În anul aderării la Uniunea Europeană, datoria publică a României se situa în jurul valorii de 17 la sută din PIB, una dintre cele mai scăzute din Uniune și unul dintre puținele atuuri macroeconomice ale țării. Acum, datoria publică a ajuns la circa 50 la sută din PIB – încă un nivel gestionabil, ceea ce, probabil, îi îndeamnă pe decidenții politici să se legene în iluzia că problema nu este cu adevărat serioasă, că ar putea fi rezolvată doar printr-un efort minimal, care poate aștepta încă un an-doi. Nimic nu e mai puțin adevărat decât asta: finanțele publice din România sunt chiar pe marginea prăpastiei, cu un risc sever de a duce în haos economia națională. În contextul geopolitic actual, problema este cu mult mai gravă, iar riscul principal privește direct securitatea națională.
A venit vremea chibzuinţei
Cu un deceniu în urmă, era o amplă discuție despre un concept nou: MTO (medium-term objective = obiectiv pe termen mediu). Era vorba despre cât anume ar trebui să fie deficitul public, pentru ca datoria publică să nu crească. Pentru țara noastră, nivelul considerat adecvat era de 1 la sută din PIB. El a fost aproape atins în 2014, pentru ca, în 2015, deficitul public să coboare la doar 0,5 la sută din PIB. O stare de lucruri foarte bună, care a atras, în mod natural, reducerea deficitului extern la nivelurile cele mai scăzute de după căderea comunismului. Din 2016 încoace, însă, derapajul fiscal a fost tot mai pronunțat; mai întâi, cu valori mult peste MTO, dar încă sub pragul magic de 3 la sută din PIB. Din 2019 încoace, deficitul public a luat-o razna, depășind cam toate liniile roșii care se puteau trage: întâi, intrarea în procedura de deficit excesiv, iar apoi, sub “acoperirea” măsurilor excepționale datorate pandemiei, peste 9 la sută în 2020 și peste 6 la sută în 2021, 2022 și, probabil, și în 2023.
Niveluri atât de ridicate ale deficitului public ar fi putut antrena un derapaj mult mai rapid al datoriei statului. Dar au acționat mai mulți factori care au moderat această creștere: stocul inițial modest al datoriei, dinamica rapidă a PIB, stabilitatea relativă a cursului valutar (care a redus, în termeni relativi, datoria externă), ratele foarte scăzute ale dobânzilor în cea mai mare parte a acestei perioade și, nu în ultimul rând, influxurile nete masive de resurse din partea Uniunii Europene, care au totalizat peste 61 miliarde de euro în cei 17 ani de la aderare.
Doar că o situație atât de favorabilă nu poate dura la nesfârșit. Când datoria publică crește de la 17 la 50 la sută din PIB, presiunea reprezentată de plata dobânzilor devine apăsătoare. Iar asta cu atât mai mult în cazul unei țări care se agață cu greu de un rating de țară din categoria “recomandat investițiilor” – pe treapta cea mai de jos, sub celelalte țări din regiune. Ca urmare, dobânzile pe care le plătim noi la credite sunt mai mari decât ale acestor țări și incomparabile cu cele ale țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. De aceea, o datorie publică de 50 la sută, mai mică decât a Franței și Germaniei, de exemplu, este, de fapt, cu mult mai apăsătoare asupra resurselor publice. De altfel, dobânzile aferente datoriei publice au urcat vertiginos, de la 3,1 miliarde de lei (adică 0,7 la sută din PIB) în 2007, la 9,2 miliarde lei (adică 1 la sută din PIB) în 2018 și un estimat de 31 miliarde lei (adică 2 la sută din PIB) în 2023.
În privința dobânzilor la datoria publică, situația se va deteriora semnificativ și în continuare. Întâi, pentru că vorbim despre un stoc tot mai mare al datoriei publice. Apoi, pentru că dobânzile de pe piața internațională, ca și cele interne, sunt departe de valorile minime din perioada pandemiei și nu avem vreun motiv să așteptăm o reducere a acestora. În sfârșit, pentru că vulnerabilitatea economiei românești este tot mai mare, dependența de piața financiară este în creștere accelerată, iar asta nu conduce în niciun caz la mai multă generozitate din partea creditorilor. Așa încât, dacă ne propunem să continuăm conduita fiscală din prezent, să ne așteptăm nu doar la costuri tot mai mari pentru acoperirea deficitului, dar foarte posibil la o reticență în creștere a potențialilor creditori pentru a-l finanța, ceea ce se va traduce în marje de risc tot mai împovărătoare.
O problemă suplimentară, aproape niciodată discutată, a conduitei fiscale a României este ponderea scăzută a veniturilor bugetare în PIB. După ce la începutul anilor 2000 reușisem, cu chiu cu vai, să ajungem la circa 30 la sută din PIB, veniturile au scăzut până spre 27 la sută din PIB, în condițiile în care media în Uniunea Europeană este de aproape 41 la sută din PIB. De aceea, orice cheltuială bugetară reprezintă o presiune relativă mai mare, chiar la același nivel procentual din PIB. Astfel, plata dobânzilor din 2023 reprezintă deja 7,5 la sută din veniturile bugetului. Chiar o fi puțin?
Am ajuns la un punct în care continuarea acumulării unor deficite publice mari devine foarte costisitoare, iar riscul de a nu mai putea finanța această datorie este departe de a fi unul ipotetic. Chiar reducerea deficitului, de la circa 6 la sută din PIB în prezent, la 3 la sută, să spunem, în 2025, tot va însemna o creștere a îndatorării, ca și a presiunii ratelor dobânzilor. Iar aici nu am luat în calcul în vreun fel deprecierea cursului valutar, care este deocamdată protejat, atât de nivelul ridicat al rezervelor Băncii Naționale, cât și de dinamica PIB. Doar că declanșarea unei crize, fie interne, fie externe, poate schimba peste noapte datele problemei, ceea ce poate avea urmări dramatice pentru noi. Suntem într-un an electoral, riscul de noi derapaje nu este unul ipotetic. Doar că am ajuns într-un punct de unde doar o singură direcţie este acceptabilă: înspre chibzuinţă!
Cum adică deficit structural?
Atenuarea deficitelor actuale este extrem de greu de realizat, întrucât cheltuielile bugetare au un grad ridicat de rigiditate. Nu pot fi scăzute cheltuielile cu pensiile, cu salariile din sectorul public, sau cheltuielile cu caracter social, precum alocațiile de stat pentru copii. Așa cum am văzut, cheltuielile cu dobânzile la datoria publică nu au cum să scadă nici în cel mai favorabil scenariu. Vom avea, de asemenea, creșteri inevitabile ale cheltuielilor de apărare, ca urmare a contextului internațional foarte tulbure.
O veste fundamental pozitivă, și anume reducerea anticipată a ratei inflației, are un efect mai puțin favorabil asupra bugetului, întrucât creșterea nominală a veniturilor se atenuează, în timp ce cheltuielile continuă să crească, fie și prin simpla lor indexare la rata inflației. Iar unele categorii de cheltuieli bugetare, cum sunt pensiile și salariile din învățământ, sunt programate să crească cu mult mai rapid decât PIB-ul nominal. Fără îndoială, o măsură reparatorie din punct de vedere social, dar care duce inevitabil la adâncirea deficitului structural al bugetului.
O teribilă cutie a Pandorei a fost deschisă o dată cu apariția și creșterea explozivă a pensiilor speciale, atât prin numărul celor eligibili, cât şi prin nivelul pensiei. Dintre toate aberațiile pe care această stare de lucruri le generează, fără corespondent în lumea civilizată, este pensionarea înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani, adică în plină maturitate și cu foarte mult înainte de vârsta normală de pensionare. A trimite acasă adulți în toată puterea, cu pensii care sunt de ordinul miilor de euro în fiecare lună, reprezintă o aberație insuportabilă, având consecințe serioase asupra pieței muncii și asupra șanselor de creștere economică pe termen lung ale țării. Unul din riscurile majore ale perpetuării acestei stări de lucruri este afectarea gravă a coeziunii sociale. Ea poate să se manifeste într-o mai mică măsură, atât timp cât economia funcționează, iar veniturile tuturor categoriilor profesionale cresc în continuare. Dar în scenariul unei crize? Analizează cineva în mod responsabil ce s-ar întâmpla dacă, din cauze interne sau externe, se repetă scenariul anului 2010?
O chestiune de securitate națională
Teoria economică recomandă ferm ca politicile publice să aibă un caracter contraciclic. Cu alte cuvinte, în perioadele de creștere susținută să nu existe deficit bugetar, din două raţiuni : să evite supraîncălzirea economiei naționale şi să genereze un amortizor de natură să atenueze efectele negative ale unei viitoare crize. Asta spune teoria economică. Ce am făcut noi? Politicile urmate de autorități au fost, fără excepţie, prociclice: perioadele de creștere economică au fost însoțite de creșterea, nu scăderea, deficitului public; în consecință, nu a existat vreodată vreo rezervă pentru acoperirea unor situații de criză, motiv pentru care, atunci când acestea s-au produs, politicile au rămas, prin forţa lucrurilor prociclice, adică au adâncit efectele de criză.
După părerea mea, manifestarea cea mai pronunțată a acestei stări de lucruri s-a produs în anii 2008-2010. Creșterea economică a fost foarte mare în 2007-2008. Dar deficitul public a explodat și el, până la un neverosimil 5,4 la sută din PIB în 2008. Declanșarea crizei la nivel mondial, neurmată de politici de contracarare în 2009 (deh, urmau alegeri prezidențiale!), a împins deficitul până la 9,5 la sută din PIB. Corecția fiscală a început abia în vara anului 2010, cu o creștere abruptă a TVA și scăderea pronunțată a salariilor în sectorul public, ceea ce a indus recesiune şi declin pronunţat al standardului de viaţă. Abia în anul 2013 deficitul bugetar a coborât sub 3 la sută din PIB, după ani de privaţiuni – care puteau fi evitate, dacă politicile publice ar fi fost mai chibzuite.
Cu un deficit public care pare să nu poată scădea sub 6 la sută din PIB, bugetul pe anul 2024 a fost construit cu un optimism care nu prevesteşte nimic bun. Cum urmează patru rânduri de alegeri anul acesta, este neverosimil să așteptăm adoptarea unor măsuri de politică fiscală semnificative pentru limitarea cheltuielilor și creșterea veniturilor statului.
Situația internațională este însă între cele mai critice din întreaga perioadă postbelică. Avem deja de doi ani un război chiar la granițele României. Situația din Israel, după atacul Hamas din 7 octombrie 2023, rămâne deosebit de tensionată, iar o escaladare a conflictului nu poate fi exclusă din calcul. În acest context, limitarea dezechilibrelor din economie este mai mult decât un deziderat doar economic. El devine o problemă de securitate națională, întrucât în orice moment se poate produce o înăsprire a condițiilor piețelor internaționale. Țările cu deficite mari, printre care ne situăm și noi, sunt cele mai vulnerabile în această situație. Da, avem rezerve valutare ridicate, cele mai mari din istoria țării. Dacă, însă, politicile publice nu devin cu mult mai raționale în cât mai scurt timp, vulnerabilitatea țării crește foarte mult.
Nu voi discuta aici tema, atât de sensibilă, a căilor posibile pentru atenuarea și apoi eliminarea deficitului bugetar structural din prezent. Voi reveni asupra acestei teme într-o altă intervenție. Aici mă rezum la a trage un semnal de alarmă: deficitul bugetar reprezintă de mult timp elefantul din magazinul de porțelanuri; nu doar că acesta poate să le spargă pe toate, dar poate atrage consecințe severe asupra însăși securității naționale.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un articol de meseriaș adevărat ! Sper ca în intervențiile următoare să fie evidențiate și : măsura nr 1 care se impune in acest teritoriu -pentru reducerea deficitului – dar care este ocolită cu obstinație și frica de guvernanți (nici media nu o mai comentează) , pt ca deranjeaza “sistemul” ( citește corupția) : creșterea colectării veniturilor la buget , prin digitalizarea ANAF ( procentul de colectare este un alt tabu ) ; măsura nr 2: creșterea investițiilor (productive)( inclusiv printr-o legislație stimulativă ) , o altă măsură ocolită de “sistem”, pt ca investitorii interesați nu aduc șpăgile cerute , ajungându-se în stadiul “munca deranjează corupția” – rezultă polarizare socio-economică , Fanar curat !
Nu va dati seama cate joburi s-ar pierde daca institutiile statului roman, precum ANAF, ar fi digitalizate? PSD ar pierde alegerile si ar intra in picaj abrupt. ANAFM evidenta populatiei, politie, pasapoarte, etc, etc.
Înainte de deficitul bugetar ar trebui analizat deficitul comercial, respectiv diferența valorică dintre exporturi și importuri. Se va constata că în 2023 am importat cu vreo 35MILIARDE EURO mai mult decât am exportat!!! Unde s-au dus banii? Păi la frații noștri europeni cărora le-am dezvoltat economiile prin plata importurilor și dăruirea aproape gratis a forței de muncă (vreo 3-5 milioane de români lucrează pentru ei….).
NB. Din aceste cauze, pib nominal al României este foarte mic, adică dezvoltarea României este negativ influențată de apartenența la UE….
si vrei sa intram in CSI? mai bine iti cureti ograda de uscaturi si lasa CSI sau „independenta” in pace…
Corect. PIB-ul Romaniei ar fi crescut mult daca eram asociati comunitatii statelor independente adica un fel de Belarus Kargastan si Uzbekistan.
E clar ca daca eram apartinatori sovietici nu se intamplau toate aceste rele…. :-)
Județul,Alba, cu fabrici Bosch și Mercedes, plus Scweinhofer, printre altele, produce 1 milion cutii de viteză Mercedes, importă de 2 miliarde euro și exportă de 2.2 miliarde. Cum naiba? Cu cât vinde cutia de viteze? Rezultat? Salariu mediu pe județ 4000 lei, sub media națională. Cu salariu mediu în industrie sub cei 4000 lei medie. Trăiască și înflorească (M)UE.
Nu inteleg ce vreti sa spuneti. Oamenii din judetul Alba nu traiesc doar ca sa produca piese pentru mari concerne. Oamenii mananca, se imbraca, se incalzesc, isi cumpara mobila si tot asa. Adica, nu importa doar firmele citate de dvs., ci si locuitorii. De fapt, tocmai prezenta acestor companii mari permite oamenilor sa aiba un loc de munca si sa castige. De aceea, ultima dvs. fraza este si grobiana, si prosteasca. Daca nu va place aici, puteti merge acolo unde va place; probabil, Rusia…
Nu intentionez sa sustin cele spuse de Florin Oprea dar faptul ca marile companii vin in Romania pentru ca guvernul tine captivi ( ai marilor companii , ai B.A.S si ai B.A.S.S ) 1.500.000 de cetateni romani prin legiferarea unui salariu minim brut pe economie + subventii imense la punerea in functiune a unor fabrici mari , este o realitate . Toate costurile pentru asigurarea pacii sociale le platesc ….cei care au vocatie la rascoala .
Nu cei nemultumiti de politica tilhareasca a guvernantilor trebuie sa plece din tara ci fix guvernantii tilhari si mincinosi . Incercati sa nu mai faceti trimiteri catre rusia doar ca e la moda in contextul regional . Intre a ne lasa furati de rusia care intra cu tancul violind femeile si furati de occident pe ,,principii” de corectitudine politica ce diferenta o fi ?!
E plina tara asta de parcuri industriale unde sint carati cu autobuze salariati chiar si de la 60 km distanta de domiciliu . O bataie de joc . Oamenii acestia platesc cu timpul lor zilnic ca sa munceasca ( nu sa lucreze ) pe salariul minim ,stabilit prin lege imbecila , la straini . Asta considerati ca este solutia economica si sociala ? Parc industrial in fiecare resedinta de judet unde oferim totul gratis strainilor pentru ca 1.500.000 de romani sa fie slugi pe salariul minim pe economie ? Presupunind ca asta ar fi firesc , de ce nu ar fi firesc si faptul ca cei 1.200.000 de bugetari sa fie platiti tot cu salariul minim pe economie ? Va respect ca om dar nu pot sa fiu de acord cu concesiile ,, political correctness” pe care le faceti profesional ( cu impact asupra vietii poporului roman ) .
@Florin Oprea, @Adrian Popescu
Aveti dreptate. Multe din companiile din Vest „fac shopping” in Europa de Est si alte parti ale lumii in cautarea celei mai ieftine forta de munca pentru gradul de calificare de care au ei nevoie. Multe din aceste companii isi maresc marginile de profit la dublu 1.vanzand mai scump, si dand vina pe inflatie si 2. platind forta de munca cat de iefitin posibil, si dand vina pe competitia din China si Vietnam. Profiturile marite sunt apoi distribuite in marea majoritate catre salariile si compensatiile CEO-rilor si catre actionari prin dividente si prin operatii de „buybacks” care cresc pretul actiunilor detinute de actionari. Bineinteles ca nu mai ramane mai nimic pentru „plebea proletara” care se scoala la 5 dimineata sa ajunga la 8 in fabricele din Alba pe salariul nimim pe economie. Paradoxal, mai exista si posibilitatea distincta, ca din taxele pe care totusi aceste companii straine le platesc la bugetul statului roman, niste bugetari din adminsitratie sa fie platiti 15 salarii (peste medie!) pe an (vezi cazul ANAF-ului). Despre astfel de hazarduri morale faceam aluzie in comentariul meu de mai jos.
Un economist care merita citit cu atentie este Ha-Joon Chang de la Cambridge:
https://www.theguardian.com/commentisfree/2013/nov/07/decent-wages-breadline-economy-no-brainer
precum si cartile lui „23 Things They Don’t Tell You About Capitalism”, si „Bad Samaritans: The Myth of Free Trade and the Secret History of Capitalism”.
Intrabarea este: Ne vindem ieftin sau nu? Cat platesc aceste companii la bugetul statului roman? Poate si vrea statul roman sa negocieze mai bine salariile muncitorilor romani din Alba si restul tarii?
Eu consider ca noi romanii ( de la opinca la vladica ) ne vindem ieftin cind avem in fata straini si /sau interese straine .
Cam tot ce spuneti este gresit, daca nu chiar rau intentionat. Deficitul de cont curent (nu cel comercial, care chiar nu conteaza) depinde de deficitul bugetar, nu invers, pentru ca cererea agregata aduce importurile, nu importurile genereaza cerere agregata. Asta ar putea fi mai subtil, dar afirmatia „pib nominal al României este foarte mic, adică dezvoltarea României este negativ influențată de apartenența la UE” este doar propaganda Moscova, fara vreo legatura cu realitatea. PIB-ul Romaniei este de 360 miliarde de euro. Va las sa cautati cat era in 2006, inainte de a intra in UE si apoi sa vedeti daca a crescut foarte mult sau nu. Incercati si alte surse de informatii, nu doar Russia Today, ca va dauneaza!
Pib-ul nominal al României va fi în 2023 undeva între 320-325 miliarde de euro, de unde ați scos 360 miliarde?
Exportul net se scade din venitul național rezultând pib-ul nominal.
Eu vorbesc de una, Dvs vorbiți, rău intenționat, de alta.
Cererea agregata e mana cereasca pentru guvernanti . Cererea agregata e incurajata prin toate mijloacele media . De ce ? Pentru ca numai niste consumaci grobieni pot creste fluxurile financiare intr-o economie ( ba chiar pot crea fluxuri noi ) fluxuri pe care guvernantii le taxeaza bine ha , ca sa poata avea bugete publice din ce in ce mai mari si mai multe pentru ….tilharire .
De ce nu vor guvernantii sa creasca procentul de contributie la Pilonul al II-lea de pensie ? Caci si asa mare parte din bani adminsitratorii fondurilor private de pensie ( bietii de ei , ciugulitori din mina gvernului ) ii ,,investesc” imprumutind fix guvernantii tilhari , incurajind astfel politica lor tilhareasca .
Daca a crescut PIB , domnule Radulescu , de ce guvernantii nu resesc sa faca auostrazi ( sau macar drumuri expres ) INTREGI ? Sau spitale publice noi ? Tot mediul privat sa puna umarul prin donatii sa faca si spitale , nu ?!
Cresterea PIB trebuie sa se vada in primul si in primul rind in buzunarele mediului privat si apoi in bugetele publice . Ca doar acestea din urma iau nastere din cote procentuale aplicate veniturilor mediului privat . Dar nu , in Romania tilharita de guvernanti cresterea PIB se vede in veniturile bugetarilor , in pensiile speciale si in scaderea virstei de pensionare la cit mai multi bugetari . Sistemul bugetar e plin de statute speciale . Mediul privat are unic statut ; de bun platnic pentru toate ifosele si fandaxiile guvernantilor .
Li se va nazari unora ca as fi inregimentat politic ; nu ma intereseaza politica . Ma intereseaza adevarul . Si pe acesta il sustin . Politica e pentru tilhari .
”Nu capitalismul e problema ci capitalistii caci sunt lacomi”
Dar, se poate si mai rau de atit:
”In capitalism, mai rau decit lacomia capitalistilor este lacomia statului ce rivneste la capitalui capitalistilor”
…cum puteți spune ca dezvoltarea tarii este afectată de” apartenența la UE” ???!!! Ea este afectată de inexistenta unor suficiente investiții productive ( = măsura nr 2 din primul comentariu) ; mulți baroni locali alungă investitorii cerându-le șpăgi pe care aceștia nu sunt de acord să le plătească ; în acest mod, localnicii (care nu pleacă afară) sunt forțați să ajungă slujbași la “stat” ( la propriu și la figurat ), iar la alegeri vor vota bineînțeles cu cei care le-au oferit un loc de muncă , de obicei de culoarea rosie, ca atât poate capul lor ! Astfel se perpetuează specia numită “corupție” mama subdezvoltării.
Foarte just, foarte bine-venit articolul. Felicitări!
Necesitatea unei analize serioase a finanțelor publice este indiscutabila. Oportunitatea aplicării masurilor este in funcție de faza ciclului economic in care ne găsim. Masurile de austeritate, masurile de eficientizare, redimensionările aparatului public trebuie implementate in faza de expansiune. Avantajele sunt multiple, in primul rând nu este un soc pentru consumul total, care sa arunce firmele in faliment, si in al doilea rând cererea de forță de munca este mai ridicata si absorbția eventualilor disponibilizați este mai facila. Implicit, riscul pentru generarea de situații de default la creditele luate de angajații din sectorul bugetar disponibilizați este ceva mai mic, si, creditul este in plina expansiune, deci si eventualele pierderi sunt mai ușor de absorbit, in intervalul de risc acceptabil.
Perioada oportuna pentru masuri de creștere a cheltuielilor bugetare, fie ele ajutoare, fie subvenții, fie majorări salariale, fie expansiune a sectorului public este perioada de recesiune. In acesta perioada consumul suplimentar al statului compensează reducerea consumului privat atenuând declinul economic.
In acest fel, statul nu declanșează el însuși crizele, prin supraîncălzirea economiei (prin deficite exagerate in perioada de creștere).
Dar acestea sunt idei de baza, fundamentale simpliste, adevărata problema este mult mai complicata, unde reduci cheltuielile, cat si in ce fel, unde oferi facilitați, cat, in ce condiții, etc. Problema este complicata pentru ca sistemele economice sunt mult prea complexe pentru a putea identific toate efectele, motiv pentru care, probabil, modificările trebuie sa fie minime, graduale, si foarte atent monitorizate. Adică, slalomul printre porțelanuri e cu dichis.
@dl.Bolos si @dl.Sandu: poate ar fi util sa cititi si asta, pe aceeasi tema a deficitului
Nu fac alte comentarii si las ceilalti stimati cititori Conributors sa comenteze/opineze cum doresc
https://www.zf.ro/eveniment/catalin-dragostin-energy-serv-un-raspuns-pentru-domnul-eugen-22108138
@ dl.Bolos si dl.Sandu, dar si alți Contributors
Comentariul meu se referea la ceea ce susținea dl. Radulescu aici, la aceeași problema dificila a deficitului bugetar
https://www.zf.ro/opinii/eugen-radulescu-bnr-o-situatie-foarte-complicata-cum-iesim-la-lumina-22099362
Care articol e ”mai just” sau ”mai excelent” sau ”mai binevenit” ? ăsta din Contributors sau ăla din ZF ?
Eu nu stiu, si o sa dau cu zaru
Cu zaru’ au dat si cei care si-au adjudecat camasa lui Hristos . Cu zaru’ dau cei care nu au luciditate teologica . Cu zaru’ dau cei care nu isi asuma responsabilitatea unei decizii . Un guvern ce nu isi asuma responsabilitati isi doreste sa guverneze un popor lipsit de responsabilitate . Guvern care cultiva iresponsabilitaea prin sistemul de educatie publica .
Trebuie neapărat reprodus aici un citat din acel articol:
”ca exemplu, în capitalismul chinez, guvernul controleaza piaţa liberă”
Așa înțeleg marxiștii piața liberă: pentru ei, ceea ce există în China sau în Germania e ”piață liberă” 😀
Și dacă ne dă Bruxelles-ul bani să construim Tarnița-Lăpuștești, piața o să fie și mai liberă: mai instalăm prin lege încă 5.000 de eoliene, ca să avem cu ce umple Tarnița, să aibă și soarele ce să evapore din lacul superior.
@nea Harald: nu exista piata libera !…asta e o ideologie !
”…a market is as free as the regulations allow it…”
asa cum BCE controleaza dobânzile, ANRE reglementeaza piata de electricitate, ASF reglementeaza piata de asigurari, BNR reglementeaza piata de capital, si cite si mai cite….
Citeste-l bine pe Marx dar si pe Keynes, Adams, etc., etc. n-o da mereu pe marxism caci, unele din Capitalul au fost preluate și in capitalism
Iar Tarnița e un ”instrument” f. bun de a controla (stiu, suna urit ! dar asta e) exporturile ieftine si importurile scumpe….toti o fac, numai România nu are un astfel de ”instrument”….iar cu evaporatul din lacul superior, …ai auzit si matale ceva, ceva…cu alta ocazie iti voi explica cum e cu evaporatul…iar cu eolienele e problema secundara…”instrumentul ” asta trebuia ROmaniei de prin anii 80 cind nu existau eolienele de care te temi matale…si ne trebuia inca de atunci dar nu la fel de mult ca acum de cind cu ”piata libera”…nu intelegi rolul unei CHEAP, dar, nu e o rusine, si altii , multi de tot, sunt in aceeasi situatie…no harm…
Nu exista piete libere pentru ca guvernele sint pline de incornorati .
@Dragostin
unii dintre noi prin piata libera inteleg o piata care functioneaza liber intr-un cadru precis reglementat, respectiv termenul „liber” se refera la libera concurenta pe criteriile reglementate; daca n-ar fi reglementata, ar fi o piata esuata, acaparata de moguli si interlopi;
inclin totusi sa cred ca neintelegerea e doar o chestiune de terminologie, afara de cazul in care mai stii dumneata unele dedesubturi care nu prea se spun la lumina zilei
…deh…
va citez: „Economia libera (fără intervenții) funcționează ciclic.”
stimatilor domnilor economisti, principiul economiei libere consta tocmai in ajustarea productiei la nivelul consumului, in caz ca apare supraproductie sau deficit de productie; ori de cate ori elefantul intervine in acest autoreglaj nu rezolva problema, ci dimpotriva, o agraveaza, orientand investitorii spre satisfacerea unor false consumuri, cum ar fi excesul de investitii in capitaluri mai sigure (aur, imobiliare), consumul de tigai altfel nevandabile, consumul de servicii altfel neinteresante;
e un reflex de marxism (no offence, mi se mai intampla si mie) sa mai luam in considerare probabilitatea unei situatii de genul celei din 1920: capitalismul nu mai e in scutece si in prezent are toata capacitatea de adaptare la consum, avand suficienta flexibilitate sa se reloce, sa se reprofileze, sa isi planifice si sa isi lichideze stocurile, sa-si extinda sau restranga aria de vabzari, sa promoveze tehnologii noi, sa reduca dependenta de energie si de manopera (cea flamanda de lichiditati) etc; iar daca, spre exemplu apare o productie agricola record, in nici un caz asta nu e motiv de recesiune: economia libera aplaneaza ea insasi extremele;
si daca tot ne raportam la ciclul anterior, sa mai aruncam o privire asupra crizei din 2018; de unde si pana unde e vinovat capitalismul ? e vinovat ca a investit in cererea necontrolata de derivate ? sau e vinovat elefantul care a permis sa derivatele sa fie supraevaluate, prin frauda ? e vinovat capitalismul de crearea derivatelor ? sau bancile, care opereaza cu instrumentele financiare monopolizate de elefant ?
Nu mă credeți pe mine, căutați ce zice un capitalist adevărat, Ray Dalio despre macrocicluri si cicluri economice.
Recesiunea este mecanismul piețelor de a aplana excesele. E vorba mai degrabă de comportamentul de turma si lăcomie individuala cumulata, decât de orice altceva.
Derivatele nu au fost deloc inventate de stat. Toate au început ca fiind ne-reglementate, si au fost reglementate cel mai devreme după prima criza.
Pe de alta parte cine credeți ca finanțează politicul daca nu capitalul?
wiki: „In November 2019, he posted a blog entry stating that excess capital, unfunded social liabilities, and government deficits had created a recipe for disaster”, ceea ce chiar e de crezut;
iar eu traduc asta tocmai prin vicierea capitalismului de catre sistemul bancar; sistemul capitalist e reprezentat de industriasi, sistemul bancar e elefantul;
care elefant inunda piata cu capitaluri false, precum derivatele, care sunt de fapt credite neperformante; nu e relevant cum au aparut derivatele, nici chiar tranzactionarea lor pe piete secundare, la fel cum nu e relevanta circulatia monedelor virtuale, ci expunerea bancilor si sistemului de asigurari;
nu clientii s-au lacomit investind aiurea, ci bancile au investit aiurea banii clientilor; si nu Dacia sau Liberty Steel finanteaza aiurelile guvernamentale;
Ceea ce pare o investiție sigura intr-un context devine un activ toxic in alt context. De exemplu, Titlurile Trezoreriei americane au fost considerate sigure de SVB (Statistic vorbind aveau dreptate) dar, o schimbare a ratei dobânzii de către FED, care trebuia sa stopeze inflația, si dintr-o data tot contextul s-a schimbat, titlurile din emisiunile respective au devenit toxice, adică nu le mai cumpăra nimeni fără un discount semnificativ, discount care a devenit pierderea băncii, si a dus la faliment.
@Bradut Bolos
1. Ati prezentat o explicatie excelenta, cu o mica corectie se impune. De dragul acuratetei si nu al pedanteriei, merita precizat faptul ca titlurile Trezoreriei americane nu au fost, nu sunt, si probabil nu vor fi niciodata „active toxice”. Ca orice activ „fixed income”, titlurile Trezoreriei americane nu sunt 100% sigure, ci poarta si ele o serie de riscuri, cel mai insemnat fiind „interest rate risk” mai ales pentru titlurile „long duration” cu maturitati de 15,20,30 de ani. SVB a dat intr-adevar faliment, dar nici un client SVB nu a pierdut nici un cent pentru ca, in extremis, depositele lor au fost garantate 100% de catre agentiile de reglementare.
2.Un activ este considerat „toxic” doar in situatia cand acel activ nu poate fi vandut pe piata indiferent de cat ar scadea pretul pentru ca cererea de activ in piata respectiva a colapsat la zero (0 liquidity). Exemplul clasic de „activ toxic”/”toxic asset” este cel al MBS-urilor de pe piata americana care au declasat criza financiara din 2008, si care au constituit subiectul filmului „Panical ca Wall Street”/”Margin Call”.
pe de alta parte, chiar si ignorand devalorizarea derivatelor, efectul excesului de creditare s-a resimtit in continuare;
banii produsi prin emiterea derivatelor s-au intors in banci si doar devalorizarea derivatelor si panica au condus la socul retragerilor masive;
interventia elefantului pentru calmarea retragerilor a refacut excesul monetar, care in continuare a condus la scaderea drastica a dobanzilor, pana la incredibile dobanzi negative;
@ Prototipescu
Daca aveti bani pusi deoparte cumparati titluri de stat . Am citit , daca imi aduc aminte bine , ca va fi lansata o noua emisiune pe 15 ianuarie . Adica imprumutati cu bani truditi de dumneavoastra guvernantii care ne mint si ne fura . E o investitie ,,sigura,, . ,,Sigura” pentru ca e garantata la plata de generatiile viitoare . Adica tot cetatenii care trudesc . Asta daca nu vor fi situatii de forta majora ( cataclisme , razboi , ….) . Si da , ele pot deveni active toxice . Nici macar oameni cu studii inalte si nenumarate nu inteleg ca pe lumea asta singurul lucru sigur este moartea .
Ciclicitatea in economie o genereaza politicile tilharesti ale guvernelor . Insatietatea guvernelor . In viziunea multora o economie libera arata ca o vaca imbuibata cu premixuri / concentrate chimice plina de capuse care stau sa plesneasca de satietatea singelui supt din corpul vacii .
O economie libera este aceea in care guvernantii ofera nonsalant subventii grase ( din taxe si impozite luate cu japca legala ) unor investitori care ofera de munca unei mase imense de oameni pe salariu cit sa supravietuiasca . Pentru pacea sociala . Capusele sint ( aproape ) toti bugetarii .
Ce te faci când investitorii vin si cer statului sa-i salveze? Pompează statul zeci sau sute de miliarde, din credite care vor fi plătite de contribuabili. După care, aceeași investitori își trag bonusuri de zeci sau chiar sute de milioane de dolari, si, daca ii iei la bani mărunți, firmele lor nu prea plătesc impozite, pentru ca banii se sifonează prin tot felul de offshore si fundații, si tranzacții ”în pierdere”, sau ca să le zic pe nume, inginerii financiare care au ca obiect ”optimizarea fiscală”.
Lăcomia e lăcomie, poți conta întotdeauna pe ea și pe lipsa de scrupule cu care este satisfăcută.
atata timp cat elefantul creaza o cerere artificiala, cum ar fi de exemplu cererea de derivate, capitalismul se va orienta spre ea, ca asta e treaba lui, sa exploateze orice cerere;
la fel e si cand elefantul investeste masiv in infrastructura pentru a absorbi somajul, cand de fapt elefantul se straduie sa repare portelanurile pe care tot el le-a spart; la costul reparatiei se adauga, pe langa costul investitiei, supradimensionarea capacitatilor de productie si a capitalurilor implicate spre satisfacerea unei cereri temporare; ulterior, cand elefantul va taia finantarea infrastructurii va ramane in „somaj” surplusul de resurse implicat;
capitalismul functioneaza ciclic pentru ca asa ii dicteaza elefantul;
Si guvernul imoral si/sau amoral incurajeaza capitalistul care exploateaza o cerere nefireasca/ imorala / amorala ( derivate , prostitutie , jocuri de noroc , droguri , ….. ) pentru simplul motiv ca acesta din urma genereaza flux financiar pe care guvernantul il poate ….impozita . Iar orice impozit cit de mic si cit de mare ( si de mult ) imbuiba bugetele publice din care se infrupta capusele ordinare de pe corpul social .
Nu știu dacă ați lucrat vreodată în privat. Acolo e invers ca la guvern, acolo problema fundamentală este CUM CREȘTI VENITURILE în condiții de profitabilitate optimă. La stat trebuie, cică, numai să micșorezi cheltuielile în condiții de deficit, veniturile nu contează, la o adică mărim taxele și-i jupuim p’aia din privat. Nu vi se pare că e o ticăloșie?
@ nea Lucifer: din experiența, la privat, urmarești tot timpul tandemul (crestere venituri + scadere costuri)
Asta e calea sigura spre supravietuire in conditiile unor ticalosii
Păi dacă guvernul îți crește taxele nu mai poți face scăderea costurilor decât prin darea afară a salariaților, fiindcă nu întotdeauna îți permiți să crești productivitatea muncii prin retehnologizare.
mda, asa e, dar, daca n-am incotro, ii dau afara si-i ”pun in brate statului” sa le dea ajutor de șomaj…si asa, ”back to # 1”…imprumuturi mai multe sa platim noii someri, caci, pensiile speciale sau salariile la stat sunt tabu
Statul sintem noi cetatenii nu institutiile tilharesti ale statului . Prin urmare somerul ( in plata sau nu ) este in bratele noastre nu in bratele vreunui bugetar tilhar si mincinos . In bratele sistemului bugetar se afla cetateanul cu contract de munca . Bratele sistemului bugetar de afla adinc infipte in buzunarele cetateanului care are contract de munca inregistrat la ITM .
Mie nu ,,mi separe” a fi ticalosie . Chiar este ticalosie .
pai dupa ce-i dau afara pe toti, trag oblonu si pun lacatu…ce naiba altceva sa mai fac ?…ma mut la tara si trec pe agricultura de subzistenta, si cu pensia ce o am + sotia, voi mai supravietui ceva timp
@Bradut Bolos
Problema este complicata pentru ca sistemele economice sunt mult prea complexe pentru a putea identific toate efectele, motiv pentru care, probabil, modificările trebuie sa fie minime, graduale, si foarte atent monitorizate. Adică, slalomul printre porțelanuri e cu dichis.
____
In contextul vitezei fara precedent a evolutiei tehnologice, ca de obicei, castigatorii de maine vor fi cei care stimuleaza investitiile in noile tehnologii de varf, i.e. cresterea productivitatii prin digitalizare (big data, cybersecurity, internet of things, inteligenta artificiala, etc), tranzitie energetica /cresterea eficientei energetice, infrastructura inteligenta, genomics, nanotech, quantum computing, samd. https://www.youtube.com/watch?v=d0DMFadnioo
Pe langa oportunitati si beneficii, transformarile aduc si perdanti (in filmul „The Last Samurai” regizorul Edward Zwic a reusit sa redea episodul transformarii pe intelesul tuturor). Desigur, ideal ar fi ca transformarile sa aibe loc intr-un mod ceva mai gradual, mai lent. Dincolo de idealuri insa, nu putem ignora doua aspecte reale si foarte importante:
1. Tansformarile socio-economice pe marginea evolutiei tehnologice sunt inevitabile;
2. Ca in orice competitie, participantii depun eforturi in consolidarea avantajului competitiv, lasand in urma concurentii mai neputinciosi, mai greoi sau mai reticienti in adoptarea noilor tendinte. Competitia este acerba si neiertatoare, asa cum a fost intotdeauna! In acest context, ar cam trebui sa punem „all in”.
P.S. intr-o lume in care tehnologia evolueaza cu pasi foarte rapizi, cei care aleg sa investeasca in tehnologiile emergente isi asigura un loc in varful ierarhiei. In concluzie, aici in UE este crucial sa ne adaptam acestei realitati cat mai rapid, fara reticiente, nostalgii, etc.
Politicile economice care se adresează problemelor identificate de dumneavoastră sunt politicile de redistribuire sau alocare. Când vorbim de cicluri si si combaterea lor ne referim mai degrabă la politicile de macro-stabilizare.
Reducerea deficitului bugetar se poate face in foarte multe moduri, fiecare cu costuri si beneficii. De exemplu, daca privatizam învățământul de toate gradele, avem o reducere a cheltuielilor de de aproximativ 4% din PIB, si o creștere a veniturilor de aproximativ 2% din PIB. Deci rezolvam aparent problema deficitului. Spun aparent pentru ca apar alte probleme, de exemplu accesul la educație al populației. Probabil undeva in jur de 80% din părinți nu si-ar permite sa plătească studiile copiilor cu salariile existente, deci, fie ar renunța sa aibă copii, fie si-ar lua joburi suplimentare ceea ce ar presupune ca interacțiunea lor cu copii ar deveni minimala, nivelul de stres le-ar reduce dramatic productivitatea si le-ar afecta sănătatea si speranța de viață.
Politic, un partid care ar încerca așa ceva ar fi demolat complet la alegeri, pentru ca romanii vor învățământ gratuit.
Putem lua domeniu cu domeniu si vom vedea aceeași problema.
„politicile de redistribuire sau alocare”
este de apreciat directionarea cheltuielilor bugetare catre investitii, iar in acest dvs. cu siguranta ati putea evidentia cauzele si efectele specifice din perioada Ponta-Dancila, in care am avut si investitii+relaxare fiscala si taieri drastice de la investitii redirectionate catre salarii/pensii;
insa o supradimensionare precum PNRR-ul actual e imposibil, zic eu, sa nu faca „valuri” in economie: ramane sa asteptam urmatorul tsunami;
iar economistii numesc aceste valuri ca fiind „cicluri” si paseaza responsabilitatea in carca sistemului capitalist, care se defineste prin proprietate privata si libera concurenta; in timp ce binomul guvern-banci nu se incadreaza in definitia capitalismului si e de fapt elefantul care face portelanurile sa trepideze cu regularitate ciclica
Am menționat politicile de redistribuire si alocare pentru ca macrostabilizarea e doar una din direcțiile politicii economice. Si nu am menționat ca politica economica este o fracțiune din totalul politicilor publice.
Punctați corect un fapt indiscutabil, PNRR e un tsunami, si, după ce se termina va apărea o situație potențial periculoasa. Nu cred ca este cineva care poate aprecia cate companii si locuri de munca sunt dependente de fluxul imens de resurse care este PNRR, si cate vor rămâne viabile după ce fluxul se oprește. E posibil sa urmeze o criza foarte serioasa.
Crizele sunt de multe feluri. Crizele ciclice sunt doar un caz particular, care este relativ bine documentat. Ciclurile nu au fost inventate de economiști, ci observate de economiști.
@Bradut-Vasile Bolos
Nu ma numar printre adeptii scolii Chicago Boys. Cheltuielile socio-culturale (in special pentru educatie si sanatate) precum si cheltuielile legate de asigurarea ordinii publice (politie, justitie, pompieri, etc) sunt prioritare. In postarea anterioara ma refeream la stimularea investitiilor sustenabile, respectiv la alocatiile de la buget pentru sub¬ventiile pe produse si activitati; subventiile pentru acoperirea diferente¬lor de pret, etc. Caci, pe termen mediu si lung, economiile produc si exporta cam ceea ce au sustinut.
Subvențiile pe produs si pe activități nu prea sunt nici sustenabile, si nici nu cred ca pot fi aplicate. Subvențiile la produse de export cam sunt blocate de importator prin tarife vamale. Subvențiile sunt oarecum acceptabile ca o forma de protecție sociala, dar sunt problematice si ele.
Investițiile publice cu impact economic, cum ar fi cele in infrastructura sunt de departe cel mai bun mijloc de a folosi eficient deficitul bugetar. Problema deficitului e simpla, deficitul este ușor de acoperit din creștere economica, deci trebuie folosit ca sa stimuleze o creștere economica pe termen lung.
Doar cateva exemple:
– Ford Craiova ar fi plecat datorita infrastructurii deficitare (sau turcii ar fi oferit o subventie mai mare pentru constructia unei fabrici noi?), Mercedes ar fi ales Ungaria ca locatie pentru productia modelului B datorita infrastructurii superioare de transport;
– un turist german, suedez sau olandez ajunge greu la Baile Felix, la manastirile Moldovei, sau alte obiective turistice prin tara (putini sunt dispusi sa parcurga 7-9 ore in autobuz pana la urmatorul aeroport, infrastructura feroviara este si ea depasita/praf – nu permite circulatia trenurilor moderne de mare viteza;
– pierderile tehnologice pe reteaua energetica romaneasca sunt in jur de 30% (este depasita de mult) consumul ficarui kWh va fi subventionat la nesfarsit;
– fermierii romani exporta cereale (subventionate) in timp ce peste 60% din consumul carnii de porc este importat din Spania, Germania, Olanda si din alte tari care au subventionat investitiile in crescatorii tehnologizate de porci (unde productivitatea este superioara) si in procesarea carnii- un aspect valabil si pentru alte produse alimentare, incepand cu zahar, ulei, paste fainoase, bulion, biscuiti, etc;
– competitorii asiatici si americani au subventionat cercetarea si productia microchipurilor, bateriilor, servicii digitale, AI si alte ecosisteme de productie a tehnologiilor de varf (cu valoare adaugata mare) samd.
Noi oamenii ( mai ales cei de rind ) nu realizam se transformari socio-economice o sa aduca ,, evolutia ” tehnologica . Deja mincam si bem ,,evolutie ” tehnologica ; la fiecare masa . Mai ales cei din urban .
Articol binevenit insa ma intreb in ce masura poate schimba politica fiscala a guvernului actual. PSD-PNL au gasit formula ideala – de alianta guvernamentala – de a exploata economia in favoarea cleptocratiei care stapineste Romania post-revolutionara. „Fiscal restraint” nu face parte din politica guvernamentala iar se pare ca 50% din electorat inca ar vota pentru ei. In concluzie nu ne asteapta nimic bun.
Politica fiscala a guvernului actual nu o schimba nici dr… adica sarsaila . Poporul roman este anesteziat .
Multumiri pentru amanunte!
Toti stiu situatia, dar nimeni nu face nimic.
Poate ca ar fi fost bine sa amintiti si ce guverne au demarat cheltuielile prostesti.
Si cine a adus pensiile speciale.
Si cine a promis ca ne scapa de ele, dar au „gresit” legea, dind ocazie CCR sa respinga incercarile respective. (Dar de ce se respecta deciziile CCR in domeniu, desi CCR este parte implicata, cand decizia referitoare la referendumul din 2009 nu s-a respectat?)
In afara de greselile noastre, cred ca si institutiile internationale nu sunt suficient de ferme in a stopa cheltuielile nesabuite. Ba… par sa le incurajeze.
Puteti sa spuneti pe ce s-au dus atita amar de banet de la UE? Ca in tara nu se vede nimic construit.
Astept alte articole pe tema!
Sumele net primite de Romania de la UE totalizeaza 61 miliarde de euro. Bani care se regasesc peste tot: in subventii pentru agricultura, in finantarea IMM-urilor, in retele de apa si canalizare, in poduri, sosele si multe, multe altele. „In tara nu se vede nimic construit”? Hai, zau…
Da domnule Radulescu , peste tot . Peste tot in buzunarele celor care au obtinut licitatii in mod onest ( de exemplu ) .
Poduri care se darima , sosele care o iau la vale , retele de apa si canalizare pentru care se sparge asfaltul ( turnat de citeva luni ) zi si noapte ( vara si iarna ) , ….
Ceva construit ?! Da . AFI-uri , Shopping centrer -e , Shopping city-uri , Value center-e , ….. d’astea . A ! Si parcuri industriale unde sint carati oameni pe o raza de 60 km ( dus si intors ) ca sa slugareasca pe salariul minim pe economie stabilit cu grija parinteasca de guvernanti ……
Învățământul și sănătatea intermediate de stat sunt elefantul din magazinul de porțelanuri.
si autostrazi etc; daca statul nu e hotarit sa privatizeze totul… lasa multe brese in sistem, ca apropiatii lor sa suga de la buget; pe urma ne intrebam unde sunt banii
Păi… să le privatizăm…
„Deficitul bugetar este pur și simplu o metodă de confiscare a averii.” – Alan Greenspan.
David Stockman on the Consequences of Abolishing the Gold Standard:
Înainte ca Alan Greenspan (13th Chairman of the Federal Reserve, In office: August 11, 1987 – January 31, 2006) să cadă din căruță în căutarea puterii, poziției, laudei și bogăției guvernamentale, în discursul său din 1966, „Aurul și libertatea economică”, a spus următoarele:
În absența etalonului aur, nu există nicio modalitate de a proteja economiile de confiscarea prin inflație. Nu există niciun mijloc sigur de conservare a averii… Politica financiară a statului social/asistențial/al bunăstării (welfare state) impune ca posesorii de averi să nu aibă cum să se protejeze.
Acesta este secretul sordid al tiradelor politicienilor statului asistențial împotriva aurului. Deficitul bugetar este pur și simplu o metodă de confiscare a averii. Aurul stă în calea acestui proces insidios. Acesta este un protector al drepturilor de proprietate. Dacă înțelegem acest lucru, nu avem nicio dificultate în a înțelege antagonismul etatiștilor față de standardul aur.
„Deficitul bugetar este pur și simplu o metodă de confiscare a averii.” – Alan Greenspan
Oare inflatia nu este tot o metoda de confiscare a averii ?!
Ca daca nu reusesc tilharii sa o impoziteze gras o ….confisca . Il invatati pe cel mai mare tilhar al tuturor vremurilor – guvernele – sa tilhareasca ?
(tentativa de editare, fiindca nu am inchis corect un tag la prima incercare; scuze!)
„Deficitul bugetar este pur și simplu o metodă de confiscare a averii.” – Alan Greenspan.
David Stockman on the Consequences of Abolishing the Gold Standard:
Înainte ca Alan Greenspan (13th Chairman of the Federal Reserve, In office: August 11, 1987 – January 31, 2006) să cadă din căruță în căutarea puterii, poziției, laudei și bogăției guvernamentale, în discursul său din 1966, „Aurul și libertatea economică”, a spus următoarele:
În absența etalonului aur, nu există nicio modalitate de a proteja economiile de confiscarea prin inflație. Nu există niciun mijloc sigur de conservare a averii… Politica financiară a statului social/asistențial/al bunăstării (welfare state) impune ca posesorii de averi să nu aibă cum să se protejeze.
Acesta este secretul sordid al tiradelor politicienilor statului asistențial împotriva aurului. Deficitul bugetar este pur și simplu o metodă de confiscare a averii. Aurul stă în calea acestui proces insidios. Acesta este un protector al drepturilor de proprietate. Dacă înțelegem acest lucru, nu avem nicio dificultate în a înțelege antagonismul etatiștilor față de standardul aur.
https://twitter.com/AlienorAubigne/status/1744743328330195166
Jacques de Larosière a fost director general al FMI între 1978 și 1987 și guvernator al Banque de France între 1987 și 1993:
„Haideți să ne închipuim un moment, pentru a ne face o plăcere, că BCE (La Banque centrale européenne) este banca centrală a Europei (UE). Dar adevărul este că banca centrală a Europei este FED-ul”.
Interesant. :)
Ne inchipuim și noi, un moment, pentru a ne face o plăcere, că suntem mai suverani la capitolul ăsta decât UE? :)
Ai un leu ? Cum l-ai obtinut ? Ai platit impozit pentru el ? Il tii la saltea sau la banca ? L-ai incasat numerar sau prin virament bancar ? las’ ca avem noi grija de leul tau …. Apropo! Cum demonstrezi ca e al tau ? Vi s-a cam suit proprietatea la cap dupa 1990 …..
Un semnal de alarma tras din Sahara. Nu-aude mai nimeni, mai precis nu-l aude cleptocratia FSN-ului reîntregit.
Cea mai importanta cifra din acest articol, cifra pe care o cautam de ceva timp, este costul serviciului datoriei publice care a atins 2% din GDP. Cum creșterea GDP-ului tigrului numit România atinge cam 2% rezulta ca întregul efort economic al tarii pleacă spre exterior (pentru ca, spre deosebire de Japonia, toate imorumuturile României sunt din exterior). Asta înseamnă că șansă de dezvoltare a tarii prin investiții proprii este zero. Muncim ca să plătim datorii. Dacă în 2024 genialul tandem Ciolacu-Ciuca mai fac ceva împrumuturi pentru a finanța promisiunile electorale datoria va creste și ar putea ajunge la 60% din GDP. Cei care se pricep un pic la macroeconomie spun ca atunci când datorita externa atinge 60% din GDP șansă de fi ținuta în frau este extrem de mica. Practic se întra în spirala creșterii continue a datoriei, the debt trap. Cum scăpăm de asta? Tiparim lei precum fac altii mai puternici? Nu ajuta, datoria noastta nu este in lei. Sau il aducem pe Milei sa ne permită sa ne vindem organele pe piața libera. Glumesc, dar nu suntem departe de ziua când se va ivi și la noi un salvator providențial de tip Milei. Și atunci sa te ții sa vezi America de Sud în Estul Europei. Buenos Bucarest.
Eu pot sa fac o comparație.
Chestie de domiciliu. 😄
Deci :
– 1982. Italia. Datoria publică 60 %, presiunea fiscală 32 %.
– pe ce a mers datoria ?
Infrastructura in special. Sistem autostradal cu peste 3.500 km funcționali. Autostrăzi cap- coada o realitate ( A1 si A14 cele mai lungi. 10 ani de construcție pentru fiecare din ele )
– Totalitatea spitalelor modernizate.
– Apa, canalizarea, gazul metan ( importat 90 %) exista peste tot.
Acum trageți linie și comparați cu ce a făcut RO cu 50% datorie publică.
PS.
Interesant că după 1982, Italia are parte timp de 10 ani de o coaliție pestriță de guvernare. Datoria publică creste enorm și rapid dar fara sa vezi nimic din dublarea ei ( 120 % in 1991)
Practic a finanțat clientela.
Trageri linie și comparați cu România de azi.
1.Un articol excelent si un semnal de alarma de la un reprezentatnt BNR (al catelea din ultima vreme?) pe care factorii de decizie din Guvernul Romaniei il vor ignora fara indoiala, asa cum fac mereu din 89′ pana in momentul de fata.
2. Inclin sa cred ca pana cand datoria publica nu va ajunge la un nivel critic ca procent din PIB (75-80%) Guvernele Romaniei, indiferent care ar fi ele, vor continua nestingherite sa mimeze reforma, si sa inregistreze an de an deficite bugetare constant peste 3%, chiar cu riscul degradarii ratingului de tara la categoria „junk”. Din fericire pentru noi, urmatorii cativa ani se anunta ani de crestere economica globala, in care ratele dobanzilor vor scadea substantial peste tot in lume. Cu putin noroc, economia Romaniei va creste mai repede sau cel putin egal cu rata cresterii datoriei publice, si acel moment critic de 75-80% nu se va intampla prea curand.
3.Problemele de finante publice pe care Dl Radulescu le mentioneaza in articolul de fata (deficit structural, colectarea ineficienta si inechitabila, deficit bugetar de peste 3% an dupa an) nu sunt nimic in comparatie cu „deficitul structural” de fibra morala din societatea romaneasca din ziua de azi. Cand societatea romaneasca va renunta la
individualismul tribal si la sistemul de valori falimentar din ziua de azi pe care se hazardeaza sa il urmeze, deficitele contabile din finantele publice se vor reduce de la sine.
Deficitul bugetar si datoria externa exprima dorinta romanilor de a se bucura de bunastarea capitalista fara a renunta la indolenta comunista.
Mergem „inainte”, ca „inainte” era mai bine. N-aveam datorie externa deloc.
Iar „elefantii” nu traiesc in Romania. Ce treaba au ei cu „portelanurile” burgheze din magazinele bogatilor post-revolutonari?!
Crede cineva ca dupa alegeri se vor reduce cheltuielile publice cu salariile?
Deficitul va fi acoperit tot din taxarea ceea ce va duce la reducerea incasarilor pana la urma si iar vor veni alegerile.
Din punctul meu de vedere elefantul este sistemul bugetar . Acesta este prea numeros , prea scump si prea ineficient . Beneficii acordate cu mare usurinta de factorul poilitic , statute juridice si sociale nenumarate si dicriminatorii intre ele dar mai ales fata de cetateanul din mediul privat , ifose chiar autovictimizari . Asta e sistemul bugetar imbuibat cu bani luati cu japca legala de la mediul privat .
Ei bine! Ce zice soțietatea noastră? Ce zicem noi? Iată ce zicem:
– Această stare de lucruri este intolerabilă!
– Până când să n-avem și noi faliții noștri? Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și chiar Austria-și are faliții săi,
– În fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi… Numai noi să n-avem faliții noștri!
– Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!
(aplauze)
**************************************
Ca asa invatam, toti au datorii, chiar ai USA, chiar si Japonia, deci e bine, f. bine. Si mai bine e ca e inflatie, inflatia face datoriile mici.
Nu le poti spune unor capuse sau unor piranha ca a venit vremea chibzuintei. Nu au mecanismul necesar de intelegere.
Incapacitate de plata scrie pe Romania. Intrebarea e daca se va intampla in 2025 sau mai tarziu. Sa vedeti atunci taieri de pensii speciale si de salarii de bugetari.
@Adi Rus: Incapacitatea de plata se va rezolva prin nationalizarea fondurilor de pensii private, vanzarea resurselor naturale si prin impozitarea suplimentara a tuturor celor care nu-si ascund veniturile, indiferent daca vor asta sau nu.
Pensiile speciale si salariile de bugetari vor creste atat ca valoare cat si ca numar. Asta pentru ca nu se opune nimeni.
De scazut, vor scadea pensiile din sistemul public, nesustenabil nici acum. Asta pentru ca pensionarii nu se pot opune, chiar daca ar dori asta.
O solutie simpla pentru pensiile speciale: conform legii contributivitatii, oricine poate avea orice pensie doreste cu conditia sa fi contribuit la ea. Daca ai o pensie de 20000 lei si tu ai contribuit doar pentru una de 2000 lei, atunci sa fii obligat sa platesti diferenta. Aceasta se poate realiza prin plata imediata sau prin scaderea unei sume calculate corect din pensia speciala existenta. Nu se incalca astfel asa zisa lege care spune ca daca ai dobandit ceva atunci nimeni nu-ti poate lua acel ceva…..
Un articol interesant
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-26815026-istoria-morala-politicilor-monetare-fiscale-discutie-valentin-lazea-despre-democratie-religie-consumerism-economie.htm
Romania va intra în incapacitate de plată în momentul in care creditorii vor constata că starea economiei, cuantumul datoriei și situația internațională critică nu le va mai permite să ne imprumute bani (datorita situatiei ,,zonei arabe”, a rezultatului alegerilor din SUA, în care nici UE nu mai poate sa ne protejeze cu garantii sau credite FMI).
Atunci vom ramîne pe cont propriu, in care elefantul va sparge si ulcioarele de lut, nu doar portelanurile…
Am arătat cu numeroase ocazii despre realizarea unui proiect de țară cu obiectivul reindustrializării, iar la sugestia unui economist (de marcă) am publicat o carte de prezentare generală, pe care doresc s-o ofer gratuit celor interesați.
Gestul este un semn de considerație față de autorii articolelor de pe acest portal, avînd nevoie de adresa lor la tel. 0721316019 (SMS) sau e-mail in acest scop.
Nu-i vorba de a-i face reclamă proiectului sau carții, pe care am expediat-o la televiziuni, ziare, posturi de radio, federații patronale, guvern, instituții de sinteză economică, BNR, etc., etc. pentru cunoaștere și (eventuală) apreciere.Nu-i vorba de nici de o evaluare, deoarece acest lucru este realizabil doar de o persoana sau institut care a realizat la rîndul sau un proiect de țară, ca temei de comparație.
Rămîne sa apreciați și să decideți dacă merită sa susțineti un efort de cunoaștere/promovare a unicei soluții la potențialul dezastru, pe care purtatorul de cuvînt al BNR l-a repetat nu odată in paginile publicațiilor economice sau în ,,buletinul de articole al BNR”.
prof. Caliman I. Eugen
„deficitul bugetar reprezintă de mult timp elefantul din magazinul de porțelanuri…”
Dacă este de mult timp și este „elefantul din magazinul de porțelanuri” era de așteptat să se spargă niște porțelanuri pe-acolo. De ce nu s-a întâmplat așa?
Apoi, dincolo de intrările de capital din investiții, de banii trimiși în România de lucrătorii români din străinătate, ori de PNRR etc…
Dați-mi voie să vă spun ceva…Domnul Rădulescu ne spune în esență, cu prudență și urmând manualul de Economie, că economia României este ineficientă. Desigur, este un eufemism, dar aceasta este esența.
Bun! Să ne întoarcem…Deci, în condițiile prezentate [corect] în articol, cu inflație mult peste Eurozonă și cu deficitele substanțiale, cu un șomaj constant, moneda națională are de mult timp o rată de schimb constantă în raport cu valutele de referință. Cum se poate?! Că „nu se pupă” cu ce scrie la manual.
Simplu…O ajută BNR! De fapt, prin politicile sale, monetară, a ratelor dobânzilor, a rezervelor și prin propria rezervă, BNR ajută guvernul României, protejând „de mult timp elefantul din magazinul de porțelanuri…”, care fundamental este de natură politică, să nu fie deranjat.
Creșterea PIB este înșelătoare, căci se referă la bani împrumutați pentru cheltuieli de consum, nu pentru investiții care creeze valoare adăugată în economie. Prin urmare, nu cred că este un argument valid pentru stabilitate și consolidare economică reală – sunt de fapt iluzorii.
Așadar, mă aștept ca un economist cu experiență și apropiat în mod intim de BNR să vorbească despre rolul Băncii Centrale în aducerea României în situația actuală. Slujind guvernul, BNR NU a protejat populația de criză, de dobânzi, de devalorizarea monedei, de sărăcie, ci a sprijinit prin demersurile sale guvernele să se mențină la putere, oricât de „ineficiente” au fost politicile lor economice. La fel face și în prezent.
O astfel de atitudine – domnul Rădulescu știe asta foarte bine, sunt convins – nu a dus nicidecum la bunăstare, cetățenii români fiind cei mai săraci din UE, iar situația s-a cronicizat, devenind în mod natural sistemică. Pur și simplu, rezolvarea problemelor structurale din economia Românească este amânată, fiind „împinsă” în viitor, așa cum a făcut spre exemplu domnul Tăriceanu pe când „economia duduia”. Bunăstare din nimic nu există!
BNR se preface că nu vede că situația în economia românească este și mai complicată acum, dar nu vrea să deranjeze guvernul în prag de alegeri și îndeplinește cerințele acestuia. …Deși știe bine că dezechilibrele economice acumulate generează tensiuni ce vor provoca șocuri cu atât mai mari cu cât dezamorsarea lor este amânată mai mult.
Păstrarea iluziei de bunăstare în rândul cetățenilor (prin menținerea în mod artificial a puterii leului, un șomaj relativ redus etc.) favorizează realegerea actualilor guvernanți. Or, în mod sigur, ei vor la fel de „ineficienți” în continuare, adâncind starea de sărăcie a populației și amenințarea la securitatea națională. BNR nu face politică?! Ba da, astfel face! De peste 30 de ani.
Știți ce-mi doresc de la BNR ? Să stabilească drept obiectiv adoptarea de către România a monedei comune europene. Și să urmărească cu înverșunare atingerea lui, indiferent care ar fi consecințele asupra partidelor și politicienilor aflați la guvernare. Adică, chiar să-și seteze activitatea și țintele înspre binele cetățenilor.
…Nu-mi spuneți, vă rog, domnule Rădulescu că raportul privind convergența menționează că România va adopta moneda comună peste fix 7 ani, căci de mai bine de un deceniu asta spuneți în fiecare an.
Rata de schimb constantă în raport cu valutele de referință o sigura , cu oaresce parcimonie , BNR .
Oameni buni , nu mai saltati la jugulara domnului Radulescu . Dupa o absenta semnificativa domnul Radulescu publica articol si toata lumea il asalteaza …..sau il hartuieste …..
@Constantin
Va inselati. La intrebarea Dvs:
„…în condițiile prezentate [corect] în articol, cu inflație mult peste Eurozonă și cu deficitele substanțiale, cu un șomaj constant, moneda națională are de mult timp o rată de schimb constantă în raport cu valutele de referință. Cum se poate?! Că „nu se pupă” cu ce scrie la manual. Simplu…O ajută BNR!…”
va raspunde chiar Dl Radulescu: 1. „influxurile nete masive de resurse din partea Uniunii Europene…au totalizat peste 61 miliarde de euro în cei 17 ani de la aderare”
la care as mai adauga 2. investiile straine directe, plus 3. banii trimisti acasa de muncitorii romani in toti acesti 17 ani…
O logica simpla de echilibru a cererii si ofertei in piata FOREX spuce ca atunci cand cererea pentru o valuta creste, pretul ei in raport cu alte valute creste, si valuta respectiva se apreciaza. Ceteris paribus, conversia celor 61 de miliarde de euro (plus restul de intrari de capital) in lei a fost factorul care a dus la o apreciere semnificativa a leului in raport cu euro. Ceteris paribus, deficitele comerciale cronice (i.e. importurile mai mari decat exporturile), au condus la o depreciere semnificativa a leului in raport cu euro. Punand cele doi factori unul peste altul, rezultatul net este o rata de schimb EURRON aproximativ stabila 4.5-4.9 in ultimiii 10 ani, fara ca BNR sa intervina activ in a influenta cursul de schimb ( de ce ar face-o?) pentru interesele obscure al nu stiu carui guvern.
@Crivat _ „…va raspunde chiar Dl Radulescu:”
Vă mulțumesc pentru atenția pe care ați acordat-o comentariului meu, dar din grabă, ori poate din neatenție, ați ignorat probabil unele pasaje.
În primul rând, am menționat în text argumentele domnului Rădulescu pe care insinuați că le-am ignorat,,,”dincolo de intrările de capital din investiții, de banii trimiși în România de lucrătorii români din străinătate, ori de PNRR…”.
În al doilea rând, conform declarațiilor Ministerului de Finanțe, în 18 luni de la aprobarea PNRR (2022-2023), statul român a cheltuit 212 milioane de euro din banii oferiți de Comisia Europeană pentru dezvoltarea României, adică 3,3% din suma care este depozitată la BNR. O mai cheltuit ceva mai mult, dar nu mare lucru.
De ce? Pentru că acești bani sunt utilizați pentru plata facturilor după realizarea proiectelor și atât s-a realizat. Prin urmare, nu câți bani din PNRR au intrat în rezerva valutară este necesar să aveți în vedere, ci sumele decontate.
Pe de altă parte, reprezentanții BNR spun că acești bani nu au fost introduși în circuitul de plăți publice, ci fac parte acum din rezerva internațională (valutară) a României, resursă monetară folosită de BNR exact pentru a controla cursul leu-euro, după cum am scris.
Dar, chiar dacă guvernul folosește banii din granturile PNRR, aflați în cont la Trezoreria statului, ca instrument de administrare a lichidității pe termen scurt, după cum probabil ar dori, este tot un sprijin pe care BNR îl acordă guvernului.
Interesele nu sunt ale „nu știu cărui guvern”, ci ale guvernului României, după cum cu claritate am scris, iar principalul interes este câștigarea alegerilor și menținerea la putere.
Din nefericire, interesul partizan al guvernului arareori are în România vreo legătură cu interesul public, al cetățenilor. …Și mă mir că există „simpli cetățeni” care să susțină interesele guvernului, în detrimentul celor publice. Dar, în fine, în România se pot întâlni diverse anomalii sociale, ori se poate ca interesele unor puțini cetățeni să coincidă cu ale guvernanților.
Activitatea BNR a fost, însă, prea mult timp în interesul guvernelor cleptocratice, cu justificarea „stabilității”, adică, a stabilității cleptocrației și menținerea statu-quo.
D-le Constatin,
1,BNR este o institutie nationala, cu ,,libertate” de analiza si evaluare, dar nu si cu decizie economica si capacitatea de a impune deciziile economice, care apartin guvernelor.
Daca cititi in ,,biblioteca” BNR articolele prof. Daniel Daianu privind cauza deficitului bugetar, ve-ti ,,afla” ca dumnealui spune lucrurilor pe nume, adica despre ,,confiscarea” deciziei economice si financiare de catre ,,grupuri de interese” care conduce la acest deficit financiar si netaxarea ,,egala” a subiectilor economici.
In ce priveste trecerea la Euro, ea este imposibila inainte de iesirea din deficitul bugetar si cu starea generala economica-industriala si agrara esuata a tarii la nivelul minimal aferent adoptarii, respectiv la trecerea in cadrul unei dezvoltari industriale sanatoase, de cca. 4-5 la suta anual.
O astfel de crestere economica-industriala si tranzitie la agricultura industriala este imposibila in lipsa unui nou model de dezvoltare, pro-activ, in locul celui actual pasiv, bugetar, indus de un ,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii.
Aceasta realizare este imposibila in lipsa unei cercetari economice-institutionale noi, care sa contureze datele unei noi stiinte economice (a epocii globalizarii pietelor nationale), capabila sa atraga si utilizeze resursele externe de dezvoltare si atragerea masiva a investitori industriali majori.
Oricine stie ca nu poti pretinde realizarea unei ,,masini de tocat carne” fara un ,,proiect tehnic”, care sa cuprinda fazele tehnologice.
Nici tranzitia la dezvoltare si la capitalismul performant nu este realizabila in lipsa unui proiect care sa cuprinda fazele acestui parcurs reformator.
Realizarea proiectului m-a costat 40 de ani de munca, incepind cu studiul tranzitiei URSS si a comunismului la dezvoltare si pina la cea a capitalismului sud american post decembrist din Romania.
Fiind vorba de o dezvoltare economica-industriala a tarii, cercetarea economica (bazata cum se vede pe masuri financiare si fiscale) nu dispune de metode si instrumente de dezvoltare industriala, cercetarea ,,institutionala” fiind cea care ofera posibilitatea de schimbare economica pozitiva.
Ea inseamna ,,reformarea” tarii vazuta din perspectiva stiintelor politice si sociale, ca fundamente stiintifice ale schimbarii institutionale ale proiectului de tara.
Dificultatea si complexitatea realizarii unei astfel de ,,revolutii economice” nu putea fi prezentata si inteleasa decit urmare a unei expuneri (aproape) ,,exhaustive”, atit cit permite o carte de 300 de pagini…
Cresterea PIB este inselatoare, deoarece cuprinde si realizarile intreprinderilor straine, care n-are de a face cu produsul intern al Romaniei, fiind o falsificare politica care sa induca in eroare asupra ,,preocuparii” pentru dezvoltare a clasei politice.De aceea despre un PNB (produs natonal brut) n-au voie sa scrie statisticienii!
D-l Doru arata efectele intrarii in incapacitate de plata, plus ,,nationalizarera” valutei intreprinderilor private si cetatenilor, ca in 1991, sub guvernarea Stolojan!
Pensiile speciale nu pot fi desfiintate, deoarece incalca Constitutia, care va trebui schimbata pentru a le inlatura!
Elefantul NU este sistemul bugetar, ci faptul ca nu este pus la munca, pentru a realiza tranzitia la dezvoltare!Bugetarii sint unica resursa NATIONALA a dezvoltarii, care se vor speti muncind si isi vor merita salariile, numai daca se va implementa proiectul de reindustrializare.Bugetarii sint motorul institutional al dezvoltarii tarilor Vestice bogate!
Pina atunci este bolovanul din spatele economiei private, care se ocupa de frinarea afacerilor si campaniile elctorale!
Asa este d-le Crivat. deficitul bugetar este nimic fata de ,,deficitul structural” al tarii, situat la indicele 74 de nefunctionalitate politica, economica si sociala!El poate fi atacat numai de un proiect national care il desfiinteaza din radacinila sale INSTITUTIONALE, Constitutionale si legislative, cerind un efort national prometeic de iesire din criza postcomunismului stagnant de azi.
D-le PIFu, reducerea deficitului nu este posibila prin nici o alta cale, decit reindustrializarea, care ne ofera prin proiectul de realizare o etapa si ragaz de refacere economica.Prin calea impozitarii suplimentare, s-ar taia drepturi salariale si sociale, iar economia ar sucomba intr-o criza datorata disparitiei profitului investitional si afacerilor, pina la a atinge/ consuma insasi substanta economica-financiata de patrimoniu a intreprinderilor.
2,Asa cum spunea d-l Bradut Bolos, economia este foarte complicata si trebuie gasite solutii graduale, treptate ca sa nu spargem portelanurile, dar daca ele nu s-au gasit de 33 de ani, nu mai exista timpul pentru a ne lungi!Cu solutii treptate, am realiza in viitorii 33 de ani ceeace trebuie sa facem IMEDIAT si in toate DOMENIILE, pentru a iesi din criza incetarii de plati, care bate la usa!
In epoca moderna, tarile sint ,,afacere” nationala, in care asociatii sint populatia, CEO este guvernul si institutiile de analiza economica sint consilierii economici!Asa cum privatii trebuie sa lucreze pentru profit, partidele si guvernul trebuie sa realizeze starea de dezvoltare economica si profitabilitatea pentru popuilatie a activitatii economice nationale!Altfel extremistii si agentii antisistem democratic preiau puterea si destinele tarilor inapoiate economic!Asa ne trezim , fara sa realizam la timp, ca traim intr-o democratie ruseasca, putinista, cu fuhrer la conducerea destinelor noastre!
@dl.Constantin
I,m in !
10=7 is not understood by anybody !
”… It will stay that way as long as Romania can be milked out !…or has something to sell !…”
When 10=0, then, everything will go down back to #0, or, the cow will go to abattoir
https://www.economica.net/se-apropie-scadenta-pilonul-ii-a-facut-plati-de-peste-2-miliarde-de-lei-catre-beneficiari-dintre-care-aproape-jumatate-doar-in-2023majoritatea-au-fost-plati-unice_718155.html
Libertatea de acces la intreaga suma va fi in curind restrinsa de catre cei constipati mintal .
https://www.economica.net/din-15-ianuarie-o-noua-editie-tezaur-dobanzi-neimpozabile-de-pana-la-7-pe-an-la-titlurile-de-stat-achizitiile-online-se-fac-doar-de-persoanele-care-sunt-inregistrate-in-spv_718203.html
Nu pot sa inteleg cum e posibil ca un om intreg la cap sa imprumute din economii personale un guvern care il fura ….
https://www.economica.net/bucuresti-rata-somajului-a-scazut-usor-in-decembrie-2023-la-086_718242.html
Imi tot da media asta exemplu de rate scazute ale somajului … Un guvern intreg la cap ( cu prefecturi , consilii judetene si primarii cu tot ) fac in asa fel ca rate scazute ale somajului sa poata exista pina la nivelul localitatilor cu 20 de mii de locuitori ( de exemplu ) . Dar cum in tara asta nu exista astfel de guvernanti …. Doar publicam articole p’aici si le comentam ….
@Adrian Popescu
https://www.ecb.europa.eu/ecb/educational/explainers/tell-me/html/what-is-a-central-bank.ro.html
” Ce este o bancă centrală? …
aceasta funcționează ca bancă pentru băncile comerciale, influențând astfel fluxul de bani și de credite din economie”
deci daca BNR sau FED sau BCE tin rata dobanzii de referinta la zero sau chiar negativa, bancile comerciale se vor inghesui sa se imprumute masiv la banca centrala si vor acorda cat mai multe credite ieftine; moneda pe care o imprumuta bancile comerciale de la banca centrala este ceea ce depaseste moneda existenta (moneda economisita in depozitele proprii) si reprezinta emisiune de moneda suplimentara.
asadar, nu doar deficitul bugetar conduce la exces de moneda, ci si creditarea excesiva a sectorului privat, prin „credite doar cu buletinul” si „derivate” (=tot credite, acordate cu excesiva usurinta, fara garantii de eligibilitate si cu termene indelungate);
asta este motivul pentru care identific elefantul ca fiind binomul stat-banca si de asemenea, motivul pentru care consider ca si PNRR reprezinta cauza urmatoarei crize in succesiunea asa-ziselor „cicluri”;
@Bradut Bolos
rog sa ma corecteze/completeze economistii daca e cazul;
Eu stiu de ce exista fiecare institutie pomenita de dumneavoastra . Am pareri putin diferite despre modul cum trebuie acestea sa actioneze .
„asadar, nu doar deficitul bugetar conduce la exces de moneda, ci si creditarea excesiva a sectorului privat, prin „credite doar cu buletinul”
Nu prea are sens termenul de exces de moneda in contextul actual in care moneda sub forma de cash este o fracțiune destul de mica din masa monetara. Nu prea cred sa fie verosimil un scenariu in care oamenii sa stea pe grămezi de cash. Majoritatea firmelor, si o buna parte din populație folosesc descoperirea de cont. Prin urmare un flux de emisiune de moneda semnificativ ar cam trebui sa fie aproape instantaneu asanat prin reducerea descoperirilor de cont, si implicit dispariția monedei. Tehnic vorbind e cam greu sa avem exces de moneda din creditare, pentru ca toate creditele de orice tip sunt luate pentru a cumpăra ceva, adică întâi exista cererea de moneda si ulterior se creează moneda prin credit, adică moneda are automat contrapartida in bunuri sau servicii.
Daca te referi la inflație, adică o creștere generalizata a preturilor pot fi o mulțime de cauze, dar, o cauza foarte semnificativa poate fi deficitul bugetar, daca este finanțat din emisiune de moneda. Deficitul bugetar finanțat prin creditare interna nu are deloc efect inflaționist. Cu deficitul finanțat din credite externe e un pic mai complicat. Un aflux de moneda străină (Euro, Dolari) intrat la buget din creditarea externa este de regula convertit total sau parțial in moneda națională pentru a fi cheltuit, ceea ce creste cererea de moneda interna. O buna parte va fi absorbit de banca națională, pentru rezerve, ceea ce cam anihilează pericolul deflației. Ulterior, in etapa de rambursare, statul trebuie sa cumpere valuta. In faza aceasta ar fi risc de inflație, dar, cel mai probabil Banca Națională va vinde din devize pentru a evita un soc de cerere de valuta, si astfel va stopa devalorizarea monedei. Dobânda la creditul extern este însă inflaționistă, dar numai in anumite condiții.
Deci, pe scurt. Deficitul bugetar finanțat din emisiuni de obligațiuni care ajung la Banca Centrala cumpărate prin emisiune de moneda poate fi inflaționist.
m-am referit la „emisiune de moneda suplimentara”, nu la cash;
dau un exemplu;
infiintam un vast program de creditare pentru imobiliare; aproape fiecare familie ia credit si isi construieste cate o vila, palat, etc; bancile comerciale se imprumuta masiv de la BNR pentru a satisface cererea;
pe moment, creditele nu se ramburseaza, fie pentru ca termenul e foarte indelungat (sa zicem 50ani), fie din motive de insolventa; deci banii nu se intorc la bancile comerciale si implicit nici la BNR pentru stingerea imprumuturilor; totusi, palatele au fost deja construite, banii sau dus la constructori, la furnizori, etc si continua sa ramana in economie si sa produca efecte inflationiste, desi nu mai este nevoie de ei; cum definim situatia ? recesiune ? anticiclu ? prabusire economica ?
daca nu vrem astfel de cicluri si sa avem crestere reala, exact cat ne este plapuma, ar trebui ca orice credit sa fie acordat exclusiv din banii economisiti in depozite, nu din ceea ce „fabrica” BNR
Daca vrem o societate capitalista, trebuie credite, preferabil multe si ieftine. Ne trebuie firme profitabile si levier financiar ca sa crească mari si frumoase. Nu prea avem economii suficiente sa finanțeze cat credit e nevoie. Mai trebuie sa învățăm ca se poate da faliment, mai ales daca întâi construiești vila si după aceea averea. Si trebuie un eco-sistem, un fel de șacali care sa recicleze ce rămâne după rău platnici, sau sanitari (daca ai avut acvariu știi ce sunt). Mai avem mult pana sa devenim realmente o societate capitalista, pentru ca încă nu prea avem capitaliști, avem doar oameni bogați. Avem nevoie si de crize, si de cicluri economice, ca sa ne aducem aminte ca iarna e frig, vara e cald, si trebuie sa rezistam si la rece si la cald, si ca daca facem firme care merg in vremuri bune trebuie sa avem firme care sa meargă si când vremurile sunt rele.
La nivel UE se tot discuta (de vreo 10 ani) despre necesitatea Uniunii Pietelor de Capital, progresele sunt insa zero. In foarte multe cazuri, proiectele de dezvoltare a multor companii necesita si capital de risc (equity). In acest context, competitorii au un avantaj – spre exemplu companiile din SUA (incl. cele din Silicon Valley) au WallStreet, comaniile asiatice sunt sustinute cu capital de risc /sub forma de subventii masive, mezzanine capital din partea bancilor de stat, etc.
Referitor la cicluri (business cycle) sunt inevitabile. Statul insa, poate monitoriza cu atentie evolutia si eventual interveni (apeland la parghiile fiscale, monetare, etc) in scopul evitarii unui „hard landing”, precum si in scopul sustinerii unei strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung.
”Ne trebuie firme profitabile si levier financiar ca sa crească mari si frumoase.”
La fiscalitatea actuală din România, nicio șansă. Mai eficientă e câștigarea traiului din bani publici și promovarea ”echidistantă” a tot felul de idei marxiste.
Firmele germane de componente auto au un model care pare să funcționeze: plătesc doar salariile și utilitățile în RO, în timp ce producția pleacă integral la firma-mamă din Germania, iar statul român nu are acces la nimic.
Taxele in Romania nu sunt mai mari decât in Germania, dimpotrivă. Germania colectează 46.7% din PIB, Romania 31.8%. Daca iei taxele si le compari pe rând, nu agregat, Romania are un sistem fiscal mult mai ieftin decât Germania.
Germania oferă alte avantaje, de exemplu creditele sunt mult mai ieftine in Germania decât in Romania, infrastructura este incomparabil mai buna, sistemul legal este mult mai stabil si mai bun, corupția este mai mica.
Modelul pe care îl descrii este perfect logic, dar nu din motive fiscale, ci din motive financiare. Este mai logic sa ia credite din Germania decât din Romania, dar trebuie sa demonstreze venit si cash-flow in Germania pentru asta. Valoarea adăugată finala este probabil distribuita in mai multe tari, cu profitul final probabil extras in Irlanda, daca nu Insulele Caiman sau alt paradis fiscal. In Germania, ca si in Romania de altfel, profitul este calculat exact cat sa nu creeze probleme pentru creditare. Mecanismul este foarte simplu si nu prea are nici fiscul german nici cel romanesc ce sa le facă.
”Taxele in Romania nu sunt mai mari decât in Germania, dimpotrivă. Germania colectează 46.7% din PIB, Romania 31.8%.”
Astea sunt poveștile bugetarilor români. În România există o parafiscalitate uriașă, la care Germania nici nu visează. Dincolo de asta, cât din PIB reprezintă activitatea Lufthansa și cât din PIB reprezintă activitatea Deutsche Bundesbahn? Cât din PIB-ul Germaniei reprezintă activitatea DHL, care acum se află în proprietatea Deutsche Post?
Germania are o economie imensă, iar o firmă germană are spațiu unde să se dezvolte, inclusiv prin investiții în Ungaria și în România, dacă în asemenea țări munca e mai ieftină. Bugetarul român vine cu povești de genul ”Ne trebuie firme profitabile si levier financiar ca sa crească mari si frumoase.”, de parcă România ar putea să dezvolte și ea o Lufthansa sau un DHL, dar numai incompetența antreprenorilor români o împiedică.
P.S. De asta nu încăpem în aceeași țară, n-am nici cea mai mică intenție să mai contribui la bunăstarea bugetarilor români care dau lecții de antreprenoriat.
Exista o diferență intre percepția personala si realitate. De asta de obicei vorbi cu cifre. Nu mă crede pe mine, ca eu sunt cel puțin parțial un bugetar. Poate crezi sursele din care mi-am luat informația. Ar fi interesant sa vad ce părere ai după ce revezi sursele.
https://www.imf.org/external/datamapper/rev@FPP/USA/FRA/JPN/GBR/SWE/ESP/ITA/ZAF/IND
https://taxfoundation.org/data/all/eu/corporate-tax-rates-europe-2024/
https://countryeconomy.com/countries/compare/romania/germany?sc=XE74
https://romania.europalibera.org/a/protest-medici-ambulator/32777686.html
Cresterea economica la care fac referire medicii ,, de familie ” este un indicator statistic . Nu este moral ca guvernul sa creasca salariile ( per total in mediul bugetar sau pe sectoare ori salariul minim pe economie ) pe seama unui indicator statistic . Salariile trebuie sa creasca numai si numai in mediile care au crescut economic .
Pe de alta parte , in anii ce vor urma , cresterile salariale se vor vedea la un numar din ce in ce mai restrins de privilegiati bugetari . Din aceasta categorie guvernul vrea sa scoata medicii ,, de familie ” . Pentru guvernantii tilhari si mincinosi esentiale sint structurile de forta . Aici nu se va opri niciodata marirea salariilor .
Si nu in ultimul rind ; medicul ,, de familie ” vreau sa nu mai fie platit ,,per capita ” . Sa incaseze bani numai si numai pentru serviciul prestat . Nu ii convine ? Sa isi reduca cheltuielile sau sa vinda shaorma . ( de exemplu ) .
https://romania.europalibera.org/a/firme-datoare-la-stat-/32771903.html
,,ANAF recunoaște că aproape 70% din datoriile companiilor deținute de stat nu mai pot fi recuperate”
Pot fi recuperate insa cu mare usurinta datoriile de 100-500 lei ale cetatenilor truditori pe salariul minim pe economie prin poprire pe contul de salariu . Ca sa nu spun ca tilharii pun poprire si pe conturile de pensie …. Fara sa instiinteze in prealabil pe cetatean .
Guvernul cu toate institutiile bugetare sint cei mai mari tilhari ai tarii .