În iulie 802, un elefant pe nume Abul-Abaz își făcea apariția pe străzile înguste, de pământ, ale Aachenului, printre casele pipernicite de lemn, ale târgoveților. Era un cadou din parte vestitului calif al Bagdadului, Harun al-Rashid, pentru împăratul franc Charlemagne, cunoscut și sub numele de Carol cel Mare. Unele surse spun că era primul elefant ajuns la nord de Alpi, de pe vremea când Hannibal băga frica în oasele romanilor cu elefanții lui de război.
Apariția lui Abul-Abaz trebuie să fi stârnit senzație printre sutele de muncitori care lucrau la ridicarea capelei lui Charlemagne, a palatului său, a clădirilor din jur și a marii aule împărătești. Vedeți dumneavoastră, Charlemagne, trecut de prima tinerețe (se născuse în 748), făcuse de vreo zece ani din Aachen reședința sa favorită, atras fiind aici și de băile termale – funcționale încă de pe vremea romanilor -, și de apropierea pădurilor din Ardeni – unde îi plăcea să vâneze -, și de amplasarea orașului – la întretăierea mai multor rute comerciale importante. Așa că, la comanda sa, în oraș se construia în ritm alert. Orașele importante ale imperiului au trimis sute de meșteri, de voie, de nevoie, și tone de materiale de construcție. De la Roma și Ravenna au fost aduse, cale de sute de kilometri, coloane antice, care să fie instalate în măreața capela palatină. Se ridicau edificii peste edificii, care să poată găzdui curtea imperială și oaspeții ei de seamă, dintre care Abul-Abaz a fost, cu siguranță, cel mai neobișnuit.
După 1222 de ani, din palatul lui Charlemagne, din aula imperială și din clădirile administrative adiacente s-au ales praful și pulberea. A rămas însă, aproape neatinsă, capela palatină, în formă de octogon, acoperită cu un dom impresionant. De-a lungul anilor, i s-au adăugat alte capele, un cor gotic, iar intrarea a fost refăcută, cu un turn înalt în față.
***
Am ajuns la Aachen la sfârșitul verii lui 2022, dinspre Dortmund, cu trenul. Guvernul federal german introdusese biletul estival de nouă euro, către orice destinație, iar Deutsche Bahn se căznea să facă față fluxului brusc mărit de călători. Trenul din Dortmund a pornit din start cu o întârziere de o oră, care a dus la o aglomerație infernală înăuntru. Am nădușit, în picioare, pe un spațiu de vreo 30 cm pătrați, agățat cu mâinile de o bară și într-o companie foarte diversă din punct de vedere social și etno-cultural, până la Essen, cale de cam jumătate de oră. Presat, la propriu și la figurat, de situație, am găsit salvarea pe afișajul electronic din tren, care arăta că din Essen urmează în 15 minute o legătură care ducea tot la Aachen. Am schimbat trenul și Germania a revenit la normal, cu o garnitură feroviară impecabilă și pasageri rarefiați. După încă două ore coboram în Aachen.
Orașul de azi, deși nu este mic (cam 250.000 de locuitori) are în zona centrală aerul unui burg molcom, pe jumătate adormit, cu oameni care nu se grăbesc, părând ieșiți la șpațir, pe străzile pietonale pietruite, mărginite ici-colo de biergärten colorate și vesele.
Capela palatină a lui Charlemagne e, firește, principalul punct de atracție al orașului. Intrarea este liberă, dar pentru a avea acces la nivelul superior trebuie să aștepți unul din tururile ghidate, care se organizează de mai multe ori pe zi, cu plecare din fața centrului de informații turistice. Accesul în capelă se face prin Domhof, o piață nu foarte mare, amplasată în fața turnului-poartă al catedralei. Imediat după intrarea în edificiu, capela lui Charlemagne se dezvăluie în toată frumusețea și măreția. Ridicată pe două niveluri de piloni uniți prin arcade, decorată cu coloane și colonete de marmură și acoperită de un dom auriu, îți taie respirația și în ziua de azi. Nu e greu de imaginat ce efect trebuie să fi avut asupra enoriașilor acum peste 1200 de ani. Capela este decorată cu un candelabru masiv donat de împăratul Frederic Barbarossa, pe la 1160. Privind de la podea, în sus, spre dom, din mijlocul octogonului capelei, coloanele de la nivelurile superioare par că țâșnesc din candelabru, pentru a susține cupola aurie. Efectul este copleșitor și participanții la turul ghidat se cufundă în tăcere.
Dincolo de capelă, se află o adăugire gotică, scufundată într-o lumina discretă, filtrată prin vitralii. Aici se află și relicvariul care adăpostește, din 1215, osemintele lui Charlemagne. Relicvariul, de aur, este în sine o operă majoră de orfevrerie medievală. (Împăratul a fost declarat la un moment dat sfânt, dar de un antipapă, nerecunoscut de Roma. Ca atare, sanctificarea sa nu este luată în considerare de Biserica Catolică).
În fine, în galeria de la primul nivel se află tronul lui Charlemagne, un obiect simplu, practic un jilț din patru lespezi de marmură, prinse cu scoabe de bronz. Este, însă, plin de simbolism: pe acest tron au fost încoronați 30 de împărați și regi germani, de la Otto I, în 936, până în 1531.
După așa o incursiune în istoria locurilor, e de înțeles de ce terasele de lângă catedrală sunt pline de turiști care își întind picioarele obosite la o bere și – musai – un wurst.
***
Abul-Abaz nu a dus-o rău în capitala Imperiului Carolingian. Avea locul său în ceremoniile curții desfășurate în aer liber și însoțea armatele france în expediții, dar cu un rol strict decorativ. A fost o celebritate a curții carolingiene până în 810, când a murit. După patru ani, avea să moară și stăpânul său, iar de imperiul pe care l-a clădit avea să se aleagă praful în două generații de urmași netrebnici.
Charlemagne a rămas însă un reper în istoria europeană. Imensul prestigiu de care s-a bucurat a determinat ca numele său în formă germană, Karl, să genereze în limbile slave, prin metateză, cuvântul pentru rege, kral; cam același lucru care s-a întâmplat cu Caesar – țar. În limba română, kral a fost împrumutat sub forma de crai și se regăsește, de exemplu, în numele Craiovei. Pe de altă parte, prin modul în care a reușit să administreze un agregat statal multietnic și să încurajeze dezvoltarea lui culturală și economică e privit ca un precursor al Uniunii Europene.
La fel, Aachen a rămas un simbol al primei perioade de renaștere a Europei, după Antichitate. Nu întâmplător, în 1978, catedrala care s-a coagulat în jurul capelei lui Charlemagne a fost primul monument din Germania introdus în Patrimoniul Mondial UNESCO.
O corectie mica (un fel de cautat nod in papura :-)): 30 cm patrati inseamna de ex. un dreptunghi de 6×5. Probabil ati stat intr-un patrat cu latura de 30 cm…
Aveți, desigur, dreptate. Mulțumesc de precizare.
Mai de curând, tot la Aachen, a fost semnat un tratat între Germania și Franța, tot cu speranța refacerii Sfântului Imperiu franco-german….
Multumim pentru articol! Superb!
As avea doua comentarii:
Ce mult inseamna sa ai o istorie mareata in spate, pe care sa o respecti asa cum merita!
Cam cati romani credeti ca stiu cine a fost Charlemagne, cam cati romani credeti ca au auzit de Aachen. ( atentie la nuanta intrebarii „stiu” – „au auzit”….pentru de auzit cine a fost Charlemagne sigur toti cei care au absolvit un liceu au auzit…..dar majoritatea au uitat destul de repede….ma refer la cei care nu erau analfabeti functional, care oricum nu intelegeau nimic din nimic……dar unii dintre ei au reusit sa promoveze examenul de bacalaureat….oare cum?) Relativ la faptul ca Aachen a fost resedinta imperiului carolingian, nici nu cred ca mai e cazul sa intreb!
Rog comentatorii sa se abtina de la comentarii acide! Pana cand nu vom recunoaste in mod majoritar ca suntem asa cum suntem si care sunt cauzele, ne vom scalda in ceea ce ne scaldam in mod obisnuit!
Un comentariu” bazic”: La anul 800 noi nu existam ca popor; nu ma simt vinovat pentru asta. M-as simti vinovat daca azi as fi mai putin educat decat un -sa zicem – neamtz de aceeasi categorie ca mine. In rest, fiecare cu complexele / frustrarile lui. Multumiri autorului pentru interesanta incursiune in istoria capitalei UE -avant la lettre.
este o intrebarea a mea .
Da’ dvs ce stiti despre Oberpullendorf( localitate din Austria, situata la granita dintre Ungaria si Austria) ? De acolo, daca o iei la drepata catre Eisenstadt, ajungi la Viena. Da’ dvs ce stiti despre Eisenstadt, stiti macar care e traducerea in lb romana a numelui Eisenstadt?
Da’ dvs stiti cum a migrat Aachen de colo colo in disputele dintre francezi si germani asupra Alsaciei si Lorenei?
Daca vreti sa intram si in geografia si istoria teritoriului care azi se cheama Romania (istoria reala, nu aia falsa propovaduita de comunisti), cu mare drag!
Cam incorect spus francezi-germani, pentru ca toate triburile gasite de romani la sud de Rin pana-n Pirinei erau de fapt tot triburi germanice….conform denumirii data lor de catre romani
A propos, acum vreo 40 de ani, pe timpul Bundesrepublik Deutschland, echipa cea mai cunoscuta de fotbal din Aachen, Alemania Aachen, era tare, evolua in prima divizie !!!!!
Mulțumesc de apreciere
Multumiri pentru articolul asta minunat scris ! Am calatorit si eu acum pana acolo :) .
Mulțumesc de apreciere
Germania si cu elefanti https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2024/04/vrem-o-tara-ca-afara.html
Aachen e un mare centru studentesc, de fapt din asta traieste.. are si o f buna fac de aviatie..
https://www.bild.de/politik/ausland/politik-ausland/botswana-will-20-000-elefanten-nach-deutschland-abschieben-87716972.bild.html
„Elefantul” lui Charlemagne este de fapt imperiul sau care se intindea de la Barcelona pana la Belgrad, de la Hamburg pana la Napoli. O forma de organizare statala prin care natiunile europene au reusit pentru prima data dupa disparitia vechiului Imperiu Roman sa convietuiasca fara razboaie intre ele si sa colaboreze pentru respingerea eficienta a amenintarilor externe: fie ca vorbim de marea primejdie a califatelor si emiratelor islamice ce se infiltrasera in peninsula Iberica si in Sicilia, fie de atacurile Imperiului avarilor – precursori ai tatarilor si turcilor de mai tarziu.
Succesul incontestabil al proiectului politic al dinastiei franco-germane a carolingienilor, caruia i s-au alaturat ulterior si alte state latine sau slave, a permis o epoca de mare prosperitate, inflorire culturala si securitate in viata europenilor din acele vremuri. Nu intamplator, prestigiosul premiu care se acorda in ficare an cate unui lider UE pentru cea mai buna activitate in serviciul unificarii europene se numeste Premiul Charlemagne.
Succesul, daca imi dati voie sa completez, a fost :
– al unei performante administarii (cu oameni calficati, profesionisti, buni stapanitori ai limbii si gramaticii – metehne grecesti si romane, cu o populatie alfabetizata intr-un mare procent ;
– a unei bune fiscalitatii ;
– a unei bune tehnici de colectare a taxelor si impozitelor .
Ceea ce se inampla si acum. Extinderea a fost atinsa, iar acum urmeaza implementarea noii administari si colectarii de taxe si impozite (armata unica va costa, codul civil european, va costa, … etc.) . Evident, si atunci, ca si acum, extinderea (va) produce tulburari, care au fost si vor fi linistite, ca doar nimeni in ultimii 8000 ani nu a castigat vreun razboi, impotriva Civilizatiei !
Evident crestinarea (deseori prin forta) a saxonilor si, nu in ultimul rand „Renasterea” Carolingiana, in arte (stil arhitenctonc si stilul romanului) .
NR as fi un pic atent la sintgma „dinastiei franco-germane „, cum as fi atent si la afirmatia redactorului articolului „urmași netrebnici”. Evident ca au partea lor de vina, dar si partea lor de mostenire (faramitarea mosteniri, pentur imperiul farnc, a fost o pacoste, ca si „talentul”mostenibil, de a se omora rudele, intre ele)
Nu o am cu istoria, dar locuiesc aproape de Aachen, unde am fost de f multe ori, mai ales profesional, in relatii cu institutele si firmele de acolo, dar si privat, cineva apropiat mie a studiat acolo aviatia.
Aachen se mai numeste si Aix-la-Chapelle, care e de fapt denumirea latina Aquis (Ablativ Lokativ Plural), adica Aix.
In Aachen un sfert sunt studenti, peste 64000 de studenti, atit la RWTH cit si la alte facultati. Multimea tinerilor produce o atmosfera f placuta,mai ales ca sunt tineri extrem de „normali”, fara prea multi tatuati, IPGT etc. Si preturile sunt mici.
E f greu cu masina, cel mai bine e cu bicicleta, desi iti fura cam o bicicleta pe semestru si nu trebuie sa mergi prea repede ca ajungi in Blegia.
Belgienii din regiunea germanofona considera Aachenul/ Aix la Chapelle ca facand parte practic din acelasi corp administrativ cu Eupenul.
Cei care am vizitat regiunea in urma cu trei decenii gasim ca burgul s-a schimbat dupa afluxul de investitori arabi care au preluat micul comert din preajma centrului istoric. Specificul gastronomic nu il mai reprezinta carnatii si berea germana ci shaorma si ceaiul inadit cu cate o partida de table .
Catedrala este realmente coplesitoare . Incepand cu anul1349 credinciosi din intreaga lume vin in pelerinaj din 7 in 7 ani pentru a se inchina la obiectele sacre din Relicvarul ( Marienschrein) Fecioarei Maria care contine Mantia Maicii Domnului, Scutecele copilului Iisus, Valul cu care a fost infasurat capul Sfantului Ioan Botezatorul si Mantia purtata de Iisus.
Ultimul pelerinaj a avut loc in 2023.
In mod exceptional, in 2021 presedintele Klaus Werner Iohannis a luat contact cu Relicvarul Sacru cu prilejul atribuirii premiului Carol cel Mare , pentru merite exceptionale in
consolidarea constructiei politico- economice a Comunitatii Europeene. Cu un an inainte, pe 4 Martie 2020 in plina pandemie Inaltul Oficial roman primise la Cotroceni si premiul Coudenhove-Kalergi.
Mica localitate pitoreasca cu specific german Monschau se afla la „un zbor de pasare obosita” ( expresie belgiana) de Aachen.
La ultimele alegeri cam toata regiunea incluzand Kölnul, a votat cu stanga.
Este foarte interesant faptul ca in acest moment istoric sunt mai multi etnici romani vorbitori de limba germana, in jur de 800.000 in afara Romaniei, decat in cele doua județele Sibiu si Timisoara.
Intra-devar, exista un elefant in UE care deja a inceput sa distruga finele portelanuri. Lideri precum Carol cel Mare au avut viziune si s-au gandit la viitorul acestui continent, insa astazi cred ca s-ar ingrozi de liderii care conduc UE. Pana si Karl Marx ar fi stupefiat de politicile actuale europene (https://www.dw.com/en/karl-marx-statue-unveiled-in-trier-for-200-anniversary-celebrations/a-43674334). Sunt convins ca daca intrebi vreun comisar european sau vreun eurodeputat sa „recite” o fraza din manifestul lui Marx, habar nu are, insa daca tot se lauda ca sunt marxisti, macar sa-l inteleaga pe Marx.
Charlemagne a primit de la Harun al-Rashid si un ceas acționat cu apa. Un fel de pendula/ceas cu cuc, doar ca in loc de cuc la ore exacte ieșeau niște soldatei. Era pentru europenii ceva de domeniul SF. Pacat ca nu s-a păstrat.
Din nou, unitatea Europei prin forta armelor. (Asa cum Prusia a unificat Germania.) Pacat! Se pare ca prin inteligenta, pasnic, nu se va uni -cu adevarat- niciodata.
Nu uitati rivalitatea dintre Carol cel Mare si Bizant. Si Bizantul avea teritorii europene, desi nu numai.
Iar cand primii vest europeni au ajuns la Bizant (prima cruciada), nobilii bizantini ii priveau dispretuitori pe baronii aia nespalati si nestiutori de carte, dar belicosi nevoie mare.
Cuvintul cheie este Charlemagne . Un fel de Ierusalim european ? O noua arheologie ?
Pot sa zic elefant = India, sau orice alceva…introducem alte premize in cultura europeana ; putem
cauta in genetica continentului si nu ne vom regasi, poate, si poate vom fi dati la o parte . Si astfel un articol care se doreste de cultura generala poate duce la alte rezultate. Nu l-am cunoscut pe Carol (cel cu nu stiu citi centimetrii, dar eu sint mai inalt decit el…) Pace tie cititorule/autorule.
Excelent articol. Multumesc.
Multumesc de apreciere
Referințe culturale: la Alemania Aachen a jucat și fostul nr. 9 de la Rapid, Ion ‘Puiu’ Ionescu.
Imi aduc aminte de Ion Ionescu, facea cuplu in atac cu Dumitriu II la Rapid, extreme Nasturescu pe dreapta si Codreanu pe stanga.