duminică, ianuarie 17, 2021

Elogiu Hertei Müller împotriva nerușinării

Aflat în plină campanie electorală, Octavian Bot, un candidat USL, și-a găsit ca țintă o mare scriitoare originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru literatură, pe Herta Müller. Aceasta afirma la începutul lui decembrie într-un interviu pentru ziarul britanic The Guardian că ”Partidul Comunist (român) și-a luat o nouă față – sunt social-democrați acum. Țara se întoarce în trecut…”. Premoniție confirmată. Ce găsește să comenteze sus-numitul la B1 TV, cu perfidia care l-a perpetuat în funcții și mandate de parlamentar? Zice că o cunoaște personal din vremea studenției de la ”cenaclu”, lucru puțin probabil caracterul restrâns al grupului de limbă germană Aktionsgruppe Banat, că era probabil recrutată de Securitate din moment ce i s-a permis să lucreze ca traducătoare într-o intreprindere și că, până la urmă, nici n-ar fi meritat Premiul Nobel. Exact discursul mincinos și denigrator al Securității al cărei prezență  Herta Müller nu încetează să o identifice azi în rândul mogulilor, miliardarilor de carton și a unor  politicieni.

Din păcate, insuficient informat, moderatorul emisiunii de pe B1 n-a putut contracara afirmațiile nu doar neadevărate dar și revoltător de nedrepte la adresa scriitoarei născute în Nițchidorf, care și-a închinat opera scrisă în germană, limba ei maternă, țării natale. Discursul despre batistă rostit la decernarea Pemiului Nobel, implicit și o laudă a limbii române în care nu a scris dar care i-a îmbogățit germana, include și episoadele umilitoare din cei doi ani de fabrică. Invitată în toamnă la Budapesta de Institutul Goethe, Herta Müller a povestit din nou că refuzul ei de a colabora cu Securitatea și de a plăti cotizația la sindicatul intreprinderii din care nu făcea parte, i-a atras mai întâi evacuarea din birou (”stăteam ore întregi pe trepte, în casa scării, ca să nu mă pună absentă nemotivat și să mă dea afară”, își amintește scriitoarea), apoi concedierea fără preaviz. A fost nevoită să facă pe educatoarea, apoi să dea ore de germană ca să poată trăi. ”N-am vrut să fiu disidentă, e un cuvânt abstract, omul nu vrea să fie dușman al poporului, dar ei m-au categorisit așa și nu aveam ce să fac. Cel mai rău a fost că au răspândit despre mine că sunt informatoare… Mai târziu, când am emigrat în Germania, m-au interogat ca pe o spioană…”, a mărturisit scriitoarea publicului maghiar. A primit ani de-a rândul scrisori și telefoane de amenințare, prieteni ca Rolf Bossert s-au sinucis în mod suspect, s-a temut pentru viața ei iar repulsia față de regimul condus de politruci aroganți, ”umflați cu pompa” cum scria într-o carte care stimulau un oportunism detestabil, o simte și azi și îi recunoaște relicvele.

Adaug o experiență personală, pentru a elogia, împreună cu talentul ei, demnitatea de om și verticalitatea  Hertei Müller: în anii 90 am recuperat dosarul de urmărire al lui William Totok, fost coleg cu Herta și cu mine la Filologia Universității din Timișoara și membru al Aktionsgruppe Banat. Willi Totok a făcut 9 luni de închisoare ca student în 1975 pentru poezii considerate propagandă la adresa orânduirii socialiste (mai târziu CNSAS avea să găsească o complicată recrutare a sa fără elemente de poliție politică). În dosar se găsesc declarațiile prietenilor săi, studenți, tineri scriitori. Dintre toate declarațiile, niciuna nu este atât de intransigentă și fără urmă de compromis cu anchetatorii ca aceea a Hertei Müller care întoarce rechizitoriul împotriva celor care o interogau. ”În decurs de-o săptămână, în biroul meu a venit de trei ori, dis-de-dimineaţă, un bărbat uriaş, ciolănos, cu ochi albaştri sclipitori – un colos de la Securitate. Prima oară m-a tratat cu insulte stând în picioare, şi-a plecat. A doua oară şi-a scos canadiana, agăţând-o de cheia dulapului, şi s-a aşezat… A treia oară când a venit, s-a aşezat, iar eu am rămas în picioare, căci îşi pusese servieta pe scaunul meu. N-am îndrăznit s-o iau de-acolo şi s-o pun pe jos. M-a insultat tratându-mă de proastă îngrămădită, de puturoasă… A-mpins vaza cu lalele până-n marginea mesei, în mijlocul mesei a trântit o foaie albă de hîrtie şi-un pix. A răcnit: Scrie!…”, își amintește scriitoarea. Așa arătau întâlnirile ”prietenoase” despre care vorbea candidatul Bot.

Nu mai contează dacă Octavian Bot a fost sau nu reales, în pofida eforturilor câtorva televiziuni, numărate pe degetele de la o mână, de a informa corect publicul despre biografia candidaților. Nici nu se vede în eluviunea de penali, circari, turnători, șpăgari, plagiatori și semialfabetizați trimiși acum în parlament. Realitatea TV îl numise pe Bot ”părintele traseiștilor” în emisiunea ”Dosar de candidat” (una dintre cele mai necruțătoare și totodată utile alegătorilor vigilenți) pentru isprăvile de a fi trecut pe la șapte partide, de a fi scuipat sistematic acolo unde înainte a lins, pentru nerușinare. ”Exagerează, în fond era prietenă cu sistemul”, mai comenta ”catindatul” la semnalele Hertei Müller. Insinuările lui confirmă regresul spre trecut, întoarcerea la trista epocă a demolării valorilor.

P.S. În goana unui zapping de seară pe canalele ocupate cu alegerile, am văzut ce înseamnă angajarea sinceră, până la sacrificiu, a omului de presă în cauza politică: Dana Grecu, antenista capabilă să înfigă cuțitul în oricine n-ar fi fost de partea USL și a stăpânului Felix, avea ochii în lacrimi de fericire în dialog cu cinicul Dragnea, care anunța nu doar victoria ci și exterminarea opoziției de orice fel. Donatorii sunt rugați să trimită batiste la Antena 3.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

    • # opinie

      linkul catre criticatac – nu aduce nimic nou ; este plin de locuri comune , ideologizate(comunismul e doar o poveste, muller exagereaza,etc).
      ah, intamplator aceste locuri comune generau drame teribile in epoca.
      acum , drama autorilor de pe criticatac este de ce trebuie sa isi achite creditele la banci.

  1. shtiu ca nu place,dar poporul ala e cunoscut de hot,fara caracter si jmecher.
    de aceea,acei membri din popor care nu se conformeaza sint expulzati de majoritate

  2. Nesimtirea violenta a politrucilor „umflati cu pompa”, frumoasa metafora, este fara margini. In tinerete, de multe ori am fost martor la comportamentul unui activist de partid comunist atunci cand se intalnea cu oameni obisnuiti. Scrasnea tot timpul din dinti. Uitati-va la Victor Ponta atunci cand prezideaza sedintele de Guvern. Acelas teribil „scrancet „din dinti se vede pe fata lui. De unde oare l-a invatat?

  3. ”Partidul Comunist (român) și-a luat o nouă față – sunt social-democrați acum. Țara se întoarce în trecut…”. Premoniție confirmată.
    Superb, naucitor. ce s-a confirmat si cum, doamna Brindusa ? Pentru un profesionist al cuvantului aspirand sa fie un raportor de luat in consideratie al realitatii si un formator de opinie discursul dvs. este prea zglobiu. Mai usor cu concluziile, doamna. Un minim filtru al gandirii exista in orice cititor.

  4. @criticataci si tot felul de alti critici

    Critici intemeiate de pe la intelectualii de la criticatac ? Asta ar fi de ris daca nu de plins! Astia care-s nascuti prin URSS (born in USSR ?), teoreticieni strimbi care scriu despre „Iluzia anticomunismului”, cind oameni ca Hertha Muller, Ana Blandiana si Doinea Cornea pe linga multi altii, sunt dovezi vii a ceea ce insemana sa fii anticomunist, si nu „dizidenti” de underground de pe unde multi viteji se arata astazi, scrietorasi de doi bani, de importanta locala(!), au nerusinarea sa-si dea cu parerea despre valoarea international recunoscuta a unei Hertha Muller, materializata prin suprema distinctie a Premiului Nobel, fel de fel de alti frustrati ,de altfel plini de titluri academice si hirtii pe care nu le citeste nimeni ( cu exceptia studentilor fortati sa le cumpere pentru mai stiu eu ce examen inventat de marii „ginditori” pe la universitati dintre cele mai „prestigoase” din Romania, da’ nici in primele 1000 din lume!) au neobrazare sa-si dea cu parerea despre scriitoare Hertha Muller, invitata sa tina conferinte pe la tot felul de conferinte si simpozione dintre cele mai elitiste la nivel international, si tot felul de altfel de omuleti teoretizind despre demnitate, caracter, coloana vertbrala si curaj, fara sa fi trecut in viata lor prin situatii limita, ori sa-si fi petrecut ani din viata in comunism, FARA sa faca compromisuri, cinstiti cu ei insasi pina la capat, au tupeul infam de a pune la indoiala frumusetea caracterului acestei mari doamne? Pe hirtie sunt toti super-oameni , plini de virtuuti si cunostinte despre orisice , in viata reala e mai greu…unde ceea ce faci sau ce si cine esti, e masurabil si cantitativ si calitativ la modul cel mai obiectiv…Suntem unde suntem ca natie, pentru ca n-am avut mai multe Hertha Muller, mai multe Doina Cornea sau mai multe Blandiene, si ma refer desigur numai la latura etica si morala, excluzind expertizele si talentele domnelor in cauza (desigur deloc neglijabile)…si mai putini lumpeni proletari (si atunci si acum, chiar daca au folosit condeiul si nu tirnacopul), si oameni fara curaj si mai mult, fara caracter…
    O sa vedem noi daca instinctul doamnei Hertha Muller, or al doamnei Armanca e gresit sau nu cit de curind…si desi suntem sub monitorizarea atenta a UE, cit de curind a sa intelegeti si dv. afirmatia Herthei Muller (pacat ca n-ati inteles pina acum, da’ omu’ cit traieste invata, chiar daca nu exista aptitudini) „Partidul Comunist (român) și-a luat o nouă față – sunt social-democrați acum. Țara se întoarce în trecut…” cit si contrapunctul doamnei Armanca:
    Premoniție confirmată! De parca nu stiti cine-i ion iliescu, gainarul de nastase, ca si toti ceilati trepadusi de prin pdsr, care au acceptat sa aibe asemenea sefi si idiologi, si inca accepta…

    • Toasu’ Guardian. Lumea aia in care nu ai voie sa iti dai cu parerea despre altcineva, oricine ar fi, a disparut in 89′. Sau mai bine zis atunci atitudinile de felul asta au incetat sa fie ridicate la rangul de politica de stat. Pentru ca altfel reflexe ca astea inca sint printre noi. O dovada e si expunerea lu’ matale. Sinteti un exemplu bizar de folosire a limbajului de lemn in slujba „noilor cauze de dreapta” si un talent inascut in reducerea dezbaterii la infierarea parerilor opuse.
      Despre instinctul si premonitiile din articol doar atat : „partidul comunist si-a luat o noua fata – sint social-democrati”, „tara se intoarce in trecut” sint afirmatii goale de continut, nu stie nimeni care este continutul in fapt al premonitiei, cum vom putea constata ca s-a confirmat, ce anume s-a confirmat. In schimb rolul cert, rational al afirmatiilor este de a crea o asociere negativa intre social-democrati si comunism, de a crea impresia asta in cei care asculta.
      Si atat. Adica o incriminare goala de continut.
      Mai povestiti-mi despre dizidenta motanului Arpagic – este sublim.
      Lasand la o parte numeroasele exemple de membri ai elitei romanesti interbelice morti in inchisorile comuniste, lasand la o parte exemplele de dizidenta reala oferite de poloneji, chiar in peisajul romanesc exemplul de dizidenta al Hertei Muller este unul care nu iese din destinul comun. Mult mai interesanta pentru stabilirea dreptului la opinie corecta este experienta interactiunii Hertei cu mediul intelectual romanesc.

      • Si cine v-a oprit sa aveti opinii, ori pe socialistii de la criticatac? Ceea ce cer eu e un pic de decenta, fata de o persoana, care a dovedit de-a lungul unei vieti caracter cum putini au ca si talent, pe linga care criticii dumneai sunt punctiformi. Daca modele dv sunt alde vasile ernu, si tot felul de alti aparatori ai socialismului, e optiunea ca si problema dv , totusi ce v-as ruga eu, e sa nu mai folositi lexicul komunist pe-aici, cu „tovarasi” puteti sa va adresati „indelectualilor de stinga nascuti fara voia lor in urss, da imbratisind doctrina urss cu buna voie si nesiliti de nimeni.

  5. Atata timp cat domnul respectiv nu sponsorizeaza fundatia care acorda Premiul Nobel si nici nu face parte din comisia care hotaraste cui sa-l acorde, nu are decat sa macane cat vrea pe gramada lui.

    Nu inteleg cum poate cineva sa ia in considerare aceasta opinie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.