joi, martie 28, 2024

Echilibru si radicalizare

Jurnalistii buni, impartiali si echilibrati sunt cei care tipa cat mai isteric jos Rosia Montana. Meriti o sansa in viata daca te arati surd la orice argumente si te transformi in propagandist spalat pe creier. Politicienii buni si cinstiti sunt cei care se catara pe valul de proteste, injura proiectul minier vartos si merg pe mana poporului rasculat.

Sustinatorii proiectului sunt toti corupti, vanduti, cumparati de Gold Corporation si nu are importanta daca prezinta sau nu argumente, daca exista sau nu vreo urma de logica sau bun simt in ce spun.

Adversarii proiectului sunt ecologisti intarziati, cumparati de Soros sau neocomunisti cu nostalgia insurectiilor de strada. Multi vad doar atat si refuza sa-i vada pe ceilalti, pe numerosii protestatari de factura non-ideologica dar cu motive solide sa iasa in strada.

Cei care au adoptat o pozitie neutra, adica nu s-au pronuntat pe fondul proiectului din incapacitatea de a pricepe un proiect atat de vast, din convingerea ca nu au caderea sa o faca sau pur si simplu ezita intre argumentele pro si contra sunt linsati pe loc pe motiv ca tac vinovat.

Li se cere sa spuna repede cu cine tin, altfel risca excomunicarea. Rosia Montana a radicalizat societatea, a impartit lumea in doua. Dezbaterile au luat-o razna. Ratiunea a murit. Doar pasiunile politice mai reusesc asa ceva: ori esti pro, ori contra lui Iliescu, Basescu, Antonescu etc.

Omul care gandeste autonom si critic, cu propriul cap, care exprima indoieli sau ridica semne de intrebare n-are nici o sansa in fata celor doua tabere dezlantuite.

Apoi, tentatia de a fi populist intr-o Romanie isterizata este uriasa. Colegi de breasla si politicieni slabi de inger cedeaza repejor tentatiei de a plonja in bratele multimii. Nu au forta sa infrunte un curent majoritar sau mai vocal daca el contravine credintei lor.

Unii au argumente ca ingroparea proiectului este o idee proasta, la fel cum altii au destule motive sa manifeste scepticism. Cativa prefera sa urmareasca de pe tusa gesticulatiile puterii si sa studieze profilul manifestantilor.

Dar nu argumentele sunt ascultate azi, ci ragetul apodictic, calomnia si insulta. Valul de isterie ia pe sus oameni intregi la cap si ii arunca intr-o tabara sau alta. Esti vandut orice ai zice: daca nu te-a cumparat RMGC, lucrezi pentru Soros. Ma uit cu groaza la unii adversari ai proiectului si sper sa nu voteze vreodata politicieni dupa chipul si asemanarea lor. N-ar fi cu nimic diferit cu cei de azi. Arata la fel de corupti moral si stricati in gandire.

Se poarta la fel ca ei, ca oamenii sistemului pe care chipurile vor sa-i schimbe. Se manifesta parca si mai irational, arunca lejer cu insulte si acuzatii fara acoperire, isi tipa strident patriotismul si se simt teribil de bine in turma.

Toata admiratia pentru celalalt tip de protestatar: decent, rational, capabil sa argumenteze ce-l ingrijoreaza sau il revolta. El merita toata atentia, trebuie ascultat si pus in discutie. Acestuia din urma acordati-i tot creditul.

Ma vad nevoit sa subliniez pentru a nu lasa loc la ambiguitati: acest text nu este o pledoarie pro sa contra Rosia Montana, ci un mic indemn la ratiune si cumpatare.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

    • cum nu stiai: se incearca lipirea lui Soros de manifestatia din piata universitatii pentru respectarea legii. Agenturile straine care vor respectarea legii si oprirea jafului in tara. Agenturi rele rele rele. Articol manipulativ ironic la adresa celor care sunt contra: un fel de animalute de jucarie si coerent la adresa celor pro RMGC: oameni integrii si de bine. Nu baga articolul in seama. Costa cateva sute de dolari.

  1. „Aici sunt reprezentanţii Guvernului, ai Ministerului Transporturilor. În mod organizat, eşalonat, să asigurăm această deplasare ordonată a tuturor spre locurile dumneavoastră. Să ne revedem cu bine”

  2. parca suna cunoscut : apel la echilibru, cumpatare si consens national.
    salbaticiunile au distrus si instrainat totul. cind tot ce era de furat la suprafata s a epuizat, vind
    apele cerul si pamintul. mda, apel la ratiune. ca si cind cu lighioanele se poate dialoga.

  3. Domnule Tapalaga, argumentam rational de 20 de ani si la ce ne-a folosit ? Rosia Montana este semnul ca o parte din opinia publica considera ca paharul s-a umplut. Este partea din opinia publica mai informata si hotarita sa fac ceva. Ce, vom vedea.

  4. De acord cu etichetarile pe care D. Tapalaga le face celor anti- şi pro- sau neutrilor. Eu sunt neutru nu „din incapacitatea de a pricepe un proiect atat de vast”, ci pentru că mie, de exemplu, nu mi-ar plăcea să-mi impună Dan Tăpălagă ce să cultiv anul viitor pe cele 6 hectare ale mele.

  5. Dl Tapalaga, constat cu tristete ca oameni inteligenti si principiali ca dvs, atunci cand se plaseaza de partea gresita a argumentului se repliaza intr-o dubioasa neutralitate pontificala. A pune in antiteza pe cei ce acuza ca Gold Corporation a platit oameni (politici, de presa, de-ai locului, etc) cu cei ce acuza ca protestatarii ar fi platiti de Soros nu e nici o dovada de echilibru, e o comparatie penibila.

    Daca dvs n-ati inteles ca proiectul Rosia Montana e simptomatic pt nesimitirea, cinismul si jafului sistematic din tara asta nu inseamna ca cei care striga disperat impotriva lui sunt spalati pe creier. Dimpotriva, sunt putinii care au inteles ca din aceasta marsavie avem infinit mai mult de pierdut decat de castigat iar a ramane indiferent la aceasta crima nu e nici o virtute.

    • Ecelet, Red ! Este exact ce as fi vrut si eu sa scriu.

      În cazuri flagrante, cum este cel RM, neutralitatea este o diversiune.

      Un tip este jefuit pe strada, se apara, iese bataie, iar un complice al jefuitorului intervine sa-i desparta pe cei doi … batausi, sub privirile multimii care nu-ntelege nimic si care-l lauda pe împaciutirorist pentru curaj civic si caracter.

      Prea multi ziaristi sunt mânjiti de Gabriel Resources, direct sau indirect, ca sa mai cred vreun ziarist. V-ati compromis definitiv, domnilor din presa !
      Evident, nu-l cred nici pe dl. Tapalaga, cu a sa pledoarie pontificala pentru justa cumpana, retinere, întelepciune, echilibru si alte virtuti clericale. Praf în ochi !

  6. Intr-o lume ideala in care statul este acolo in sprijinul cetateanului, poate ar fi ok (daca s-ar corecta abuzurile legislative, ar intra cativa la puscarie, ar creste redeventa, si s-ar face un proiect de exploatare si mentinere pe 50 de ani), dar pentru cei care sustin proiectul si deci dau crezare hartogariilor si reprezentatiilor statului (care stim cu totii cat de capabil sunt): si-ar construi o casa si ar locui in ea impreauna cu copiii lor intr-o zona care ar fi potential inundabila daca se rupe ceva baraj pe acolo? Altfel spus are cineva in tara asta INCREDERE in statul roman? Ca dupa ce pleaca compania care a exploatat mai are cineva grija de lacurile (barajale) alea pline cu cianuri? Stiti cum e: e usor sa declari razboi atat timp cat fundul tau nu are de suferit pe campul de lupta, e usor sa tai salarii atata timp cat nu esti implicat, e usor sa faci reguli atata timp cat esti exceptat, e usor sa sustii exploatarea din Rosia Montana atata timp cat nu bei apa din zona…

  7. Cam toti „comentatorii” au dat de-nteles ca… ce vrei, de fapt, sa spui, domnu’… jurnalist (ca ziarist nu esti!)? La urma urmelor, e CLAR ca te-nvirti in jurul presului de la intrare, da’ nu te stergi pe el. Esti, cum se zice, „putin gravid”. Daca ai fi, cu adevarat, ZIARIST, ai fi avut o atitudine ARGUMENTATA, intr-un sens sau altul. Care-i ala CORECTA? Pai, judeca singur daca o mina de oameni (cu destine cu tot) poate decide viitorul unei tari – zona asta e in Romania, iar mie, ca roman, nu mi-e indiferent ce-o sa fie pe-acolo peste 15 ani (apropo de cretinele referendumuri locale – e republica AUTONOMA?!?!?!???!?!?!?). Si spun asta pentru ca localnicii aia nu vad decit ziua de miine-n calendar (chit ca au si odrasle care, peste 15 ani, o sa le dea cu bita-ntre-ochi ca nu s-au gindit si la viitoru’ lor). Stam si rezonam pe colacul de la WC, da’, vorba aia, pina cind???? Politrucii se joaca, iar jurnalicii le cinta-n background!……

  8. Problema este ca in presa din Romania in care prim-ministrul salveaza mineri din muzee, in care invatatoarele fac greva foamei pe bani grei, in care insi cu limbaj suburban sunt etaloanele societatii civile, culturii si presei (Gadea, Chirieac, Badea, Mihaiu, Marga, Tanase, etc.), nimic nu mai poate fi remarcat daca nu este isteric, teatral, artificial, patetic. Toata lumea este contaminata de aceasta teatralizare a existentei si nu mai poate discerne intre real si fictional. Chiar si cei care se tem de manipulare ajung sa manipuleze fiindca au senzatia ca altfel nu-si vor putea transmite mesajul, chiar si cei care isi doresc solutii rationale, isi dau seama ca nu pot ignora si partea cealalta daca nu vor sa fie aratati cu degetul. Traiesc in strainatate si imi este extrem de greu sa diger stirile din Romania, poate de aceea ma rezum exclusiv la acest site care este cat de cat mai echilibrat. Va inteleg perfect domnule Tapalaga, insa nu cred ca „omul care gandeste autonom si critic” va fi la moda foarte curand in Romania. Nu vreau sa sune pesimist, insa nu cred acest apel la diferenta va schimba ceva. Poate doar daca mergeti si va smulgeti hainele in piata publica facand apel la calm si cumpatare…. :)

  9. Eu ascult argumente rationale domnule Tapalaga dar subiectul mi se pare neserios. E clar pentru mine ca proiectul e un dezastru d.p.d.v ecologic. Mai mult zau ca nu ma intereseaza, nici macar familiile din reclamele platite de Gold Corporation. E clar ca unele lucruri nu au pret chiar daca oamenii se incapataneaza sa puna un pret pe orice. Pe mine ma intereseaza doar argumentul ecologic. Ecologic vorbind, proiectul e un dezastru. Mie mi-ajunge.

  10. Articol frumos scris, vorbe mestesugite, ca de obicei. Talent de condeier, cat carul.
    In ceea ce priveste continutul, pe scurt – stati linistiti la locurili voastri.
    Urmeaza sa ne deie domnu’ Ponta (sau Basescu, sau care-o fi maine la putere din multii sustinatori ai proiectului) inca o suta de lei.

  11. La Roşia s-a rupt echilibrul de multă vreme. Moral, juridic, economic, mediatic.

    Văd că jurnaliştii incă se codesc să zgândăre, darmite rostească, un adevăr banal, rădăcina dramei pe care o trăim: proprietatea privată este călcată in picioare la Roşia, in mod premeditat şi sistematic de către un stat-tâlhar socialist aflat in complicitate cu o corporaţie cu apucături şi structuri fascistoide. La Roşia, pe domeniile statului totalitar, a supravieţuit un mutant comunist care a suferit ulterior o mutaţie fascistă iar acum e pe cale de a înghiţi orice libertate economică şi de a distruge definitiv orice şansă de reinstaurare a ordinii proprietăţii private.

    Dar haideţi să punem povestea in cuvinte simple, pe înţelesul jurnaliştilor fără studii juridice sau economice.

    Să zicem că un oarecare cetăţean român, domnul Cositoru, maestru condeier de meserie, îşi recuperează după revoluţie 1/4 din averea strămoşilor săi, anume un apartament in superba vilă construită de unul din bunicii săi decedaţi in puşcăriile comuniste. După ce intră in posesia apartamentului, Cositoru descoperă că, cel puţin teoretic, ar fi trebuit să deţină şi o boxă in subsolul clădirii, insă practic nu poate obţine accesul la ea pentru că statul a oferit o exclusivitate de folosinţă a tuturor boxelor din casele naţionalizate unei instituţii speciale – Regia Autonomă de Administrare a Beciurilor de Interes Public. Şi cum beciul domnului Cositoru era incă deţinut in devălmăşie cu ceilalţi proprietari nelegitimi [dar acoperiţi in jaf printr-o normă pritocită de un oarecare ilici] iată că acest spaţiu a intrat automat in sfera interesului public normat şi apărat de stat. Ştim cu toţii: d-aia există statul, ca să apere interesul şi bunurile publice de abuzurile şi poftele proprietarilor individuali. Cositoru porneşte proces dar in scurt timp se lăsă păgubaş pentru că in adolescenţă il citise pe Kafka şi in timpul şedinţelor de judecată fu străfulgerat de viziunea sinistră a unei bătrâneţi petrecute pe acele holuri insalubre. Insă, in timpul procesului, avocatul său, chitit să obţină măcar o despăgubire sau o chirie de la Regia Beciurilor, evocă valoarea extraordinară a spaţiului din subterană, remarcabil prin acustica sa, prin reverberaţiile cristaline ale fluxului de şuşoteli -pe care le înregistră şi prezentă ca material probator- şi conchise că Beciul domnului Cositoru s-ar fi pretat cel puţin ca foaier intr-un teatru alternativ sau chiar o microfilarmonică de provincie. Exagerările astea, răcnite in pătimaşa pledoarie, fură preluate pe nemestecate de publicul numeros din sală şi, in scurt timp, vecinii lui Cositoru se strânseră intr-o şedinţă pentru a decide cum anume ar trebui să procedeze pentru a obţine acel profit frumuşel promis de calităţile excepţionale ale Beciului. Un expert de la Regia Beciurilor fu solicitat de urgenţă şi se declanşară procedurile de obţinere a planului de audieri, verificări şi certificare a calităţii sunetului, desigur, după standardele europene. Se descoperi un uluitor filon elicoidal de Palavriu a cărui axă trecea fix prin măsuţa de cafea aflată iin sufrageria proaspăt zugrăvită a domnului Cositoru. Pentru a evalua filonul era musai ca tavanul beciului să fie perforat iar măsuţa înlăturată. Zis şi făcut. E drept, colocatarii nu au observat că vecinul lor posesor de podea suspendată fix pe zăcământul de Palavriu nici nu era acasă in momentul penetrării, dar asta conta mai puţin: binele public şi, mai ales, urgenţa proiectului cereau astfel de măsuri viguroase. Ş-apoi…era vorba şi de bani, deci, orişicât, era şi interesul lui Cositoru la mijloc. Şi chiar in mijlocul camerei, Cositoru abia intors din concediu, descoperi siderat un utilaj bizar care abia îi mai lăsa loc de trecere către toaletă. Fusese adus de o faimoasă întreprindere internaţională -Găbiţu Pefea Ltdspagmbh Inc, tocmită de Regie ca să efectueze pe loc analiza purităţii Palavriului, pentru a se asigura că merită să fie exploatat. Şi da, se dovedi a fi un filon gras de pungi fonomatice de cea mai înaltă concentraţie de Zglomot cunoscută! Nivelul de Zglomote era nemaiauzit! Se impunea exploatarea in regim de urgenţă. Regia Beciurilor se asocie imediat cu Găbiţu Inc. şi îi oferi un monopol de exploatare pe 20 de ani transferîndu-i regimul de exclusivitate primit de la statul naţional-socialist. Metoda exploatării -după cum descoperi in dimineaţa următoare domnul Cositoru- era cunoscută sub numele ştiinţific de Mocirlificare şi presupunea turnarea unui cazan de zeamă de varză, fiartă in prealabil, pe podeaua goală a Beciului, zi-de-zi, dis-de-dimineaţă. Condensul şi emanaţiile subtile ale verzei provocau Palavriu să se desprindă din conglomeratele de Mohorâciu şi să se lase scurs in dispozitivele de plastic armat.

    Cositoru -oricum invidiat de toţi cocalarii, pardon, colocatarii- se puse pe protestat, pe litigii, pe şedinţe furtunoase in care se bătea cu neruşinare pentru dreptul de a folosi in mod exclusiv propria locuinţă şi de a refuza accesul străinilor in sufrageria strămoşescă. In egoismul lui contestă chiar şi dreptul fundamental al Regiei Beciurilor de a turna zeamă de varză pe bolovanii de Palavriu. Cositoru pretindea şi zbiera că soluţia cu pricina i-ar tulbura posesia şi starea de dispoziţie olfactivă, dumnealui fiind mai sensibil din fire la capitolul miresme. Aşa că oamenii se strânseră in păr şi organizară un referendum de scară prin care se hotărî că zeama de varză clocotită este o aromă pozitivă pentru sănătatea omului şi că nu ar trebui să lipsească din casa omului. Nicio masă fără peşte pe varză! …îşi amintiră cetăţenii de genialele poveţe ale vechiului regim. Cositoru inghiţi varza şi se baricadă in dormitor, bucătărie şi cele 2 debarale. De-acum insă era văzut drept reacţionarul cel mai năbădăios şi bolnav psihic din istoria imobilului.

    In faţa acestor nazuri cu substrat ideologic -Cositoru îşi exhiba tot mai des poftele lui de înavuţire pe cîrca Regiei şi a bunului Găbiţu, ameninţînd totodată cu sabotaje precum blocarea holului de la intrare şi retezarea agăţătorilor de la cuier- se impunea intervenţia rapidă a Guvernului. Prim-ministru ieşi la televizor spre a lua cu curaj taurul de coarne şi reglementa drastic situaţiunea alarmantă. Economia naţională era in pragul colapsului şi inconştientul Cositoru sabota de zor cel mai bun şi mai curat investitor -Găbiţu Inc. Guvernu pritoci un proiect de contract prin care Cositoru putea fi scos din sufragerie cu forţa de bucătarii lui Găbiţu. La nevoie, dacă se va arăta la fel de îndărătnic, va fi scos din pepeni definitiv şi eliminat din peisaj la o sumă fixată de Găbiţu…in mărinimia lui. Şi să zică merci acest radical, veritabil maniac al proprietăţii private. Că ia o grămadă de bani, in timp ce alţii au fost naţionalizaţi pe degeaba.

    Trăiască Regia Beciurilor şi România Socialistă! Palavriul la tot poporul să se-mpartă!

  12. Pe vremea cand erati jurnalist, nu numai ca nu ati fi scris un astfel de text, tind sa cred ca l-ati fi desfiintat!
    Ce inseamna in viziunea dvs. ” incapacitatea de a pricepe un proiect atat de vast”? Trebuie o diploma de chimist ca sa stii ca cianura e toxica? Trebuie o diploma de geolog ca sa-ti exprimi o parere in legatura cu jefuirea tarii? Iar asta e cireasa de pe tort, sau bomboana de pe coliva, mai aproape de adevar: „din convingerea ca nu au caderea sa o faca”! Dar cine, rogu-va, are caderea sa-si exprime parerea, daca nu noi, romanii?? UE? Americanii? Barry Steinmetz? Zacamantul ala, cu tot ce se afla in el ne apartine! Noua, romanilor! Nu este doar al „minerilor de mucava”, a „coanei ciorapel” sau a unor politicieni de doi bani! Si da, avem caderea de a ne spune opinia si chiar de a anula toata tarasenia!
    Ar trebui sa aveti macar un sentiment de, nu jena, e prea tare, macar o mustrare de constiinta, pentru felul in care alegeti sa va faceti meseria!

  13. Domnule Tapalaga,nu cred ca a-ti luat in considerare,si acel gen de protestatari care sint echilibrati,vad ca mentionati numai despre radicalizare,as putea crede ca dumneavoastra gresiti ,dar tind sa cred mai mult, ca e vorba de neseriozitate , in rindurile scrise de dumneavoastra.Chiar nu vad radicalizare,atita timp cit legi elementare ,firesti intr-un stat de drept sint incalcate,atita timp cit compania RMGC ascunde lucruri urite ,dupa cum poate le vedeti si dumneavoastra,cred.Impartirea in tabere pro sau contra,cum dumneavoastra spuneti face parte din ceva cu care trebuie invatat sa traim zi de zi,pentru ca sintem diferiti.Personal sint impotriva exploatarii zacamintului de la RM,si ma alatur protestatarilor,pe aceasta Idee.

  14. „Uniti salvam Rosia Montana !” Asta a devenit viral pe internet, a scos lumea in strada, a radicalizat anarhistii ( astia sunt ca radicalii liberi in organismul uman) si nu se prea vad politicienii progresisti ( care sa joace rolul antioxidantilor din organism).

    Eu ca locuitor in Baia Mare stiu ca aur fara cianuri nu se poate, iar dezastrul ecologic de la Baia Mare a fost de presa nu de mediu. Sa ma explic, pesti morti au fost doar in Ungaria, dar in Romania nu s-au prea vazut( ia cautati fotografiile din epoca).

    Desi sunt pentru cianurica ( am fost unul din cei 420 de baimareni din cei 8000 care s-au prezentat la referendumul pentru interzicerea cianurarii care am fost impotriva interzicerii), sunt contre RMGC, intrucat redeventa de 6% mi se pare caraghioasa, la fel de hilara ca cea de 3% pentru petrolul scos de OMV. Ca sa avem o imagine corecta asupra redeventei, in UK redeventa pentru petrolul din Marea Nordului este de 55%.

    Asadar, orice redeventa mai mica de 50% este tradare de patrie.

    • Bun. Dar:
      1. De ce ne trebuie aur? La ce foloseste el, mai exact? Merg cumva fabricile, masinile din Romania pe asa ceva?
      2. De ce ne trebuie aur acum?
      3. De ce ne trebuie aur cu pretul distrugerii unui patrimoniu cultural inestimabil?
      4. De ce ne trebuie aur cu pretul crearii celei mai mari exploatari din Europa, intr-o zona intens populata, care abia si-a revenit din alte lovituri date echilibrului ecologic din zona?
      5. De ce ne trebuie aur acum prin mijlocirea unei firme de apartament care-si face bani exclusiv din speculatiile bursiere cu proiectul si cu oamenii din zona, care ani de-a randul a blocat orice fel de alta investitie in zona, incepand cu cea mai amarata pensiune turistica?

      • @Maxa
        1.Ne trebuie aur pentru ca n-avem bani !!!
        2. Ne trebuie bani ACUM, pentru ca e ca la bugetul familiei, investitiile conteaza, dar medicamentele sunt pe primul loc.
        3.Patrimoniul nu va fi distrus ci ciordit si valorificat la bucata de localnici de exploatator, de oricine vrea sa recupereze istoria.
        4. Zona nu este intens populata, e vorba de 12 Km patrati, cu vreo mie de stramutati, suprafericiti ca au fost desdaunati cu 350.000 de $ per capita (la banii astia demolezi un case in Dorobanti)
        5. Firma nu e de apartament ca e de palat, si cumpara toate clasele politice, apolitice, toata media, etc … si finalmente se va incepe exploatarea… dupa inca doua manevre …pentru bursa

        Concluzia = Protectoratul Romania, aflat sub suzeranitatea SUA-UE, va face cum ii va spune FMI, Banca Mondiala, Gabriel etc

        • eu zic sa dea jos muntele ala care l-a pus acolo! restul sa se ocupe de dezvoltare durabila, asa cum si-au luat angajamentele!

        • 1. Ne trebuie bani sa ce? Sa-i spargem ca pe altii? Sa-i sifoneze politicienii? Hai sa incepem sa ne organizam si sa atragem fonduri europene, sa diminuam evaziunea fiscala. Impuscam mai multi iepuri dintr-o data. Congo e una dintre cele mai bogate tari din lume dpdv al resurselor si una dintre cele mai sarace din lume in acelasi timp.
          2. No comment.
          3. Nu stiu cum poti ciordi galerii romane si tereziene pe 24 de etaje. Dar romanii-s inventivi, ce-i drept.
          4. In primul rand zona afectata va fi mult mai mare, nu doar cea pe care se face exploatarea. Ca sa nu zic ca e si in centrul unui important bazin hidrografic (lacurile din care se alimenteaza Clujul cu apa potabila isi trag o parte din resurse chiar de sub Rosia si din zona). Apoi chestia cu 350.000 dolari e pura dezinformare, nu stiu cine v-a servit-o. Au fost la inceput cativa care au primit mai multi bani, ca sa atraga, restul n-au primit nici pe de parte atata banet. Contractele-s confidentiale, cei care au vandut nu au voie sa spuna ce sume au primit, tocmai pentru ca RMGC sa poata sa negocieze individual cu fiecare.
          5. Firma e de apartament cata vreme pentru tot ceea ce face efectiv i-ar fi de ajuns un apartament dotat cu telefon si internet plus cateva masini 4×4, desi spune ca ar fi companie miniera. Ca-i place sa pozeze in palat, e altceva.

          • @Maxa
            1. De ce ne trebuie bani ?!?
            Pentru ca in 2008 investitiile straine erau de 9 mld. €, iar in 2013 de 0,9 mld. € ( conform lui Moise Guran si INS). Astea fiind zise, cu un deficit de 2,5 mld € la pensii, RMGC este singura mina de aur si la propriu si la figurat pentru receptionerii de la hotelele puterilor .
            Succesul RMGC practic indica de fapt succesul pe linie al crizei in Romania.

            • 1. Eu nu intrebam de ce le trebuie unora de la putere bani, intrebam de ce ne trebuie noua acesti bani? De ce nu ne trebuie mai degraba o mai buna absorbtie a fondurilor europene, de pilda? De ce trebuie mai degraba sa spargem pusculita decat sa incercam sa ne organizam ceva mai bine? Structural e un dezastru. Daca banii respectivi merg pe consum si in buzunarele unora care vor umfla facturi de lucrari publice, si asa va fi, atunci nu am facut nimic, am distrus doar o zona frumoasa a Romaniei degeaba.

  15. Domnule Tapalaga, continuati seria de editoriale in care nu va referiti deloc la proiectul de la Rosia Montana in sine. Pozati ca neutru si echilibrat dar dati cu toata puterea in cei care se opun proiectului si acuzatiile, caracterizarile negative si epitelele curg. Un exemplu de cumpatare : « propagandist spalat pe creier « ! La sfarsit, o mica turnura cum ca exista si protestatari OK…asa de dragul echilibrului si cumpatarii !
    Revin… nicio vorba despre proiect in sine si despre cei direct implicati si cu putere de decizie : politicieni si companie. Nu observati schizofrenia declaratiilor si faptelor unor politicieni ! Nicio vorba despre legea cu dedicatie inaintata la parlament ! Nicio vorba despre conditiile si efectele acestui proiect (asa cum le vedeti dumneavostra, ca e editorial) cu privire de ex. : sanatatea oamenilor, patrimoniu, profitabilitate, mediu, coruptie sau competenta a politicienilor. Nicio vorba despre mituirea presei (cu ceva bunsimt) cu cazuri celebre din trecut cum ar fi Romania Libera care la un moment dat, dupa ce articolele aparute acolo era critice la adresa proiectului, a sters articolele si au aparut comunicatele de PR ale RMGC. Nicio vorba despre ignorarea protestelor de o parte a presei, cel putin la inceput. Nicio vorba despre presa care diseca la protestatari dar nu vrea sa scrie despre proiect.
    Sunt 16 ani de cand a fost propus acest proiect si un jurnalist ca dumneavostra ne spune ca este neutru, ca de fapt nu stie despre proiect mai nimic. Suntem in ceasul al 12-lea, e cazul sa va faceti o idee ! Scrisul de articole lacrimogene in care punem cenusa in cap intregului popor, dupa o eventuala incepere a proiectului (cu deznodamant nefericit), nu are nicio importanta. Daca vreti sa aveti o parere acum este momentul. Ulterior nu va mai avea nicio importanta! Sa nu ne ascumdem in spatele ignorantei !

    Necunoasterea nu inseamna neutralitate !

  16. Am scris un comentariu la articolul „Niste povesti banale despre vorbit” al domnului Dan Cristea.

    http://tinyurl.com/qzzc662

    Printre altele, dansul vorbea despre „dragostea pentru argumentul oponentului”. In acel comentariu am incercat o explicatie a faptului ca nu avem „ratiune si cumpatare” in dezbaterile din Romania. Il voi reproduce aici:

    Mi-a placut articolul dvs. Totusi, nu sunt intru totul de acord cu ideea care se desprinde la punctul 1: „dragostea pentru argumentul oponentului” (cu toate ca teoretic aveti dreptate). Aceasta idee poate sa fie valabila intr-o discutie academica, sau atunci cand consecintele practice ale „modelarii perspectivei asupra controversei” nu sunt vitale. Intr-o tara cu coruptie sistemica si cu cel mai scazut nivel de trai din UE, „dragostea pentru argumentul oponentului” nu este o optiune realista. Aceasta ar trebui sa insemne de multe ori „dragostea pentru argumentul coruptului”, ceea ce este contraproductiv, deoarece aceasta „dragoste” nu are nici o sansa sa fie una reciproca. De asemenea ar trebui sa insemne, din partea celui care castiga salariul minim pe economie pentru o norma intreaga (care este mai mic decat „cosul minim de consum”, calculat realist) sau a pensionarului aflat in aceasi situatie, „dragostea fata de argumentul” ca „economia nu suporta majorarea salariului minim – punctului de pensie” („trebuie sa creasca productivitatea muncii”, cu toate ca tu esti constient ca muncesti constiincios si accepti toate capriciile angajatorului – si datorita somajului crescut – si nu ai nici o vina ca aceasta productivitate nu a crescut suficient in 24 de ani de „tranzitie”). Este evident ca atunci cand „rabzi foame” si copiii tai „cresc in lipsuri”, nu poti „sa iubesti argumentul” celui care iti refuza (tie si familiei tale) dreptul la un trai decent, asigurat de o munca constiincioasa (necesara societatii, ca altfel nu te-ar angaja nimeni pe acel post). Multi politicieni si moderatori TV sunt constienti de aceasta situatie, sunt constienti ca nu pot sa manifeste „dragoste pentru argumentul oponentului” (daca mai vor sa fie alesi sau sa aiba audienta).

    Ceea ce vreau sa spun este ca „dragostea pentru argumentul oponentului” poate sa fie un atribut al discutiilor purtate de cetatenii unor societati „normale”, care pot sa aiba o atitudine (relativ) degajata fata de miza subiectelor puse in discutie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dan Tapalaga
Dan Tapalaga
Dan Tapalaga a debutat ca jurnalist la Radio Romania Actualitati in 1997, fiind apoi redactor la Radio Europa Libera si BBC (1998 - 2002). A condus departamentul politic la Evenimentul Zilei (2002 - 2004), a fost redactor sef-ajunct la Cotidianul (2004 - 2006) si seful sectiei politice la Romania Libera. Din 2007 este editor coordonator la site-ul HotNews.ro I

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro