miercuri, aprilie 10, 2024

Educația în România. Reformă sau revoluție?

În ultima perioadă s-a discutat neîncetat despre cât de dezastruos, lipsit de sens este învățământul din România. Despre cum cele mai multe discipline nu își au rostul, despre irelevanța evaluării existente până în acest moment, despre nocivitatea sistemului de notare, despre inexistența în școli a unor echipamente indispensabile unei educații propice, despre lipsa de pregătire a cadrelor didactice, despre analfabetismul funcțional (sau nu) al elevilor ș.a.m.d.

Se discută, în schimb, cu aplomb despre viitor. Despre viitorul luminos al învățământului. De altfel, a devenit un clișeu afirmația conform căreia „cele mai multe materii nu își au rostul pentru că nu pregătesc elevii pentru viitor”. Așadar, problema nu e neapărat prezentul, ci viitorul. Nu „arde” lipsa toaletelor din școli, ci faptul că elevii români nu sunt pregătiți pentru meseriile viitorului. Nu contează că nu există nicio politică constantă care să atragă profesori în mediul rural, important e ca în „viitorul luminat” să existe table inteligente în fiecare clasă, chiar dacă acestea vor fi aproape goale, iar toaletele vor fi tot în curți.

Importantă e pilotarea testării standardizate. Nu contează în ce condiții, nici faptul că decizia e luată de pe o zi pe alta. Improvizăm, ne descurcăm: dacă școlile nu dețin resursele necesare unei astfel de evaluări, se găsește soluția: elevii pot utiliza propriile telefoane.

Uneori, se amintește timid că sunt și câțiva profesori care își fac treaba, câțiva elevi performanți, dar și când se discută despre aceștia, tonul este lamentabil. Nu ei caracterizează „sistemul”. Ei sunt excepția, procentul irelevant.

Nimeni nu poate nega că o reformă este necesară, că o schimbare în bine a anumitor aspecte ar fi binevenită. Însă, tonul multora nu amintește de acela al reformiștilor, ci de acela al profeților veterotestamentari, fără stilistica aferentă, ci doar cu gândul la necesitatea „arderii de tot”. Pare că mulți nu-și doresc reformarea sistemului, ci revoluționarea acestuia – distrugerea „vechiului sistem”, anularea profesorului de tip vechi și înlocuirea sa cu omul nou al clasei digitale.

Poate că înainte de revoluție ar fi necesară o reformă, o îmbunătățire a situației existente, un ton echilibrat care, din când în când, să se străduiască să identifice și unele aspecte pozitive ale „vechiului regim”. Altfel, ajungi să te întrebi cine este de vină pentru dezastrul „unanim acceptat”, unde am fost toți – părinți, profesori, politicieni – în aceste decenii în care sistemul de învățământ s-a fisurat constant, până în pragul prăbușirii. Iar până la marea schimbare, până la „al doilea moment Spiru Haret”, munca noastră, a celor care, într-un fel sau altul am girat „lipsa de relevanță” a sistemului educațional din România, mai are vreun sens?

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Gând la gând… Foarte frumos text! Oare nu s-ar putea intreba, de pildă, cadrele didactice care reuşesc şi în condiţiile actuale sa facă treabă bună cu elevii cum fac şi cum s-ar putea generaliza comportamentele lor? Îi menţionăm aşa trecător, cum bine spune şi textul, iar apoi ne mirăm că, în timp, pleacă şi mulţi dintre ei. Ei sunt uşor de identificat şi poate ei ar trebui să fie experţii şi consilierii din minister. Nu pentru funcţie, ci pentru optimizarea învăţământului cu adevărat…

  2. „Poate că înainte de revoluție ar fi necesară o reformă … să se străduiască să identifice și unele aspecte pozitive ale „vechiului regim”.” – cum spunea si Neagu Djuvara, romanul nu stie sa continue o constructie, trebuie sa darame tot si sa faca de la zero. Cheia progresului e sa inveti din greselile predecesorilor. Daca darami totul fara sa intelegi ce si cum au vrut sa faca, inevitabil ajungi sa repeti greselile lor. Asa se face ca ne invartim in cerc de 30 de ani.

  3. Nimeni nu poate nega că o reformă este necesară ?!

    Mai degrabă obsesia pentru reformă e de fapt principala problemă.

    Niște oameni de bună credință și-ar propune niște obiective și ar explica de ce acele obiective sunt cele corecte și nu altele. După care s-ar putea adopta măsurile necesare pentru a atinge acele obiective.

    În lumea reală există o regulă nescrisă: rezultatele pe care le obține o anumită organizație sunt de fapt scopurile reale ale respectivei organizații. Școala românească angrenează sute de mii de oameni, în mare măsură ea e de fapt chiar societatea românească. Ce rezultate și-ar putea propune? Exportul a 10.000 de medici pe an? Exportul a 20.000 de medici pe an?

    În România nu se pot desfășura activități economice autentice, ”capitalismul de cumetrie” al lui Ion Iliescu s-a transformat în capitalismul de partid și de stat. Are școala vreun rol în a face să meargă mai bine un astfel de sistem? România nu are nevoie de profesioniști, România se bazează pe relații în instituțiile statului. Pentru asta nu e nevoie de multă școală, pentru asta e nevoie doar de multe diplome.

  4. Reforme s- au tot incercat dara fara rezultate pozitive. Cred ca este nevoie de o revolutie in sensul unor schimbari profunde si nu cosmetizari date de fiecare ministru. Toate nivelele de invatamant au nevoie de asa ceva. Ceea ce s-a distrus in Ro au fost examenele pt.liceu si facultate, de aici non selectia si non performanta cvasi generalizata. Plus, multitudinea de univ.si facultati private cu marketing agresiv dar care au probleme de etica, acreditarile fiind date politic si pe functii didactice date politicienilor de la guvernare. Sistemul Bologna cu 3 ani nu a fost benefic, la fel si conexiunea cu piata muncii care a lipsit. Scaderea calitatii invatamantului este un fenomen care se regaseste in mai toata Europa, bantuie o superficialiate construita.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Avram
Andrei Avram
Profesor de Istorie, doctor în Istorie, autor al lucrării „Emil Cioran - de la radicalismul politic la refuzul Istoriei”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro