Echidistanţa împărţită la 14

Sunt 14 candidaţi la preşedinţie în alegerile din 2, respectiv 16 noiembrie 2014 . Pentru cele 307 televiziuni şi staţii de radio, care şi-au anunţat intenţia de a găzdui emisiuni de campanie, Consiliul Naţional al Audiovizualului a scos de la naftalină norme ca echitate, echilibru, imparţialitate. Greu de crezut că această instituţie beteagă, CNA, va putea asigura controlul în mod echitabil şi just, la cât de partizan s-a dovedit votul majoritar până acum. Soluția neghioabă de a nu se întruni în cvorum sub diverse pretexte în intervalul de campanie confirmă că instituția a luat-o razna rău. Rămâne la responsabilitatea jurnaliştilor şi a şefilor editoriali din online, print şi audiovizual cum se va juca mediatic campania. Analiza alegerilor anterioare nu încurajează optimismul. Într-un studiu semnat  în 2011 de Nicoleta Corbu şi Mădălina Boţan sub titlul Telepreşedinţii, concluzia că presa a fost partizană este susţinută cu opinii din interiorul profesiei: „N-a fost nimic imparţial”, a declarat Cristian Tudor Popescu de la Gândul, „dimpotrivă, media s-a traseizat în această campanie. Foarte mulţi jurnalişti s-au transformat în propagandişti sau militanţi pentru o tabără sau alta”. Nici Cătălin Tolontan de la GSP TV nu vede diferit: „Prin felul cum şi-au făcut politica de ştiri, agenda de teme, televiziunile s-au înregimentat, şi-au pus tricourile şi au jucat pe anume părţi, în mod evident”. Prestaţia mass-media în alegerile legislative româneşti din 2012 au fost aspru criticate de OSCE. Raportul a pus degetul pe rană, fiind mai concret decât obişnuieşte să fie breasla cu membrii ei, uzând de formule vagi şi generalizări. OSCE subliniază că mai multe trusturi şi companii de presă au admis să fie instrumente de propagandă politică abandonându-şi misiunea critică. Ele se numesc Intact, OTV şi România TV, cărora li se alătură TVR care a omis teme importante favorizând astfel USL în detrimentul alianţelor de dreapta. Dacă adăugăm harta politică a televiziunilor locale alcătuită de ActiveWatch, care arată că patronii lor sunt adesea politicieni, ne putem aştepta la un dezmăţ al părtinirii şi al loviturilor mediatice ticăloase.

Dar ce este şi cu ce se mănâncă mult dorita echidistaţă şi imparţialitatea în jurnalism? După DEX „imparţial” este cineva capabil să facă o apreciere justă, obiectivă, nepărtinitoare, dreaptă. Cum să se aşeze jurnalistul la egală şi justă distanţă faţă de fiecare dintre cei 14 candidaţi? Sunt ei egali? Ar fi cu neputinţă, dacă profesia de jurnalist n-ar dispune de practici şi reguli. E ca la doctor, pacientul trebuie tratat egal indiferent de culoare, sex, vârstă etc. Imparţialitatea se măsoară faţă de date şi fapte care trebuie să fie relevante, redate cu acurateţe, verificate din surse certe. David Brewer, consultant în strategii media al reţelei International Journalism Network, aminteşte reţeta echilibrului: să fie respectată diversitatea opiniilor, să nu se omită faptele controversate, să se culeagă puncte de vedere alternative, să se practice acurateţea factuală, neprivilegierea unei părţi prin absenţa altora, corectitudinea, responsabilitatea. O analiză a alegerilor din Republica Moldova făcută de Centrul pentru Jurnalism Independent din Chişinău relevă o deficienţă regăsită şi dincoace de Prut: golirea de conţinut a emisiunilor electorale prin subiecte superficiale sau scandaluri sterile. E o soluție numai bună pentru neutralizarea adevărului. Nimic mai plicticos şi irelevant decât emisiunile electorale la televizor! Asta observa şi Dan Tapalagă referitor la precedentele alegeri prezidenţiale:„Cea mai importantă temă, criza economică, a fost ocultată, trecând în plan secundar datorită altor teme mai puţin relevante care au acaparat spţiul mediatic”. De corectitudinea junaliştilor atârnă în bună măsură opţiunea înţeleaptă a electoratului. Un exemplu pozitiv ar fi ediţiile de campanie ale emisiunii Avocatul diavolului de la radio Europa FM. Când își spune părerea, jurnalistul erijat în editorialist, comentator, analist, poate să abordeze subiectele electorale echilibrat, cu argumente, pentru a ajuta alegătorul să discearnă. Jurnalistul Cristian Citre a fost  dat afară de la Digi24 pentru că l-a criticat pe Victor Ponta pe Facebook. S-a întâmplat în iulie a.c. când oficial nu era campanie electorală. Sunt interzise vocile critice? Conducerea Digi24 zice că se desparte”de oricine nu împărtăşeşte valorile în care noi credem – echilibru, echidistanţă, imparţialitate”, considerând că jurnalistului i-a lipsit civilitatea în abordare. Organizațiile media spun că a-l concedia pentru o opinie critică, fie și în termeni duri, este un abuz. Totuşi, e greu de ţinut piept strategiilor mistificatoare ale partidelor şi numeroşilor ”dragnea” care intoxică alegerile. Patronii media abuzează fără regrete de puterea lor, deci Antenele, televiziunea deputatului Ghiţă ş.a. vor juca pe faţă cu candidatul Ponta, care la rândul său abuzează de funcţia publică şi de buget. Alte canale vor juca de partea lui Iohannis sau Udrea, cum deja se vede la Realitatea TV şi B1 TV. Subnutrit mediatic, alegătorul va fi din mereu un „cetăţean turmentat”, expus manipulării şi comerţului cu voturi. Jurnalistul i-ar putea fi ghid dacă e onest, lasă propriile interese şi face diferenţa corectă fiindcă, vorba maestrului Andrei Pleşu, „nu poţi compara o coadă de mătură cu ditamai bâta paleolitică”.

Articol apărut și în revista ”22”