joi, martie 28, 2024

Ei: Teresa Toranska si stalinistii polonezi

Motto: „Dreptul la proprietate nu a existat dintotdeauna; poti trai si fara simtul proprietatii, nu este vorba de ceva ce nu poate fi depasit”.

Jakub Berman

A incetat din viata, la inceputul lunii ianuarie, o mare jurnalista poloneza, Teresa Toranska, autoarea unor volume esentiale legate de experientele politice din Polonia celei de-a doua jumatati a secolului trecut. Avea 69 de ani, se bucura de un imens respect. Cartea de convorbiri cu figuri marcante ale comunismului polonez, intitulata revelator „Oni” (Ei), publicata si difuzata clandestin in Polonia anilor 80, a aparut in engleza in 1987 in traducerea Agnieszkai Kolakowska, fiica renumitului filosof. Titlul era: „Them: Stalin’s Polish Puppets”. Intre interviurile realizate in intervalul de existenta legala a „Solidaritatii” dintre august 1980 si decembrie 1981, a devenit celebru cel cu Jakub Berman, satrapul ideologic si politic din anii 50, mana dreapta a lui Boleslaw Bierut si omul de incredere al lui Stalin in Polonia, tara despre care dictatorul sovietic spunea ca socialismul i se potriveste precum saua pusa pe o vaca.

Despre Bierut (agent NKVD inca din anii 30) si anturajul sau, ca si despre micul Stalin al Ungariei, Matyas Rakosi, scrie pe larg Anne Applebaum in exceptionala ei carte „The Iron Curtain”. Despre fratii Berman (comunistul Jakub si marxistul critic, sionist de stanga, legat de avangarda artistica, Alfred) a scris Marci Shore in remarcabilul volum „Caviar and Ashes”. Daca in cazul Boleslaw Bierut fanatismul era inseparabil de incultura, la Jakub Berman lucrurile statea exact invers: fanatismul se justifica intelectual prin ametitoare sofisme.

Berman povestea acolo cum, in timpul receptiilor nocturne de la dacea lui Stalin, s-a intamplat adeseori sa danseze vals. La intrebarea jurnalistei daca erau prezente si femei, de pilda Polina Jemciujina, sotia lui Molotov, Berman a raspuns: „Fireste ca nu. Ele doar serveau. Eu valsam cu Molotov”. De fapt, la acea dta, Jemciujina era in Gulag. In timpul dansului, se sopteau lucruri ultra-secrete. Un alt volum s-a intitulat „Noi” si continea interviuri cu personalitati ale „Solidaritatii”. Istoria stalinismului din perspectiva biografica, cel putin in Polonia, implica aceasta clasificare: ei si noi…

Am citit „Oni” in franceza, apoi, de cateva ori in engleza. Stiu anumite pasaje pe dinafara. Nu doar din rationalizarile falacioase ale fostilor potentati, ci mai ales din intrebaril de o acuratete si intesitate morala impresionante. Am citat din carte, in special din interviurile cu Berman si cu fostul sef al revistei teoretice a Partidului Municitoresc Unit Polonez, Roman Werfel, in propriile mele lucrari. Un dialog formidabil este cel cu Stefan Stazsewski, fost inveterat stalinist, trecut de partea revizionistilor marxisti dupa 1956, apoi simpatizant al opozitiei. Pentru devotatii comunisti, Staszewski a fost un renegat. Altii l-au acuzat ca a devenit „liberal” cand a pierdut pozitia influenta in partid. Cartea include un masiv interviu cu Edward Ochab, scurta vreme prim-secretar al PMUP, in 1956, in perioada dintre moartea lui Bierut si revenirea lui Wladyslaw Gomulka pe post de de lider al partidului, apoi, pana la evenimentele din martie 1968, presedinte al Consiliului de Stat. Spre onoarea sa, Ochab s-a opus valului antisemit care a devastat viata sociala si intelectuala a Poloniei in acei ani.

Pasaje din dialogul cu misticul revolutionar care a fost Jakub Berman, un posedat al ideii comuniste, sunt incluse in antologia documentara „From Stalinism to Pluralism”, intocmita de regretatul istoric Gale Stokes (aparuta la Oxford University Press). In fapt, cred ca nu poate fi scrisa o istorie onesta si documentata a comunismului din Europa de Est si Centrala fara a utiliza aceasta formidabila sursa documentara care este cartea „Oni”. „Ei” erau promotorii conceptului stalinist de internationalism, intemeiat pe axioma pietrei de incercare: atitudinea fata de URSS. Asemeni comunistilor din Romania, convinsi ca Basarabia si Bucovina de Nord apartineau Uniunii Sovietice, comunistii din Polonia sustineau „autodeterminarea pana la despartirea de stat” a Ucrainei de Vest si a Bielorusiei de Vest. Patria lor era de fapt URSS, dumnezeul lor se numea Stalin. Nici macar antisemitismul turbat al ultimilor ani de viata ai tiranului de la Kremlin nu a dus la zdruncinarea inflexibilelor convingeri ale acestor posedati.

Teresa Toranska nu afisa o neutralitate placida, un fals non-partizanat. Intrebarile ei erau transante, nu evitau, ba chiar provocau discutii pe subiecte spinoase. Nu urmarea sa-i maguleasca pe cei care au jucat in Polonia roluri asemanatoare cu ale unor Maurer, Chisinevschi, Rautu, Stefan Voicu etc Conversatia cu Julia Minc, vaduva fostului dictator economic din anii 50, Hilary Minc, mi-a readus in memorie rolul unei Liuba Chisinevschi. Interviul ei cu Jakub Berman, piesa de rezistenta a cartii, se termina cu fostul supraveghetor al ideologiei si al politei politice batand vehement cu pumnul in masa si urland: „In final istoria ne va da dreptate”. Cu putine, prea putine exceptii, „ei” nu s-au cait, nu au recunoscut ca au construit un sistem criminal. Sclavi ai Istoriei, cum i-a numit Czeslaw Milosz, au ramas, raman convinsi ca viitorul le apartine.

http://www.thenews.pl/1/9/Artykul/123090,Veteran-journalist-Teresa-Toranska-dies-in-Warsaw

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Toranska. Niciun editor roman nu a fost interesat de aceasta carte pe care o admira si Monica Lovinescu. S-ar fi vazut, daca nu altceva, atunci diferenta imensa intre felul de a intreba al acestei ziariste si cel al echivalentei ei in Romania, Lavinia Betea. Povestile din Cartierul Prinaverii s-a citit cu aviditate, si nu aflam de acolo nimic, nicio intrebare nu e incomoda, iar Pantiusa, cel cu ranga e un bunic blajin si bland.

    De ce Dumnezeu lipseste in intelectualul acesta al nostru simtul etic, pur si simplu, ca nu gasesc alt cuvant? de ce e el atat de rar?
    Ca a crezut sau nu a crezut in el, Dumnezeu s-o odihneasca si pe Toranska. Era foarte foarte tanara….

  2. „Berman povestea acolo cum, in timpul receptiilor nocturne de la dacea lui Stalin, s-a intamplat adeseori sa danseze vals. La intrebarea jurnalistei daca erau prezente si femei, Berman a raspuns: “Fireste ca nu. Ele doar serveau. Eu valsam cu Molotov”.
    Domnule Profesor, scuze, dar eu asta nu o pot crede, mai ales in prezenta lui Stalin. Poate ca Berman a vrut sa-si bata joc de autoarea cartii.

  3. Motto: “Dreptul la proprietate nu a existat dintotdeauna; poti trai si fara simtul
    proprietatii, nu este vorba de ceva ce nu poate fi depasit”.
    –Jakub Berman

    Mi-am permis sa va citez „citatul” domnule profesor, aducand eu mai aproape
    de ceea ce vreau sa spun, extraordinara asta … ineptie.
    Din pacate usl-ul nu s-a inventat in 2012 ci slalomeaza prin istorie in marele
    asta „slalom urias” in care suntem inscrisi totii (de la primul scancet si pana
    dam ortul) de cand e Lumea si Pamantul.
    Din pacate avem de toate, de la cei care sunt complet lipsiti de „bunul simt”
    al proprietatii pana la cei care considera ca este o sinonimie perfecta intre
    „proprietate” si „agoniseala fizica” (stăpânire deplină asupra unui bun;
    (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza
    unui drept recunoscut).

    Ii era suficient (ma gandesc eu) acestui Jakub Berman sa fi deschis (macar)
    „DEX”-ul nostru si ar fi vazut ca „proprietatea” cea mai proprietate inseamna:
    „Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc.
    și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură,
    însușire”.
    Sau, ii era usor sa fii scris in „google” cuvantul „property (disambiguation” si
    poate nu mai murea atat de prost (parerea mea).
    Din pacate, a pierdut ocazia pentru precum vad s-a nascut prea devreme.
    Treaba e … ce facem noi cu ai nostri Bermani (ponta, dragnea, d.constantin si
    alti corlateni, cum ii lamurim macar pe astia sa puna mana pe carte.

    Daca stie si un copil care-s proprietatile fierului, care-s ale lemnului, ce proprietati
    au plantele medicinale, ce proprietati are apa, ce proprietati are aerul, etc de ce o
    fi atat de greu de inteles care-s proprietatile (principale) ale omului?

    • Am ales acest motto pentru ca surprinde originea marii erori a utopiilor egalitariste si colectiviste, deci a socialismului (versiunile soft) si comunismului (in toate versiunile): criminalizarea, demonizarea, infierarea proprietatii private. Povestea a inceput inainte de Karl Marx, dar acesta a formulat rechizitoriul cel mai magnetizant, cel mai virulent, cel mai incandescent la adresa proprietatii private ca sursa a injustitiei, a alienarii, a nefericirii umane. Me refer, fireste, la „Manifestul Partidului Comunist”. Nascut in 1901, Jakub Berman, cum scriu in articol, a fost un ideolog al Partidului Comunist Polonez, neindoios mai scolit si mai subtil decat un Iosif Chisinevschi, dar intretinand aceleasi obsesii. A fost, asemeni lui Chisinevschi, un zelot al stalinismului. A murit in 1984, deci nu mai poate consulta DEX ori Google, dar cei pe care ii amintiti o pot face. O vor face oare? Si, in fond, cu ce folos?

  4. Perfect ales motto-ul, domnule Profesor.
    Nu l-am intalnit pana acum.
    Oamenii care nu au simtul proprietatii sunt cei mai periculosi
    oameni (de fapt, impropriu numiti oameni). In fapt, niste biete
    si gonflabile papusi in care bate inima dar in care nu locuieste
    sufletul.
    Daca n-as sti ca exista o lege a compensatiei care face ca, pe
    cat de mult este capabil sa se inalte omul, pe atat de mult este
    capabila sa se coboare fiinta umana, mi-as fi declarat
    consternarea in fata „filosofiei” acestui Berman.
    Multumesc pentru tot ce faceti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro