, fiecare jură pe altă realitate, vede alte fapte. Or, cind dispar faptele, societatea civila e deja distrusa, ptr ca nu mai are nimic comun la care sa se poata raporta. Asta s-a petrecut la noi — dupa disparitia lui ‘common knowledge’, a disparut si ‘common sense’…. Asa se explica, cred, incapacitatea de a vedea faptul simplu, elementar, evident, ca modul in care a fost tratata la Antena 3 Andreea Pora este intolerabil, iar alte televiziuni (cum ar fi B1, care e incriminata mereu, la egalitate cu A3) pur si simplu nu au recurs niciodata la asemenea înscenări.”

Distribuie acest articol

112 COMENTARII

  1. Corect dle Plesu, desi nu suntem mai avansati azi decat inainte :)
    Eu recunosc ca as dori sa functioneze la alegere fie matura(de preferat) fie in extremis bata paleolitica. :)

  2. Un singur comentariu o sa am: nu cred ca parerea mea conteaza in vreun fel, dar rezervele mele fata de demersul celor 500, bientôt 600, sunt acelea ca mi se pare un demers pornit cu stangul, iar critica pe care personal am facut-o s-a referit in principal la oportunitatea lui, la lipsa unor obiective cat de cat clare, la faptul ca motivele politice erau escamotate si la hartuirea celor care nu afisau acelasi aplomb. Nu s-a bazat un moment pe vreo incercare de echivalare intre „opiniile” exprimate de ziaristii atacati (in special de doamna Pora) si linsajul televizat la care au fost supusi, in special dumneaei.
    De fapt, nici nu se pune problema unei echidistante. Dar se pune problema luarii unei distante fata de ambele tabere pentru a putea judeca obiectiv. Atata doar ca si o asemenea atitudine a fost interpretata drept semn de ostilitate. Ca si simplul fapt al amintirii faptului ca cele doua parti se afla pe pozitii politice radical diferite, chiar daca nu echivalente, ca si cand acesta ar fi fost un amanunt trivial.
    O indreptare a protestului strict spre realizatorii emisiunilor respective pe motivul stilului practicat de acestia ar fi evitat o mini-furtuna polemica si ar fi coalizat mai multa lume si, cine stie, ar fi pus o piatra la temelia izolarii respectivilor chiar in sanul Antenei 3. Deplangerea starii general a presei din Romania si punerea acesteia pe seama Antenei 3, precum si atacarea de colaborationism a celor care nu au luat o pozitie de condamnare transanta prin acelasi comunicat, la fel si loviturile date celor de la Acive Watch inca dinainte de protest au subminat din start protestul.
    Riscul ca protestul sa fie unul instrumentat politic, chiar daca manat de cele mai sincere convingeri (spre deosebire de mercenariatul celor de la Antena 3), mi se pare in continuare unul major, ceea ce va face ca tot demersul sa ramana cantonat intr-o zona politica precisa, fara posibilitate de extindere, fara sa fie acel „catalizator al redesteptarii societatii civile”.

    • „O indreptare a protestului strict spre realizatorii emisiunilor respective”
      Citeste, omule, apelul si nu mai bate cimpii.
      „nu cred ca parerea mea conteaza in vreun fel”
      Ai dreptate, caci tu te crezi „echidistant eteric”; dar fata de cine?

    • Pentru cei care citesc pentru prima oara un comentariu scris de Maxa va spun eu care este pozitia lui echidistanta: sustine ca A3 promoveaza statul de drept, separatia puterilor, democratia si depolitizarea justitiei. Se poate verifica in comentariile la articolul domnului Aligica provocate de mine exact pe tema echidistantei. Asta ca sa stiti cu cine aveti de-a face! P.S. Maxa ori n-a citit protestul ori e postac!

      • Ma vad nevoit sa raspund, altfel n-as mai fi comentat.
        @tzu: Ideea era că şi Antena 3 şi oricine se poate lăuda că apără statul de drept, independenţa justiţiei etc. Two can play that game. Faptul că pretinzi că faci acest lucru nu înseamnă că o şi faci.
        Te-aş sfătui să nu mai citeşti comentarii pe care nu le înţelegi, că după aceea te trezeşti că scrii tot felul de comentarii care nu au legătură cu subiectul.

    • domnule Maxa, domnule Petreanu, linistiti-va si nu va victmiizati: opiniile, oricat de „exotice” sau rupte de realitate, conteaza. Chiar si ale dvs. Fie si ilustrativ, ca studiu de caz. Uite, ca dovada: confirm( sunt un om obisnuit) ca s-a inteles, e clar, dvs va aliniati echidistantei de tip „aceeasi mizerie” si politizati, ca nu puteti iesi din tipar. Zau, chiar s-a inteles, e pacat sa risipiti atata vreme insistand.

      dar intre timp, ce-ar fi sa cititi textul protestului ala? Nu-i lung. Cateva sute de cuvinte ( putine, mai putine decat comentariul dvs). Eventual atent. Dupa aia, fuga la tv, la o analiza comparativa, pe situatie: A3 vs B1, prime time, in any given day. Cine stie, poate la un moment dat intelegeti si care-i problema. Inclusiv problema dvs. Sau nu. Dar in fine, merita incercat, perseverat. Eu va sustin, iata, va incurajez, tocmai pentru ca si opinia dvs conteaza, iar miracole si revelatii se pot petrece oricand ( sunt o optimista incurabila) :)

      • Eu chiar cred ca este bine ca domnii Maxa, Petreanu si altii care gandesc asemenea lor sa se exprime liber aici. Se poate vedea ca nu exista oprelisti de niciun fel, cata vreme limbajul este urban. Mai ales ca unii par sa fie convinsi ca, predicand echidistanta, direct si gros, ori subtire, din varful buzelor, au fost/sunt de fapt de partea adevarului si a demnitatii. De buna seama, nu ma refer la domnii amintiti la inceputul mesajului. Ori poate ca Maxa e o doamna, chiar nu mai stiu :)

    • Daca ar fi sa ma iau dupa fler (care mai de gres, dar nu foarte des), as spune ca „Zorro” este Andrei Pantu, coleg de vaxpublica cu Dorin Tudoran, Rogozanu, Gotiu, Siulea si alti importanti disidenti echidistanti.

      Poate ca „Zorro” nu stie diferenta intre polemici de idei si asasinare in efigie, stigmatizare, linsaj etc prin intermediul unui imperiu de presa aflat in mainile unui fost securist…

      ILD a dat si da intotdeauna citate, linkuri, inainte de a face comentarii. Este un site care isi asuma pozitiile ideologice, morale si politice, nu se pretinde altceva decat este. Se opune rasismului, relativismului moral, extremismului, totalitarismelor de orice fel. ILD este interesat si scrie despre luptatorii pentru democratie si libertate (nu in sensul in care il inteleg prietenii lui Andrei Pantu, de exemplu, ma refer la stanga radicala care vede eroi in tirani sangerosi ca Trotki, Chavez etc), din China, Cuba, Venezuela, Vietnam, Rusia, Ucraina, Belarus.

      Avem chiar tendinta de a refuza impartialitatea si echidistanta intre tari ce apartin civilizatiei (Civiliazatiei) si aceste state conduse de criminali care tin ostetece popoare intregi, in acelasi fel, nu suntem deloc si in nici un fel echidistanti si impartiali intre grupul infractional organizat si adversarii lor.

    • Reiau cuvintele d-lui Andrei Plesu: “Mă mir că dl. Banciu îşi dă drumul la gură şi la idei cu o nonşalanţă de guru infailibil şi, uneori, cu o agresivitate de bătăuş. … Echidistanţă, echidistanţă dar, totuşi, „trăiască diferenţa!” Nu poţi compara o coadă de mătură cu ditamai bîta paleolitică! Şi încă ceva: ar trebui să schimbăm, fie şi în ceasul al doisprezecelea, placa obosită a unei echidistanţe perdante, de tipul „Nici ăilalţi nu sunt mai breji!” Pînă să avem de ales între „buni” şi „răi”, trebuie să ne resemnăm a descoperi nuanţele răului şi să alegem răul mai puţin rău mirositor. Într-adevăr, nimeni nu e ce trebuie, dar unii prea o fac lată!”” Am vazut emisiuni excelente ale d-lui Banciu, am vazut si emisiuni unde tonul era indoielnic, formularile erau contondente si prea putin decente.

      • Domnule Tismaneanu. Din exterior cred ca e adevarat ca bata paleolitica nu se compara cu o coada de matura dar cand cele doua sunt indreptate spre sinarea propietate persoanal cred ca nu este nici o diferenta. Limbajul mitocanesc este prezent in 100% din cei care fac presa in Romania si chiar doaman Pora la un moment data s-a dedat la astfel de practci. este drept ca la nivel de coada de matura si nu ghioaca dar s-a folosit de un joc de cuvinte care cu siguranta nu ii face cinste.

  3. @ Maxa
    V-am citit interventiile pe acest subiect la articolele anterioare publicate de aceasta platforma. Imi permit un sfat : cheltuiti prea multa energie incercand sa lamuriti niste autori si comentatori cu convingeri politice clare, partizani constanti ai unei tabere politice ca si ceilalti nu sunt imaculati si au suficiente derapaje de la deontologia profesiei de ziarist. Daca protestul celor 5-600 de semnatari ar fi avut loc inainte de atitudinea Presedintelui fata de un ziarist de la A3, poate ar fi fost mai justificat, asa pare o reactie de „infierare” ca pe vremurile ce le credeam apuse. Cand domnul Tismaneanu va avea ceva de reprosat Presedintelui, orice, inseamna ca ceva s-a schimbat. Eu astept anul viitor cand multa lume se va elibera si apoi mai vorbim.

    • @Adrian Petreanu: fiecare fapt trebuie judecat separat. Nu are a face atitudinea preşedintelui faţă de un jurnalist al Antenei 3 (nu ştiu la ce faceţi referire oricum) cu comportamentul celor de la Antena 3 din 14 ianuarie 2014. Din punctul meu de vedere jurnaliştii sunt liberi să reacţioneze la ceea ce vor ei şi când vor ei, nu sunt CNA (după cum nici AW nu e CNA). Poate, pur şi simplu, de data asta li s-a umplut paharul, nu ştiu, pentru că ieşiri ale preşedintelui sunt din când în când, pe când Antena 3 scoate mizerii cu regularitate şi cam toată lumea e nemulţumită de ei. Am trăit să citesc şi comentarii de-ale unor fani ai Antenei 3 care ziceau „ştiu că şi Antena 3 are bube-n cap, dar ….”, adică începe să ajungă şi la ei faptul că nu prea e OK la ce se uită. După cum şi mai finii telespectatori ai B1 TV, care în rest au conştiinţa faptului că sunt net superiori celorlalţi, au început să protesteze mai puţin când li se spune că se uită la o televiziune partizană şi spun da, dar e una care apără statul de drept. E un început.
      Ceea ce spun eu este că jurnaliştii sunt liberi să reacţioneze când vor ei, doar că atunci când o fac am pretenţia fie să o facă punctual (cu nume de persoane, cu exemple, cu chestii care nu-s contestabile de nimeni, fără pretenţii de judecată generală şi nu cu chestii de genul „credem că Antena 3 e responsabilă pentru mizeria morală a presei”), fie, dacă vorbesc despre starea presei în general, să o facă în urma unei analize ceva mai lărgite, în care să se plimbe cu lupa prin mai multe curţi, nu doar prin cea a Antenei 3. Pentru că altfel apare o falie între obiectivele generale şi destul de vagi ale acestui protest („dezideratul de a ne practica profesia cu maximă responsabilitate faţă de adevăr şi de interesul public, cu bună-credinţă şi în respectul deontologiei”) şi fixarea analizei pe un singur caz, cel al unei singure televiziuni. Ar fi fain ca, dacă tot s-au adunat atât de mulţi, să-şi propună ridicarea în general a unor standarde în presa care se vrea serioasă din România, nu doar pedepsirea unor comportamente extreme. Aştept.
      PS: nu ştiu la ce eliberare de anul viitor faceţi referire şi nici nu cred că are legătură cu subiectul.
      PPS: vă anunţ că nu am de gând să mai răspund la alte comentarii la acest articol, deci nici la ale dumneavoastră, cred că am spus ceea ce aveam de spus.

  4. D-le Tismaneanu,

    Cred ca stiti foarte bine ca in cazul de fata problema nu-i nici „coada de matura” si nici „bâta paleolitica”, ci cum, când si mai ales cine are dreptul s-o numeasca pe una „coada de matura” si pe alta „bâta „.

    Nu inteleg de ce amestecati impartialitatea in aceasta discutie. Nu cumva protestul jurnalistilor pledeaza tocmai pentru dreptul tuturor romanilor de a avea acces la o informare corecta, ceea ce, potrivit lui Habermas, inseamna a viza tocmai impartialitatea sociala ?

    Exista impartialitate buna si impartialitate rea, din punctul dvs. de vedere ?

    • Ete! problema – când, cum etc. Păi hai să vă spun eu când: simplu, când coada de mătură e coadă de mătură şi bâta e bâtă (şi lăsaţi-l pe Habermas, că habar n-avea că o să-l invocaţi vreodată…)!
      Bun, altceva?

      • Problema e ca unele articole ale d-lui Tismaneanu trezesc la viata asemenea reflectii. Daca autorul articoului vede plus valoare in comentariul dvs. eu nu mai am ce zice.

        • Sorry, aveţi dreptate să cereţi civilitate şi argumente (ştiu, am limba cam ascuţită şi-s degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat – mea culpa!), dar poziţia dlui profesor Tismăneanu este atât de evident corectă şi atât de clar argumentată încât a-l amenda împingând discuţia spre sferele cereşti ale drepturilor morale (cine, când şi cum are dreptul moral de a evalua, de a raţiona, de a emite judecăţi morale etc.) şi de a defila sub stindardul imparţialităţii şi infailibilităţii mi s-a părut extrem de unfair; şi m-a enervat (recunosc) mai ales recursul la Habermas.

          Stimate domn, este atât de evident că situaţia în discuţie nu e nici pe departe o inedită ciomăgeală între două cete de pitecantropi, nu se bat naziştii cu bolşevicii, nici „nemţii cu germanii” sau „ungurii cu maghiarii” ori „turcii cu otomanii” sau cine mai vreţi dvs., nu e o querelă de presă ca oricare alta, este o confruntare între un grup de ziarişti valoroşi angajaţi profesional şi civic la cele mai înalte cote şi un grup extrem de agresiv de ziarişti (mă rog…) şi ţuţeri, a cărui conduită profesională este pur şi simplu murdară: minciună, minciună, minciună, minciună, insulte incalificabile, calomnie, procese de intenţie, bădărănie agresivă (aici excelează Badea şi Ciuvică) – pot continua aşa 3 zile – şi un angajament „civic” la cele mai j(eg)oase cote ale malversaţiunii. Nu, chiar vă prefaceţi că e cazul să invocaţi imparţialitatea? Chiar puneţi semnul egalităţii între Andreea Pora şi Mugur Ciuvică, între Sabin Orcan şi Mircea Badea, între Mircea Marian şi Adrian Ursu, între Robert Turcescu şi Mihai Gâdea ş.a.m.d.?! Şi dacă nu puneţi semnul egalităţii, dvs. de partea cui sunteţi, în definitiv? Spuneţi clar, lăsându-i deoparte pe dnii Pleşu şi Tismăneanu şi pe Habermas.

    • domnule ( Codrin, sau cum va veti fi numind in fapt):

      e splendid ca aveti lecturi subtiri ( Habermas). Dar se pune fireasca intrebare daca va folosesc. Mai precis, daca intelegeti ce cititi pe acolo si daca aveti capacitatea de a utiliza critic ideile memorate pe caz concret ( adica raportat la realitate).

      Asta-i reflectia pe care mi-o starneste comentariul dvs. Iar momentul dubitativ vine din faptul ca nu prea intelegeti faptul ca in speta ( a noastra, asta cu protestul, cu libertatea de expresie jurnalistica, publicistica, ce trebuie imperativ corelata cu o anume responsabilitate fata de adevar si de public, dupa anume principii si deontologie, adica o chestie oaresicum aparte, na potim) e vorba de altceva.

      De aia zic. E extraordinar ca aveti lecturi complexe. Dar cata vreme va scapa lucruri elementare despre impartialitate, gen „Imparţialitatea nu se raportează la persoane. Imparţial faţă de cutare sau cutare. Ci la fapte. Judeci realitatea fără părtinire, ajungi la adevăr şi îl spui. Imparţialitatea, ca să existe, trebuie să excludă emoţiile. Simpatie. Antipatie. Adulaţie. Ură. Judecata trebuie bazată pe raţiune. Iei faptele, cîntăreşti informaţiile, judeci, tragi concluzia. Spui publicului adevărul. Dacă eşti înjurat, timpul îţi dă dreptate.” Alexandru Hancu ( restul pe link http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/despre-impartialitate/) … nu stiu ce sa zic…. Poate ar fi recomandabil sa va intoarceti cu reflectiile la baza. La abecedarul reflectiei ( gandirii critice, autonome) adica. Daca se poate…. daca doriti ( e eminamente optional)…. daca va ajuta si naturelul, desigur ( aici nu mai e optional, e dupa dat)….

      • Am incercat sa intru la editorialul lui Alexandru Hancu si n-am reusit. Daca nu e prea greu, poate il copiati si il postati aici, pe forum. Sunt convins ca exista destui cititori care doresc sa-l citeasca. Mai ales ca ni se tot dau lectii despre cum e sa fii solidar si nesolidar cu ceva, in acelasi timp si in aceleasi conditii. Este o sfidare a principiului identitatii din logica aristotelica. Mie imi cam scapa acest lucru, nu prea pricep cum poti sa-i pui pe acelasi plan pe Mircea Marian si pe Mircea Badea, de ce ai nevoie de asemenea echivalente aiuritoare, dar poate ca nu mi-am insusit suficient logica dialectica, aceiasi care justifica metafizica ametitoare a nodului in papura :) Cat despre Habermas, passons… Are el de-a face cu aceasta discutie cat am eu cu planeta Jupiter :) Nimeni nu a impus cuiva sa semneze Protestul. Am prieteni care din principiu nu semneaza scrisori colective. Le respect pozitia. Nu exista nicio instanta care sa constranga pe cineva sa faca acest lucru. Semnezi ce doresti sa semnezi. Dar cand incepi sa tai firul in paisprezece cu cine este pur si cine nu este, cu ce-a spus X saptamana trecuta despre Y etc, e greu sa fii privit ca persoana neutra. Corect este sa fim fiecare cine suntem in realitate, cu cele bune si cu cele mai putin bune. Altfel spus, sa evitam travestiurile.

        • Domnule profesor Tismaneanu, iata editorialul lui Alexandru (Ducu) Hancu, publicat initial in revista Kamikaze, ulterior preluat si de alte platforme media ( cred ca si de ILD, si de blogary). Este datat 18 iulie 2012- vremea loviturii de stat. Ce este interesant e ca, desi atunci subiectul si contextul specific era altul (si era deopotriva civic si politic), aduce in discutie un resort psihoemotional care persista: frica dublata de neintelegerea corecta notiunii de impartialitate. Altfel spus teama unora de a nu-si pierde reputatia de obiectivi si impartiali, atunci cand se solidarizeaza rational si cu critica de partea cuiva, care, conjunctural sau nu, se intampla sa fie de partea unor principii bune. Adica trece dincolo de reaua-credinta ( vadita a unora dintre “echidistantii” din speta de azi), si aduce in discutie frica. De asta cred ca demersul celor de la GDS-22 e cu atat mai salutar – una e sa se solidarizeze 5-10 oameni (victime sigure ale unui agresor enorm si imund), alta sa se stranga 5-600. Si de asta si trebuie insistat. Asa se invinge frica, se limpezesc oamenii la cap, reinvata sa gandeasca critic si liber, si (re)capata curajul propriilor convingeri morale. Prin solidarizare in jurul unor principii universal benefice, solid asumate si intelese, care transced partizanate politice, ideologice, perceptii subiective, vanitati si egouri.

          Editorialul:

          “Despre impartialitate, 18 iulie 2012, revista Kamikaze

          Tot mai mulți cititori ne acuză, în ultima lună: ”Bă, erați mișto, dar prea v-ați dat cu Băsescu în ultima vreme!”. Alții, mai postaci de fel, ne zic direct că luăm bani de la PDL. Măcar de-am lua, ăsta e răspunsul nostru. Și fie să aibă ei atâția euro în conturi câți am luat noi de la PDL, de la înființare și până acum. Cât despre imparțialitate, vă explică Ducu mai jos cum stă treaba, din perspectiva unui jurnalist care a lucrat 11 ani la BBC. Da, suntem imparțiali. Nu, nu avem mogul. Spunem ceea ce noi credem că e adevărul. Să presupunem că tu, ziarist deontolog, ai asista pe stradă la o crimă: un soț gelos își ucide cu sânge rece nevasta gravidă (chiar s-a întâmplat recent). Ce trebuie să faci, ca să fii imparțial? Să pleci de la premisa ca victima și criminalul sunt vinovați în egală măsură? Să zici de rău și de moartă? (Redacția)

          Mă întîlnesc cu un fost coleg. Un ziarist impecabil. Venea de la o emisiune de televiziune. Zice: „N-am prea fost imparţial“. Urmărisem tot ce spusese: USL a dat o lovitură de stat şi instaurează o dictatură schimbînd regulile jocului din mers. Suspendarea lui Băsescu e un abuz. Dacă preşedintele ales pierde referendumul, puciştii vor putea pune mîna şi pe Justiţie, după Executiv şi Legislativ, desăvîrşindu-şi controlul asupra ţării. Iar puciştii au în tabăra lor oameni condamnaţi la închisoare sau care riscă să fie condamnaţi. „Datoria unui ziarist este să spună adevărul. Restul obligaţiilor profesionale decurg din ea. Ai spus, mereu, adevărul?“ A tăcut o clipă. Apoi s-a luminat la faţă. „Da.“

          Imparţialitatea nu se raportează la persoane. Imparţial faţă de cutare sau cutare. Ci la fapte. Judeci realitatea fără părtinire, ajungi la adevăr şi îl spui. Imparţialitatea, ca să existe, trebuie să excludă emoţiile. Simpatie. Antipatie. Adulaţie. Ură. Judecata trebuie bazată pe raţiune. Iei faptele, cîntăreşti informaţiile, judeci, tragi concluzia. Spui publicului adevărul. Dacă eşti înjurat, timpul îţi dă dreptate. Dar, acum, timpul e foarte scurt. Pe asta se bazează planul puciştilor.

          Ziariști și slugi

          Ziariştii care spun, argumentat, că Băsescu, preşedintele ales al ţării, trebuie sprijinit, acum, pentru a opri instaurarea unei dictaturi sînt imparţiali. Spun adevărul. Se raportează la fapte, nu la persoane. Se bazează pe raţiune, nu pe emoţii. Democraţia, oricît de imperfectă, e singura opţiune raţională. Nu dictatura. Aceasta este calea de urmat acum. Nu acum o lună, nu acum 22 de ani, nu la anul, nici peste zece. Acum.

          Dacă puciştii capturează şi Justiţia, a treia putere în stat, regretele alegătorilor care, orbiţi de emoţii, au refuzat să înţeleagă adevărul care le-a fost spus vor fi dezastruos de tardive. Degeaba veţi recunoaşte că v-aţi lăsat minţiţi. Dacă Băsescu este demis, Justiţia va cădea, şi ea, în mîinile puciştilor. Şi gata. România e la cheremul lor. Urmează alegeri cu o justiţie aservită USL.
          Dacă, însă, puciul eşuează, vom avea şansa unei justiţii independente, recunoscute ca atare de Uniunea Europeană. Şi acuzaţiile de la televizor aduse lui Băsescu şi PDL vor putea fi judecate de o justiţie independentă, recunoscută de UE. Nu de o justiţie aservită. O justiţie imparţială, aceeaşi pentru toţi, indiferent de partid, de funcţie, de sondaje, de avere. Aceasta e miza. Acum. Singura.

          Pentru un ziarist, nu pentru o slugă, imparţialitatea e de la sine înţeleasă. Simbriaşii televiziunilor aservite pretind că sînt ziarişti. Nu sînt. Au abdicat de mult de la prima datorie a ziaristului, de fapt, singura: să spună adevărul. Şi-au trădat meseria, şi-au trădat ţara. Pentru fanii lor, pare imposibil de crezut. Dar, vorba lui Sherlock Holmes (Sir Arthur Conan Doyle): „Cînd elimini imposibilul, ce rămîne, oricît de improbabil, e adevărul“.

          Judecata oamenilor liberi

          Uniunea Europeană nu e de acord cu puciştii. Le cere să se oprească. Uniunea Europeană nu poate fi nici sluga unui dictator, nici dezinformată. E imposibil. Puciştii ne pot scoate din Uniunea Europeană. E, încă, extrem de greu, dar nu imposibil. Aceste adevăruri ar trebui să fie evidente. Nu mai sînt. Se instaurează o dictatură, prin televizor, cu minciuni groteşti deghizate în adevăruri. Încă nu e prea tîrziu. Încă îi mai puteţi opri, alegînd raţional, nu orbiţi de emoţii induse atent, migălos, prin minciună.

          Cînd primează emoţiile, fabricate printr-o campanie devastatoare, ani de-a rîndul, adevărul e greu de distins. Toate relele sînt vina unui singur om. Sau toate partidele sînt la fel, aceeaşi mizerie. În faţa bombardamentului de minciuni, seducătoare, desigur, raţiunea cedează în faţa emoţiilor. Ură. Silă. Lehamite. Fiindcă natura umană preferă minima rezistenţă. Emoţiile, în faţa raţiunii. Pe asta mizează puciştii.

          O dictatură nu te lasă să îi iei puterea. O dictatură nu-ţi dă voie să ridici opinia publică împotriva ei, prin televiziuni, ani de-a rîndul, ca să invoci avansul din sondaje, atunci cînd dai o lovitură de stat. PDL, cu toate bubele din cap, nu este egal USL, fiindcă n-a dat nici o lovitură de stat. Băsescu n-a fost dictator. Dacă era, nu putea fi suspendat prin votul adversarilor din Parlament. Toate acestea sînt adevăruri esenţiale. Ar trebui să fie evidente, dar nu mai sînt. Din cauza emoţiilor induse de televiziunile puciştilor.

          Evident că puciştii spun că nu instaurează o dictatură. Evident că spun că Băsescu a fost dictator. Evident că susţin că liderii UE îi sînt aserviţi lui Băsescu sau se lasă dezinformaţi de Băsescu. Evident că televiziunile lor îi susţin, nu îi contrazic. Ar trebui să fie evident că simbriaşii acelor televiziuni nu sînt imparţiali. Fie mint pe faţă, fie mimează, vicleni, imparţialitatea. Da, unii mai că ar cîrmi-o, ca şobolanii, în ceasul al doisprezecelea, dar răul a fost făcut, onorariile încasate. În acest climat, adevărul are nevoie de timp ca să răzbată. De unde şi marea grabă a puciştilor. Sîntem, încă, liberi. Lăsaţi emoţiile deoparte şi bazaţi-vă pe raţiune. Acum, nu acum o lună, nici luna viitoare. Acum.

          Alexandru Hâncu”

          • Felicitari pentru cei de buna credinta si curajosi.
            A fost o placere sa citesc multe din comentariile de mai sus cat si de mai jos. :)

      • Habermas, „lectura subtire” , Revista Kamikaze, „abecedar al reflectiei” ? Sunteti de acord cu aceste afirmatii, d-le Tismaneanu ?

  5. Din scrisoarea celor 500:

    „De aceea, ne simţim obligaţi să luăm poziţie faţă de grava deteriorare a bunelor practici jurnalistice şi să protestăm public faţă de încălcarea acestora. Constatăm profund revoltaţi că încălcarea flagrantă a Codului Deontologic, insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice au devenit o practică obişnuită. Afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti, au depăşit orice limite. Injuriile, montajele denigratoare, intruziunea în viaţa privată, violenţa de limbaj, trivialitatea şi falsificarea cu premeditare a adevărului sunt practici incalificabile. Considerăm că ele decredibilizează întreaga breaslă şi trebuie să înceteze.”

    Un semnatar important de pe lista celor 500, care ne era teama ca paraseste Romania, iata ce scrie azi despre un amarat de posesor de blog:

    „Cei mai simpatici defazati bantuie, desigur, pe net. Aici gasim flotari logice minunate, capodopere de gandire scremuta, prostii atent elaborate. Zice unul (n.m. autorul blogului) ca (….)”

    Astept sa ii gasiti scuze.

    • Ce faceti este un atac la persoana, nu se vede clar? Menajati oamenii, atacati ideile, ce naiba? Asa se practica la dreapta. Cei 500 de „spartani” iubesc democratia ateniana, dar nici linsajul nu este necunoscut. Pana si Andreea Pora, terfelita de niste jurnalisti platiti, a folosit la randul ei aceleasi practici cand a fost cazul. Nu exista victime inocente in mass-media romaneasca. Moralitatea burgheza a murit in comunism, daca a existat vreodata.

      • Va rog mult sa nu utilizati acest forum pentru a disemina calomnii. Unde si cand a linsat Andreea Pora pe cineva? A fost tratata abject pentru ca are curajul sa-si exprime opiniile. O face deschis, sub semnatura proprie. Impreuna cu Armand Gosu, conduce o revista remarcabila prin tinuta etica si demnitate intelectuala. Ma refer la revista „22”. Sunt mandru ca scriu in aceasta revista. Nu de ieri, ci din 1990. reiau, pentru Dvs si cei care va impartasesc opiniile, aceste randuri din articolul d-lui Andrei Plesu: „Noi suntem, se pare, o minoritate: abia dacă adunarăm 500 de jagardele. Mai toţi, fiinţe decrepite moral şi fizic, slugi triste aflate în slujba unui idol sanguinar. Bombănim şi noi, de pe margine, fără îndreptăţire şi fără ecou. De ce, atunci, atîta, furie? E musai să ne înregimentăm toţi în invincibila armată a dlui Dan Voiculescu?” Nu va plac HotNews si Contributors, va mergeti si scrieti cat doriti acolo, in lumea cea pura a cristalinului trust „Intact”. Curat lacas al stangii autohtone :)

      • D-le Neumann

        De ce-ati pus, dom’le, autoportretul Durer acolo?! Si inca pe cel mai infrumusetat…
        E tare derutant, parol! In lipsa chipului personal, identificabil, mai pun unii varii animale simpatizate, ba chiar simboluri sau peisaje…
        Sunteti f original, oricum.

    • Chiar nu vedeti diferentele? Chiar aveti nevoie sa va spun eu sau altcineva in ce consta ele? Va multumesc pentru participarea la discutia de pe acest forum. Evident ca nu trebuie sa gandim toti la fel. Important este sa evitam injosirea celuilalt prin insinuari, decupari tendentioase din biografia cuiva, insinuari cu pretentii omnisciente, punerea pe acelasi plan a unor actiuni verbale extrem de diferite ca intentii, ca substanta, ca efecte. Va incredintez ca nu ma refer la Dvs.

      • Dle. Profesor,

        Ca sa ma asigur ca am inteles cuvintele dvs si ale dlui Plesu, putem concluziona ca cel care a scris articolul din care am citat (articol cu peste 12.500 de vizualizari) este o coada de matura?

        Multumesc anticipat!

        • Eu as zice sa ne ferim, cel putin aici si acum, de diverse apelative. Dl Plesu a folosit o metafora. Dvs vreti sa decontextualizati si sa o aplicati nu tocmai gentil intr-un caz anume. Nu vad urma de linsaj in cele scrise de dl Dan Tapalaga. Vad eventual o iritare, o exasperare, o luare de pozitie.

          • Eu vreau doar o Romanie curata unde sa nu avem nici bate paleolitici si nici cozi de matura. Eu nu cred ca este rau sa ceri celor de la putere sa respecte statul de drept si normele de buna guvernare, indiferent daca la putere este Ponta sau Basescu. Eu nu cred ca a fi consecvent cu aceste idei inseamna „echdistanta sau impartialitate”. Deci ori credem in stat de drept ori nu. Ori credem in buna guvernare ori nu. Intrebarea nu este unde tragem linia. Linia este deja trasa. Cozile de matura se afla in afara ei.

            • Domnule Stoica, dvs va lispeste silogismul raportat la tema in discutie. Adica

              Premisa 1: instituiile media ale trustului intact(A3&co) depasesc orice limita imaginabila a minciunii, insultei, calomniei, degradand ( cu consecinte psiho-sociale greu de evaluat pe termen lung, avand in vedere ca e o practica uzuala si indelungata) discursul, climatul public si credibilitatea profesiei jurnalistice; GDS prin revista 22, ca reactie, protesteaza simplu si clar fata de aceasta degradare persistenta si fara precedent a deontologiei jurnalistice si respectului fata de adevar si fata de interesul public, dincolo de ideologii si partizanate politice, iar 5-600 de jurnalisti si publicisti se solidarizeaza.
              Premisa 2: oameni ( nu putini, unii personalitati si publicisti) fara judecata limpede, onesta si contact cu realitatea (e contrafactual ce fac) se pretind echidistanti sau impartiali, si arunca in derizoriu acest protest (sau incearca), echivaland lucruri neechivalabile, pe sistem “si altii au gresit”, “aceeasi mizerie”. Plus, politizeaza cu de la ei putere ( tot contrafactual, atat contra mesajului/textului foarte clar al protestului, cat si contra celor care s-au solidarizat cu el, oameni cunoscuti ca avand optiuni ideologice si doctrinare diferite, si de dreapta si de stanga) si caracterizeaza acest protest de “basist”, impartind simplist pozitiile (pro sau contra acestui protest) in basiste-antibasiste.
              Concluzia: echidistantii ori n-au inteles nimic, ori se fac, cu rea credinta, ca nu inteleg, deturnand protestul de la esenta si mesajul lui.

              Iar dvs sunteti pe langa acest subiect ( nu ca ati fi singurul, doamne fere). De unde si faptul ca geaba va doriti dvs o “romanie curata” ( ce-i aia? apropo, ca eu nu reusesc deloc sa gandesc in clisee si lozinci), cata vreme mecanismele gandirii autonome si logicii elementare sunt praf si pulbere.

              Deci, nu, n-ati inteles. Carevasazica, intai recuperam asta, gandirea, logica minimala, discernamantul elementar, le cuplam la realitate, aia care e, ca pe asta avem de cosntruit, invatam sa facem necesarele diferente (da, intre tot felul de rele omenesti, mai mari sau mai mici, ca suntem departe de o societate angelica, si nici nu stiu sa existe asa ceva) si dupa aia, poate, avem o sansa. De-o Romanie mai civilizata. Si mai libera ( nu, nu suntem liberi, cata vreme nu gandim liber, ci in lozinci si clisee). Ori, cu spatiul public invadat de personaje imunde gen cele voiculesciene, evident diferite de tot restul presei prin culmile ( negative) la care au ajuns, nu merge, din pacate. Lucrurile se abordeaza treptat, pe prioritati. Nu se poate sari peste etape, si relele cele mari nu pot fi ignorate. Deocamdata, din spatiul public, avem astea lucruri de evacuat. Pe cele mai rele. Si dupa aia mai vedem.

            • dna Ioana Hincu

              spuneti ca protestul celor 500 este despre „degradarea ( cu consecinte psiho-sociale greu de evaluat pe termen lung, avand in vedere ca e o practica uzuala si indelungata) discursului, climatului public si credibilitatea profesiei jurnalistice”.

              Eu tocmai asta l-am intrebat si pe dl. profesor Tismaneanu daca aceasta oglinda nu se poate aplica si unui ziarist care scrie un articol (citit de 20.000 de oameni) la adresa unui amarat de blogger si afirma cam asa:

              “Cei mai simpatici defazati bantuie, desigur, pe net. Aici gasim flotari logice minunate, capodopere de gandire scremuta, prostii atent elaborate. Zice unul (n.m. autorul blogului) ca (….)”

              Adica ajuta astfel de expresii „discursului si climatului public”? Va rog sa raspundeti sincer, vad ca dl. profesor a gasit o scuza respectivului jurnalist (ca era „o iritare, o exasperare”).

              Altfel, eu zic sa aveti grija la limbaj, eu nu am jignit pe nimeni, ok?

  6. Am impresia ca impulsul puternic al unor intelectuali si oameni de rand spre impartialitate in ziua de azi este datorita (i) practicilor Antenei 3 si a discursului USL si (ii) discursului antisistem. Prin lipirea sistematica si vitriolica a acuzatiei ad hominem „basist”, A3/USL fost destul de eficace in a crea un reflex de autocenzura cand vine vorba de a critica USL sau sustine PDL/Basescu, chiar si din bune motive nepartizane. Iar si masa mare a celor dezamagiti de toate partidele genereaza si ei un fel de argument ad hominem implicit – ca daca nu ii critici pe toti la fel, nu esti credibil.

  7. Mega-trustul de presa ar trebui eliminat, dar nu va fi pentru ca metodele lui s-au multiplicat, se intalnesc astazi la prea multi, inclusiv dintre semnatarii protestului.

    Indiferent ce se va intampla cu mega-trustul, idealul de impartialitate, ca o conditie fundamentala a functionarii democratice nu trebuie distrus, mai ales de catre dvs. Sunt razboaie, cred eu, unde nu chiar toate armele sunt permise. Acesta e unul dintre ele.

  8. Din ce constat ,o mana cu mai putin de 5 degete dintre intelectuali au avut o pozitie publica fata demlinsajul Andreei Pora.
    Acest lucru se intampla sper din comoditate si nu din lehamite.
    Daca ar fi existat un grup compact de intelectuali constituiti eventual intr-o formatiune civica cum era pe vremuri GDS , care la fiecare derapaj de o parte sau de alta a spectrului politic si jurnalistic de-o potriva ar fi luat atitudine altfel statea treaba .
    Dar cum traim in Romania intelectualitatea la fel ca,clasa politica este oglinda noastra si anume oportunisti,inconsecventi politic sau pur si simplu nepasatori,asa ca sa nu ne miram de derapaje.
    Ca popor dupa 50 de ani de comunism din pacate, inca vrem sa auzim o voce pe care sa o urmam.
    Atunci de ce sa nu actionam ca atare ,dumneavoastra intelectuali uniti-va intr-o singura voce (formatiune civica) si aratati-ne calea altfel vocea unica va fi Antena 3.

  9. Domnule profesor,
    Nu ma refeream la dumneavoastra ci la „facatorii” de emisiuni TV si la multi ziaristi din presa scrisa.

  10. Mă mir că dl. Banciu îşi dă drumul la gură şi la idei cu o nonşalanţă de guru infailibil şi, uneori, cu o agresivitate de bătăuş.

    :-)

    Prin alte parti ce face Radu Banciu se numeste entertainment. Mai precis umor-soc. Este o premiera pentru Romania si este bine ca exista. Ce imi place la acest gen de umor este faptul ca nicio persoana publica nu este menajata. Vrei sau nu vrei intri in colimator. Si dl. Plesu a fost ocazional intepat, si inca foarte elegant. Faptul ca o emisiune pamflet spune lucurilor pe nume si da de pamant cu clasa politica si cu „personalitatile” din media romaneasca sau din lumea mondena este foarte bine. Inca ceva: stilul direct, nepoliticos si ocazional vulgar, de mahala este permis in astfel de emisiuni. Cine se simte lezat poate visiona in reluare Mihaela, emisiunile Antenei 3, cele de divertisment de o calitate sub-mediocra sau productii erotice. La urma-urmei sunt cele mai potrivite pentru ca toate se termina cu bine, exista satisfactia lucrului bine facut, nu exista tragedii, nu moare mama nimanui.

    • Televiziunile din România sunt în epoca paleolitică, pentru că privilegiază pamfletul și mitocănia. Nu că cei care le privesc ar fi mai breji.

      • Dl. Clej – de acord daca generalizam. Din cand in cand mai urmaresc podcast-uri ca sa mai ma pun la punct cu stirile curente dar calitatea productiilor este sub-mediocra. Mai de fiecare data sunt dezamagit de ce vad si aud. Chiar si emisiunile care se vor cu staif sufera din mai toate punctele de vedere, pornind de la profesionalismul moderatorului, care in mod bizar in Romania gaseste normal sa se considere personajul principal al emisiunii. Nu invitatii sai. Modul de adresare este horrific: „Alooooo, dooomnuuuuu!” sau „Doooaaaamnaaaaa, stati asa!” Totul trebuie transat live, unii dintre invitati suna in emisiune. Mai de fiecare data oaspetii emisiunilor NU sunt specialisti, ci comentatori care nu cunosc detalii despre subiect. Intr-un setting de sezatoare taraneasca isi exprima o opinie in necunostinta de cauza, la modul foarte pasionat. Este clar ca nu stapanesc arta dialogului.

        Si pamfletul poate fi de calitate sau nu. Nu se vrea si nu trebuie sa fie pe gustul tuturor. Exista si in cadrul pamfletului limite. Limite care au fost depasite in cateva randuri si de emisiunea „Lumea lui Banciu”. Violenta limbajului (limitata) intr-un context pamfletar e in regula daca e folosita intelept. La fel ca si in cadrul desenelor animate, unde personajele se imping, isi pun piedica, isi dau foc , explodeaza sau se lovesc cu ciocanul in cap pentru a reveni apoi in arena fresh si a relua rafuiala ca si cum anterior nu s-ar fi intamplat nimic grav. Una este sa iei peste picior un om politic intr-o emisiune de pamflet si una este ca un demnitar politic sa foloseasca acelasi limbaj in cadrul unei conferinte de presa sau in cadrul unui interviu televizat. Care se vrea serios. Numai bine.

        • Nu pot decât să repet: pamfletul e folosit pentru că nu există competența necesară pentru a face o informare corectă. Și nu remarc NICIO evoluție în ultimii 25 de ani în acest domeniu. Uitați-vă în continuare la pamflete, savurați-le și pe urmă mirați-vă de ce merg lucrurile prost în România.

      • Pamfletul presupune niscaiva nări culturale, o exigență stilistică anume, o nevoie de spiritualizare a actului polemic. E taman opusul execuției ignare și batjocurii de maidan. Ce se practică pe ecranele și-n gazetele noastre (Antena3 conducînd detașat…) nu e nici satiră, nici măcar libel, ci o amplă canonadă cu imondice. Aici e ditamai baiul, că sunt manevrate nonșalant, cu titlu de pamflet, tot soiul de porcării fosforescente și de calomnii dintre cele mai vîscoase… Or, cum spuneam, pamfletul e din altă emisferă, una de care fochiștii Voiculesciadei nu par să aibă habar.

        • @Vali – m-am referit exclusiv la emisiunea „Lumea lui Banciu” si nu la productiile Antenei 3. Emisiunea nu este pentru intelectuali seriosi, pentru elitisti si pudibonzi. Este o palnie a vulgului, care ventileaza seara de seara pe seama politicului, mondenului, lumii media. Trebuie luata ca atare.

          • @ Lupul Monarhist

            Făcusem nota pentru dl. Clej, care s-a mîniat pe pamflet… (Dar e bine că v-am dat ocazia să vă mai clarificați nițeluș poziția. :-)

          • Sunt ( vag ) nelinistit de faptul ca domnul Plesu nu a sesizat aceste nuante ( evidente ) ; nu am foarte mari asteptari referitor la discernamantul celorlalti concetateni de-ai mei .

    • „Faptul ca o emisiune pamflet spune lucurilor pe nume si da de pamant cu clasa politica si cu “personalitatile” din media romaneasca sau din lumea mondena este foarte bine. Inca ceva: stilul direct, nepoliticos si ocazional vulgar, de mahala este permis in astfel de emisiuni” Presupun ca aceeasi grila de evaluare se poate aplica si lui Badea de la A3, cu micile diferente de rigoare (nu sunt identici, nu-i asa?). Tare ma tem insa ca recomandarea este ca Banciu sa fie divinizat (un Dzeu. mai micut), iar Badea sa fie demonizat (megaDemonul de serviciu). Personal, ambii mi se par toxici, deseori maligni, in (aproape) egala masura. Dar, presa e libera si, in republica romaneasca, totul este permis. De unde si „respectul” de care se bucura, in prezent, profesiunea de ziarist si, in general, media (generalista, nu cea specializata) din aceasta tara.

      • @val – asa este, acelasi standard trebuie aplicat si lui Mircea Badea. In plus, trebuie sa privim din ce organizatie media face parte stimabilul de mai sus. Antena 3 exceleaza la capitolul dezinformanre, jurnalistii sunt comandanti, unii chiar posedati daca vrem sa ne gandim la psihoza care o poarta in legatura cu persoana presedintelui. A pune semnul egal intre Mircea Badea si Radu Banciu este fara indoiala o incercare neinspirata.
        Nu am facut nicio recomandare in privinta divinizarii lui RB. Ar trebui sa priviti lucrurile un pic mai relaxat. Unul din pacatul romanesc este acela de a ne ataca la nimicuri si a sta impasibili cand ar trebui sa actionam. Sunt altele mai grave decat pamfletele de televiziune.

        Promotorul umorului-soc poarta o mare doza de risc. Testeaza limitele, provoaca, produce controversa, agita spiritele. Joaca rolul unui troll, asa cum se numeste in limba engleza. La mine in mahala exista o vorba: „intarata-i drace, ca si mie-mi place!”

      • Nu stiu, cred ca e foarte serios in ceea ce a scris. Ii respect opinia, cred ca este pentru prima data cand nu sunt de acrod dintr-o anumita privinta cu domnia sa. Dar accept, nu toata lumea gusta astfel de umor. SI nici nu trebuie.

    • Draga Lupule:

      Deosebirea este ca prin alte parti/tari mai exista si altceva decat bascalie, pamflet, mizerie sau talk-show obscur la televizor. Mai exista si informatie, si opinie serioasa, si cultura. Atat la televiziunile de audienta generala, cat si la cele specializate. Si mai e o deosebire esentiala: lasa ca batem la fund tari civilizate si bogate la numarul de televiziuni de “stiri non-stop” ( actualitate social-politica), ceea ce pt o tara atat de saraca precum a noastra e un non-sens, dar problema e ca astea , care asa se autointituleaza la noi, sunt orice numai televiziuni serioase de profil nu.

      • Am gasit editorialul din 2012. Putea fi scris ieri. Sau azi. Sau maine. Ramane de o urgenta actualitate. Se ocupa de felul cum acesti indivizi au pus mana pe o mare parte din a patra putere in stat. Cum incearca sa caputureze sfera publica, sa o desfigureze, sa o polueze, un motiv pentru orice prieten al societatii deschise sa fie alarmat. Sigur, ocupati cu politica lor, marturisita ori, mai degraba, nemarturisita, strutii preferea sa ignore si sa ridiculizeze aceste chestiuni. Strutul este prin definitie echidistant. Postez textul aici.

        „Tot mai mulți cititori ne acuză, în ultima lună: ”Bă, erați mișto, dar prea v-ați dat cu Băsescu în ultima vreme!”. Alții, mai postaci de fel, ne zic direct că luăm bani de la PDL. Măcar de-am lua, ăsta e răspunsul nostru. Și fie să aibă ei atâția euro în conturi câți am luat noi de la PDL, de la înființare și până acum. Cât despre imparțialitate, vă explică Ducu mai jos cum stă treaba, din perspectiva unui jurnalist care a lucrat 11 ani la BBC. Da, suntem imparțiali. Nu, nu avem mogul. Spunem ceea ce noi credem că e adevărul. Să presupunem că tu, ziarist deontolog, ai asista pe stradă la o crimă: un soț gelos își ucide cu sânge rece nevasta gravidă (chiar s-a întâmplat recent). Ce trebuie să faci, ca să fii imparțial? Să pleci de la premisa ca victima și criminalul sunt vinovați în egală măsură? Să zici de rău și de moartă? (Redacția)

        Mă întîlnesc cu un fost coleg. Un ziarist impecabil. Venea de la o emisiune de televiziune. Zice: „N-am prea fost imparţial“. Urmărisem tot ce spusese: USL a dat o lovitură de stat şi instaurează o dictatură schimbînd regulile jocului din mers. Suspendarea lui Băsescu e un abuz. Dacă preşedintele ales pierde referendumul, puciştii vor putea pune mîna şi pe Justiţie, după Executiv şi Legislativ, desăvîrşindu-şi controlul asupra ţării. Iar puciştii au în tabăra lor oameni condamnaţi la închisoare sau care riscă să fie condamnaţi. „Datoria unui ziarist este să spună adevărul. Restul obligaţiilor profesionale decurg din ea. Ai spus, mereu, adevărul?“ A tăcut o clipă. Apoi s-a luminat la faţă. „Da.“

        Imparţialitatea nu se raportează la persoane. Imparţial faţă de cutare sau cutare. Ci la fapte. Judeci realitatea fără părtinire, ajungi la adevăr şi îl spui. Imparţialitatea, ca să existe, trebuie să excludă emoţiile. Simpatie. Antipatie. Adulaţie. Ură. Judecata trebuie bazată pe raţiune. Iei faptele, cîntăreşti informaţiile, judeci, tragi concluzia. Spui publicului adevărul. Dacă eşti înjurat, timpul îţi dă dreptate. Dar, acum, timpul e foarte scurt. Pe asta se bazează planul puciştilor.

        Ziariști și slugi

        Ziariştii care spun, argumentat, că Băsescu, preşedintele ales al ţării, trebuie sprijinit, acum, pentru a opri instaurarea unei dictaturi sînt imparţiali. Spun adevărul. Se raportează la fapte, nu la persoane. Se bazează pe raţiune, nu pe emoţii. Democraţia, oricît de imperfectă, e singura opţiune raţională. Nu dictatura. Aceasta este calea de urmat acum. Nu acum o lună, nu acum 22 de ani, nu la anul, nici peste zece. Acum.

        Dacă puciştii capturează şi Justiţia, a treia putere în stat, regretele alegătorilor care, orbiţi de emoţii, au refuzat să înţeleagă adevărul care le-a fost spus vor fi dezastruos de tardive. Degeaba veţi recunoaşte că v-aţi lăsat minţiţi. Dacă Băsescu este demis, Justiţia va cădea, şi ea, în mîinile puciştilor. Şi gata. România e la cheremul lor. Urmează alegeri cu o justiţie aservită USL.

        Dacă, însă, puciul eşuează, vom avea şansa unei justiţii independente, recunoscute ca atare de Uniunea Europeană. Şi acuzaţiile de la televizor aduse lui Băsescu şi PDL vor putea fi judecate de o justiţie independentă, recunoscută de UE. Nu de o justiţie aservită. O justiţie imparţială, aceeaşi pentru toţi, indiferent de partid, de funcţie, de sondaje, de avere. Aceasta e miza. Acum. Singura.

        Pentru un ziarist, nu pentru o slugă, imparţialitatea e de la sine înţeleasă. Simbriaşii televiziunilor aservite pretind că sînt ziarişti. Nu sînt. Au abdicat de mult de la prima datorie a ziaristului, de fapt, singura: să spună adevărul. Şi-au trădat meseria, şi-au trădat ţara. Pentru fanii lor, pare imposibil de crezut. Dar, vorba lui Sherlock Holmes (Sir Arthur Conan Doyle): „Cînd elimini imposibilul, ce rămîne, oricît de improbabil, e adevărul“.

        Judecata oamenilor liberi

        Uniunea Europeană nu e de acord cu puciştii. Le cere să se oprească. Uniunea Europeană nu poate fi nici sluga unui dictator, nici dezinformată. E imposibil. Puciştii ne pot scoate din Uniunea Europeană. E, încă, extrem de greu, dar nu imposibil. Aceste adevăruri ar trebui să fie evidente. Nu mai sînt. Se instaurează o dictatură, prin televizor, cu minciuni groteşti deghizate în adevăruri. Încă nu e prea tîrziu. Încă îi mai puteţi opri, alegînd raţional, nu orbiţi de emoţii induse atent, migălos, prin minciună.

        Cînd primează emoţiile, fabricate printr-o campanie devastatoare, ani de-a rîndul, adevărul e greu de distins. Toate relele sînt vina unui singur om. Sau toate partidele sînt la fel, aceeaşi mizerie. În faţa bombardamentului de minciuni, seducătoare, desigur, raţiunea cedează în faţa emoţiilor. Ură. Silă. Lehamite. Fiindcă natura umană preferă minima rezistenţă. Emoţiile, în faţa raţiunii. Pe asta mizează puciştii.

        O dictatură nu te lasă să îi iei puterea. O dictatură nu-ţi dă voie să ridici opinia publică împotriva ei, prin televiziuni, ani de-a rîndul, ca să invoci avansul din sondaje, atunci cînd dai o lovitură de stat. PDL, cu toate bubele din cap, nu este egal USL, fiindcă n-a dat nici o lovitură de stat. Băsescu n-a fost dictator. Dacă era, nu putea fi suspendat prin votul adversarilor din Parlament. Toate acestea sînt adevăruri esenţiale. Ar trebui să fie evidente, dar nu mai sînt. Din cauza emoţiilor induse de televiziunile puciştilor.

        Evident că puciştii spun că nu instaurează o dictatură. Evident că spun că Băsescu a fost dictator. Evident că susţin că liderii UE îi sînt aserviţi lui Băsescu sau se lasă dezinformaţi de Băsescu. Evident că televiziunile lor îi susţin, nu îi contrazic. Ar trebui să fie evident că simbriaşii acelor televiziuni nu sînt imparţiali. Fie mint pe faţă, fie mimează, vicleni, imparţialitatea. Da, unii mai că ar cîrmi-o, ca şobolanii, în ceasul al doisprezecelea, dar răul a fost făcut, onorariile încasate. În acest climat, adevărul are nevoie de timp ca să răzbată. De unde şi marea grabă a puciştilor. Sîntem, încă, liberi. Lăsaţi emoţiile deoparte şi bazaţi-vă pe raţiune. Acum, nu acum o lună, nici luna viitoare. Acum.”

        Alexandru Hâncu

        http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/despre-impartialitate/

        • :( da, avand in vedere ca s-au scurs doi ani, si in speta trusturilor voiculesciene ( dar iata, si a opiniei publica parca) nimic nu s-a schimbat, textul e inspaimantator de actual ( l-am plasat si eu mai sus; de doua ori nu are cu, strica)

        • Draga Lupule,
          Ce gasesti sau nu gasesti tu ( idei, argumente, raspunsuri), depinde numai de tine si de functionalitatea instrumentelor de cautare ( in speta cortexul cerebral individual, partea responsabila cu ganditul). Prin urmare, cautare sprancenata in continuare.

          Dar uite, un lucru pe care sigur nu l-ai inteles, legat de formulele de adresare, si se cere clarificat:

          Exprimandu-te tu aici, cu impetuos curaj, sub desavarsit anonimat, ba si sub o falsa identitate caricaturala ( singur ti-ai ales pseudonimul, suporta-i consecintele), nu ma vad obligata sa te iau prea in serios si in nici un caz sa folosesc pluralul de politete, pe care altfel, daca ti-ai fi declinat identitatea reala, l-as fi utilizat ( asa m-a invatat pe mine mama, hat! de mult, in copilarie, cand ma adresez unor persoane cu care nu sunt intima; dar care se prezinta cu nume si prenume). Hai, ca pana si tu, care, iata, cand cauti, nu gasesti intotdeauna raspunsul corect, ideea, argumentul, samd, trebuie sa admiti ca ar fi peste masura de caraghios si nepotrivit ca in aceste imprejurari sa ma adresez tie cu „domnule lup”. In fond, in derizoriu te-ai aruncat singur cu asa pseudonim.

          Pe de alta parte, avand in vedere ca eu ma exprim sub identitatea reala, de fiinta umana, te invit sa pastrezi respectuoasa si binemeritata ( de mine) distanta cand mi te adresezi direct. Iti recomand in acest sens, pluralul de politete, si apelativul „doamna” . Chestie de civilitate elementara a dialogului, mai ales ca tu te asumi de animal, iar eu de om.

          In fine, eu admit ca am gresit cand m-am adresat tie direct, cata vreme, nu-ti declini identitatea. O nebunie in fond, pe care sunt gata sa o corectez. Asa ca de acum incolo, in caz ca imi mai cade sub ochi vreun panseu de-al tau pe care simt nevoia sa-l amendez public, o voi face ignorandu-ti fiintarea. Distanta (stabilita chiar de tine) fiind oricum irecuperabila, ca de la lup la om :)

          • D-na Hancu, nu am intentionat niciun fel de impolitete cand v-am raspuns si m-am adresat cu „Draga Ioana”. Nu am nicio pretentie ca forumistii sa mi se adreseze cu „domnul Lup”. Recomandarea generala care am facut-o mai devreme unui stimabil comentator se aplica de minune si in cazul dvs.: incercati sa fiti mai relaxata cand interveniti, altfel riscati sa jucati rolul Printesei Bob-de-Mazare. :-) Cu bine.

            • „recomandarea PE care am făcut-o”, PE care, da?! PE care, prinţ al limbii române. Iar pe Doamna căreia i te adresezi, prinţe, o cheamă Hîncu, nu Hâncu – asta à propos de impoliteţe…

            • @eugen chirovici – multumesc pentru corectie, aveti dreptate. PE CARE. Sunteti foarte sensibili si purtatori ai unui ton agresiv de dialog. OK, ramane doamna Hincu.

  11. Domnule profesor Tismaneanu,

    Impartialitatea, echidistanta, neutralitatea sunt niste atributii care nu au voie sa lipseasca unui jurnalist, in special daca vine vorba de politica.

    Sunt luati in vizor cei de la Antena 3. Ok, am inteles, nu au decat ,,jos basescu” in cap, sunt fanatici securisti voiculescieni uslamisti.

    Insa cat se poate de serios va intreb. Virtutiile enumerate mai sus pot fi atribuite hotnews, B1 TV, ba chiar si dvs. personal atata timp cat nu contracarati cu neutralitate, ci cu ,,jos usl, ponta, antonescu, iliescu, minerii”?

    Asa cum de la Antena 3 nu se aude un binemeritat ,,jos usl”, asa si de la dvs. si a celor pe care ii sustineti nu se aude un la fel de binemeritat ,,jos basescu, udrea, videanu, blaga, berceanu”.

    Aveti de unde alege si din tabara ,,de dreapta”.

    Toate bune

    • Nu e vorba aici de „Jos” (sau „Sus”) o persoana sau alta, ci de apararea deontologiei profesionale, de refuzul linsajului ca substitut pentru dezbateri oricat de aprinse, de lipsa totala de respect pentru colegi de presa, de misoginia revoltatoare a atacului impotriva Andreei Pora. Este o chetiune precisa, iar raspunsul trebuie sa fie precis. Adica ne-echivoc.

    • Sunt nenumarate exemple in care ziaristii basisti i-au criticat pe Basescu, Boc, Udrea si compania atunci cand se aflau la putere sau mai nou pe Blaga., PDL, Predoiu, MRU, Neamtu si altii. Nu puteti sa-mi aratati ziaristi antibasisti care sa fi spus ca Ponta este plagiator si mincinos. sau sa critice USL sau guvernul.

  12. Dreptul la libera exprimare este unul fundamental. Si-n America exista trusturi de presa care sunt inclinate spre Partidul Democrat si altele care fac campanie mascata zi de zi pentru platforma republica. America are chiar fundatii puternice care consuma bani din partea partidelor politice. Interesele economice din spatele acestor platforme publice sunt evidente pentru oricine. Nu exista jurnalism neutru intr-o democratie dezvoltata care sa fie si profitabil in capitalism. Desi pretindeti ca ati fost candva marxist (eu unul ma indoiesc, erati un comentator „in linie” ai altor marxisti orginali in RSR), mi se pare ca uitati importanta factorului economic.

    Idealul democratic sunt cat mai multe trusturi partizane care sa se echilibreze intre ele, fara ca opozitia sa fie strivita. A2 este o infectie pro-USL, dar in fond o aripa propagandistica care apare vechile si noile elite securiste din jurul lui Dan Voilescu.

    B1 Tv este versiunea de dreapta, a securistilor de la comert exterior pre ’89 – fratii Paunescu. Ati aparut deranjant de des la acest post. Realitatea, Romania TV sunt si ele inscrise cand in USL, cand in PDL, dar intotdeauna protejandu-i pe securistii care le sunt actionari majoritari.

    Nu vad nimic rau in asta. Pana la urma, asa arata democratia in Romania, la nivelul nostru de dezvoltare civilizationala.

    Protestul celor 500 este in schim o gluma proasta, o fumigena, o diversiune, cata vreme atatia jurnalisti care semneaza acolo au fost platiti sau sunt platiti din trusturile dominate de oameni influenti, corupti, venali, cu antecedente directe in marea „famiglie” PCR.

      • „Polemicile sunt normale, insultele dezumanizante, caricaturizarea grotesca a persoanei stigmatizate sunt primejdioase si reprobabile”.

        Domnule Tismaneanu, aceasta observatie vine foarte tirziu (dar vorba romanului: mai bine mai tirziu decat niciodata). Ani in sir, gruparile politice si sodatii lor (ziaristii trusturilor media) se improscau intre ei prin ijtermediul presei, cultivau cultura polemicil in public, insulta, calomnia, punerea la zid si limbajul suburban in cel mai primitv mod. Asa a ajuns societatea romaneasca sa fie divizata si impartita intre taberele asa zisilor „basisti” si „antenisti” conduse de Marinaru Dictachioru si Nuti Vuitoneasa de o parte si Cacarau, Dottore Plagiatorul, Felix Voiculescu penali, pisicuti si te mai miri ce specimene de cealalta (degradarea jurnalismului a vut loc pina la ultimile limite). Initiativa tragerii semnalului de alarma trebuie salutata.

  13. Din nefericire pentru noi, comentatorii, existat si violenti, cei care pornesc atacuri fratricide, in interiorul comunitatii noastre (de comentatori).
    Unii depasesc cu mult granitele bunei cuvinte, ne ataca grobian.
    Acesti intoleranti nu accepta ca, pentru rezolvarea unei probleme, nu exista o ‘solutie absolut buna’, nu exista ‘adevarul absolut’.
    Exista, in cazurile cele mai fericite, ‘cea mai buna solutie’ sau ‘o solutie foarte buna’, adica ‘o solutie relativ buna’.
    Ca sa se descopere solutia ‘relativ mai buna, trebue sa se examineze cel putin doua solutii, care sa se compare, din care sa rezulte cea mai buna relativ.
    Romanii (de la Roma) spuneau, ceea ce a ramas valabil si in justitia de azi : „audiatur et altera pars’.
    Respectul pentru alta persoana inseamna sa admiti ca aceasta poate avea un punct de vedere diferit de al tau, sa aiba o alta solutie pentru o problema aflata in analiza, in discutie.
    Trebue sa admiti (impersonal!) ca ‘celalalt’ este diferit de tine, ca o dovada ‘sine qua non’ de respect, cu aplicare si in viata de familie, in relatiile cu nevasta/barbatul si cu copiii; fiecare are personalitatea lui.
    Daca nu se admite diferenta dintre noi, nu se poate instala respectul dintre noi.
    Jignind partenerul, chiar si adversarul, aruncandu-i vorbe grosolane, nu castigam intr-o disputa, intr-un diferend. Dimpotriva, pierdem, scadem in ochii celorlalti, suntem ocoliti de oamenii onorabili.

    • In speranta ca voi avea privilegiul de a mi se publica parerea, va dau perfecta dreptate.

      Democratia este un cuvant foarte mare, un ideal. Se pare ca nici cei care sustin combaterea cenzurii din diverse sisteme (in special comunismul) nu prea par sa o ,,handle” prea bine.

      Democratia este buna doar cand ii este convenabila moderatorului/detinatorului de blog. Cand te uiti la comentariile articolelor diversilor ,,contribuitori” aproape ca iti vine sa crezi ca ai dat de adevarul absolut, sunt in covarsitoarea majoritate in acceptanta.

      Numai moderatorul/detinatorul de blog stie cate idei legitime ar fi trebuit sa combata. De ce insa sa ne obosim ? :)

      • Invocati concepte pe care din pacate nu le stapaniti – democratie, libertati civile, eventual de exprimare. Si le invocati unde nu-si au locul ( bietul Ortega y Gasset atragea atentia ca daca in politica democratia e buna, in gandire si simtire e boala curata)

        O precizare: democratiile imbraca multe forme institutionale, mai mult sau mai putin fericite, la fel ca libertatile civile. Insa de esenta democratiilor de succes nu e nici majoritarianismul, dimensiunea cantitativa, populara si populista, si nici cea formala a libertatilor recunoscute, ci dimensiunea calitativa., recte competentele civice individuale. Respectiv inteligenta si autocenzura. Nu domnule, in numele democratiei si libertatilor civile, nu e nimeni obligat sa tolereze, la infinit, ba sa mai si publice/promoveze, in special la el „acasa” orice, pe oricine. Si nu se pot invoca legitim democratia sau libertatile civile in apararea dreptului de a-l obliga pe altul sa-ti publice varii gaunosenii. Deci, sa lasam notiunile pe care nu le stapanim deoparte, si sa nu le mai rulam si abuzam asa, oriunde, pentru te miri ce.

        Reamintesc in acest sens, apropo de „calificarea” pentru exercitiul democratic al libertatilor civile ce spunea Edmund Burke, acum peste 200 de ani:

        “Oamenii sunt calificați pentru libertăți civile în exact aceeași proporție cu dispoziția lor de a pune lanțuri morale peste propriile porniri, în proporția în care dragostea lor de dreptate/justiție este deasupra rapacității lor, în măsura în care soliditatea și seriozitatea înțelegerii lor este deasupra vanității și aroganței, în măsură în care sunt dispuși să asculte mai degrabă sfaturile celor înțelepți și buni, decât lingușelile ticăloșilor.”

        S-a inteles, da, cum e cu drepturile si libertatile astea democratice : presupun si niste obligatii corelative ca sa te le poti invoca legitim.

  14. Dl. Plesu e departe de a fi compasul moral pe care il invoca multi. Rindurile de mai jos sint exact echidistanta pe care dv. o acuzati (pe buna dreptate) in cazul lui Toma.

    E vorba de aceeasi relativizare care il face pe berbec, chiar si pe berbecul de dreapta, sa creada ca toti sint o apa si-un pamint … Chiar sa nu conteze cine are dreptate?

    „Nu mai suport să aud cum îşi vorbesc unul altuia preşedintele şi primul ministru din ţara mea. Nu mai contează cine are dreptate. Şi cîtă! Contează nivelul inadmisibil al disputei, limbajul ei, suficienţa grosolană a replicilor. Şi de o parte şi de alta asistăm la un turnir al dispreţului: şi preşedintele şi premierul cultivă voluptatea deriziunii, a atacului de cartier. Băsescu: „Ponta e un mitoman”. Ponta: „Băsescu minte de îngheaţă apele”. Băsescu: Ponta e pisoi, pisicuţ, bebeluş, dar şi porc greu de înghiţit, luat de prost la Bruxelles, vinovat de ratarea Nabuco etc. Ponta: Băsescu e mai rău ca Ceauşescu, e dracul, i-a murit curajul, face circ, urăşte poporul, iese ca un cuc la ora 18.30, e demn de ignorat. Băsescu vorbeşte ca un şef de echipaj care spală pe jos cu subalternii, Ponta vorbeşte ca o ţoapă ofensată, care „nu se coboară” să comenteze, face ironii de parlagiu şcolit la fără frecvenţă, „nu dă atenţie” vorbelor de la Cotroceni, aşteaptă răbdător încheierea mandatului prezidenţial. Băsescu e sumbru, oţelit, ameninţător şi şugubăţ, Ponta e „haios”, „face aroganţe”, fentează ieftin, surîde şmecher. Băsescu: „În fond, l-am girat pe Ponta!”. Ponta: „Poate doar în sensul regnului animal!” (Adică cum?!).”

    http://adevarul.ro/news/politica/m-am-saturat-1_525b9804c7b855ff563536a1/index.html

  15. „Pînă să avem de ales între „buni” şi „răi”, trebuie să ne resemnăm a descoperi nuanţele răului şi să alegem răul mai puţin rău mirositor”

    Nu ma asteptam la aceasta replica fatalista a dlui Plesu care se presupune ca a luptat impotriva unui sistem mult mai agresiv, corupt si inuman cum a fost cel comunist. In Romania mai exista oameni valorosi si e de datoria noastra a tuturor dar mai ales a elitelor sa-i scoata la lumina si sa-i promoveze. Stiu pe termen scurt nu e niciun castig iar pe termen lung nimic nu e garantat. Dar nu e asa ca e mai bine sa te alaturi raului mai mic si sa te bucuri de ceea ce-ti ofera el? Romania trebuie sa iasa din acest cerc vicios si dle Plesu a alege nu inseamna a alege doar intre doua entitati, lucruri, situatii, ci si a alege dintr-o multitudine. Cred ca a fi echidistant in aceasta chestiune nu reprezinta pasivitate ci din contra. Reprezinta o acerba cautare a unor valori reale ale unei societati aflate intr-o stare de degradare accelerata. Traiasca diferenta dar nu stiu daca aceasta diferenta exista pe fond. Consider ca e o diferenta de imagine si de perceptie, pe fond se intampla acelasi lucru vechi si trist: Divide et impera.

  16. Comentariile cititorilor dvs. si ale dvs. ma provoaca intelectual. Deseori imi exprim parerea. Uneori trece, alteori moare pe altarul democratiei :)

    • Semnalez o carenta flagranta de logica. Pe cale de consecinta si o foarte probabila carenta de onestitate.
      Anume: in primul post apreciati „covarsitoarea majoritate in acceptanta” a comentariilor.
      Acum spuneti ca aceste comentarii va „stimuleaza intelectual”.
      Deci e vorba despre un lucru care in momentul 1 va provoaca dispret iar in momentul 2 va starneste interesul intelectual.
      Probabil ca va veni si momentul 3 in care veti incerca sa le impacati pe anterioarele. Dar deja nu credem ca ne mai intereseaza.
      Asemenea ambivalenta, care este acum accidental la moda in Romania, nu va face cinste.
      Cautati, va rog, in „dictionar” cuvantul „consecventa”.

        • Citit, multumesc, Pastrez insa o reticenta fata de autor.
          Inteleg ca are o problema in a semnala infamia (la care se refera in articol) laolalta cu ceilalti 500 de confrati si prefera sa o faca de unul singur.
          As fi fost inclinat sa-l incadrez in categoria „defazatului” bine descrisa de Dan T. daca minciuna lui nu ar fost semnalata de acelasi Dan T. intr-un articol anterior.

        • Aua, domnule Profesor! :)
          Cine ştie ce fază karmică de scurtă durată i-a provocat domnului Teodorescu mica toleranţă faţă de Andreea Pora. Poate statutul ei de Femeie. Sigur, e de apreciat, dar cu rezerve. Pînă la viitorul editorial despre Băsescu fără bască, dar cu căciulită Paul&Shark, cel căruia „băsista” Pora îi ia apărarea. Chiar o admiratoare, Maxa, e indignată de editorial şi a trebuit să ne comunice şi nouă.
          I se reproşează, de către unii fani, noua turnură şi prin prisma vechii atitudini proBăsescu şi noua orientare plină de venin a autorului. Adică, ca să folosim o expresie la modă, a reevaluat-o şi pe ea, aşa cum l-a reevaluat şi pe Preşedinte, doar pe coordonate diferite. Indignare totală! Oroare!

          Şi, fiindcă tot se face, culmea, tocmai aici, vorbire despre cenzura băsedaţilor, fată de „imparţialii, echidistanţii şi a stângiştilor de bună credinţă”, doresc să le reamintesc acestora, cum, sub masca numitului „cache”, pe platforma virtuală, numită în bătaie de joc, Vox Publica, foarte multe comentarii nu apar deloc sau apar şi dispar la refresh. Cacheul, o născocire a putredului capitalism, folosită cu greaţa de rigoare, fireşte, de către prea-cinstita şi săraca stângă.
          În contradicţie, voxpubliştii, care îşi afirmă aici nobilele echidistanţe sunt publicaţi fără restrişte. Unii chiar se văd nevoiţi să-şi ceară scuze după ce-şi văd publicate opiniile.

          Aşa că, domnilor şi doamnelor, contenance! Relaxaţi-vă şi luaţi-o uşurel.

          • Iti dau acelasi sfat pe care l-am dat si lui @tzu: nu mai citi comentarii pe care nu le intelegi, ca poate spui lucruri trasnite. Aferim! in turceste (si in romana) inseamna „bravo, felicitari!”. Acesta a fost comentariul meu la articolul lui Teodorescu, cu care nu sunt de acord in 80% din cazuri. Probabil vasta cultura generala v-a ajutat sa faceti consideratiile pe care le-ati facut despre mine.

    • Bun, sa repetam, pana cand, paote, intelege si dictionarul:

      Invocati concepte pe care nu le stapaniti – democratie, libertati civile, libertate de exprimare. Le invocati unde nu-si au locul ( bietul Ortega y Gasset atragea atentia ca daca in politica democratia e buna, in gandire si simtire e boala curata). Adica le abuzati.

      Ce ar tb sa retineti: de esenta democratiilor de succes nu e nici majoritarianismul, dimensiunea cantitativa, populara si populista, si nici dimensiunea formala a libertatilor recunoscute, ci dimensiunea calitativa, nivelul competentelor civice. Respectiv inteligenta si autocenzura. Nu domnule, in numele democratiei si libertatilor civile, nu e nimeni obligat sa tolereze, ba sa mai si publice/promoveze, in special la el “acasa” orice sau pe oricine. Si nu puteti invoca legitim democratia sau libertatile civile in apararea dreptului de a-l obliga pe altul sa publice varii gaunosenii. Nici macar sa va vaietati legitim nu merge pe argumentul asta. Deci, lasati notiunile pe care nu le stapaniti (asta cu democratia, va scapa cu desavarsire) si nu le mai abuzati pentru te miri ce.

      Reamintesc, apropo de “calificarea” pentru exercitiul democratic al libertatilor civile (o includem aici si pe cea de exprimare publica) ce spunea Edmund Burke, acum peste 200 de ani:
      “Oamenii sunt calificați pentru libertăți civile în exact aceeași proporție cu dispoziția lor de a pune lanțuri morale peste propriile porniri, în proporția în care dragostea lor de dreptate/justiție este deasupra rapacității lor, în măsura în care soliditatea și seriozitatea înțelegerii lor este deasupra vanității și aroganței, în măsură în care sunt dispuși să asculte mai degrabă sfaturile celor înțelepți și buni, decât lingușelile ticăloșilor.”

      S-a inteles cum e cu drepturile si libertatile astea democratice? Presupun si niste obligatii/competente corelative ca sa te le puteti invoca/valorifica legitim. Presupun sa le si intelegeti natura, limitele si exercitiul. De exemplu sa intelegeti unde e locul sa le pretindeti, si unde nu – v-a sugerat dl Tismaneanu mai sus o solutie foarte simpla, ba chiar gratuita, daca va simtiti oprimat de cenzorii de la contributors: deschideti un blog.

  17. mult a durat raspunsul AW. Ma intreb doar cum de CNA-ul cere parerea unui ONG jurnalistic, ei nu sunt in stare sa judece? Atunci sa nu mai ocupe locurile degeaba. (da’, vise):P

  18. Am rezistat tentatiei de-a comenta la un astfel de articol, dar update-ul m-a facut sa ma razgandesc. Citez: „alte televiziuni (cum ar fi B1, care e incriminata mereu, la egalitate cu A3) pur si simplu nu au recurs niciodata la asemenea înscenări.” Inteleg ca acestea nu sunt cuvintele dvs, dar inocenta B1TV in comparatie cu A3 este o idee pe care o promovati destul de des. Reamintesc faptul ca B1 tv, domnul Radu Banciu mai exact, a introdus in plina campanie electorala acea hidosenie, acea calomnie adresata dlui Antonescu pe care nu o voi reproduce aici. O stim cu totii. A fost o minciuna si-o hidosenie care-a fost promovata insistent de multe din persoanele pe care le girati. Nu cred ca echipa b1tv s-a gandit ca omul ala, chiar daca e inamic politic, are totusi si-un copil minor care ar putea fi batjocorit la scoala cu numele ala. Este un „character assasination” ca la carte. Nu-l apar pe antonescu, din contra, cred ca dupa un an dezastruos la guvernare si-a castigat porecla pe merit, vreau doar sa subliniez ca si tabara cealalta a folosit din plin calomnia, minciuna si atacul la persoana, chiar daca nu la acelasi nivel cu A3.

    • Nu-mi amintesc sa fi facut comentarii despre B1TV. Sincer, nu stiu exact la ce va referiti. Daca a existat o asemenea situatie, ea trebuia semnalata, discutata public, verificata si, daca fapta era reala, condamnata. CNA nu s-a infiintat ieri. Nu am spus ca exista televiziuni inocente, dar cred ca a pune semnul egalitatii intre ceea ce fac Antenele, zi de zi, ceas de ceas, meticulos, disciplinat, sistematic si programatic, cu toate fortele de care dispun, intr-o aliniere de tip cvasi-militar, cu ceea ce se face la B1TV, de pilda, este o eroare de perceptie, daca nu una de logica. A fost linsat dl Crin Antonescu? Unde, cand? A organizat B1TV o campanie de anihilare a imaginii publice, sa spunem, a doamnei Zoe Petre, inflacarata sustinatoare a USL?

    • Domnul Pop, tin sa va reamintesc faptul ca NU Radu Banciu este cel ce a introdus „hidosenia” cu privire la stimabilul Crin Antonescu. Ceva imi spune ca va referiti la sintagma a lu’ Cacarau. In emisiunea „Lumea lui Banciu”, care isi propune sa faca revista presei, a fost mentionat un editorial Sare-n ochi semnat de dl. Stefan Ciocan, aparut in ziarul Glasul Hunedoarei: http://www.glasul-hd.ro/Sare-n-ochi_28_2667.html

    • O rugaminte : puteti sa ne explicati si noua – celor lipsiti de inalt simt moral / mai grei de cap – in ce consta ” calomnia ” si ” minciuna ” promovate de RB la adresa d-lui Antonescu ( prin utilizarea unei porecle , din cate inteleg ) ?
      Si sa ne dati cateva exemple de inscenari , calomnii , minciuni , atacuri la persoana facute pe B 1 ?

  19. pentru publicul antenei 3 probabil ca tratamentul aplicat dusmanilor este bland, democratic, mult mai bun decat ce ar merita cu adevarat. daca s-ar gasi maine un miron cosma care sa le dea niste bate paleolitice reale pe spinare intelectualilor cu prea multe idei probabil ca s-ar scanda din nou „cinste lor, minerilor”. daca geografic eram ceva mai aproape de rusia, se si rezolva pana acum problema, ca de oameni cu astfel de „spirit civic” nu ducem lipsa nici acum. asta este tara in care ne-am nascut, cu cate un colonel dogaru la fiecare scara de bloc. pana acum ar fi trebuit sa ne fi obisnuit cu ideea. dezamagirea vine de la cei care au avut parte de ceva educatie si care fie sustin regimul actual, fie se chinuie sa puna semnul egal intre asta si toate celelalte (inclusiv din vest!) in numele impartialitatii. participarea colectiva la minciuna oficiala practicata de regimului actual are echivalent doar inainte de 1989, pe vremea savantei de renume mondial. doar atunci echipe intregi de oameni jucau ca intr-o piesa de teatru aceeasi minciuna ordinara. cand citesc pasajul de mai jos involuntar imi aduc aminte de vocea lui george marinescu de la telejurnal.

    „nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat deoarece formatele lucrarilor, tipul caracterelor utilizate si paginatiile sunt diferite”.

    cum poate atata lume cu pretentii participa la asa ceva? asta e dezamagirea cea mai mare. din pacate nu cred ca exista rezolvare. singurul lucuru care poate fi obtinut prin proteste de genul celor care vorbiti este salvarea unei parti din normalitate si bun simt. mai mult de atat nu cred ca se poate.

  20. Postacii au invadat site-ul. Am citit toate comentariile si pur si simplu se reiau la nesfarsit aceleasi false argumente pe mai multe voci chiar daca acestea sunt demontate logic. Este un nou tip de spam. Iei 2, 3 postaci ce-si schimba de cateva ori id-urile si ii pui sa repete incontinent un anumit set de idei ce reflecta un anumit sofism pana cand autorul si comentatorii de buna credinta obosesc literalmente sa repete aceleasi lucru. Exista insa si un aspect pozitiv al acestui nou tip de comentariu-spam care consta in slefuirea exercitiului retoric pentru a-l demonta logic, pe de-o parte, si anihilarea sofismului prin epuzarea argumentelor ce-l sustin pe cealalta parte.

    • Pe majorirtatea îi puteţi citi, sub aceleaşi identităţi virtuale si pe Vox Publica. S-ar putea spune, că s-a dat ordin. Însă, în urma acestei invazii, cei avantajaţi suntem noi. Se evidenţiază concret lipsa lor de informare. Două ex.:
      Primul La editorialul doamnei Laura Ştefan, cineva o acuză că n-a făcut nimic pe timpul pedeleului in directia atenţionării politicului asupra inadvertenţelor din noile coduri. Fals, desigur, dar comentatoarea a simţit nevoia organică să arunce o piatră.
      Al doilea, e chiar aici. Mă refer la domnul care îi pune lui Banciu în cârcă lansarea poreclei de kkrău. Trebuie să fie cumplit să fii dependent de tembeliziunea felixacă. Substitutul pentru droguri e metadona. Care cel anti-dezinformare? Ce ne facem cu oamenii aceştia, care vor intra în sevraj, cînd patronul va răspunde penal, iar comentacii săi supuşi nu vor mai putea susţine dezinformarea?

  21. Un individ s-a apucat intr-o zi, nu stiu din ce motive, sa arunce asupra unuia, cu laturi, cu noroi, cu rahat. Alaturi o gasca de natarai se prapadea de ras.
    Plin de obida, omul a luat o mana din mizeria de care cauta sa se curete si a aruncat-o in obrazul celui care l-a improscat cu toate porcariile.
    Tocmai in momentul acela treceau pe acolo cativa pietoni.
    ” Veniti, veniti oameni de bine si vedeti cat de ticalos este acest idivid !” Striga gascsa.
    „Dupa ce a baut ca porcu’ si s-a tavalit in toate mizeriile, a aruncat cu porcarie pe fata bietului om !”
    „Asa este! … eu chiar am vazut faza !”, zise unul dintre pietoni.
    „Eu am vazut totul de la inceput si va spun sincer, cel care se da acum lovit, a aruncat mizeriile astea asupra acestui om !”, zise un alt cetatean.
    „A ripostat si el !”
    „Minte ! … nu-l ascultati ! … il stim noi ! … bea impreuna cu el !”
    „E limpede ! … toti sunt la fel !” Conchise, cu suficienta, ECHIDISTANTUL..

  22. Doamna Ioana Hincu,
    De regula nu scriu comentarii la comentarii, dar de data aceasta nu am ce face avand in vedere referirile dumneavoastra la capacitatea mea si a altora de a intelege ceea ce se scrie pe aici si prin alte parti. Imi recunosc limitele si ignoranta. Declar sincer ca nu v-am citit operele ca altfel sigur as fi avut ceva de invatat chiar si la varsta mea (a treia). Sigur operele dumneavoastra sunt recomandate studentilor avizi de cunoastere de la universitatile din tara si strainatate si cred ca nicio universitate din primele 100 din SUA nu poata sa va omita din indicatiile bibliografice, indiferent de profilul acestora. Nu am inteles de ce ati coborat pana la nivelul meu, al lui Maxa, Lupul etc sa ne semnalati ca suntem cam nepriceputi (chiar natarau in ceea ce ma priveste) ca oricum nu o sa intelegem nimic din „gandirismul” dumneavoastra. Ce scriu acum nu este o incercare de pamflet (ca tot este la moda). Pentru pamflet iti trebuie cultura si inteligenta, lucru de care inca nu am dat dovada si imi va fi tot mai greu, daca m-am nascut altfel sau n-am avut sansa sa ma instruiti.

  23. La urmatorul buletin de stiri de la B1 o sa imi notez formularile pe teme politice. O sa fiti uimiti de similitudinile cu A2 sau Romania TV. Nici mie nu mi-a venit sa cred…

  24. Nu este chiar in topic dar oare ce ar insemna echidistanta in aceasta speta ?

    Nu intreb daca este legal caci se pare ca deocamdata este, dar este etic, este drept ca un condamnat definitiv, deci gasit categoric vinovat de o infractiune, deci un infractor, chiar daca printr-un gest de clementa permis de lege este condamnat cu suspendare, poate pastra drepturile civiile cum ar fi sa ramana in parlament? Suspendarea asta este echivalenta daca nu cu o premiere atunci desigur macar cu o mentiune?
    PS. In speta, azi, cazul Chiuariu.

  25. Adevarul si minciuna nu-s credibile. Sunt concepte amorfe ce nu se pot dezvolta, manipula. Dar daca picuri putin adevar peste minciuna ,obti un monstru usor manipulabil(N. Iorga) de teroristii media.

  26. Echidistanta exista doar in geometrie. In viata nici macar ignorarea nu este echidistanta. Prin ignorarea tuturor de fapt esti mai aproape de cel la putere. Se poate spune – daca nu e contra este pentru. Nu exista abtinere.

  27. Si acum inainte de a parasi aces fir care a cam obosit si pare epuizat, celor pe care-i admir pentru nivelul principial corect si de un nivel ridicat al textelor lor, le spun ca, parafrazandu-l pe
    Nietsche , la si despre aceasta banda de borfasi interlopi care conduce azi Romania si prin asta inteleg USL aproape in intregul sau si in orice caz toata structura conducatoare fara exceptie, trebuie mersr cu biciul precum Nietsche sau cu catusele precum Tutea. Asa ca echidistanta si dicutiile despre, nu sunt decat gluma/glume destul de saracute cu duhul.
    Cat despre cei care incearca sa-i acopere in mod savant si „echidistant” pe acesti infractori necondamnati doar atat: : spune-mi pe cine protejezi ca sa-ti spun cine te plateste. :)
    Sper ca urechile fine, sa nu fie prea deranjate de stilul meu fara prea multa eleganta dar si fara ipocrizie.

    • Erata intarziata dupa o revenire intarziata caci este vorba de un nume propriu si mai ales de un mare nume:
      asadar: Nietzsche :)

  28. Protestul celor 500 de jurnalisti sau despre credibilitatea sociala

    Este indiscutabil ca recentul protest al celor peste 500 de jurnalisti si publicisti este cea mai importanta actiune de pana acum din spatial public romanesc , actiune care vizeaza degradarea practicilor jurnalistice din Romania , singura de aceast gen si de aceasta amploare . Citez din protest :

    „ De aceea, ne simţim obligaţi să luăm poziţie faţă de grava deteriorare a bunelor practici jurnalistice şi să protestăm public faţă de încălcarea acestora. Constatăm profund revoltaţi că încălcarea flagrantă a Codului Deontologic, insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice au devenit o practică obişnuită. Afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti, au depăşit orice limite. Injuriile, montajele denigratoare, intruziunea în viaţa privată, violenţa de limbaj, trivialitatea şi falsificarea cu premeditare a adevărului sunt practici incalificabile. Considerăm că ele decredibilizează întreaga breaslă şi trebuie să înceteze.”
    ( http://www.revista22.ro/articol-36864_252.html ).

    Degradarea limbajului public , agresivitatea si trivialitatea limbajului , atacul la persoana,etc. sunt extrem de grave prin consecintele pe care acestea le atrag. Din acest punct de vedere formularea profesorului Tismaneanu cred ca intruneste un consens general :

    „ Polemicile sunt normale, insultele dezumanizante, caricaturizarea grotesca a persoanei stigmatizate sunt primejdioase si reprobabile. Cei 500 (acum aproape de 600) spun exact acest lucru.”

    In acest context este bine sa subliniem ca englezii si-au definit regulile polemicii civilizate inca din 1890 ( Oxford ). In 2014 , la noi inca mai exista discutii pe aceasta tema !

    Din acest punct de vedere o formulare recenta a domnului Andrei Plesu ( semnatar al protestului ) este una inca si mai transanta :

    “Nu poţi compara o coadă de mătură cu ditamai bâta paleolitică.”
    ( http://www.revista22.ro/jurnal-de-inactualitati-37133.html )

    Toate bune si frumoase , numai ca in acest caz domnul Andrei Plesu condamna in prezent ( dar niciodata nu este prea tarziu… ) exact ceea ce nu a condamnat in trecut. Pentru cine nu a uitat deja, ( dar memoria peliculei nu iarta ) , domnul Andrei Plesu in calitate de ministru al Culturii si domnul Mihai Golu in calitate de ministru al Educatiei si Invatamantului au fost membri in primul guvern Petre Roman din 1990. In aceasta calitate , si exact dupa zilele 14-15 iunie 1990 cei doi au aparut seara la TVRL . Au fost filmati lent, in gross-plan, si fara sa scoata un cuvant , in timp ce priveau in ochii telespectatorilor socati de ceea ce se intamplase pe strazile Bucurestiului cu studentii si cu bucurestenii dupa intalnirea cu minerii si bâtele lor. Nu voi uita niciodata acea privire care valida prin tacerea semnificativa , si prin prezenţa unor oficiali la post si in spatiul public , pedagogia batei aplicata unui oras intreg , dupa cum nu voi intelege niciodata de ce cei doi ministri , respectiv al Culturii si respectiv al Educatiei ( sic !) nu au demisionat instantaneu cand guvernul din care faceau parte a adoptat acele practici de Ev Mediu…

    Pe de alta parte, desi nu intra in tema discutiei de fata , este bine sa mentionam ca degradarea practicilor jurnalistice nu este decat un simptom printre multe altele care semnaleaza degradarea generala a spatiului public romanesc si faptul ca societatea romaneasca a ajuns practic in starea de parabioza. Problema este ca jurnalistii insisi uita ca aceasta degradare a practicilor jurnalistice ( dusa la paroxism de Antena 3 ,etc.), a discursului public si a spatiului public romanesc , a aparut inca din anii `90. Recursul la memoria sociala ne poate arata cu usurinta cine sunt primii initiatori ai degradarii limbajului si discursului public si aici putem avea surprize.

    In cazul de fata , nuanta foarte interesanta apare atunci cand profesorul Tismaneanu aduce in discutie cauzele degradarii discursului jurnalistic din Romania :

    „ Este limpede cine degradeaza in chip scandalos , as zice programatic, discursul jurnalistic din Romania.
    Evident, nimeni nu spune ca semnatarii Protestului sunt copii de cor bisericesc . Unii poate ca au gresit prin exces retoric, dar n-au facut-o ca parte a unui razboi impotriva statului de drept intemeiat pe civilitate, decenta si responsabilitate. Nu ajuta la nimic ceea ce-am numit dialectica nodului in papura, cautarea cu obstinatie a unor erori comise de un semnatar sau altul in trecut.”

    Altfel spus, unii trebuie condamnati pentru degradarea scandaloasa a practicilor jurnalistice ( si aici suntem cu totii de acord ) dar altii pot gresi prin „excese retorice” si prin „erori” …daca n-au facut-o ca parte a unui razboi impotriva statului de drept , desi poate ca si aceste excese si erori sunt tot o incalcare a deontologiei profesionale sau, si mult mai interesant, a unei deontologii intelectuale in general ( !) . Toate acestea ( cu diferentierile obligatorii , desigur ) au generat terenul pe care a fost posibila explozia de ura si trivialitate din societatea romaneasca la care asistam acum .

    Ca sa nu existe confuzii, si dincolo de a cauta „nod in papura” si „erori” , o problema de minima onestitate jurnalistica si intelectuala este acordul intre vorba si fapta deoarece numai acesta arata adeziunea ferma la un sistem de valori, respectiv o proba a verticalitatii civice a persoanei. Nu poti sa spui una si sa faci alta in functie de context, si nu poti sa-ti schimbi discursul, declaratiile, principiile , valorile , actiunile ,etc. de la o perioada la alta ca Talleyrand in secolul XIX , sau cum isi schimba militarii caschetele adica la ordin si dupa culoarea ( politica,etc.) a locului in care se afla sau in locul in care vor ajunge, pentru ca aceasta versatilitate nu genereaza in nici un caz credibilitate sociala.
    Din acest punct de vedere, simpla comparare diacronica a atitudinilor si comportamentelor unor personalitati ale culturii romanesti ne arata oscilatii atitudinale care nu mai pot fi explicate prin presiunile externe, respectiv prin santajul politic si social specific comunismului.

    Domnul Andrei Plesu , semnatar al protestului, este o personalitate a societatii romanesti contemporane cu initiative remarcabile in asanarea limbajului public si a sferei publice ( nu intamplator a fost si ministrul Culturii ) scriind in repetate randuri despre „ obscenitatea publica” si continua sa scrie si acum in „Adevarul”. Foarte frumos. Pe de alta parte , tot domnul Andrei Plesu , intr-un interviu publicat in „Evenimentul Zilei ” in urma cu 4 ani , a folosit in spatiul public un limbaj explicit in totala contradictie si cu diatriba impotriva obscenitatii publice, si cu esenta acestui apel, limbaj care in mod normal nu poate fi redat decat cenzurat : „ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule,, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau.. ” ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html ).

    Intrebarea este daca acest limbaj folosit in spatiul public ( practic fara nici o justificare ) , de catre unul din cei mai importanti lideri de opinie de la noi si fost ministru al Culturii , chiar daca este „un exces retoric” sau „o eroare” , prin puterea exemplului oferit, nu a devenit cumva un model de urmat practic dand tonul ? Este un fapt demonstrat, invatarea sociala se face prin imitatie, de aici si nevoia de modele in orice societate civilizata , dar si puterea exemplului personal…

    Un alt semnatar al protestului este domnul Horia Radu Patapievici care militeaza printre altele , si pe buna dreptate, impotriva „ afectarii grave a demnitatii si imaginii publice si a terfelirii reputatiei profesionale in cazul unor importante personalitati ale vietii culturale” ( citez din protestul semnat ) :

    „ Constatăm profund revoltaţi că încălcarea flagrantă a Codului Deontologic, insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice au devenit o practică obişnuită. Afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti, au depăşit orice limite. Injuriile, montajele denigratoare, intruziunea în viaţa privată, violenţa de limbaj, trivialitatea şi falsificarea cu premeditare a adevărului sunt practici incalificabile.”
    (http://www.revista22.ro/articol-36864_252.html)

    Problema este ca terfelirea se poate referi nu numai la personalitatile vietii culturale , ci chiar la intregi sisteme de valori ! Mai exact, domnul Horia Radu Patapievici , desi acum semneaza acest apel , in acelasi timp este autorul unor celebre texte devenite de uz public (e.g. unele formulari din „Politice” ) , arhicunoscute pentru faptul ca jignesc in mod direct sensibilitatea romanilor si valorile lor morale si culturale (exista inca la noi un sistem de valori morale si culturale care tine de o normalitate romaneasca , chiar daca unii vor sa le conteste pe ambele ) si practic un intreg popor . Aici nu mai poate fi invocata nici „ sensibilitatea ranita” , nici „excesul retoric” , pentru ca de fapt nu exista nici o scuza. Din acest punct de vedere, avem exemple de personalitati politice si culturale care au facut ani grei de inchisoare, si cu toate acestea nu si-au permis niciodata sa recurga la un astfel de limbaj si cu atat mai mult sa jigneasca sensibilitatea romanilor si valorile lor.
    Mai mult decat atat, nu numai autorii, publicistii , si jurnalistii au dreptul la respectarea demnitatii si imaginii publice , ci si cititorii lor . Din acest punct de vedere , autorul trebuie sa ofere nu numai dreptul la opinie propriilor cititori, dar si dreptul lor de a fi respectati , numai ca acest lucru nu se intampla intotdeauna :

    „ 49. d-lui Titus Filipas, indrazniti 17:52 | 6 NoiembrieH.-R. Patapievici
    Domnule Titus Filipas, numele meu este H.-R. Patapievici. Va citesc consternat si mihnit diluviul de comentarii. Imi parazitati textele (s.n.) , fara a aduce un spor de cunoastere, dar punindu-va intr-un mod indecent in lumina ( s.n.). Va rog insistent sa va publicati acuzatiile la adresa mea in presa scrisa, pentru a-mi putea oferi ocazia sa va dau in judecata pentru calomnie. Nu va mai ascundeti pe internet, iesiti la lumina. Va asigur ca nu voi intirzia sa va dau in judecata. Indrazniti, d-le Filipas. Fiti drept cu dumneavoastra si supuneti-va curajos si altei justitii decit celei, lesnicioase, pe care o incurajeaza calomnia aruncata indraznet pe sub masa…”
    ( http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/timp-liber/din-santierul-lui-horia-roman-patapievici-110114-pag3-order0-redactie0.html )

    In sfarsit , un exemplu foarte recent ne ofera domnul Dragos Paul Aligica . Inainte de a deveni semnatar al Protestului celor 500 de jurnalisti din 20.01.2014 , a fost initiatorul pe scara larga a unei practici jurnalistice stupefiante pentru o tara europeana prin care , in calitate de autor si publicist isi ataca si insulta … propriii cititori ( detalii : http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/02/mineriada-virtuala-domnului-dragos-paul.html ). Acum , prin semnarea protestului, si domnul Aligica a pledat desigur pentru respectarea principiilor amintite anterior :

    „ //Constatăm profund revoltaţi că încălcarea flagrantă a Codului Deontologic, insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice au devenit o practică obişnuită. Afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti, au depăşit orice limite. Injuriile, montajele denigratoare, intruziunea în viaţa privată, violenţa de limbaj, trivialitatea şi falsificarea cu premeditare a adevărului sunt practici incalificabile.//( s.n. )Considerăm că ele decredibilizează întreaga breaslă şi trebuie să înceteze.”
    (http://www.revista22.ro/articol-36864_252.html)

    Peste inca 5 zile, tot domnul Aligica se exprima in spatiul public , devine psihiatru amator , pune diagnostice in spatiul public , si îi indemna si pe altii sa o faca :

    „ Oamenii au inceput in sfarsit sa spuna public negru pe alb ceea ce era deja de evidenta publica: V. Ponta este intr-adevar un profil psihologic in registrul patologic. Pana acum ideea era ca e “mincinos patologic” si asta era luata ca un fel de insulta. E gresit. Am verificat la nomenclatorul psihopatologiilor si Ponta nu se incadreaza acolo ( s.n.) .
    Mitomania sa pare a fi de fapt un simptom, o extensie a unei psihopatii (s.n.). Definitoriu si central la el e un deranjament de personalitate caracterizat prin incapacitatea de a rezona moral, de a simti remuscari, incapacitatea de a simti rusine, lipsa de empatie, lipsa de inhibitii morale si sociale elementare, disimulare. Banuiesc ca prietenii psihologi sau psihiatrii pot sa-i faca o fisa completa pe baza a doar ceea ce se vede public.
    Orium probabilitatea ca omul sa fie in deplinatatea functiilor sale morale si empatic-sociale este foarte mica.
    In politica romaneasca banuiesc ca selectia adversa a ridicat la varf foarte multe astfel de specimene. Cunosc personal cativa care satisfac toate datele din nomenclator.
    Nu glumesc cu cele de mai sus. Nu e o chestie de retorica politica. AM convingerea ca omul e din acel 3-5% din populatie care se pare ca are aceasta afectiune.”

    Sursa :
    http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-mitomania-lui-ponta-pare-fi-o-extensie-unei-psihopatii/;
    https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/614195285314885

    In acest caz vorbim de fapt de o forma extrema a atacului la persoana ( http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html ) , degradanta din punct de vedere moral si intelectual, respectiv de psihologizarea , mai exact de psihiatrizarea vietii publice . Pe de alta parte , intr-o tara democrata si europeana , nici lupta politica , nici polemica onesta , nu pot fi duse cu aceste mijloace care tin de cultura invectivei folosita in propaganda anilor `50 in care , cu cat iti insulti mai tare dusmanul de clasa prin incalcarea regulilor unei societati civilizate , cu atat esti socotit mai combativ si mai atasat „cauzei” . In primul rand , pentru ca , logic vorbind , decretarea adversarilor politici drept „psihopati” , ii scapa de raspundere ca sa nu mai vorbim de faptul ca duce polemica si lupta politica in zona insultei si barfei. In al doilea rand , si aici este ceva cu mult mai grav, intr-o societate civilizata si europeana , nici macar psihiatrii profesionisti nu au dreptul sa puna diagnostice in public :

    ” Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional.
    Confidentialitatea privind sfera intima a unei persoane este un drept inalienabil ”
    Iordan Gogleaza
    psihiatru, Germania
    http://www.observatorcultural.ro/Testarea-psihologica-a-profesorilor-este-anticonstitutionala.-Interviu-cu-dr.-Dan-GOGLEAZA*articleID_9600-articles_details.html

    In final, desi ma numar printre semnatarii acestui protest , nu imi pot reprima unele intrebari., Mai intai , si dupa o logica sociala elementara , o profesie ca aceea de jurnalist de exemplu ( ca sa nu mai vorbim de multe alte profesii !) nu poate functiona fara un cod deontologic si fara aplicarea lui .
    Atunci, de ce a fost nevoie de aproape un sfert de veac pentru ca acest protest sa apara cand pentru orice jurnalist si orice cititor era absolut evidenta degradarea continua a acestor practici jurnalistice ?!
    In al doilea rand, observam ca acest apel este semnat inclusiv de mari personalitati care acum sunt revoltate de practicile degradante prin care poate fi afectata grav „ demnitatea , imaginea publica si reputatia profesionala in cazul unor importante personalitati ale vietii culturale”. Perfect de acord.

    Problema este ca aceste practici nu sunt noi , ele au fost folosite si cu ceva timp in urma , dar atunci nu au reactionat nici jurnalistii care au initiat acest protest, nici personalitatile culturale de la noi sau care l-au semnat ( oare de ce ?!) . Cand Herta Muller, singurul scriitor roman ( e adevarat, de origine germana ) care a luat premiul Nobel , a fost acuzata public de catre un fost ofiter de Securitate ca „sufera de psihoza si nu are contact cu realitatea” (http://www.zf.ro/zf-24/the-guardian-ofiterul-de-securitate-care-o-urmarea-pe-herta-muller-afirma-despre-aceasta-ca-avea-o-psihoza-5135766/ ) , din cate imi aduc aminte nici o personalitate a vietii noastre culturale si nici un jurnalist semnatar al protestului de acum ( m-as bucura sa fiu contrazis ! ) nu a catadicsit sa ia atitudine faţa de afectarea grava a demnitatii si imaginii publice a unui laureat al premiului Nobel , cu atat mai mult cu cat acesta era de fapt roman si insulta a fost facuta publica inclusiv intr-un celebru cotidian occidental.

    Intrebarea fundamentala este cand sunt mai credibile unele dintre personalitatile care semneaza acest protest, pentru ca de credibilitatea lor sociala depinde si credibilitatea protestului : atunci cand militeaza pentru asanarea discursului public si a sferei publice categoric ( si aici sunt categoric in conses cu cei mai multi romani ) sau atunci cand de fapt, in trecut sau in prezent, fac uz inclusiv de limbajul si atitudinile pe care le incrimineaza la altii sau chiar reiau practici degradante de tip securist ?!

    Ca sa spunem lucrurilor pe nume , situatia tragica in care au ajuns romanii si starea cumplita de marasm in care a ajuns societatea romaneasca se explica nu numai prin comportamentul clasei politice ( in definitiv, zona penala & moral insanity este reprezentata in orice societate , dar, e drept, nu cu aceste procente in care exista la noi ! ) ci si prin incapacitatea personalitatilor culturale de la noi ( cu atat mai mult a jurnalistilor ), si in general a intelectualilor romani , de a valida si de a impune un sistem de valori democrate si europene printr-o atitudine ferma si consecventa , singura care genereaza cu adevarat respect si credibilitate sociala.
    Pe de alta parte , daca intr-o societate „nu exista moral si si nu exista printzipuri” cum spune marele nostru Caragiale, atunci in aceasta societate fara nici un Dumnezeu nu se mai poate face ordine nici cu justitia , dovada fiind faptul ca in timp ce intelectualii si jurnalistii se cearta intre ei de peste 25 de ani despre natura , structura, dimensiunile si amplasarea turnului lor de fildes , sub ochii lor sunt , sau vor fi eliberati, de la cei cei care au torturat si ucis oameni sau au dat tunuri de zeci milioane de euro (http://www.gandul.info/stiri/incepe-marea-ieseala-din-penitenciare-peste-700-de-cereri-de-eliberare-si-reducere-a-pedepselor-in-primele-ore-dupa-intrarea-in-vigoare-a-noului-cod-penal-12002549
    ) si pana la criminali si violatori de copii( http://www.mediafax.ro/social/ucigasul-larisei-chelaru-beneficiar-al-noului-cod-penal-pedeapsa-de-20-de-ani-de-inchisoare-inlocuita-cu-15-ani-intr-un-centru-de-detentie-12007544) proxeneti , prostituate si infractori marunti care au si ei dreptul sa guste din aerul libertatii potrivit „aplicarii legii mai favorabile” …pentru detinut, nu pentru societate ( http://muntenia-news.ro/national/noul-cod-penal-a-fericit-astazi-o-prostituata-un-proxenet-si-un-alt-infractor-de-la-penitenciarul-focsani-care-gusta-deja-din-aerul-libertatii/).

    In aceasta lume complet intoarsa pe dos in care criminalii si infractorii sunt mangaiati pe crestet si realiniati la start, cetatenii onesti , morali si normali se vor simti mereu marginalizati si in pericol permanent . Cu intentie sau nu , cam asta se intampla de fapt.

    Sa ne amintim ca la inceputul anilor `90 , domnul Gabriel Liiceanu ( de asemenea semnatar al protestului in cauza ) adresa un vibrant apel moralizator …lichelelor din societatea romanesca ( cetatenii onesti si morali ai acestei tari erau atunci, ca si acum , pe cont propriu !) elaborand practic un fel de fizica si metafizica a lichelei abstracte si a locului si rolului pe care il are aceasta in ” istoria universala a infamiei” cum ar spune Jorge Luis Borges. Dupa 25 de ani , le scrie din nou o scrisoare tot lor, constatand ca „ Un prădător care înhaţă nu mai dă drumul prăzii niciodată” si ca „…nu e nevoie de o mare forță analitică pentru a înțelege că „România tranziției” s-a construit pe clanurile fostei Securități ” .
    Cu alte cuvinte , singura finalitate a demersului moralizator al domnului Liiceanu , a fost aceea ca a fixat filozofic licheaua in istorie , dar fara sa o identifice concret in societate : „…am dat o anumită demnitate cuvântului „lichea” în limba română. Am luat cuvântul acesta de pe stradă şi, scoţându-l din banalitatea injuriei, l-am îmbrăcat în hainele Istoriei şi i-am împrumutat astfel un prestigiu pe care nu-l avea.” (http://www.contributors.ro/cultura/din-nou-despre-lichele-un-raspuns-pentru-dragos-ghitulete/) . Cum ar fi spus marele Constantin Tanase : „ Si cu asta, ce-am facut ?!”

    In aceasta societate bolnava in care o justitie captiva isi schimba aproape complet natura si sensul interventiei sociale , eliberand in mod stupefiant criminali si infractori ( nu ne ramane decat sa speram ca locurile ramase goale nu vor fi umplute cu cetateni nevinovati si onesti ! ) , ne confruntam de fapt cu o tehnica sinistra de inginerie sociala prin care sunt practic redesenate granitele moralitatii sociale. Pe cale de consecinta, comportamentele morale si civilizate devin ineficiente sau chiar indezirabile social ( „civilizatia inseamna nevroza” scria odata batranul Freud ), iar cetatenii onesti , morali si normali , vor ramane exact ca puii fara closca . Mai mult decat atat , este de domeniul evidentei ca prestigiul si credibilitatea sociala , si cu atat mai mult un sistem coerent de valori , nu pot fi cladite intr-o societate in care unii au obligatia sa respecte normele, dar altii au dreptul sa le incalce , iar morala si valorile functioneaza fiecare dupa doua viteze si se bat cap in cap.

    Ironia istoriei este ca in acest caz , si exact ca in povestea cu ucenicul vrajitor , tot intelectualii si jurnalistii vor plati oalele sparte si vor (re)deveni ca de obicei tinte publice si tapi ispasitori intr-un cerc vicios pe care, cu voie sau fara de voie si intr-un fel sau altul, tot ei l-au generat si l-au intretinut .

    Sergiu Simion

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro