joi, septembrie 21, 2023

Elodiile Realitatii TV

La ora asta toate cotloanele Realității Media sunt pline de schelete. Ea însăși, televiziunea pe spinarea căreia s-au clădit visele de mărire, manevrele de putere, trădările și negoțul conștiințelor, miroase a cadavru. Nici CNA nu pricepe nimic din farsa dedublării managementului, a persoanei juridice, a sediului și sateliților, a licențelor cu valabilitate îndoielnică, așa cum îndoielnice rămân actul propriu-zis de vânzare și falimentul declarat. Sebastian Ghiță-Asesoft/RTV Satellite pe de o parte și Elan Schwarzenberg-Realitatea Media, plus administratorul judiciar Rovigo pe de alta, se întrec în declarații publice pentru a convinge angajații și publicul că dețin ”adevărata” Realitatea TV, că emit pe o frecvență legală și că sunt în regulă. Ghiță joacă tare, anunțând că îi va împroprietări cu acțiunile companiei RTV pe cei când 90, când 400, când 600 de jurnaliști care l-ar fi părăsit pe Elan și Realitatea Media. Elan promite un sediu nou oferit de Willbrook și o viață ca în povești pentru cei care îl urmează. Deocamdată capii programelor sunt la el. Public, războiul pentru preluarea/păstrarea postului se desfășoară în termeni reci ca ”operațiuni tehnice”, ”proceduri administrative”, ”pregătiri operaționale”, ”management” etc. pentru a escamota gravitatea, deruta și mai ales interesele grupărilor din spatele pionilor din joc. Plângerile penale, litigiile de tot felul, apelul repetat la Poliție, ideea de faliment, nesiguranța plăților către furnizori și salariați au însă darul de a produce o neliniște acută în companie.

În acest timp, Sorin Ovidiu Vântu mustăcește în fața bibliotecii sale de cărți achiziționate parcă la metru, asigurând apăsat publicul telespectator într-un interviu pe B1 TV că nu, el nu mai este proprietar și n-are niciun amestec în toate acestea, ci doar ele, ”serviciile”, reprezentate în poveste de recrutul Sebi, au vrut să pună mâna în mod mârșav pe televiziunea sa, din ordin de sus. Ceea ce nu s-a întâmplat datorită vigilenței sale și a feeligului comercial al lui Schwarzenberg. Cu spectrul pușcăriei în față, o cumplită amnezie îl face pe SOV să își uite numele conspirativ ”Nuș” dovedit cu documente și să scoată flăcări pe nări. O singură afirmație, din verzile și uscatele lansate în cele două interviuri tactice ale lui Vântu, merită reluată, fiindcă ea se adaugă unor mult mai vechi suspiciuni și dispute:”Nu cred ca un serviciu de informații își poate permite luxul de a avea un trust de presă. Are deja exagerat de mulți ofițeri acoperiți în presa română”. În 1997 se vorbea despre ”lista lui Severin”, pe atunci ministru de externe, o listă de spioni din lumea politicii și a presei, nicicând dată publicității. Mai târziu, o inițiativă a asociației Civic Media a solicitat deconspirarea jurnaliștilor. Ceva-ceva s-a dat în vileag, dar nu despre ofițeri acoperiți era vorba, ci despre foști informatori ai Securității. Poate îi deconspiră dl. Vântu pe acoperiții săi, de la Realitatea.

Ce se vede pe ecranul Realității TV în tot acest tărăboi? Prin inerție, se transmit aceleași mesaje încărcate cu ”ura sinceră” împotriva președintelui, dezvăluită într-un interviu marca SOV publicat de ziarul Adevărul. Dar acum fără… elan. Fără tragere de inimă. Perspectiva pierderii uriașelor stipendii care au infectat piața muncii în mass-media și au creat o dependență rușinoasă față de comanda stăpânului, mai taie din aplombul înjurăturii împachetate jurnalistic. Diferența nu e mare: politicienii și ”analiștii” invitați dimineața, la prânz și seara, setați pe încăierari și gâlceavă, acoperă astfel deficitul de energie al jurnaliștilor căzuți pe gânduri. Curată angoasă, vorba părintelui lor.

Nici cronologiile conflictului, nici clarificările de licență sau de acționariat, nebuloase și irelevante pentru cei care se uită la televizor, nu explică pentru ce se bat cei doi haiduci ai mediei românești. De ce ar băga Sebastian Ghiță zeci de milioane de Euro să acopere datoriile neplătite de Vântu, de ce s-ar arunca Elan Schwarzenberg cu alte zeci de milioane să ia o televiziune plină de pureci și păcate? Alerte de criză mondială sunt emise din capitalele marilor puteri, se apropie alegerile locale și parlamentare în România. Ce să fie această bătălie, dacă nu un nou asalt pentru capturarea armamentului inamic în pregătirea bătăliei celei mari între Putere și Opoziție.

Clasamentul Forbes pe 2011 al mogulilor media din România confirmă ceea ce ce se cunoaște de mult: niciunul dintre aceștia (câțiva nu sunt decât imputerniciții familiei) nu și-a făcut averea din mass-media, poate cu o excepție, maxim două, ci utilizând mass-media și implicit jurnaliștii, cu voia dumnealor, ca pe un instrument de imagine, presiune, șantaj, negoț politic, captare de voturi, asmuțire asupra adversarului politic sau de piață. Dinu Patriciu (Adevărul Holding) rămâne pe locul 1 în Top 500 cu 2,2 miliarde Euro, Dan Grigore Adamescu (Academia Cațavencu și România liberă) e pe locul 4 cu 950 de milioane Euro, Frații Micula (Național TV, Favorit, N24, ziare locale) și juniorii Păunescu (B1TV, Curierul național, Evenimentul zilei, Capital) cu câte 220 de milioane Euro stau pe locul 15, Camelia și Corina Voiculescu (Antene, Intact, Radio Zu)  pe locul 24 cu o avere de 155 milioane Euro de la tăticu, Adrian Sârbu (CME) pe locul 43 cu 100 de milioane Euro. Iată-l și pe Sebastian Ghiță devenit proprietar media pe locul 65 cu 73 de milioane Euro, alături de Sorin Ovidiu Vântu cu 60 de milioane Euro uitat în top pe locul 80 și, în coada listei, pe locul 432 ”mogulașul”Dan Diaconescu, cum se alinta, cu 9 milioane Euro, de la mama lui.

Articol aparut si in revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Documentat articol. Felicitari. Din fericire, acest post nu are audienta mai mare decat un cvartal de blocuri din Ferentari ( am ales un cartier la intamplare…) – aprox 300.000 de cetateni. Din nefericire, exista oameni valorosi care si-au pervertit inteligenta in a servi o cauza care nu este a lor. Ma gandesc la Emil Hurezeanu, ca sa dau un exemplu ( de data asta chiar la intamplare ) : inainte de 89, ascultam cu fervoare toate emisiunile sale de la Europa Libera. Acum a devenit un instrument de propaganda si atat. Platit! Ce deranjeaza la acest tip de vorbitori nu este inregimentarea politica sau faptul ca servesc niste interese, ci faptul ca-si afirma independata jurnalistica, echidistanta si deontologia. Asta se numeste minciuna. La fel ca si la cealalta statie care dejecteaza in fiecare seara, si la care in mod similar cu Realitatea, invitatii sunt din cadrul trustului, exista acelasi tip de mesaj: folosirea intregului arsenal al dezinformarii: de minimiza, cenzura, trunchia, hiperboliza anumite informatii, de a crea tinte false, etc. Evident totul subsumat scopului: Basescu e rau, guvernul e rau. Noi suntem buni. Realitatea este un post de manele politice cu aceeasi guristi si cu aceleasi viori prost dispuse ( la propriu si la figurat ) Ne-am obisnuit deja cu aceleasi screensaver-uri : Cristina Sincai, Corina Dragotescu, Ciuvica, samd. In actuala structura nu-si va putea depasi nici conditia si nici cota de audienta. O singura mentiune :pozitiva” : au o emisiune numita „Fabrica de stiri”. In mod involuntar spune totul despre aceasta statie: facem stiri, nu difuzam stiri ! Le facem cum vrem noi si le dam asa cum vrem noi ! adica va vindem fake-uri ! La fel ca un magazin din Ferentari ( nu ma pot abtine de la aceasta comparatie ) care vinde ABIBAS si nu Adidas, sau MIKE si nu Nike. Care este publicul tinta pentru un asemenea gen de subproduse? Sunt ieftine, hai cumparati !!! Poate nici nu observati diferenta! E ca si cum ai spune Emil Curezeanu in loc de Hurezeanu ! E gresit? Nu! Marca Abibas desi induce o confuzie, exista! Se numeste concurenta neloiala! Ei si? Uite ca ea exista! Aces post TV, ca si cei ce-l servesc nu sunt decat niste paronime al adevarului. Paronimele realitatii!
    Concluzie: poti minti pe unii odata, poti minti pe altii alta data, dar nu-i poti minti pe toti in acelasi timp!

  2. Imi place sa citesc despre Realitatea, este un fenomen care se va studia la jurnalistica pe viitor. Paralela cu „Emil Curezeanu” este delicoasa. Asta se si intimpla. Fata de antene unde este pur si simplu un closet (ma refer si la iterica aceea de prezentatoare, nu stiu cum o cheama) la realitatea lucrurile sunt mult mai interesante datorita unor personalitati atrase care imi dau o senzatie ciudata, ca atunci cind intra un domn bine imbracat si mirosind foarte frumos intr-o toaleta publica. Dupa ce iese parfumul se va fi dus si va fi imbibat doar de mirosurile locului. Pacat.
    oricum provoc pe oricine are ceva de spus sa vina si sa spuna, sa posteze, sa intre pe forumuri si sa scrie … trebuie amendati cumva acesti oameni, trebuie supusi oprobiului.

    Dan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro