joi, martie 28, 2024

Eminescu – „cel drept”

Faptul că rădăcina numelui marelui poet, ‘emin’, se regăseşte în turcă, a fost observat încă din contemporaneitate, şi a prilejuit glume şi tachinări, de exemplu din partea lui Slavici, sau a unor adversari politici. Se poate într-adevăr susţine că rădăcina este autohtonă, iar coincidenţa cu cuvântul turc ‘emin’ este un simplu accident – aşa cum fac cei mai mulţi autori. Discuţiile pe această temă au fost recent sistematizate de eruditul cercetator Simion Dănilă şi completate cu rezultate proprii, în capitolul „Dosar Eminescu sau Despre numele Poetului” (p. 196 – 246) din remarcabila sa monografie „Sub fascinaţia lingvisticii bănătene”, Editura Eurostampa, Timişoara 2012, accesabilă pe internet. În capitol se menţionează că numele Emin apare şi în onomastica turcă, provenind de la un apelativ de origine arabă, ämīn […], cu sensul „fericit“, „prosperitate“, „ţară fericită“, „statul prosperităţii“ (vezi George Sanda, Emin – Eminovici. „Argeş“ 6 (1971), nr. 4-5, 36-38) sau „credincios“, „administrator“, „ministru“ (vezi N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, 1963). Se menţionează de asemenea că cuvântul eminiul, însemnând funcţionar turc, care apare de două ori în „Revista Istorică“ a lui Iorga, nu a reuşit să intre în limba română.

Dar se poate susţine şi că prezenţa cuvântului turc ‘emin’ nu este o coincidenţă, şi în acest caz termenul merită examinat cu mai multă atenţie. Este ceea ce încercăm să facem în această notă.

În turca modernă, „emin” există atât ca adjectiv, cât şi ca substantiv. Sensurile sale ca adjectiv (le vom menţiona mai întâi în engleză, dicţionarele fiind mult mai bogate) sunt sure, confident, certain, assured, safe, secure, firm, good, clear, positive, reliable, truthworthly, sound, confidential, trusty, deliberate, staunch, unfaltering, responsible, aşadar sigur, demn de încredere, drept, bun, încrezător, ferm, responsabil. Ca substantiv, sensurile sunt: bailee, fiduciary, adică chezaş, garant, depozitar, curator, epitrop, tutore, persoană de încredere. Se poate constata că sensurile lui ‘emin’ indicate în paragraful anterior nu sunt întru totul corecte. Totodată, este evident că un specialist în limba şi cultura turcă ar putea lega nuanţa de „cel care stă la dreapta”, „adjunct”, „locţiitor” de anumite demnităţi otomane.

Cuvântul a fost împrumutat din arabă, limba cultă a turcei, în care înseamnă „demn de încredere, drept”. Coranul îl descrie pe profetul Mahomed ca fiind „sadiq” (care rosteşte adevărul) şi „emin” ​(drept, demn de încredere). Termenul arab originar, „am’n” (scris cu trei litere, Alef, Meem, Noon), ca şi ebraicul „amen”, derivă dintr-o rădăcină comună care înseamnă a fi ferm, statornic, demn de încredere (vezi „Dicţionarul biblic” al lui D. J. Douglas, Ed. Cartea Creştină, 1995), cf. „emuna”, calitatea de a fi credincios, „emet”, adevăr (transliterarea în alfabet latin a termenilor arabi sau ebraici este simplificată; pentru o redare corectă se poate consulta dicţionarul sus-menţionat).

„Amen” a fost folosit în Vechiul Testament ca formulă liturgică prin care se acceptă atât valabilitatea unui juramânt sau a unui blestem, cât şi a consecinţelor acestuia. Termenul a trecut în serviciul religios mozaic, creştin şi islamic, cu aceeaşi semnificaţie, de acceptare şi întărire: „aşa să fie, adevarat şi drept este”.

Revenind la ‘emin’-ul din turca medievală, el ar fi putut deveni porecla cuiva care se dovedise, în raporturile cu otomanii, demn de încredere, a unui chezaş, şi s-ar fi putut transforma, pentru urmaşii acestuia, în nume de familie – de pildă Eminovici, cu sufixul slavizant a cărui provenienţă este explicată pe larg în cartea Profesorului Simion Dănilă. Nu rezultă nicidecum, de aici, o origine turcă pentru purtătorii numelui Eminovici, aşa cum nu rezultă nicidecum, pentru purtătorii numelui Brandiburu (relicvă onomastică a ocupaţiei austriece a Olteniei), o origine germană. Primul ‘Emin’ sau primul ‘Brandibur’ vor fi fost români destoinici, care au căpătat o poreclă în limbă străină, pentru interacţia lor cu reprezentanţii puterilor dominatoare.

Oricare ar fi explicaţia onomastică corectă, pare fascinant că numele lui Eminescu poartă pecetea sacră a unei formule liturgice, comună celor trei mari religii monoteiste. Putem spune astfel ca însuşi mesajul eminescian dobândeşte, odata în plus, o pecete sacră: drept este, aşa să fie în veci!

PS. Sunt recunoscător prietenului meu Dr. Adeeb Munim, fost coleg în misiunea UNESCO în Irak (2003), pentru explicarea mai multor etimologii arabe. Adeeb (care înseamnă, în arabă, „poezie”) este descendentul unei ilustre familii de intelectuali irakieni, care s-au distins în medicină şi în studiul civilizaţiilor mesopotamiene. Sunt de asemenea recunoscator şoferului anonim de taxi, care, întrebându-mă precipitat înaintea unei bifurcaţii din Bagdad, ‘emin au iasar?’ (dreapta sau stânga?), mi-a atras involuntar atenţia asupra posibilei etimologii, descrise mai sus.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Sint bucuros, ca macar astfel, sa mai aflu cite ceva ce despre ” eruditul cercetator Simion Dănilă”.
    Mare iubitor de literatura.
    Cea mai mare si bogata biblioteca, „pe persoana fizica”, in casa lui am vazut-o.

  2. Ma mira ca Slavici il ataca pe Eminescu pentru rezonanta slava a numelui, Rade harb de oala sparta. Alsta nu l-a impiedecat pe Slavici sa fie un fidel colaborator al nemtilor in timpul ocupatiei germano-austro-turco-bulgare a Bucurestilor. A platit pentru asta cu puscaria.
    In perioada intrebelica alt lider de opinie a fost din nou atacat pentru numele-i nu prea romanesc.
    Asta in timp ce viata politica era populata de oameni cu nume grecesti. Urmasii fanariotilor devenisera romani adevarati (majoritatea chiar erau).
    Trebuie spus ca proliferarea numelor in escu este o creatie a secolului 19 (Cuza a introdus inscrierea numelor de famile) si desi ea pare latineasca, nu este imposibil sa fie si o calchiere a constructie unor nume grecesti, care adauga un sufix la un prenume.
    Numele din Moldova, de inspiratie slava, care au un prefix la numele unei persoane, in special de gen feminin. Aioanei, Ailenei. Nume de copii din flori?

    • – „şi a prilejuit glume şi tachinări, de exemplu din partea lui Slavici”.
      Asta se numeste „atac”?
      Care-i legatura dintre „harb si oala sparta” in distrugatoarea constatare „Alsta nu l-a impiedecat pe Slavici sa fie un fidel colaborator al nemtilor in timpul ocupatiei germano-austro-turco-bulgare a Bucurestilor.”
      A fost singurul?

    • Cate nume din Moldova de inspiratie slava cunosti mata?
      …Mir cea e slav toata ziua!
      Toponimia voastra e slava, a celorlalti slava si ungureasca cu influente germanice, numele maghiarizate si slavizate, insa traiti cu impresia ca in Moldova e influenta SLAVA!
      …CIUDAT, N-ASA?
      Care orase, locuri si judete din Moldova au rezonante slave?
      Tirnovo – tirnave, iaLomita, iLfov, DimbOvitza, SLATINA, Crai ova, nume slav, Ban, baneasa, Banat-Banie, Gorj nume si denumiri SARBOCROATE, Dobro gia nume slav… Pana si mistretzii din cernoBiLcCescu sunt slavici, ce sa mai vorbim de pRAHOvO sau ILfov, Nichita si BLAGA!?

      • Nu va simtiti ofensati degeaba. Avem toponimice slave in toata tara. Eu vorbeam de o modalitate specifica de constructie a numelor de familie.
        Daca vreti toponimice slave din Moldova iata cateva: Cernauti, Radauti, Fratauti (si zeci de alte uti), Solca (de la soli, sare), Bogdana, Bistrita (de Bastro, repede), Dorohoi (de la doroga, drum), Putna (de la puti, cale), Neamt (cuvant slav, de la nemetkoi, balbait, cum au fost initial numiti colonistii germani in Rusia), Horodiste, Bilca, Rîşca, Sadău,Sadova, etc, etc.

  3. De la numele mantuitor Iisus pana la Eminescu e o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit luminii sa-i ajunga.

    Un amor cu Catalin nu poate fi decat iluzoriu …

    Sa avem curajul sa privim situatia in fata mai degraba decat sa ne ascundem si harjonim poetic cu onomastica locala.

  4. „emin au iasar (dreapta sau stinga)”

    Probabil in toate limbile semitice dreapta (cu conotatiile ei pozitive), adica nu stinga (cea „sinistra”), e denumita cam la fel.

    Iata ce spune un dictionar de nume despre semnificatia lui Benjamin

    From the Hebrew name בִּנְיָמִין (Binyamin) which means „son of the south” or „son of the right hand”. Benjamin in the Old Testament is the twelfth and youngest son of Jacob and the founder of one of the southern tribes of the Hebrews. He was originally named בֶּן־אוֹנִי (Ben-‘oniy) meaning „son of my sorrow” by his mother Rachel, who died shortly after childbirth, but it was later changed by his father (see Genesis 35:18).

    Deci ben = fiu si jamin = dreapta.

  5. Nu stiu ce intelegea Veronica Micle cand spunea „Eminul meu iubit”.
    Apelativul ei ma conduce la ideea ca ar fi putut fi o coruptie a lui Amir (cu varianta emir) care in araba insemna nobil, print.

    • Daca nu stiati, Hotinul a fost Raia turceasca – cea mai nordica, dupa cum se pare – doua trei secole.
      …multe vaduve au ramas, dupa atatea razboaie!

      • Știam. Nu numai Hotinul. Și Tighina, zona Bugeacului, Brăila, Giurgiu, etc. De aici vin poate unele din obiceiurile proaste (în special în Teleorman, un toponimic turcesc).

  6. Da, dar …. Ulterior apar cei ca Dan Alexe care au alte sarcini si prioritati , stiu mai bine decat noi toti cine este Eminescu si le spun si altora :

    ” E vorba sistematic de un versificator romantic (cam pe la sfarsitul sec. XIX), nefericit in dragoste, sarac in viata si nedreptatit, si de preferinta mort de o chestie astazi vindecabila, dar cu rezonante exotic-romantice: ftizie, tuberculoza (ma rog, e cam acelasi lucru, insa nu suna la fel)… eventual sifilis, ceea ce legenda nationala accepta acum, pentru ca introduce o nota de erotism indulgent-eroic…”

    ” Aaah, si desigur, cind in sfarsit dai de un strain care spune ca da, l-a citit pe Prešeren-Mickiewicz-Eminescu, el trebuie descurajat definitiv spunandu-i-se cu un zambet indulgent: “mon pauvre ami, tu l-ai citit in traducere… Habar n-ai cum suna in original..”

    https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/10/prizonierii-lui-eminescu/

    • In cartea sa Dacopatia Dan Alexe ii ataca pe drept pe dacopați, dar în același timp ataca tot ceea ce este romanesc, de la folclor, literatura, obiceiuri culinare, etc. Suntem o națiune de leneși, carnivori, primitivi, megalomani, etc.
      Ceea ce este mai grav este ca susține teza maghiara a formarii limbii române la sud de Dunare. Prefață cărții, apărută la Humanitas, este scrisa de un amator iar cartea nu are nici un aparat critic.
      Tragic crates a apart la o editura de prestigiu version ce-i da o credibilitate nemeritata.

      • „Teoria maghiara” e de fapt una a unui german si e acceptata aproape in unanimitatea istorica. Istoricii romani care nu vor sa-si piarda catedrele si pozitiile sociale nu o propaga si nu o sustin oficial, altfel ei trebuind sa-si schimbe meseria. Politicienii la fel. Culmea e ca unii istorici sunt convinsi de teoriile romanesti, incurajate si de biserica, aceasta din urma fara ajutorul statului fiind pierduta. Nu vorbesc de credinta ci de institutia bisericii. La fel e si in Ungaria, cu teoriile lor istorice, cu miturile (si la ei s-a nascut Isus Cristos, nu numai la noi) si sprijinul statului pt. biserica. Istoricii, in general, stiu adevarurile (istorice), dar nu au inde sa le predea pe salariu… :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victor Barsan
Victor Barsanhttp://contributors
Victor Bârsan, născut în 1950, la Focşani. Absolvent al Facultăţii de Fizică şi al Facultăţii de Matematică-Mecanică ale Universităţii din Bucureşti; doctorat în fizică. Cercetător în domeniul fizicii teoretice la IFIN-HH; preşedinte al Fundaţiei Horia Hulubei, secretar ştiinţific al Catedrei UNESCO a Fundaţiei; experienţă profesională în jurnalism, istorie recentă, drepturile omului, diplomaţie, instituţii internaţionale. Ultima carte publicată: Horia Hulubei - omul şi epoca sa, Editura Horia Hulubei, 2021.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro