miercuri, iunie 19, 2024

Elon Musk vrea să salveze libera exprimare. Numai să n-o facă praf

Achiziția Twitter de către Elon Musk ridică o problemă foarte interesantă, politic și filozofic: libertatea de expresie devine o valoare de dreapta. Asta e ciudat, în condițiile în care acest principiu a apărut în Atena antică și a fost consacrat de Iluminiști ca un drept și un instrument democratic, anti-oprimare. Va renunța Musk la o parte din restricțiile de conținut ale Twitter? Poate. Dar dacă da, va crea ceva mai bun decât ceea ce e Twitter azi? Poate că nu.

Musk a declanșat un val de îngrijorare atunci când a menționat, în mod repetat, libertatea de exprimare ca principal motiv al achiziției sale. E de înțeles: acest drept (free speech, în engleză) e exact mantra celebrităților de dreapta, atunci când acestea își pun în circulație teoriile bazate pe „fapte alternative”, dezinformarea și propaganda, pe rețele.

În epoca Web 2.0, libertatea de exprimare a fost transformată în armă de destabilizare a alegerilor și a opiniei publice. Asta e un lucru știut. Cum de nu înțelege acest gen de îngrijorare cel mai de succes businessman din lume?

„Time Magazine” are un articol interesant pe această temă, conform căruia lui Musk îi pasă mai puțin de astfel de lucruri, din cauza formației pe care o are. „Titanii tehnologiei au adesea o înțelegere diferită a discursului decât restul lumii fiindcă cei mai mulți sunt ingineri, nu scriitori sau cititori, iar lipsa unei educații umaniste îi face mai puțin preocupați de nuanțele sociale și politice ale liberei exprimări”, scrie Charlotte Alter. Într-un sens, pentru ingineri și programatori, dezinformarea e tot informație.

Silicon Valley, care s-a născut dintr-un ADN contestatar, s-a considerat la origini o mișcare de potențare a maselor (relativ) educate. Și chiar este asta, în mare măsură. Așa că libera exprimare este o cauză seducătoare pentru mentalitatea Silicon Valley. Dar, în același timp, e seducătoare și pentru că e un principiu autosuficient, ca ideile primitive din matematică: ceva total conținut într-o formulă, pe baza căruia poți construi altceva, mult mai mare. Nimic complicat în sine.

*

S-a spus nu o dată că marea problemă a rețelelor sociale dominante de azi, ca Twitter sau Facebook, e că sunt în același timp platforme de exprimare și publisheri. Pentru nespecialiștii în media, publisherii sunt entități fizice sau juridice care își asumă răspunderea morală a conținutului pe care îl propun. La origine, platformele au fost construite pentru a permite și cataliza libertatea de exprimare. Sunt succesorii forumurilor phpBB, care la rândul lor se trag din Bulletin Board System-urile anilor ’80: comunicare și schimb de idei, pentru cât mai mulți. În ziua de azi, asta înseamnă că miliarde de utilizatori trebuie catalizați, le trebuie satisfăcute nevoile, cu funcționalități foarte diverse și o experiență de utilizare perfectă. Toate acestea permit exprimarea. Și, apropo, a permite exprimarea e exact ceea ce platformele își doresc din punctul de vedere al business-ului, fiindcă succesul se măsoară în numere foarte mari de utilizatori.

Știm însă unde duce asta. Toate funcționalitățile rețelelor, puterea lor de amplificare, pot fi – și sunt – folosite extins pentru propagandă și dezinformare. Iar asta creează nevoia moderării energice, dincolo de nivelul pe care îl cer legile democratice anti-discriminare și anti-incitare. Se justifică acest lucru, în principiu?

Atât Facebook, cât și Twitter, tind să găsească sugereze că da, ca dovadă decizii ca excluderea lui Donald Trump de pe ambele platforme sau sistemul de moderare stupid și lipsit de eficacitate pe care Facebook se tot chinuiește să îl pună la punct. Asta înseamnă că Facebook și Twitter au devenit altceva decât platforme de exprimare (total) liberă. Au devenit publisheri, fiindcă filtrează fake news și altele asemenea, măcar în intenție.

Platformele de exprimare liberă se ocupă, în mod tautologic, cu exprimarea liberă. Însă publisherii au altă răspundere: adevărul, sau cea mai bună aproximație posibilă a acestuia, în sensul definiției celebre a jurnalismului pe care a dat-o Phil Graham, „prima ciornă a istoriei”. Profesioniștii din media clasică știu foarte bine că orice canal media – fie el ziar, site de informație sau redacție TV de știri – are mecanisme solide și bine testate de selecție, care dau la o parte o mare parte din faptele și opiniile culese, pentru a construi un produs finit, ca ziarul de mâine sau jurnalul de seară. Din punctul lor de vedere, asta nu e deloc cenzură și nici vreun alt tip de limitare excesivă a liberei exprimări. Pentru ei, anularea contului de Twitter al lui Donald Trump e același lucru cu a lăsa pe din afara sumarului acuzațiile discutabile ale oricărui politician, cu excepția proporțiilor. Cu cât canalul media respectiv are o reputație mai bună și e mai serios, cu atât mai puțin el va distribui opinii discutabile și fapte neverificate.

Ne place sau nu, în ultimul timp media clasică a devenit un mecanism de selecție, o sită care oprește irelevanța, părtinirea și dezinformarea, mai degrabă decât o trambulină pentru lansarea unor adevăruri noi și cutremurătoare. Jurnalismul investigativ și comentariile de foarte bună calitate există în continuare în ziarele de azi. Dar avem mult mai puține știri, în sensul originar, de fapte cu totul noi. Cele mai multe dintre acestea vin de undeva: de pe rețelele sociale sau din comunicatele de presă. Sunt doar verificate, completate și contextualizate de jurnaliști.

S-a spus deja nu odată că redacțiile profesioniste au pierdut monopolul informației. Există mai puține „exclusivități”. Jurnaliștii nu mai sunt vânători-culegători, ci agricultori de informație. Așa-numitul curation (activitate curatorială), dar și agregarea de informație și contextualizarea acesteia devin în ziua de azi mai importante decât știința de a pescui fapte noi, extraordinare, din neant.

Orice tip de agricultură conține un procent important de plivire a buruienilor, de combatere a dăunătorilor. Toate acestea contează mult mai tare decât știința de a culege planta nutritivă, care e la îndemână. În orice caz, mai tare decât conta în epoca vânătorilor-culegători. Așa că profesioniștii media de azi sunt mai înclinați și pregătiți să respingă informația decât în vremurile când trebuia s-o vâneze. Nu că totul ar fi propagandă sau dezinformare, cantitatea de informație disponibilă e pur și simplu mult mai mare decât în trecut. Iar cea mai mare parte e irelevantă pentru public. Și toate acestea se găsesc pe ecranele jurnaliștilor: în email-uri oficiale, video-uri lansate de politicieni și companii, pe rețele sociale. Ceea ce contează e să creezi ceva cu sens din toate acestea, aruncând grosul irelevant, și să-l creezi la dimensiunile atenției umane.

*

La fel cum Musk are o „deformație inginerească”, cei mai mulți comentatori ai achiziției Twitter au și ei o „deformație jurnalistică”. În virtutea pregătirii lor, libertatea de exprimare nu e în niciun caz o idee primitivă din matematică, ci un principiu foarte subtil. Media clasică, așa cum o știm, s-a născut exact din același ideal ca rețelele sociale, chiar libertatea de expresie. Ca voce a poporului, tribună de discuție și contestare a deciziilor politice cu analize, perspective și fapte. Accepțiunea de „câine de pază al democrației” e în esență de stânga, fiindcă se opune autoritarismului și deciziilor politice arbitrare. Libertatea de exprimare este o componentă intrinsecă a acesteia, pentru simplul motiv că e nevoie de voci care să propună toate aceste contestații și perspective.

Și totuși, în ultimul timp, a devenit o cauză a dreptei. Stânga e ironizată pentru „cancel culture” și mișcarea „woke”, care sunt limitări ale expresiei.

Asta nu înseamnă că „deformația jurnalistică”, tendința de a aplica în mod complex principiul liberei exprimări, e greșită sau inoperantă. Ea operează însă doar la scara redacțiilor clasice, unde presiunea pentru exprimare e mult mai mică din partea participanților la mediu, iar mecanismele de selecție a faptelor și adevărului funcționează. Nu și pe rețelele sociale. Decizia Twitter de a închide contul lui Donald Trump a stârnit controverse, de exemplu, iar Facebook e în și mai mare măsură subiectul acestor controverse, din cauza mecanismelor de moderare care sunt criticate constant și, adesea, cu bune motive.

Cu alte cuvinte, rețelele sociale includ o contradicție puternică: concilierea liberei exprimări (rolul de platformă), care e din ce în ce mai mult despre neadevăr azi, cu adevărul însuși (rolul de publisher). Și, în acest fel, libertatea de exprimare devine un paradox.

*

Biologic, la 50 de ani, Elon Musk nu poate decât recurge la ceea ce a învățat să simtă în tinerețe. A crescut în anii ’70, într-o Africă de Sud încă foarte rasistă, pentru a se muta într-o Canadă foarte liberală și apoi în Silicon Valley. O astfel de biografie predispune la o preocupare viscerală pentru chestiuni politice, ca libertatea de expresie. Entuziasmul cu care se raliază cauzei, care se vede în tweet-urile de după achiziție, e probabil real, onest și construit pe convingeri și concepții simple, ca acelea pe care le dobândești în adolescență. Prin urmare, dacă achiziționează Twitter, așa cum probabil că o va face, nu va fi prea preocupat de vocile îngrijorate de ridicarea restricțiilor, la fel cum nu îi pasă foarte tare de consternarea stârnită deja de anunț. Musk e, evident, un om decis. N-ar fi putut construi Tesla și SpaceX dacă n-ar fi fost. Are la activ puține eșecuri în afaceri, iar acestea sunt eșecuri mai degrabă raportat la obiectivele maximale pe care le-a anunțat public, ca 20 de milioane de mașini Tesla în 2020. Probabil, nu va renunța la idealul liberei exprimări prea curând.

Poate, mai târziu.

*

Presupunând că lucrurile vor evolua în această direcție, în câteva luni, când Musk va prelua controlul Twitter, am putea intra într-o lume bipolară, de data asta a rețelelor sociale: un Facebook care își continuă eforturile de moderare și un Twitter care urmărește „libera exprimare” – mai precis, moderarea mai laxă. Problema lui Musk e, totuși, că lumea stă în momentul de față pe zăcăminte insondabile de (dez)informare. Musk nu pare a fi foarte conștient de asta, conform surselor din preajma lui, și pare hotărât să dovedească contrariul. Deci, probabil, are în față o problemă mai mare decât și-a imaginat, cu atât mai mult cu cât politicul e din ce în ce mai justificat, și încurajat de public, să facă gesturi care să reglementeze activitatea online sau să excludă de pe Internetul occidental brandurile de propagandă rusești, ca RT sau Sputnik.

Vor fi folosite știrile false ca scuză pentru excesul de moderare, la nivel politic, inclusiv în termenii unor legi de acest fel? Există un pericol real de acest tip, iar Musk pare a fi preocupat de el. Problema e că trăim într-o lume în care moderarea e în același timp prea multă și prea puțină. Iar presiunea publică tinde să favorizeze a doua opinie.

Din punct de vedere personal, Musk s-ar putea adapta ușor realității, odată ce aceasta devine clară. A făcut asta și în alte business-uri, în trecut. Twitter nu va deveni probabil un iad de dezinformare și ură, fie și numai fiindcă e prea mare și prea valoros. În schimb, nu peste mult timp, libera exprimare va deveni tot mai mult o dilemă.

Pe 17 ianuarie 1800, Napoleon Bonaparte dădea un decret care suprima 50 din cele 63 de gazete politice din Paris. În septembrie 1803, dădea un altul, care obliga ca fiecare carte pusă la vânzare să fie trimisă unei comisii de evaluare. Toate acestea sunt atât de aproape pe cât este posibil de definiția clasică a cenzurii. Și totuși, publicul era sătul de excesele marilor pamfletari, ca Marat sau Desmoulins, și a aplaudat. Toată povestea pare azi obscură și îndepărtată, dar tot azi, publicul e din nou mulțumit de restricții, iar politicienii sunt dintotdeauna interesați de limitarea liberei exprimări. Probabil, Musk nu știe despre cenzura lui Napoleon, dar cauza pe care o apără e poate mai importantă decât pare în momentul de față. Problema e că există șanse ca ea să fie compromisă de Twitter.

Distribuie acest articol

76 COMENTARII

  1. „Titanii tehnologiei au adesea o înțelegere diferită a discursului decât restul lumii fiindcă cei mai mulți sunt ingineri, nu scriitori sau cititori, iar lipsa unei educații umaniste îi face mai puțin preocupați de nuanțele sociale și politice ale liberei exprimări”

    Cred că fraza de mai sus rezumă perfect disprețul superior pe care elitele de stânga îl au față de „muritorii de rând”, „păcătoșii” care îndrăznesc să gândească cu propriul lor cap. „N-au educație umanistă, dom’le… Niște ingineri proști, ce știu ei de problemele lumii ăsteia ?…”

    • Nu sunt elitele de stanga, afirmatia este corecta.
      „Titanii technologiei” intradevar traiesc intr-o alta lume decat cea reala insa mai grav, viziunile lor asupra lumii sunt implementate intradevar cu rigurozitate inginenereasca sustinuta de o multitudine de alte ramuri precum medicina, psihologia, genetica etc.etc toate in scopul „imbunatatirii” vietilor muritorilor de rand !!
      Dansii vor sa castige bani, atata tot, fara a tine cont de nevoile reale ale indivizilor, la nevoie creaza „probleme” pt care sunt puse al dispozitie tot felul de aplicatii.

    • @Tescovin, exact comentariul pe care voiam sa il fac si eu.

      Eu sunt inginer, dar cred ca am citit mai multa istorie medievala decat 75% dintre absolventii de istorie. Prin universitati si institute de cercetare intotdeauna am gasit oameni care pe langa fizica citeau fie teologie, psihologie, istorie sau poezie.

      Cred ca orice om cu formatie de stiinte exacte care are vocatie, isi ia meseria in serios, ajunge la un moment dat in viata sa se apropie de una dintre ramurile stiintelor umaniste.

      Exista si exemple celebre, precum Openheimer care avea mereu o carte de filozofie hindusa cu el, Kurt Godel care citea la greu teologie sau mai aproape de noi Jean Marie Lehn care pe langa un chimist desavarsit este si un pianist si organist desavarsit.
      Avem si cazuri „extreme” ale celor „convertiti” de la stiinte exacte la umaniste. Ca de exemplu H.R. Patapievici care este de fapt fizician dar acum este unul dintre cei mai apreciati eseisti.

      Invers insa, adica umanisti care sa se apropie de stiintele exacte, mi-e teama ca este mai rar.
      Mai rar am auzit de un jurnalist, istoric sau filozof al stiintelor politice sa se intereseze de teoria informatiei a lui Shannon sau sa incerce sa inteleaga pe bune ce este „data science”, „big data” sau „a.i.” (ultimii doi, cei mai abuzati termeni in media).

      • Intr-adevar, asta ar fi ceva interesant de citit, un studiu privitor la pasiunile si indeletnicirile extraprofesionale ale, sa le spunem asa in lipsa de separari mai potrivite, „inginerilor” vs „umanistilor”. Cine stie, poate printre cititori exista cineva care ne poate indruma spre lucrari de sociologie, psihologie pe subiect, daca astfel de studii exista. Stiintifice daca se poate nu maculatura. Daca nu, iata subiecte de Stat, Diploma, Master sau cum s-o mai numi azi, pentru studenti de profil.

        Eu intotdeauna m-am intrebat care e resortul pentru care exista „Orchestrele Medicilor”, unele dintre aceste orchestre fiind chiar bune, iar practica unui instrument pentru a face fata unei partituri clasice este un ceva constant si foarte mare consumator de timp, timp pe care medicii, oameni care trebuie sa invete tot timpul, deseori nu-l au.

    • @Tescovin, exclus! Eu înțeleg din text că cei cu partea tehnica mișcă lumea, cumpără Twitterul și lasă „prostimea” sa clevetească cat își dorește, plătind pentru asta.
      Filosofiile și mofturile au fost, de când lumea, apanajul celor care se plictiseau puternic. Și care nu aveau nimic altceva de făcut decât să iasă în colbul din fața porții, să pălăvrăgească.
      ‘Doerii’ crează cu succes afaceri de nișă (cum zicea și @UrsulBruno) și crează nevoi și soluții la aceste nevoi, pentru care ‘papavragitorii’ sunt dispuși să plătească.
      ‘Vorbarie’, ‘superiorotate’, ‘elite’ ..niste mofturi! EM învârte cu mintea lui inginereasca și restul … ramân doar cu vorbele. Oportunitățile sunt dincolo de vorbe – prin acțiuni directe și concrete, și EM știe asta.

    • Dispret? Nu, ignoranta.
      „Elitele” de stanga nu se preocupa sa inteleaga sau recunoasca ceva logic. Ele sunt interesate de scandal, de celebritate, tot felul de „valori” de mucava.
      Aici, este vorba de o lupta capitala: impunerea adevarului ca valoare absoluta. In acest caz, nu banii sunt tinta. Elon este deja cel mai bogat om al Planetei. A vrut sa devina el cel mai bogat om? Ma indoiesc! Banii au venit ca un efect secundar, al valorii ideilor si fortei sale fantastice de munca, de polarizare a energiilor creatoare in realizarea ideilor sale.
      „Elitele” nu vor intelege acest lucru. Ei pot intelege barfa, mizeria umana, lucruri tangibile, pe masura capacitatii lor cognitive si spirituale.

    • Nu încetez să admir perfecțiunea aproximativă cu care cei ce se considera a fi de dreapta identifică membrii din clasele antagoniste: elite, de stânga, disprețuitoare. Măi să fie!
      Pare să fi devenit o obsesie a lumii ce se vrea conservatoare ca înainte de orice, chiar înainte de a impune cutume, reguli de conviețuire și valori într-un șuvoi misionar cum doar comuniștii au mai produs, să se delimiteze de dușmanul ideologic, care trebuie să fie neapărat umanist, mofturos, filozof, cu siguranță bugetar sau măcar pensionar de lux, cu caviar în colțul gurii și pe mânecă, disprețuitor față de clasa muncitoare, singura care-i ține pe toți în spate.
      Am mai auzit retorica asta până acum vreo 30 de ani si leuitasem. Mi-aș fi dorit ca unii să nu fi fost chiar așa de atenți la dirigenție.

      • Sunteți amuzant domnule @Hantzi. Nici după 30 de ani de libertate nu ați reușit să înțelegeți capitalismul. In capitalism statul nu face banii, ci clasa muncitoare. Statul doar ia banii prin taxe și impozite de la clasa muncitoare (+împrumuturi externe +tipărire excesiva) și îi redistribuie celor plătiți de stat: politicieni, bugetari, administrație și servicii publice, pensionari, asistați sociali. E simplu, nu este filosofie.
        Puteți filosofa, complica și chiar nega acest adevăr cat doriți, nimeni nu va oprește. Restul sunt ‘vorbarii’.

        • Mă bucur că vă amuză comentariul meu, domnule Ștefan. Nu înțeleg însă care e motivul. Eu chiar am scris că singura care îi ține pe toți în spate e tocmai clasa muncitoare. Așa am învățat amândoi înainte de 89. Dar în comentariul meu nici n-am pomenit de stat. De de amestecați borcanele?
          Iar dacă o faceți, măcar reflectați la ceea ce susțineți! Căci să vedeți minune: statul ăla socialist, care nu făcea nici el banii, se declara ca fiind „al tuturor celor ce muncesc”. Adică statul cheltuitor, deci de stânga, ar fi protectorul celor ce fac banii, singurii de dreapta în viziunea dumneavoastră. Numai că, mergand pe poteca logică deschisă de dumneata așa cum deschidea si pcr calea ideologică, apare paradoxul: statul socialist era de fapt capitalist. Iar cel capitalist este de fapt socialist pentru că (vă citez) doar ia banii prin taxe și impozite de la clasa muncitoare (+împrumuturi externe +tipărire excesiva) și îi redistribuie celor plătiți de stat: politicieni, bugetari, administrație și servicii publice, pensionari, asistați sociali. E simplu, nu este filosofie.
          Eu zic că dumneavoastră nu înțelegeți ce e capitalismul. E mai mult decât „cine face banii”, e mai ales despre cum sunt cheltuiți acei bani.
          Dar despre asta altă dată, căci eu vorbeam despre cu totul altceva, mai puțin amuzant.

  2. Pare ca intreaga argumentare are o premisa problematica: „Sigur ca noi, oamenii educati, stim sa ne ferim de dezinformare, dar toti acei multi si neinstruiti cad, invariabil, prada propagandei si dezinformarii si ajung sa comita erori fatale.” Cata lipsa de condescendenta si ce atitudine paternalista!

    Daca accepti premisa de mai sus, coerenta te obliga sa sustii energic si suprimarea dreptului la vot al respectivilor!

    Nu vad o problema in a accepta premisele de mai sus, dar trebuie prezentate, onest, din capul locului!

    • Eu nu am incredere in puterea umanitatii de a distinge ce e bine si ce e rau. Sa luam doar exemplul banal al fumatului. Exista studii peste studii care dovedesc cu varf si indesat ca fumatul e extrem de daunator. Nu cred ca exista vreun fumator care sa nu stie efectiv ca fumatul dauneaza grav sanatatii. Si cu toate astea exista sa zicem un 25% fumatori. Explicatia? Omul de rand nu e in stare sa evalueze corect riscurile la sanatatea proprie. Si oricum e slab dotat prin educatie si cultura sa isi gaseasca motivatia sa renunte. Puterea viciului e mult peste bruma lui de vointa, Si atunci „sistemul paternalist” trebuie sa intervina, sa puna frana. Si sa interzica vanzarea de tigari minorilor. Si sa interzica reclamele la tv. Si sa interzica sponsorizarile din partea industriei tutunului. Imi para rau sa te dezamagesc, dar a fost si este necesar.

      • @tiberius – există motive autentice pentru care oamenii fumează. E simplu să venim cu povești moralizatoare (repetând pur și simplu mantrele progresiste) dar tutunul are utilitatea lui.

        În cele mai multe cazuri, chimicalele din țigări sunt extrem de dăunătoare, nu frunza de tutun în sine. Dar într-o lume de snowflakes ”fumatul e extrem de daunator”. Bine că antidepresivele sunt bune :)

        P.S. nu fumez, dar înțeleg de ce oamenii fumează. Și nu, oamenii nu fumează de nebuni.

        • Pai tocmai ca nu fumeaza de nebuni, crezand in reclamele din anii ’50 care spuneau ca fumatul e benefic sanatatii. Si totusi, fumeaza, pentru ca ei au gandit „cu propriul lor cap” ca oricat de mare e probabilitatea ca un fumator oarecare sa aiba probleme grave de sanatate in viitor, probabilitatea ca ei personal sa aiba probleme grave de sanatate din cauza fumatului e mult mai mica.

          Sigur, sunt constienti ca probabilitatea nu e zero, dar poate e mai mica decat rescurile cauzate de multe alte comportamente (nu neaparat ale lor) comune cum ar fi sedentarismul, sofatul agresiv, sau arderea de gunoaie langa oras.

          Si asta se leaga perfect de comentariul Sanitarului, care nu pare sa fi citit deloc articolul. Problema in ziua de azi nu e ca nu exista surse de stiri din care sa te informezi sau informatii despre fumat ca sa gandesti cu propriul cap, problema e ca exista atatea surse de stiri si riscuri pentru sanatate incat este imposibil sa te informezi complet si sa evaluezi corect valoarea de adevar a fiecarei stiri sau riscul relativ al fumatului pentru tine personal.

          Asa ca faci ca tot omul: iti alegi niste surse preferate, te bazezi pe filtrarea/contextualizarea stirilor pe care o fac sursele respective, si citesti restul stirilor doar ca divertisment. Dai un like si un share daca stirea confirma ceea ce stiai deja, lasi iute un comentariu negativ daca nu, si treci la urmatoarea fara sa ramai cu nimic.

      • Inteleg ca sunteti pentru suprimarea dreptului universal la vot, totusi nu vreti sa o spuneti in clar.

        Totusi, argumentarea dvs. nu este valida. :(

        1) Adultii (caci despre ei vorbim cand referim, general, la „oameni”) trebuie lasati sa suporte consecintele alegerilor pe care le fac. Doar asa ajung responsabili.
        Si vrei sa voteze oameni responabili, nu iresponsabili veseli, bucurosi ca ii salveaza Statul, cumva, intodeauna. Nu?)

        2) In privinta minorilor NU se pune problema sa-i lasi sa suporte consecintele. De aia sunt si considerati minori. Dar nu voteaza!

        3) Fumatul este o dependenta, care nu pare sa-ti lase prea mult spatiu pentru liberul arbitru, te determina cumva fizic la actiunea respectiva … discutia este mai complicata in cazul dependentelor. Deci exemplul ales nu este cel mai fericit.

        • Dreptul la vot ar trebui exercitat începând cu vârsta de 25 de ani, în opinia subsemnatului. Tocmai ca să voteze oameni responsabili, care să fi ajuns la o minimă independență.

          Obsesia socialiștilor, acordarea dreptului de vot de la 18 sau chiar de la 16 ani, duce la starea actuală de lucruri. Ce știe un puști de 16-18 ani despre responsabilitate? La vârsta asta încă au părinții grijă de el, încă merge la școală (unde au alți adulți grijă de el) așa că e de înțeles de ce puștimea visează non-stop la măsuri socialiste.

          • Eu as fi si mai restrictiv: dupa 25 de ani si doar cu un examen de cunostinte trecut (ce este parlamentul, ce prerogative are presedintele, cu ce se ocupa guvernul, care-i diferenta intre o lege si un OUG, care sunt etapele unui proces in instanta, cum se formeaza bugetul de stat, etc).

            Tot nu este vreo garantie ca cei care ar ajunge astfel sa voteze ar fi responsabili, dar mai restrictiv de atat ar fi nerezonabil.

            • Cele enumerate de dvs sunt lucruri care pot fi predate în școală, însă niciun guvern nu va preda elevilor noțiuni care să-i facă să înțeleagă cât de corupt e acel guvern.

              Cine credeți că ar mai accepta fiscalitatea din România, dacă ar ști cum se formează bugetul de stat? :)

              Vă ofer un exemplu concret: sunteți o persoană educată, care înțelege toate lucrurile pe care le-ați enumerat, deci votează responsabil. Acum, după ce ați votat responsabil, puteți identifica clar, cu nume și prenume, care e parlamentarul care vă reprezintă pe dvs la București? Cum a votat acel parlamentar în diverse chestiuni și în ce măsură votul lui a fost cel dorit de dvs?

            • In acest caz particular al ultimelor alegeri, da, stiu. Ii mai trebuiau 17 voturi ca sa intre in parlament. :(

              Si chiar intentionam sa-l rog sa puna pe un site fiecare vot al sau din parlament, urmat de o eventuala scurta justificare a alegerii. Cred ca ar fi facut-o.

              Dintre senatorii care ma reprezinta am retinut-o doar pe o doamna care, din pacate, cu un referendum validat deja de 13 ani (ca rezultatul este oportun sau nu – e alta discutie!), e de parere ca …”Toată lumea trebuie să îţi spună părerea despre acest subiect şi Parlamentul să ia cea mai bună decizie”. Adica … mai vedem, ne mai gandim…
              Jenant, recunosc!

    • Libertatea de exprimare presupune un minim responsabilitate. Suna urat intradevar, dar unii oameni chiar sunt incapabili intelectual sau moral de asa ceva. Sigur ca trebuie sa existe un echilibru, chiar si aici pe contributors exista cativa moderatori care fac exces de zel si se dovedesc incapabili de a distinge intre o critica si o jignire. Dar asta nu inseamna ca moderarea nu este necesara.
      Va puteti convinge foarte usor pana unde poate merge ignoranta, imaturitatea sau dorinta expresa de a dezinforma urmarind spre exemplu comentariile de pe G4Media (incercati sa observati si pseudonimele, unele sunt de-a dreptul ametitoare).

        • Ce legatura are una cu alta? Poate ca nu sunteti la curent, dar nici pe strada nu ai voie sa faci orice in numele libertatii de opinie. Nu poti sa urli, sa injuri alti cetateni, sa umbli dezbracat, samd. Imediat esti interpelat si suporti consecintele legii, care pot ajunge inclusiv la lipsire de libertate. Asta nu insemna incalcarea dreptului la libera exprimare, ci aplicarea legii. De ce in mediul online public (pentru ca pot fi si medii online private, unde poti sa faci orice, exact ca in viata reala) trebuie sa fie altfel?

          • Incurcati normativul cu descriptivul. Una este cum ar trebui sa stea, in principiu, lucrurile si cu totul alta este cum stau ele la un moment dat.

            Urmeaza sa-mi dati, ca argument, un exemplu din Afganistan, unde poate nu sunteti la curent, dar legea e lege iar femeile …

            Nu amestecati lucrurile.

  3. Libera exprimare trebuie garantata de stat si legi corespunzatoare si nicidecum de entitati private cu atat mai putin de concerne/multinationale.
    Stim bine, aceste firme nu actioneaza din motive de caritate, vor sa castige bani si sa genereze profit, nimic rau atata timp ca se respecta legislatia.
    Toate retelele de socializare sunt modele de afaceri, ele aspira datele utilizatorilor, le valorifica, le comercializeaza, plaseaza reclama personalizata, stiri, fakenews etc. totul in scopul ca atentia utilizatorilor sa fie captata cat mai mult, cu alte cuvinte, sa stam cat mai mult timp cu ochii pe ecrane.
    Sub pretextul liberei exprimari utilizatorii devin dependenti de aceste firme si serviciile lor, plata fiind facuta prin datele personale puse la dispozitie, aparent cu stirea utilizatorului, de mult ori insa fara stiinta acestuia, legiile si protectia datelor in acest sens fiind mai mult un banc prost decat ceva benefic.
    Intr-o lume in care statul in primul rand are tot interesul sa obtina cat mai multe date de la cetatenii sai pe langa cele obtinute de entitati private discutia despre libera exprimare trebuie purtata foarte serios, pandemia aratand clar limitele acestei libere exprimari.
    In Europa, CE si birocratii de la Bruxelles doresc implementarea unei identitati digitale, a unui portofel digital cu alte cuvinte, statul sa obtina controlul total asupra individului.
    In Italia la Bolognia incepe anul acesta primul proiect model in acest sens, implementarea unui punctaj social pt bun comportament pe model chinez, deocamdata participarea este voluntara insa finalitatea este clara alfel nu s-ar experimenta, generalizarea acestuia.
    Daca statul incepe sa conditioneze comportamentul nostru, sa-l influenteze, controleze si sanctiona atunci si liberea exprimare va avea de suferit cu siguranta si se pune intrebarea daca intradevar incercarile precum cele ale lui Musk sunt intradevar o supapa prin care putem evada ?
    Iin tari conduse autocratic, Rusia, China si altele internetul poate fi controlat de stat iar libera exprimare puternic ingradita si santionata.
    Atentie mare la viitor si cum vor arata asa numitele societeati democratice !!

    • @Ursul Bruno corect, guvernele trebuie sa permită libera exprimare prin legi clare, însă la rândul lor, guvernele depind de aceasta infrastructura a rețelelor sociale pentru a-si transmite informațiile către popor. Atunci când va exista un Twitter sau Facebook „de stat”, la care statul sa fie acționar, atunci și doar atunci sa decidă statul ce conținut sa se transmită și ce nu. Singura tara unde mediul privat se afla in simbioza cu statul este China. O anomalie in fapt. Mediu privat=libertate de gândire și libera exprimare.

      • Gresit, statul nu trebuie sa depinda de retele sociale, dependeneta a fost creata din comoditate si impresia ca tinerii pot fi numai datorita acestora animati la participare si exprimare politica. Este un esec, retelele s-au deovedit a fi cel mai usor de manipulat mediul, vezi scandalurile din SUA si alte tari.
        In mod normal statul si politica ar trebui sa se fereasca de aceste retele, metodele clasice consacrate de comunicare ar trebui a ramana standardul, presa scrisa si TV.
        In trecut cum a fost si care au fost rezultatele ? in orice caz politica a fost mult mai substantiala decat astazi unde fiecare priveste nu mai la aspect si mai putin la continut, asa si politicienii, mediocritati usor de manipulat.

        • Și ce anume este „gresit”? Repeți ca papagalul ce am spus eu? Repet, statul nu are dreptul sa reglementeze rețelele sociale și libera exprimare pe aceste retele, decât dacă exista amenințări iminente de natura terorista sau dacă teroriștii pot fi mai ușor prinși pe rețele sociale. Elon Mosk poate salva aceasta valoare fundamentala a lumii libere pentru ca nu-i pasa de politic.

  4. Inca o grenada in conflictul dintre libertatea de exprimare 1.0 vs libertatea de exprimare 2.0.. Vad ca exista o mare ingrijorare legata de potentialul de dezinformare al libertatii de expresie. Totusi sa nu uitam, dezinformarea a existat dintotdeauna si face parte din ecosistem. Se combate prin educatie si dezvoltarea gandirii critice, dar despre asta nu vorbim.

    Autorul ne transmite si o oarecare confuzie, incercand sa induca ideea ca publisherul e cel care stabileste ceea ce este adevarat si ce nu. Acest lucru este, in opinia mea, total fals in cazul retelelor sociale. Cenzura este aceeasi, indiferent de perioada, principiile pe care le invoca si regulile pe care le foloseste. De fapt, prin achiztia twitter, Musk nu face decat sa extraga un instrument/arma din arsenalul noii secte „NLP, Nudging & Co”, ramane sa vedem daca va si reusi.

    Cat despre presa, cea mai mare parte a ei a murit de mult.

    • Nu se poate pretinde educatie si gandire critica la nivelul intregii omeniri. Nu a fost posibil in trecut, nu este nici acum si nu va fi nici peste 1000 de ani. Poate omenirea va stapani teleportarea, poate oamenii vor trai 300 de ani. Dar majoritatea vor fi la fel de miserupisti in a se educa si in asi slefui gandirea critica precum sunt contemporanii nostri al caror competenta suprema e butonatul pe retelele sociale, in cautare de stimulente senzoriale usurele.
      Marea majoritate a oamenilor sunt (si vor fi intotdeauna) incapabili sa-si depaseasca subiectivismul, spiritul de turma, fricile. E greu sa-i convingi sa faca alegeri corecte si in lipsa „bruiajului”, daramite in epoca noastra, cand sosocii cu gura mare obtin reach de milioane. Oamenii raman la fel de limitati, dar tehnicile de manipu l are evolueaza. E atat de usor pentru populisti sau extremisti sa asmuta oamenii unii impotriva altora, mizand pe frici vechi de cand lumea, pe dezinformare pe minciuna. Cum credeti ca e posibil ca Putin sa aiba o rata de sustinere atat de uriasa? Si e reala, nu cum se amagesc unii. Spalarea creierelor exista.
      E o batalie inegala si in timpuri bune, dar devine o batalie pierduta cu siguranta in momente de criza. Si e atat de greu sa scapi de ei dupa.
      Imi pare rau s-o spun, dar omenirea are nevoie de fact-check, de cenzura intr-un anumit grad. Daca cineva te fraiereste sa-i dai o suma de bani si apoi dispare, e excrocherie si se pedepseste cu inchisoarea. Daca altcineva face asta cu votul tau, se numeste politician si poate scapa nepedepsit.
      Daca ar fi dupa mine, ar trebui sa existe un „barometru” a activitatii oricarei persoane influente pe Twitter. Si cand o persoana e dovedita repetat ca raspandeste minciuni evidente, manipu lari, ar trebui eliminata definitiv de pe platforma (valabil si pentru alte platforme).

  5. cu alte cuvinte – libertatea de exprimare nu e pentru oricine ci doar pentru cei pe care ii consider eu ca fiind informatori corecti. Ca sa poti sa intelegi ce inseamna libertate de exprimare sau ce adevarat si ce e minciuna, trebuie sa fii umanist [!?!] in niciun caz autist sau jurist.

    domle extraordinar cati aparatori ai cenzurii incearca sa redefineasca libertatea de exprimare cand de fapt argumentele lor se pot rezuma la „vreau sa nu se auda cei care nu imi plac mie”.

    pozitia lui Musk e una cat se poate de fireasca – avem legi care se aplica libertatii de exprimare, le respectam pe alea si nu mergem mai departe. ce e asa ciudat in asta? de unde pana unde au companiile de social media obligatii etice si morale care merg dincolo de ce impune legea?

  6. O clipă, libertatea de exprimare nu este instrument pentru nimic, este un drept fundamental. Nu poate fi luat sau îngrădit în mod legitim. Dacă nu acceptă înțelegem acest lucru, riscăm să revenim la nivelul de sărăcie materială și spirituală de acum 500 de ani. Acest lucru l-a înțeles inginerul Musk.

    Ceea ce este valabil de vreo două milenii și jumătate este că, dacă ai stricat, trebuie să repari și, dacă prejudiciul este ireparabil trebuie să suferi un prejudiciu comparabil, pentru educația ta și pentru descurajarea/încurajarea celorlalți. Și mai este adevărat că, dacă intenționat sau din inconștiență ori nepăsare creezi riscuri de prejudicii ireparabile trebuie să plătești pentru efortul celorlalți de a se păzi de tine.

    Există legi, cele mai multe de mii de ani, care stabilesc răspunderi penale, civile ori administrative pentru cei care prin cuvinte produc sau încearcă să producă astfel de prejudicii: înșelătorie, trădare, incitarea sau favorizarea infractorului, calomnie sau insultă, etc. Ceea ce este ilegal, poate fi și este sancționat.

    Pe de altă parte, ura este un sentiment. Nu poți interzice unui om să urască mai mult decît îi poți interzice să lase umbră. Dacă incită la violențe efective, dacă insultă sau calomniază, da, se face vinovat, poate fi tras la răspundere civilă sau penală și gazda exprimării sale are obligația să ia măsuri de limitare a prejudiciilor. Dar, rațional și etic, nimeni nu poate fi răspunzător de faptele penale sau de delictele civile care pot trece prin mintea unui om care îl ascultă sau îi citește afirmații, fie și răutăcioase sau pline de ură, fără legătură cu fapta. citește la modul general. Sancționarea „limbajului urii” este un căluș pus în gura „huliganilor” și „golanilor”care își exercită dreptul de a protesta, fie și din prostie.

    În privința „fake news”, criticăm discursul lui Trump, dar i-am înghițit expresia pe nerăsuflate. Problema este că știrile pot fi false sau, atenție! pot părea la un moment dat false din motive inocente sau cu intenție. Mai mult, fapte greșite pot fi aduse în susținerea unor puncte de vedre corecte și, invers, fapte corecte pot fi aduse ca argumente pentru puncte de vedre greșite.

    Galileo Galilei nu a fost condamnat de Biserica Catolică pentru că a susținut că Pămîntul se învîrtește în jurul Soarelui, ci pentru că nu a putut argumente în sprijinul acestei teorii, asta după ce ridiculizase implicit Biserica într-o carte publicată pentru susținerea heliocentrismului. Mai mult, s-a aruncat în argumente teologice pentru care nu avea competența și unde a gafat categoric, într-un mod care avea potențialul să creeze grave tulburări sociale dacă argumentele sale ar fi fost crezute. Argumentul major pe care l-a adus în sprijinul heliocentrismului, mareele, era atît de greșit încît literalmente putea fi invalidat cu ochiul liber.

    Însă aroganța trumpistă a lui Galileo Galilei, atacurile scrise la adresa altor persoane, unele cu funcții de răspundere, au justificat domiciliul forțat care i-a fost aplicat, o pedeapsă extrem de blîndă pentru acea vreme și aceste fapte, chiar în context extra-teologic? Categoric că nu. Greșelile scînteietoare ale lui Galileo Galilei, în ciud a unui caracter dificil, sînt mult mai valoroase decît vorbele cuminți ale celor care i-au demontat în instanță acel fake news. Ele fac parte dintr-un corp de cunoaștere pe care Newotn avea să construiască mecanica modernă.

    Problema blocării unor afirmații care nu aduc prejudiciu direct în numele falsității lor constă în faptul că nimeni, nici măcar experții, nu avem adevărul absolut. Putem depista unele afirmații vădit false sau incoerente, dar adevărul nu îl știm niciodată. Contestarea schimbărilor climatice, a necesității vaccinurilor ori a măștilor, a faptului că Pămîntul este rotund, pot fi greșite, dacă ideile sînt luate de bune, pot duce la decizii greșite. Dar nimeni nu poate spune care este alternativa corectă. Și atunci, atît timp cît, cum spune Elon Musk, legea este respectată, cît nu există prejudiciu cauzat direct, combaterea ideilor și atitudinilor greșite se face prin argumentarea ideilor și atitudinilor pe care noi le considerăm corecte și permițînd celorlalți să își formeze o opinie informată Mai departe, fiecare suportăm consecințele deciziilor și acțiunilor noastre.

    O grămadă de oameni temperamentali, atașați ideilor de stînga de libertate și de egalitate în fața legii, am ajuns să ne trezim descriși ca huligani, legionari, mai nou naziști (din ambele direcții) doar pentru că ne încăpățînăm să gîndim cu capetele noastre pentru cum înțelegem lumea în care trăim și faptele noastre și să ne informăm cu privire la deciziile noastre.

    Dacă negăm dreptul oamenilor de a fi proști, de a spune prostii și de a acționa prostește, negăm automat și posibilitatea oamenilor inteligenți de a face lucruri inteligente. Dacă obligăm oamenii să acționeze „cuminte” înțelepții nu vor mai face lucruri înțelepte, ci „cuminți” (sau își vor consuma inteligența luptînd cu sistemul, precum Galileo Galilei), iar ticăloșii vor uzurpa posturile de experți în numele „cumințeniei” și vom reveni la situația de acum 500 de ani cînd peste 95% din omenire (inclusiv în Europa) trăiau în sărăcie lucie și în mizerie morală.

    • Chiar sunteti convins de cele exprimate ? libertatea de exprimare un drept fundamental ? am doar un zambet amar pe buze.
      In timpul pandemiei in Europa acests drept a fost violat de mii de ori, despre ce vorbim ? iar acum acelasi metode sunt aplicate si cu razboilul din Ucraina, numai mainstreamul este acceptat.

      • Drepturile nu se dau sau nu se primesc. Drepturile se exercită. Sau nu. Drepturile pot fi încălcate și pot fi abandonate. Există însă un preț în renunțarea la drepturi. Sîntem mai puțin oameni, nu doar spiritual, dar și material. Așa cum scria Soljenițîn, în vremuri mai dure decît cele de acum, ceea ce este esențial este să nu trăim în minciună. Să nu girăm.

        Pe de altă parte, conceptul de drepturi și de drepturi fundamentale este unul îngrozitor de recent, de 300-500 de ani, apărut ca prin minune într-un colț al lumii din care nu a reușit să se răspîndească pe deplin și care este la o generație distanță de dispariție. Omenirea a supraviețuit cu succes sute de mii de ani într-un sistem de supunere față de cei mai capabili, de cei care ocupă poțiții de răspundere, de decizie și/sau de conoaștere și și-a pus problema valorii individuale (dincolo de cîțiva scribi neurotici) de circa 2 milenii și jumătate, de cînd vechii grei au inventat filozofia.

        Putem renunța la recunoașterea drepturilor fundamentale ca necesitate de viață, dar vom reveni la acea vreme, caracterizată prin trai la limita supraviețuirii. Avem dreptul să o facem. Doar că cei care nu renunță la drepturile lor au o șansă în plus să se apropie de potențialul lor și să se bucure de viața lor, atît în timpul ei cît și la sfîrșit. Și cred că, mai devreme sau mai tîrziu, cei care își exercită dreptul de a fi mai mult decît moștenirea genetică au prilejul să își pună în valoare avantajul astfel dobîndit și să se impună. Nu putem schimba lumea decît schimbîndu-ne pe noi. Schimbîndu-ne pe noi, ne facem mai necesari și lumea noastră începe să se schimbe în funcție de munca noastră.

        • ”conceptul de drepturi și de drepturi fundamentale este unul îngrozitor de recent, de 300-500 de ani”

          Tehnologia face diferența, nu filozofia. Desființarea sclaviei / șerbiei / iobăgiei a fost posibilă numai când munca fizică umană a putut fi înlocuită de mașini. ”supunerea față de cei capabili” însemna, de exemplu, recrutarea forțată de ”corăbieri” din satele de pe malul Mureșului fiindcă la Budapesta și Viena era nevoie de sarea din Transilvania și trebuia să o transporte cineva.

          După ce s-a construit calea ferată de pe malul Mureșului, n-a mai fost nevoie de ”corăbieri” și au apărut în discuție ”drepturile”. Fiindcă asta a fost agenda guvernelor de la vremea aceea, nu de altceva.

          În ziua de azi se întâmplă la fel, nu vi se pare deplasat că guvernele perorează toată ziua despre ”drepturi”? Aceleași guverne care introduc restricții draconice sub pretexte ridicole, tot ele nu mai pot de grija ”drepturilor” unora care nu controbuie cu nimic la bunul mers al societății? Ce-ar fi să vedem jocul făcut de Lenin și Stalin în anii ’20? Că poate așa ne lămurim de ce guvernele de azi se agită non-stop pentru ”drepturi” pe care oamenii decenți nu le revendică.

          P.S. strict despre libertatea de exprimare: în lumea reală nu activiștii guvernului sunt cenzurați, dar ei invocă non-stop libertatea de exprimare pentru a-și desfășura propaganda.

      • Săracul ursuleț „Bruno”, cum s-a simțit el violat „de mii de ori” de măsurile din periada pandemiei. Se simte influența urss-ului în comentariile lui.
        Și cum suferă el că presa mainstream relatează despre atrocitățile rușilor în Ucraina…

  7. „Media clasică, așa cum o știm, s-a născut exact din același ideal ca rețelele sociale, chiar libertatea de expresie”.
    De unde știți? Direct ori indirect… mediat de școală?

  8. 1. „…lumea stă în momentul de față pe zăcăminte insondabile de (dez)informare.”

    De acord. „Lumea”/majoritatea indivizilor nu are/au timp sa acorde sau nu acorda destula atentie constructiva subiectelor:
    – „ecosistem informational”
    si
    – „metode de dezinformare”.

    2. „Toate funcționalitățile rețelelor, puterea lor de amplificare, … creează nevoia moderării energice, dincolo de nivelul pe care îl cer legile democratice anti-discriminare și anti-incitare. Se justifică acest lucru, în principiu?”

    NU, „lumea” ar trebui sa se (auto)educe urgent si exhaustiv despre subiectele de la pct. 1.

    3. „Musk s-ar putea adapta ușor realității, odată ce aceasta devine clară.”

    Perceptia realitatii si claritatea sunt doua scopuri catre care tind asimptotic prea putine persoane(„lumea” mentionata mai sus).
    Greu de crezut ca exista o singura persoana pe glob care sa poata pretinde ca ii este clar care e realitatea/adevarul despre ceva/cineva. Una-i perceptia si alta-i realitatea.
    Doar daca esti creator direct de realitate ai sanse mari sa poti pune egal intre perceptie si realitate.

  9. Cand sustii ca „libertatea de expresie devine o valoare de dreapta” si apoi mai spui si ca „libertatea de exprimare a fost transformată în armă de destabilizare a alegerilor și a opiniei publice”, te descalifici complet ca democrat. Daca eu cred in democratie si libertate, nu pot sa consider libertatea de exprimare ca arma, niciodata si nicicum. Libertatea de exprimare e fundamentala, fara ea nicio discutie nu are rost, pentru ca, nu-i asa, nu mai e libera. Orice constructie care nu se bazeaza pe exprimarea libera a ideilor e, automat, o minciuna si nu merita atentie.

    Prefer inginerii inteligenti.

  10. Nu prea-mi place nici ce si nici cum ati scris, domnule Comanescu.
    – subscriu opiniei exprimate de dl Tescovin si continui in aceeasi linie: cei care desconsidera profesiile ingineresti nu fac altceva decit sa-si declare sus si tare dispretul pentru disciplinele matematice, pentru fizica, chimie, mecanica si alte domenii de studiu. Personal nu cred ca sinteti din acea categorie;
    – nu comentez ce face EM, e un om de afaceri si nimic mai mult, ba chiar ii privesc cu suspiciune ce-i care se imbisericesc de buna voie ba la Tesla, ba la SpaceX (aici cu un mic asterisc dar despre el cu alta ocazie).
    – Tweeter si FB nu ma intereseaza, n-au decit sa-si scoata ochii, sa cumpere si sa vinda actiuni si sa dea de cleveteala te miri cui. Singurul lor folos este de a arata citi „regi” goi (si calpi) sint in pozitii de conducere. Un exemplu: Borell. Din pacate lista e extrem de lunga.

    Off topic referitor la presa si la calitatea ei: luat cu treaba la birou am uitat de meciul Simonei Halep. Doream sa-l vad. Mi-am amintit doar la stirile de la 3, radioul era cumva pe DigiFm. Ce am aflat de la un individ specializat cred, pe ziaristica sportiva, Petenghea parca-l cheama? Ca a pierdut. Ce nu am aflat si mi se parea obligatoriu de inclus in stire? Scorul. Nu s-a spus nimic, nici macar x la y la seturi, s-a precizat insa ca meciul a fost transmis de Diginustiucare. Foarte interesant si profesionist. Am putut evident afla din 2 click-uri ce si cum din surse mult mai bune.
    De aici pot translata lesne (si abrupt, e drept) spre clampanitoriatul politic despre care faceti vorbire si pot gasi destule similitudini intre o biata stire ratata din tenis si redactarea stirilor din politichia mare, cea care, helas, ne priveste pe toti. N-o fac, insa nici nu ma mira ca presa „traditionala” isi da duhul si ca oamenii care stiu sa caute informatie si analiza competenta si-au cautat si si-si cauta incontinuu alte surse de informare.

  11. Nu am avut niciodată vreun cont pe vreo rețea de socializare deși sînt în internet de pe vremea cînd românii se certau pe soc.culture.romanian, fiindcă altceva încă nu aveau la dispoziție. Nu am citit nici articolul. Vîrsta, probabil…

    Twitter, Facebook și toate celelalte asemenea lor au fost concepute ca aspiratoare de adolescenți, scopul fiind propaganda, îndoctrinarea, manipularea, controlul și menținerea lor în captivitate cibernetică cît mai mult timp posibil. Entuziasmul juvenil, narcisismul specific acestei perioade din viață și dorința de nestăvilit a adolescenților de a-și afirma personalitatea și inteligența (e cineva mai deștept decît un băiat de 17 ani?) sînt slăbiciuni exploatate de Sistem prin aceste rețele sociale punîndu-i fiecăruia la dispoziție – în mod gratuit și personalizat – o scena mare cît lumea. Ei trebuie doar să-și cumpere un microfon, o cameră video și biletul de intrare pe internet,

    Musk a fost de la început omul Sistemului, iar în spatele celor $44 de miliarde decartate se zice că sînt alîii, care nu pot fi numiți.

    Bănuiala mea este că Sistemul intenționează să folosească această manevră pentru a pune capăt anonimatului pe internet.

    Va exista ceva mai apropiat de „libertatea de exprimare”, dar vi se va cere să vă autentificați identitatea, fiecare tweet va fi legat de un ID digital care se leagă de identitatea dumneavoastră, iar tot ceea ce spuneți poate fi și va fi folosit împotriva dumneavoastră într-un tribunal politic în viitor.

    Paranteză:

    Acum știm că aproape fiecare român avea un dosar de urmărit la Securitate burdușit cu informații furnizate de turnătorii dintre noi (Ceaușescu s-ar fi lăudat că 1 din 15 români turna la Secu), de microfoanele din scrumierele restaurantelor, din camerele de hotel etc.

    Rețelele de socializare de pe internet înlocuiesc turnătorii de altădată într-un mod mult mai eficient, iar dosare de urmărire, create si actualizate automat si in timp real, au toți cei care s-au identificat singuri înainte de a-și publica opiniile. Tineretul e bine să știe că o opinie care, azi, e considerată benignă, mîine, într-un alt context politic, te poate expedia în lanțuri direct în fața unui tribunal al poporului.

    Vor spune: Da, putem readuce pe toată lumea pe platforma Twitter, dar pentru a limita discursurile incendiare, violente sau abuzive va trebui ca toată lumea să fie „autentificată” cu o blue check mark, astfel încât să știm cine vorbește.

    Ei vor spune că acesta este un efort de a opri „roboții de spam” și va fi lăudat ca o modalitate de a obține „pentru toată lumea o blue check mark, nu doar pentru experți”, iar toți plebeii vor aclama noua lor sclavie față de un ID digital.

    Acest ID digital va continua apoi să se transforme pentru a deveni ID bancar, ID de sănătate, permis de conducere și ID pentru atunci când se va produce următoarea „variantă” de COVID.

    Pregătiți-vă pentru ID-ul vostru digital și pentru creditul social pe model chinezesc! Despre asta este vorba.

    Nimic din ceea ce a fost creat de Sistem (în acest caz, Musk), nu va face altceva decât să întărească the Beast System.

    Nici o doză de cinism și de scepticism nu este prea mare în acest moment.

    • E mai complicat de-atât: se pot genera ID-uri digitale fără număr.

      Mai ține cineva minte scena din Police Academy, când Tackleberry a tras cu pistolul în telefonul public, după care i-a oferit bătrânei respective toate monezile care i-au încăput în mâini, ca să o aleagă pe a ei? :). Exact așa merg lucrurile și cu ID-urile digitale, pentru fiecare ID autentic se pot genera câte 200 de ID-uri fictive și n-are decât să îl aleagă guvernul pe ăla bun! :)

  12. Am citit titlul și primul paragraf și m-am oprit aici, râzând in barbă:
    „libertatea de expresie devine o valoare de dreapta.”

    Se simte o masivă frustrare a oamenilor de stânga care trăiesc cu impresia că li se fură „valorile” și că afaceriștii ăștia veroși le întinează idealurile nobile, ba le smulge și preșul de sub picioare. Până acum, că alde Bezos stăpânea un imperiu media, că șeicii și tiranii Asiei cumpărau acțiuni in mainstreamedia occidentală (inclusiv la twitterul ăsta) sau că Zuckerberg cenzura, tăia și spânzura in folosul stângii, nu era o problemă, părea că stânga are monopolul „libertății de exprimare” și „binele” împingea discret răul conspiraționist de dreapta la gunoi. :) Da, știu, nu e de râs când întâlnești asemenea retorică ce instrumentalizează ideologic niște valori universale, dar datul de gol e totuși ceva caraghios. Pentru vedetele amărâte ale stângii, dar și pentru marea masă de anonimi mediocri ce preaslăvesc progresul (fără noimă), libertatea de exprimare este un domeniu „al lor”, iar dreapta nu avea ce căuta la dineul cu trufandale al teleghenției imaginare (in fapt, o hoardă de activiști cu câte 3 doctorate pe cap obținute pe teze de 3 lei in fabricile de patalamale ale stângii universitare americane).

    Spaimele stângii sunt cu atât mai caraghioase cu cât omul Elon e destul de liberal și progresist, in felul lui. Însă nu e de/din gașcă, deci nu este controlat. Rămâne un mare afront pentru stângiști că un patronache fără doctorat, calculatorist de meserie, lipsit total de respect pentru teziști, va pune mâna pe un asemenea instrument de manipulare. Și că, in loc să-l pună la treabă in folosul lor va scoate bani din el, tot manipulînd, dar in alte direcții (pe care bieții stângiști angoasați nu le cunosc dar se simt obligați să le profețească public).

    Mai departe nu am mai citit. Așa că e posibil să mă înșel..poate era doar o glumă…

    • Mika Brzezinski, de la canalul TV MSNBC: „Elon Musk încearcă să controleze ceea ce gândesc oamenii. Iar asta este treaba noastră.”

      Panica produsă de Elon Musk în massmedia e atât de mare încât unii ajung să se dea singuri de gol. Ce a spus Mika Brzezinski (MSNBC) într-o emisiune recentă vis-à-vis de Elon Musk e absolut senzațional. Fiindcă e purul adevăr. Și pentru că ăsta e ultimul lucru pe care te-ai aștepta să-l auzi de la 99% din jurnaliștii de televiziune din zilele noastre. Într-un clip video de doar 42 de secunde, decupat dintr-o emisiune MSNBC și șters cu furie de pe youtube, o puteți auzi pe Mika Brzezinski spunând despre Elon Musk:

      „Pericolul este că încearcă să submineze massmedia, încearcă să-și inventeze propriile realități și s-ar putea ca, în timp ce șomajul și economia se înrăutățesc, să submineze atât de mult mesajele transmise încât să poată controla cu precizie ceea ce gândesc oamenii. Iar asta este treaba noastră.”

      La care coprezentatorul Joe Scarborough răspunde: „Da”.

      https://thewashingtonstandard.com/msnbc-elon-is-trying-to-control-how-people-think-that-is-our-job-video/

      P.S.
      Poate că și asta era tot o glumă…

    • De ce e totul se reduce la stânga vs dreapta? Mi se par niște teme expirate atât timp cât stangistii o ard hedonist pe lux, dacă se poate pe lefe de bugetari, în timp ce apară drepturile porumbeilor de a ți se gainața în farfurie, în timp ce dreptacii s-au transformat din apărători liberatilor individuale în susținătoril ai drepturilor universale, în special al dreptului oamenilor muncii de a o arde vegan pe poze cu pisici pe Feizbuc și Insta la „giob”, cu cafea și fursecuri bio date de firma, cu sefi „integrativi” care le accepta fițele, fără a se simți în pericol ca vreun imigrant ar putea face munca dubla fără aceste minunate beneficii extra.
      Lăsați paranoia, orice poate fi explicat ca o lupta între stânga și dreapta, doua chestii invizibile și greu de definit. Dar oare e asa ?

      • „De ce e totul se reduce la stânga vs dreapta?”
        păi am zis io așa ceva? tocmai, că am arătat că pentru Elon twitter e in primul rând un biznis. iar libertatea de exprimare o valoare universală. deci unde e paranoia (presupunînd că ați folosit acest termen in sensul lui propriu, iară nu cu un înțeles născocit pe loc, cu dezinvoltura intelectuală a filozofului de duminică ce împarte sentințe și diagnostice fără a avea nicio competență in domeniu, ca să vă servească simțămintele rănite)?

      • @Gigel – orice măsură politică este în final de stânga sau de dreapta. Creșterea rolului statului în economie e o măsură de stânga, iar scăderea rolului statului e o măsură de dreapta. Creșterea numărului de bugetari e o măsură de stânga.

        în privința oamenilor, o clasificare mai obiectivă ar fi progresiști vs conservatori. Asta ține în mare măsură de caracteristicile înnăscute, dar și de vârsta persoanei. Însă există așa-ziși progresiști care susțin măsuri de dreapta, precum și auto-declarați conservatori care susțin măsuri de stânga.

        Clasificarea stânga / dreapta a fost confiscată de neomarxiști, care au infiltrat ambele tabere: Boris Johnson e reprezentant al Partidului Conservator, dar organizează conferințe pe teme climatice și a stabilit un calendar al interzicerii motoarelor termice. Angela Merkel era și ea creștin-democrată în teorie, dar a guvernat 16 ani în uralele progresiștilor.

        Long story short: un individ high in openness și low in conscientiousness e progresist, iar Boris Johnson a demonstrat toată viața lui caracteristicile astea. Chiar dacă tovarășii lui l-au plantat în Partidul Conservator, iar conservatorii autentici n-au avut nimic de protestat.

        În România nu există dreapta politică, în România toți politicienii vor ca statul să le facă pe toate, iar partidele care se prezintă ca fiind ”de dreapta” sunt de un etatism feroce, asta însemnând stânga toată ziua. Nu e decât aceeași minciună menționată și în paragrafele precedente.

        • Harald, domnule m-ati „lamurit” „perfect”,deci totul e alb sau negru;chestia cu „low on conscien(t)ousness” m-a dat gata;”nu poate” exista ceva de centru si binenteles tot ce-i alb e legat de dreapta respectiv tot ce-i negru e legat de stinga;am inteles sa traiti va multumesc!!!!!
          „orice măsură politică este în final de stânga sau de dreapta.”
          De unde sa inteleg ca o masura etichetata de experti ca d-voastra ca fiind de stinga este rea, proasta, nociva si orice masura etichetata ca fiind de dreapta e buna?
          Cit despre rolul statului in economie iarasi un reductionism simplist:cresterea rolului statului de stinga iar caderea rolului lui e de dreapta;pai nu se poate ceva un echilibru?Ceva de mijloc? cu un rol prea redus al statului in economie ajungem la puterea tot mai mare a corporatiilor care uite ca devin stat in stat si n-au nici o problema in a face afaceri cu dictatori (Putin) sau state hibrid gen China…

          „Clasificarea stânga / dreapta a fost confiscată de neomarxiști, care au infiltrat ambele tabere…”
          Desigur ca multe din masurile definitive ferm ca fiind nocive apartin stingii da’ nici dreapta nu-i perfecta…De fapt poate ar trebui o noua paradigma, personal m-as simti mult mai in sigurantza sa vad ceva definit ca fiind de centru, m-am saturat de venisnicile dispute si dihotomii „stinga vs dreapta”
          Poate e nevoie si de oameni „high in openess si in consciousness” care sa depaseasca limitele celor 2 curente traditionale si sa schimbe ceva in bine macar pt. o buna parte din populatia lumii.
          Da,sint un idealist naiv…Dar m-am si saturat de etichetarile simpliste si de esecurile evidente ale celor doua curente politice opuse.Sau poate cineva maare si puternic (se poate si la plural, mai multi cineva) sa doreasca de fapt sa persevereze in a contribui la perpetuarea eternului conflict stinga vs dreapta?(cineva desigur suficient de inteligent pt a realiza ca pina la urma nu exista nici o stinga pura dupa cum nu exista nici o dreapta pura..dar tribalismul wilsonian la care se referea domnul Liiceanu cere pina la urma sa fii intr-o tabara sau alta, ca o a treia cale nu se poate, nu-i asa?)Ca eu personal as da de pamint si cu una si cu cealalta….
          De fapt, apropo de tribalism: traim intr-o lume,noi cei care ne pretindem civilizati si avansati tot tribalista doar etichetarile sint diferite….mai complicate si de multe ori inselatoare…(si din stinga dar si din dreapta)-asa ca sa nu fiu iarasi acuzat de teorii conspirationiste (cind ceva nu-i pe plac cuiva, aparent f invatat, vine rapid sie ticheta)..Mai ce bine ar fi sa traim in comunitati autarhice izolate ca intr-adevar globalismul asta are mai multe parti negative decit pozitive.
          PS: un om ferm convins de eterna validitate a acestor clasificari greu ar accepta faptul ca in marea majoritate a interactiunilor si activitatilor umane exista si parti pozitive si parti negative…totul e ca cele pozitive sa primeze,ceea ce este f complicat din pacate….si mai greu de etichetat…deci, mai usor cu etichetarile!!!!!!

          • Se numește straw man maniera ta de a argumenta. Atunci când am afirmat că „orice măsură politică este în final de stânga sau de dreapta”, nu am emis nicio judecată de valoare despre respectivele măsuri. NU am afirmat nicăieri că numai unele ar fi bune și nici că doar altele ar fi rele. În funcție de situația de moment a economiei și societății, uneori e nevoie de măsuri de stânga, alteori e nevoie de măsuri de dreapta.

            Dar mulțumesc pentru exemplul perfect în care stânga totalitară încearcă să manipuleze audiența, pentru a crea din nou confuzie între stânga și dreapta :)

            Rolul ”de mijloc” al statului în economie a fost atins în Germania lui Helmut Kohl, în ”economia socială de piață” de pe vremea lui. În lumea de azi, tu și tovarășii tăi vreți mai mult etatism în economie, deși etatismul actual este deja mult peste ce ar fi visat vreodată Ion Iliescu. Certificatele de carbon și accizele uriașe aplicate pentru carburanți sunt măsuri de stânga, nu de dreapta.

            Statul trebuie să creeze un cadru în care piața și libera concurență să poată funcționa, altfel marile corporații vor crea monopoluri și vor distruge micile companii, exact cum a procedat Amazon în ultimii 10-15 ani. Însă nu e rolul statului să fie agent economic, de asta ai în România căile ferate pe care le ai în prezent.

            Fără nicio legătură cu comunismul, statul român a impus proprietatea de stat asupra căilor ferate chiar de pe la 1870, iar după 1920 le-a păstrat în proprietatea lui și pe cele ”moștenite” de la Imperiul Austro-Ungar. Starea actuală a căilor ferate românești, unele la nivelul din 1970, altfele la nivelul din 1930, demonstrează perfect ce înseamnă 150 de ani de proprietate a statului asupra unui întreg domeniu economic.

    • Nu cred că se compară „spaimele stângii” cu obsesia „conservatorilor” de a pune frână evoluției omenirii, ceea ce transformă, în ochii lor, orice promotori ai progresului în „neo-marxiști”, „woke-iști” (sau alte etichetări, în funcție de moda zilei).

      • „Evoluția omenirii”, adică renunțarea la drepturile fundamentale, la exprimarea liberă a ideilor în dezbateri oneste și neîngrădite, înlocuirea inteligenței individuale cu „inteligența” Statului autoritar și a unor autoproclamate elite de birocrați „înțelepti”?

        România a mai „evoluat” o dată așa, în anii ’50. Mai vreți și a doua oară?

      • „obsesia „conservatorilor” de a pune frână evoluției omenirii”
        nu știu nimic de obsesia asta, nu sunt conservator, nu văd cum se poate pune frână unui fenomen natural și nici nu cred că dumneavoastră sunteți capabil să distingeți sensul „evoluției omenirii”. Dar poate vă credeți un soi de dumnezeu…și sunteți convins că ‘progresul’ (așa cum vi-l și ni-l definiți) este evoluție.

  13. Eu unul cred că lumea se agită degeaba pe tema asta, e o furtună în paharul cu apă. Ceea ce face ca un sistem să reușească și altul să eșueze este gradul de reușită economică atins de sistemele respective. Adică în linii mari cam ceea ce preconiza însuși Marx. Ironie a destinului, teoria s-a aplicat chiar sistemelor bazate pe gândirea lui, în frunte cu sistemul sovietic. Acesta, de o ineficiență notorie, s-a prăbușit după mai puțin de un secol de existență, și ar fi căzut poate mai devreme, dacă n-ar fi intervenit al II-lea Război Mondial. Victoria în război i-a legitimat oarecum pe sovietici pe plan mondial, și pe de altă parte le-a dat ocazia să ocupe și să jefuiască țările europene care au avut ghinionul să se afle în preajmă.
    Napoleon (citat în articol) e un alt bun exemplu. Omul se visa probabil un nou Alexandru Macedon, cuceritorul lumii. Se știe cum a luat sfârșit visul respectiv.
    Referitor la dezinformare: propaganda comunistă nu a dus niciodată lipsă de lozinci. Cum nu duc lipsă nici azi regimurile totalitare, indiferent că e vorba de Putin, de Xi sau de Little Rocket Man. Curentele radicale din democrații consacrate, așijderea. E suficient să ne uităm la americani, unde avem exemple suficiente, de la Trump la Alexandria Ocasio-Cortez. Ceea ce decide (fiind vorba de democrații) e eficiența economică de care pomeneam. Dacă nu intervenea criza COVID, probabil Trump ar fi fost reales en fanfare. Așa s-a întâmplat în 2004, când Bush jr. a câștigat fără probleme în fața unui candidat (Kerry) de extremă stânga (după standardele americane). În 2008 a intervenit criza. Rezultat: candidatul republican (un om de mare valoare, la ani lumină de Trump) a pierdut în fața unui cetățean a cărui singură calitate remarcabilă era că avea un tată kenyan. Cum istoria se răzbună, în 2016 a cîștigat Trump, în fața unui candidat la fel de nul și neavenit.
    Ce este îngrijorător pentru mine, în ultimul timp în lumea liberă și-a făcut loc ideea că poate e mai bine cu mai puțină democrație, că doar iată, Putin și mai ales Xi o duc bine-merci, cel puțin din punct de vedere economic. Cu alte cuvinte, mai puține drepturi, vorba aceea, business-ul să meargă (aici intră și business-uri de stânga, cum ar fi traficul cu certificate verzi).
    Or, prăbușirea centrului politic e o cale sigură spre dezastru, cum s-a întâmplat în interbelic în Germania și Spania. Atunci marile democrații (SUA, Marea Britanie) au rezistat. Asta a fost și salvarea democrației, altfel azi în Europa continentală s-ar fi vorbit doar două limbi, rusa și germana, și ne-am fi închinat fie portretului unui pictor ratat, fie portretului un motan cu mustăți și origini caucaziene, care ne-ar fi privit ca pe șoricei.
    Amenințarea unei noi Axe (Rusia-China) e reală, șansele noastre de salvare țin de revenirea la valorile postbelice în SUA și Europa de vest. Dar asta presupune ca acest lucru să fie înțeles și de către elitele de acolo. Spun elite, pentru că alegătorul simplu votează peste tot în funcție de postările de pe rețele sociale și de dimensiunile găleții de ulei și ale sacului de zahăr asociate.
    Valori postbelice: 1) Revenirea la Piața Comună și la regulile de acolo, care s-au dovedit eficiente economic; 2) Stop imigrației clandestine, reglementat serios cea legală (cum era în anii 80); 3) Redusă la minimum dependența economică de Rusia și China, mai ales importul de chinezării ieftine, asociat cu fuga locurilor de muncă spre Asia. Mai bine dăm pe un PC (telefon etc.) 2000 de dolari și îl schimbăm la 5 ani în loc de 1 an, decât să ajungem să mâncăm cu bețișoare. 4) Pus capăt psihozei sinucigașe cu schimbările climatice (care printre altele, vine ca o mănușă intereselor ruso-chineze). Crește marea cu un metru? Mă urc pe bloc și fac plajă acolo, omenirea a evoluat 30 000 de ani fără să stea să se prăjească la soare. Iar locuitorii din Maldive nu sunt chiar așa mulți, s-ar găsi o soluție și pentru ei.

    • Deși pare logică, această înșiruire de evenimente care se sprijină fiecare pe un singur pilon, este mai degrabă naivă. Dacă adaug însă și obsesia de a delimita întotdeauna binele la dreapta de răul din stânga, comentariul capătă valențe ale unei propagande trase de păr.
      După o serie de serpentine și driftinguri abile ajungeți în final la ceea ce voiați a spune, că în postbelic era mai bine. Unde anume? Peste tot în lume? Nicidecum. Dar fie, ne interesează doar spațiul nordatlantic. Iar pasămite revenirea la regulile de atunci, ar asigura și bunăstarea, lipsa tensiunilor, prosperitatea. Ați introdus în ecuație o variabilă și, evident, dacă i se ajustează valoarea la cea care a mulțumit generațiile postbelice, ar trebui să le mulțumească și pe cele actuale. Adică să fie stabilitate și predictibilitate sau mai sintetic, să fie bine ca să nu fie rău. Mai simplu nu se poate: lumea se schimbă pentru că niște idioți au schimbat legile fără să vă întrebe. Oare?!

      De ce nu ar fi invers? Regulile se schimbă pentru că se schimbă contextul. Dacă mănânci o zi mai mult decât e necesar, nu se întâmplă nimic rău. Ba chiar senzatia de mulțumire e mai intensă. Nici dacă mănânci o săptămână nu e încă îngrijorător. Viață de boier! A trage concluzia că astfel, menținând ritualul culinar timp de un an, nimic nu se schimbă, e fals. Sau că, dacă azi bei un pahar mai mult din butoiul de vin aflat în pivniță nu i se remarcă lipsa, nu înseamnă că paharul consumat cotidian nu va duce la golirea butonului și, posibil, la vreo boală hepatică. Depinde de mărimea paharului. Desigur, ați putea înceta cu obiceiurile proaste, să incepeti să mâncați și să beți după sfatul medicului și ați reveni la greutatea și ficatul de altădată. Nici asta nu e sigur.

      La fel e și cu societatea umană. În ecuația aia a dumneavoastră, în care regulile făcute de oameni par a fi singura variabilă, există de fapt mai multe: se schimbă societatea (suntem mai mulți), se schimbă clima (și nu doar cu 1 m nivelul oceanului), se schimbă așteptările noastre. Dacă postbelic, bunicul câștiga 10 lei pe zi și punea 1 leu deoparte era bine. Când a adunat o mie, leul economisit zilnic a devenit insuficient. De ce, dacă regula a rămas aceeași? După război orice cărămidă în plus însemna un salt imens, 30 de ani mai târziu era necesar un întreg etaj pentru a-i oferi bunicului sau fiului său aceeași senzație de prosperitate. Creșterea aia economică postbelica ce părea senzațională a început să slăbească. Subiectiv, cu siguranță. În plus, am îmbătrânit, media de vârstă și anii de pensie au crescut ca Făt-Frumos. Când cererea internă a început să fie mai mică decât oferta, globalizarea a părut să fie soluția. Doar că reversul a fost că populațiile nou blagoslovite cu calitatea occidentală au vrut și ele un loc la masa deciziilor, nu doar a creditelor. În anii 80 cine venea din Est era bine primit, pentru că, scăpat fiind din lagărul socialismului multilateral, era ușor de mulțumit, asemenea bunicului postbelic. Azi vin prea mulți și sunt prea pretențioși. După ce ne-am văzut sacii în căruță… ceilalți nu pot fi decât ilegali.
      „Redusă la minimum dependența economică de Rusia și China, (…)” sustineti imperativ cu o adresă neclară. Cine să o facă? Statul să se amestece în economie?! Nu e de dreapta. Să renunțe fiecare la chinezării ieftine? Proiectele sunt occidentale, doar execuția e orientală.
      Iar business-ul cu certificate verzi respectă toate regulile pieței libere. De stânga este ignorarea implicațiilor și efectelor pe termen mediu și lung ale unor procese antropice. Certificatele alea verzi exact asta NU fac, iar valoarea lor se va stabili prin mecanismul obiectiv al cererii și ofertei. Dar de undeva trebuie pornit. De la „trebuie pus capăt…” nu e nici științific, nici sustenabil, nici profesional, ci doar autocratic.

  14. „Dar, în același timp, e seducătoare și pentru că e un principiu autosuficient, ca ideile primitive din matematică: ceva total conținut într-o formulă, pe baza căruia poți construi altceva, mult mai mare. ”

    Asta denota o intelegere foarte limitata a matematicii.
    Este inteles de orice om cu pregatire minima in matematica faptul ca o „formula”, adica un model matematic, este o interpretare limitata si simplificata a realitatii, prin alegerea parametrilor si a limitelor acestor parametri.
    De asemenea principiul parsimoniei, adica cum sa alegi numarul minimal de parametri intr-un model astfel incat el sa poata servi unui scop bine definit, sau in alte cuvinte sa nu incerci sa pui in model mai mult decat iti trebuie, se invata la nivel de undergraduate in scolile de stiinte exacte.

    In rezumat, oamenii cu pregatire minimala in stiinte exacte niciodata nu opereaza cu „absolut” sau ” total”. Inteleg intotdeauna ca ceea ce fac este limitat la ceea ce si-au propus, adica exact la gandirea lor.

    Nu ma indoiesc ca Musk intelege lucrurile astea.
    Spre deosebire de alti giganti din tehnologia americana precum Bill Gates sau Steve Jobs care sunt umanisti si nu ingineri, Musk chiar a facut inginerie pe bune inainte sa ajunga miliardar.

  15. Libertatea de exprimare este relativa si nu stiu daca libertatea absoluta a oricui de a spune orice pe retelele sociale este pozitiva pentru democratie sau tine mai mult de anarhie si loveste chiar la radacina sistemului democratic.

    Umberto Eco considera cu ca „retelele sociale a dat dreptul de a se exprima legiunilor de imbecili care altadata puteau vorbi intr-un cerc restrans, la un pahar de vin, fara a afecta comunitatea. Pe atunci erau repede redusi la tacere, pe cand acum au acelasi drept de exprimare precum un laureat de premiu Nobel. Este invazia imbecililor.”
    Cred ca avea dreptate insa a neglijat batalioanele de troli ce au venit pe valurile retelelor sociale, forta manipulativa a acestora si impactul negativ in societate.
    Influenta se simte si in media traditionala care din motive de audienta a alunecat spre nivelul scazut al retelelor sociale.
    Este din ce in ce mai greu si in special pentru cei nascuti in era retelelor sociale ca sa distinga intre informatia utila, pozitiva si cea balast sau manipulativa si nociva.

    Nu stiu daca Musk si mogulii tech sunt cei ce trebuie sa faca ordine pe retelele sociale, insa e clar ca fara ordine si reguli este doar o chestiune de timp pana cand omenirea (sau doar societatea vestica) va aluneca definitiv spre idiocratie si violenta.
    O solutie extrema insa cred ca impartiala ar fi sa avem macar cate o vacanta anuala de 3-4 luni fara retele sociale. Lumea sa fie fortata sa ridice capul si sa priveasca in jur.

    • @Bozo, trollii au aparut tot datorită banilor. Fiecare click, fiecare vizualizare înseamnă bani. Mai toate aceste platforme ‘de socializare’ plătesc la click. YouTube, Facebook, Instagram, TikTok, Twitter samd. Sunt businessuri, nu medii idealiste oferite gratuit pentru libertatea comunicării.

      Trolii nu au apărut de nicăieri. Cam 5-10% dintre ei sunt plătiți sa ‘trolleze’, restul ‘punand botul idealist’.

      Repet, aceste platforme sunt businessuri. Mă surprinde că nu se discuta și mai mult aceste lucruri, business-related. De ce a costat Twitterul 44+ miliarde, cine sunt cei care au investit alaturi de EM, care a fost randamentul acțiunilor Twitter, care sunt modalitățile – algoritmii prin care businessul este crescut samd.
      Dar na, Ro are ‘vorbitori’ și filosofi, nu ‘doeri’.

      P.S. daca platforma Contributors ar plati autorii la click/vizualizări, așa cum fac platformele ‘sociale’, domnul Comanescu ar plati trolli care sa ii aducă mereu articolul în prim-plan, pentru a avea și mai multe vizualizări, pentru a fi plătit mai mult.

  16. Știți ce urăsc cel mai mult „democrații”? Părerile altora care le contrazic pe ale lor…Din acest motiv acestea devin automat „greșite” si ce vedeți in media, inclusiv acest simulacru de articol-dezbatere, este urmarea acestui fapt… Cum spunea John Lenon, „Ei te disprețuiesc daca ești prost si te urăsc daca ești deștept!”…

  17. Pentru E. Musk este inca o afacere. Va fi pe bani multi. O sansa de manipulare a generatiilor tinere si de a controla cat mai multe date despre oameni. Capitalismul nu are mama si tata si nu face acte de binefacere. Cele pe care le face sunt de imagine si marketing.

  18. Time Magazine a fost cumparat in 2018 de miliardarul Marc Benioff (care “s-ajuns” din compania Salesforce). Benioff, un “ingrijorat” de soarta homelessilior din San Francisco si sustinator al zgripturoaicei Pelosi, a transformat, cindva reputata,Time intr-un tabloid woke, din care Cotributorii se adapa cu smerenie si evlavie. Nu e de mirare colcaiala de colectivisti care cred ca libertatea de expresie este valabila doar pentru ei, stingistii. Au uitat vorba Marelui Ion Ratiu:
    “Voi lupta pina la ultima suflare sa a ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”.

  19. Un om care acumulează averi 3 lucruri: avere, canale media și ceva influenta în politica, devine mogul. O problema interesanta a ridicat si Bill Gates care a donat unui trust media o suma importanta de bani. E moral? Putini inteleg problema, dar suna a spalare denimagine. Acesti rechini cu imaginea atent cosmetizata… Acești moguli sunt greu de dislocat, doar prin răsunătoare dosare în justiție, altfel, nu fac decât sa pună un mare semn de întrebare asupra democrației și limitelor sale. Musk are 2/3 ca să zic asa, nefiind încă implicat în politica, dar ar fi un pas firesc de acum…
    Ce ma îngrijorează cel mai mult e faptul ca mulți l-ar urma orbește pe Musk și pe alții ca el, convinși ca el poate face numere de magie care ne pot salva, eventual pe Marte, de propria lăcomie și prostie. Musk „ne da” Tesla, ne duce în spațiu ( contra unei sume „modice” ) și salvează lumea trimițând oameni pe Marte. Faptul ca nu face nimic „aici” pe Pământ, ne-investind în fuziune, carbon reversul, samd., ma face sa cred ca e doar un gargaragiu, „băiatul lui tata”.
    Mi-a plăcut ce a zis CEO toyota ca prefera sa investească în hibride care consuma cu 30% mai puțin, dar sa vândă zeci de milioane, decât sa vândă 100.000 de full electric ca Tesla. Calculul arata ca economia de emisii e clar în favoarea hibridelor, dar mulți îl slăvesc pe Musk ca pe salvatorul planetei. Halal sa ne fie…

    • „Faptul ca nu face nimic „aici” pe Pământ, ne-investind în fuziune, carbon reversul, ”
      pff, no că se ivi și domnul Gigel, din specia Marele Generos Carpatin, care o să ne salveze și pe noi și pe biata planetă carbosufocată cu miliardele pe care le bagă in fuziune. uite acușica… :) doar să respectați sarcinile pe care vi le trasează.

  20. Bună seara,

    Mă bucur că articolul a fost atât de discutat, am pierdut startul, așa că o să răspund doar parțial celor de mai sus:

    1. Nu țin partea intelectualilor umaniști în vreun meci cu inginerii. E vorba de calificarea specifică a jurnaliștilor în relație cu povestea numită libertate de expresie, felul cum gestionează șuvoiul de informație/dezinformare pe care îl au în față. Nu știu dacă un poet, filozof etc. s-ar descurca cu asta mai bine decât un inginer :-) În plus, nici jurnaliștii n-au soluții pentru rețele, cum reiese destul de clar din articol, nu mi se pare că s-a inventat o metodă asemănătoare pentru ele, ca dovadă și felul cum ne plângem de moderarea Facebook, de altfel, în foarte multe cazuri justificat. De asta se leagă o problemă mai largă: din păcate, publicul trebuie să își construiască o parte din expertiza jurnaliștilor ca să se descurce prin mlaștina de lucruri cărora le suntem expuși singuri. Nu contează profesia de bază, există criterii care pot fi învățate, cum ar fi credibilitatea sursei, etern invocatul principiu cu mai multe surse etc.

    2. N-am îngrijorări de stânga. Cred că sunt mai degrabă undeva pe centru-dreapta, dacă e musai să mă definesc. Căutați biografia mea – firmă, instituții private -, nu prea pot fi altceva decât ceea ce am făcut, ca să spun așa. Remarcam doar că un principiu de stânga ajunge să intre sub stindardul dreptei, ceea ce e un paradox, la fel cum în SUA liberalii au început să fie o expresia greu de înțeles a orașelor mari iar republicanii au devenit partidul celor mulți și oprimați. Da, stânga și dreapta sunt date peste cap în ziua de azi. Dar nu putem face abstracție de ele, cât timp prin legislativele naționale și Parlamentul European formațiunile politice continuă să se definească în spectrul ăsta.

    3. Sunt îngrijorat că Musk ar putea duce Twitter într-o direcție în care publicul să ceară și mai mult control, și mai multă moderare, dar e clar că nu putem nici să lăsăm pe toată lumea – și toate mașinăriile de propagandă – să-și facă de cap oriunde. Nu am soluții la dilema asta, la fel cum Mark Zuckerberg n-are și mi-e teamă că nici Musk nu va găsi. Impresia mea e că vrem, nu vrem, orice credem și ne place, intrăm într-o epocă în care va exista mai multă moderare.

    • „Sunt îngrijorat că Musk ar putea duce Twitter într-o direcție în care publicul să ceară și mai mult control”
      Nu mi s-a părut așa, la o primă lectură, dar in fine. Ideea e că publicul NU cere mai mult control/moderare. A nu se confunda 2-3 gorobeți vrăjiți de extrema stângă (ce luptă fățiș pentru anihilarea libertății de exprimare și pentru care preluarea twitter de către Musk este un eveniment apocaliptic) cu publicul. Eu și toți cunoscuți mei, sute de oameni, suntem siderați de nivelul cenzurii/controlului in online față de acum 20 de ani. O nefastă involuție ce a condus la dispariția a mii de bloguri/forumuri. Nu cunosc pe nimeni care să se plângă că e prea multă libertate pe twitter si că ar fi cazul să se mai taie din conținutul controversat. Dar poate ne învârtim in cercuri cu totul diferite…

    • Domnule Comanescu, la punctul 2, pe cite-mi dau seama problema e exact la partidele europene. Doctrinele lor sint, presupunind ca ele exista, vagi, fluide si trase spre stinga. Toate. Dezechilibrul asta nu e sanatos, stim din teorie ca e sanatos ca dreapta si stinga sa se contrabalanseze iar asta nu se intimpla. Dreapta europeana nu exista. Iar daca cineva misca-n front spre dreapta exista un intreg arsenal web 2.0 de „ucidere in efigie”: x e iliberal e suficient pentru a-l da la o parte fara a oferi vreo critica sau vreo alternativa.
      Cu totul de dinafara si fara a urmari mestecatul de rintas bruxellez, nu vad vreo idee realmente discutata/disputata, e un consens vesel in a aproba sinuciderea economiei europene sub varii pretexte. Nu-i vorba ca nici inexistenta dreapta nu are a propune ceva palatabil in afara de „haideti sa haidem” pronuntat de vagabonzi reciclati in politicieni.
      Poate ca problema tocmai aici e, la sistemul care ingaduie calitatea joasa celor care cumva au ajuns sa conduca Europa. Nu stiu la altii insa la noi simplul fapt ca Statul plateste subventii partidelor duce direct si fara rest la o contraselectie a politicienilor, asa incit orice ciumete tupeist poate face o cariera politica, fie ea macar incununata doar cu retribuirea in consilii de administratie ale unor companii de stat care ar trebui desfiintate si apoi reinfiintate pe alte baze si cu alte structuri. Fireste ca unii dintre astia ajung pe la Bruxelles. Nu cred ca am gaurit macaroana cu ideile astea si nici nu cred ca e mai complicat de atit.

  21. Cind cineva este foarte bogat, societate ,oamenii ii atribuie calitati care nu le are. Dar cel mai rau lucru este desprinderea de realitate a imbogatitului. Faptul ca oamenii se uita la el din curiozitate il face pe el sa creada ca se uita din admiratie. Ajunsi la sume pe care ei insisi nu le tin minte, ei incep sa creada ca sunt superoameni. Ar fi reusit Elon Musk in alta parte decit in America? Sigur nu. Legislatia americana incurajeaza si este permisiva in SUA. Atunci cum a reusit ? Are un simt al orientari deosebit. Nu a excelat profesional si a cautat continuu sa-si mareasca capitalul. A vindut scump si a investit acolo unde altii se fereau. Cind a investit in Space X, America era in criza navetelor spatiale si nu avea solutii. Sute de ingineri de la NASA au devenit someri. Cu o investitie mica si tenacitate a racolat acesti specialisti pe care nu-i cauta nimeni si le-a dat un scop. Rezultatul ? nimeni nu vorbeste de acesti specialisti, toti se uita la Elon. Despre Tesla la fel. Cine sunt proiectantii masinilor? De la Nicola Tesla nu s-au mai facut modificari esentiale la acest motor. Cum sa pui un motor de 80kw care cintareste 500 de kg pe o masina care cintareste 1200? Si bateriile? Elon a adus doi ingineri (briliante) Konstantinos Laskaris si Franz von Holzhausen care au revolutionat acest produs. Cine stie de ei? Elon Mask nu are fizic nici-o contributie la acest produs. EL A FINANTAT. Dar a luat totul. El pare acum noul Dumnezeu. Nu-i mai ajunge ingimfarea. Vrea o tribuna de unda sa-si spuna putinile idei, pentru a influenta bursa, piata, oamenii? se pare ca twitter ii satisface exigentele. Pentru tinerii absolventi din Romania el nu este un exemplu. Sansa de a te realiza profesional, de a avea familie, de a te integra in alta societate este imposibil. Am intilnit multi romani cu visele zdrobite de capitalismul feroce. Abia la a doua generatie, daca mai exista premize si la calitatile din reteta amintita mai sus mai trebuie sa exista curajul de a risca in proiecte de avengura. Calculul exact la limita si curajul riscului sunt ultimele ingrediente necesare.

    • @Smaranda, „Elon a adus doi ingineri (briliante) Konstantinos Laskaris si Franz von Holzhausen care au revolutionat acest produs.”. Exact, i-a adus! Fara EM, cei doi poate că nu și-ar fi atins potențialul. Ar fi rămas motorul lui Nikolai Tesla. Și inginerii de la NASA, la fel. Fara scop și fără atingerea potențialului maxim, in lipsa lui EM.
      Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, și lui Dumnezeu, ce-i al lui Dumnezeu.

      • @ Stefan Meritele lui sunt incontestabile, dar egoismul lui este feroce. Asta se va intimpla si pe twitter. Interesele lui dincolo de orice limita. Intr-un mediu de influentare, nu el trebuie sa fie propietarul. Si sa nu uitam ca el a licitat cumpararea site-ului in ciuda piedicilor care i s-au pus. Nu numai eu spun asta.

  22. Atasez un link pentru un articol tradus in Romaneste care trateaza subiectul pe care Contributors l-a abordat, din pacate, in mod total neprofesionist.
    Poate autorul Iulian Comanescu sa-si deschida mintea si sa citeasca acest Articol fara prejudecati. Si desigur altii care si-l imagineaza pe Elon in cu totul alte culori decat cele reale.

    https://www.fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=399997&title=-elon-musk-avertizeaza-personalul-trezit-al-twitter-ca-se-confrunta-cu-o-sarcina-de-lucru-extrema-atunci-cand-preia-conducerea

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iulian Comanescu
Iulian Comanescuhttp://www.comanescu.ro
Iulian Comanescu este consultant de comunicare, stabilit la Bruxelles. Lucrează pentru oameni politici și instituții de acolo

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro