Emoţia reconstituirii unui text dintr-un manuscris ca un joc de puzzle

Manuscrisul lui Neagu Djuvara despre Negru Vodă

            Lumea documentelor manuscrise este un domeniu aparte. Dacă în cazul cărţii tipărite ai, de obicei, spre lecturare, un text de o anumită uniformitate, manuscrisul te poate lua prin surprindere printr-o alăturare de fragmente disparate, la fel de neaşteptate ca gândurile „parazite” în procesările zilnice ale minţii. Parcurgerea manuscrisului ce se prezintă sub forma filelor separate seamănă uneori, din punct de vedere al procesului intelectual, cu lecturarea unui dosar de cercetare penală sau civilă. Din varietatea documentelor şi din numeroasele corecţii manuscrise se încheagă, încet dar spectaculos, o realitate adesea multifaţetată, despre care mărturiseşte autorul.

            În colecţia Cabinetului de Manuscrise de la Biblioteca Naţională a României, există un manuscris de mare întindere, o adevărată arhivă, cu paginile şi fişele de lucru ale lui Neagu Djuvara pentru cartea „Thoctomerie – Negru Vodă şi premisele „descălecării” Ţării Româneşti – noi interpretări”. Este de fapt un miscelaneu de 400 de file, de la cele format A4, la bileţele intercalate între ele, iar textul e scris cu pix albastru, dar cu foarte multe corecturi, ştersături, adăugiri; autorul a folosit cu generozitate pixul roşu, fie pe filele propriu-zis manuscrise, fie pe filele de şpalt. A scris chiar şi pe nişte plicuri, o practică ce se întâlneşte uneori în notarea unor gânduri ce au legătură cu manuscrisul principal. Efortul de a reconstitui procesul creator al istoricului are farmecul său, ca o călătorie pe meleaguri cu peisaj schimbător.

            În ediţia din 2015 a cărţii tipărite, apărută la editura Humanitas cu titlul „Thocomerius – Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti. Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă”, întâlnim la pagina 240 această afirmaţie: „Din fericire, nu arunc notele, notiţele, fiţuicile adunate pentru prelucrarea unei cărţi, în cazul prezent Thocomerius – Negru Vodă.” Este cu siguranţă o referire la manuscrisul despre care vorbim. Are sens parcurgerea lui în dezordinea filelor, aşa cum au fost incluse în dosare, pentru că încercăm emoţia descoperirii amănuntelor lucrării şi frământarea ce a însoţit crearea cărţii finite.

            Primele file sunt pagini A4 manuscrise şi şpalturi, cu numeroase corecturi şi, interesant, pagini după pagini de text scris cu pix albastru tăiat pe diagonală cu creion negru. La filele 22 şi 23 recto, însemnări despre tabla de materii şi texte ce trebuie regrupate în lucrare, dar, scrisă cu roşu, întâlnim menţiunea unei scrisori la care trebuie să răspundă. La filele 26-29, găsim scrisoarea în cauză, care tratează în mod detaliat despre frescele de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Filele 34-47 sunt grupate cu ajutorul unei file mai mici, îndoite, de culoare roz, pe care stă scris „de dictat după marţi 10.04”. Sunt file format A4 cu mult text, scris cu pix albastru, cu numeroase corecturi şi adăugiri cu roşu şi, aşa cum se întâmplă adesea în manuscris, totul tăiat cu creion negru sau albastru.

            Întregul manuscris este aşa. Lăsând la o parte interesul pe care ţi-l stârneşte argumentaţia istorică, nu te plictiseşti niciodată pe măsură ce mai descoperi încă un document neaşteptat, şi încă unul. Pe verso-ul unui plic trimis de Institutul Cultural Român, menţiuni bibliografice (fila 48); pe spatele unei invitaţii la nuntă, consideraţii privind cercetarea istorică referitor la Radu Vodă (fila 113), iar pe recto, 3 hârtii post-it, cu informaţii savante, dar şi numărul de telefon al unui electrician; scrisoare dactilo cu cerneală lila, cu informaţii foarte interesante pentru tema cercetată, din partea lui Al. Skultéty (fila 140); o broşură tipărită, cu adnotări de mână de Neagu Djuvara, cu text în limba franceză (filele 177-183), intitulată „12. Internationaler Kongress für genealogische und heraldische Wissenschaften. München 1974”; pe file A4 îndoite, schiţat planul de bătaie: „5.08.06 Lecturi cu prioritate (BAR etc.)”, urmat de o înşiruire generoasă de surse (Ciocâltan, Xenopol, Iorga, etc.), apoi mai jos: „de fotocopiat versiunea vaticană a Diplomei Ioaniţilor” (fila 199); la filele 251-259, un articol tipărit al lui Alexandru Niculescu, cu un mesaj scris de mână de la autor  („Stimate Domnule Djuvara, scrisoarea va urma. Deocamdată, acest articol al meu despre ROMÂN. Judecaţi-l! Judecaţi-mă!”); filele 265-268 conţin hărţi ale Europei, în perioada invaziilor barbare şi până în secolul XIII; spre sfârşitul manuscrisului, iarăşi o bogăţie de file A4 cu şpalturi ale lucrării corectate, text scris cu pix albastru, de mai multe ori notată Tabla de materii, numeroase însemnări marginale, de multe ori, textul tăiat, etc., etc.

            Cartea lui Neagu Djuvara despre Negru Vodă a stârnit pasiuni contrarii, deoarece pe de o parte sunt cei ce privesc cu recunoştinţă curajul de a comunica adevăruri istorice până de curând neacceptate (descălecarea Ţării Româneşti a fost făcută de un voievod cuman), pe de altă parte, a jignit sentimentul patriotic al multora, fiindcă istoria naţională este o componentă fundamentală a conştiinţei noastre ca popor şi ca indivizi, şi şcoala ne-a obişnuit cu o percepţie diferită a fenomenului persistenţei elementului românesc în istorie. Ceea ce se poate vedea, parcurgând manuscrisul prezentat aici, este buna credinţă a autorului, care a făcut o cercetare foarte minuţioasă şi avizată, nu a ezitat niciodată să renunţe la formulări sau idei care i-au apărut apoi într-o altă lumină, într-un cuvânt, avem aici un adevărat şantier intelectual. Parcurgerea cărţii tipărite relevă doar o mică parte a travaliului ştiinţific prin care a fost creată, şi e remarcabil că produsul finit e o lectură foarte plăcută, ca şi cum textul s-ar fi scris cu uşurinţă.

            Poate ceea ce a supărat la textul lui Neagu Djuvara este insistenţa cu care se aduce în prim plan elementul alogen, şi nu putem să nu observăm că elementul românesc a avut în istorie o capacitate extraordinară de a topi în creuzetul propriu diverse influenţe, cum se poate vedea în unitatea lingvistică a românilor din teritoriile locuite de aceştia. Dincolo de toate, cartea despre Negru Vodă este un text modern şi pasionant, pe care manuscrisul ni-l arată în toată frumuseţea concepţiei intelectuale.