duminică, iunie 15, 2025

Educația și Ciuleandra din domeniu

Proiectul România educată, lansat zilele trecute de dl. Klaus Iohannis, nu a provocat entuziasmul la care mai mult ca sigur că se aștepta comanditarul actului cu pricina.
Cele mai multe critici vizează momentul ales de președinte pentru punerea documentului în dezbatere publică. Aflat într-o relație parcă mult prea străvezie cu intențiile electorale ale d-lui Klaus Iohannis. Despre care s-a spus că încearcă să redobândească astfel, dacă nu neapărat simpatia populară, măcar atenția electoratului prin ceea ce pare a fi o ciorbă reîncălzită.
Reamintesc că necesitatea elaborării unei noi strategii naționale în domeniul educației a fost enunțată de fostul primar al Sibiului încă din trecuta campanie electorală. O seamă de idei pe această temă au fost exprimate, dacă îmi aduc bine aminte, încă în cartea Pas cu pas. A urmat o inexplicabilă tăcere după care, în urmă cu doi ani, s-au pus bazele unui grup de lucru, s-a creat un comitet sau o comiție care zice-se că s-ar fi pus pe treabă, iar rezultatul muncii sale este ceea ce a prezentat miercuri la Cotroceni președintele Klaus Iohannis.
Iată însă că documentul ieșit din strădania minților cu pricina a enervat nu doar articlierii din presa anti-Iohannis, nu numai pe atoateștiutoarea doamnă Alina Mungiu-Pippidi care l-a făcut praf într-un articol resentimentar, egolatru, încatenat politic și corigent la capitolul Sintaxa frazei. El a stârnit critici convingător argumentate din partea profesorului universitar clujean Mircea Miclea care chiar știe despre ce vorbește. Dl. Miclea este autorul unei anterioare strategii pe această temă, pe care toată lumea a lăudat-o, a calificat-o drept realistă, dar care, din motive felurite, aproape deloc justificate, nu prea a ajuns să fie pusă în practică. S-a izbit de opacitatea sistemului, el însuși cu un scăzut apetit pentru reformă, dar și de interesele cu caracter politicianist care s-au manifestat în voie îndeosebi din 2012 încoace, odată cu preluarea puterii de alianța PSD-PNL. Adică de USL. Înainte cu foarte puțină vreme de momentul 2012, guvernarea pedelistă, ministrul de atunci, dl. Petru Daniel Funeriu, reușiseră să impună o nouă Lege a educației, prin asumarea răspunderii Executivului, Lege de care praful și pulberea s-a ales de șase ani încoace. Astăzi este de-a dreptul nerecognoscibilă.
După intermezzo-ul dătător de speranțe al trecerii pe la Ministerul Educației a profesorului Mircea Dumitru, ajuns ministru în vremea guvernării tehnocrate, a urmat dezastrul. O nefericită succesiune de miniștri- Pavel Năstase, Liviu Pop și Valentin Popa, unul mai nepriceput ca altul- a adus educația în pragul colapsului.
De fapt, din 1990 încoace nu am avut parte în spațiul acestui sistem ultra-sensibil, vital pentru existența și dezvoltarea națiunii, aproape de nimic bun palpabil. Doar de declarații politicianiste, de bune intenții, de Ciuleandre, de repetarea obsesivă a formulei un pas înainte, doi pași înapoi, de începuturi triumfaliste și de abandonuri consumate într-o tăcere desăvârșită. Cei aproape treizeci de ani care au trecut de la Revoluție nu au reușit să corecteze mai nimic din catastrofa pe care a adus-o cu sine Legea Învățământului adoptată de Marea Adunarea Națională în decembrie 1978, ca urmare a ordinelor categorice venite din partea lui Nicolae Ceaușescu. Era vorba atunci despre un act normativ care conferea putere de lege unui șir de aberații pe care Dictatorul le-a comandat și le-a dorit intempestiv puse în practică încă din vara anului 1977.
Președintele Iohannis a ales să își lanseze proiectul în absența membrilor guvernului. Nu a fost prezent nici măcar actualul ministru al Educației, d-na Ecaterina Andronescu. Nu din vină proprie. Or, o strategie care nu se bucură de sprijinul Executivului care ar avea obligația și misiunea să creeze condițiile punerii ei în practică, începând cu finanțarea corectă, ceva mai generoasă a sistemului, cu acel 6% din PIB prevăzut de Lege și care ar trebui trecut în Constituție, cu pregătirea unui cadru legislativ de natură să stimuleze învățarea, educația, performanța nu ne putem aștepta la nimic concret. În ședința solemnă a guvernului care a avut loc săptămâna trecută la Alba Iulia, premierul Viorica Dăncilă a anunțat că în 2019 educația va deveni o prioritate absolută. Mira-m-aș, având în vedere ce studii universitare precare au colegii de Executiv ai doamnei Dăncilă și doamna Dăncilă însăși.
Un prim indiciu despre planurile concrete ale guvernării PSD-ALDE în domeniu vom avea în momentul în care vor începe dezbaterile pe tema Legii bugetului de Stat pentru anul 2019. Care nu prea înțeleg de ce întârzie.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. „…necesitatea elaborării unei noi strategii naționale în domeniul educației a fost enunțată”

    A vorbi despre importanța educației în dezvoltarea unei națiuni este un truism.
    În patria noastră, poate tocmai pentu că sunt suferințe naționale, infrastructura de transport, educația și sănătatea au fost în atenția fiecărui nou ministru și au promis că le restructurează. Din nefericire, majoritatea s-u ținut de cuvânt…Și au fost mulți miniștri, după cum a observat și Președintele Republicii.

    Principalele probleme ale Educației sunt două, anume subfinanțarea și suprapolitizarea, după cum observă și autorul articolului. Ceea ce nu remarcă domnia-sa în text este că niciodată politicienii nu vor avea determinarea să schimbe lucrurile, pentru că ar fi contrar propriilor interese, la fel precum revizuirea Constituției. Adică, banii mulți necesari unei refoorme reale în Educație sunt folosiți în politici economice populiste care le aduc voturi, iar depolitizarea este o utopie în contextul în care orice director de școală actual are carnet de partid.

  2. Documentul cu pricina este complet inutil. Nu vizeaza inlaturarea cauzelor situatiei catastrofale din educatie, ci incearca sa gestioneze efectele, prin micromanagement.

    O parte din cele afirmate in document sunt pur si simplu gresite sau depasite.

    Mie imi este foarte calr ca autorii nu au nici cea mai mica idee despre sistemele de educatie si nici nu stiu cum functioneaza societatea capitalista.

    Imi pare rau, e pierdere de vreme si sa comentez mai mult.

  3. Institutia invatamantului este fatata de catre puterea politica intr-un cadru rigid fata de care presupusii beneficiari nu au alternativa, o accepta, sau o accepta evaziv. Supusii functionari membri ai tagmei de profil se descurca, fiecare cum poate, in marja de libertate extrem de si fara consecinte sensibile limitata in speranta vreunei pomeni gubernamentale aducatoare de vreun bonus pret de-o saloana-n plus pe masa, barem la pensie. In tot acest timp natiunea vibreaza de indignarea, justificata, provocata de efectele procesului: diplome fara valoare, milioane de esuati si de analfabeti functionali, agramati la gubernare samd. Di vina-i desigur bugetu’ insuficient, admitand ca o finantare superioara va determina un sistem idiot sa performeze. Prin urmare curg solicitarile de majorare a alocatiilor corespunzatoare conform legii, tot idioate, din capete idioate izvorate, ori programe scolare tehnocrate, adica actualizate, da’ tot cu de-a sila, fara a tine seama ca sunt destinate unor fiinte umane caracterizate prin resurse, dorinte, aptitudini, talente, interese si mai presus de orice de capacitatea de a decide ce, cat, cum si cand. De-abia de-aici am dezbate despre reforme, altminteri consumam resurse pretioase si neregenerabile pe frectii cu efecte efemere.

  4. Vă mai aduceți de Pactul pentru educație? Un la fel de tare reper va fi peste 10 ani în memoria dstră și România educată. Păcat de nume: ar fi mers la o platformă cu alumni români de la marile universități ale lumii!!!
    Promisiuni de fante de mahala beat către o jună slujnică abia ajunsă la oraș!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro