Să mă legitimez …
Puțină lume știe că o perioadă, într-o viață anterioară, de jurnalist, am făcut analiză media pentru, pe atunci prestigiosul, Săptamâna Financiară. Doar foștii colegi, din acea viață profesională anterioara, pot confirma că împreună am contribuit la nașterea “jurnalismului prin telefon din redacție”. După peste 20 de ani de munca în diverse redacții (1990 – 2010), pot face o analiză a relației presă – industrie energetică, mai ales că am fost printre puținii care (în acele vremuri) erau considerați jurnaliști specializați pe economic.
Teorie simplificată și pe înțelesul tuturor
întâi să stabilim cine sunt și unde se află participanții ecosistemului societar și ce roluri au. Politicul, economicul, societatea civilă și presa ar fi principalii actori.
Istoricește au fost cei care au “produs” ceva … mâncare, îmbrăcăminte, colibe … cei care au acoperit nevoile fiziologice și de securitate. Atunci s-a conturat primul actor, “economicul” care produce! Dar nevoia de securitate a făcut ca oamenii să se unească și să se organizeze. Cei mai dotați intelectual sau / și fizic au inspirat încredere și au organizat grupul de oameni. La început a fost șeful de trib, autocratul … Multora nu le-a convenit. Au apărut criticile. A apărut nevoia de apartenență. Așa a apărut “politicul”. Nevoia de stimă a dus la o mai bună organizare a “partidelor” și a luptei “politice”. Mai erau și unii care doreau evoluție cu orice preț și nu erau de acord cu nimic din ceea ce există. Așa a apărul societatea civilă. La toate acestea a mai apărut un grup nou, cel a clevetitorilor, al zvonerilor și răspândacilor, adică ceea ce numim azi presă.
Deci “economicul” produce bani, “politicul” produce reguli – legi. Economicul nu poate funcționa fără reguli și politicul nu poate funcționa fără bani. Deci este o relație biunivocă, poate simbiotică. Ce produce oare “societatea civilă”? Ea amendează sau legitimează părți din politic sau părți din economic. Vă mai amintiți de “Coaliția pentru un Parlament Curat”. Această organizație amenda sau legitima oamenii politici, după anumite criterii. Dar de Asociația Medicilor Dentiști vă amintiți? În nu știu ce reclamă se spunea că această organizație recomanda să ne spălăm pe dinți cu o anumită pastă. Deci părți ale societății civile sunt mai apropiate de anumite companii, de anumite partide. Ce primesc în schimb de la fiecare? Păi politicul le face legi de funcționare, de unde rezultă puterea de influențare a cetățenilor, mai mare sau mai mică. Economicul le finanțează. Și așa acoperim și nevoia de stimă lui Maslow.
Și ajungem la presă. Rolul presei este (în principiu) acela de a informa corect, obiectiv, nepatinic … și presa primește în schimb de la fiecare câte ceva: politicul îi facilitează existența prin legislație (existența frecvențelor și licentelor de emisie, de exemplu), economicul o finanțează și societatea civilă o legitimează sau o amendează. Asta e în teorie … În practică se știe că postul tv X e mai apropiat de partidul Y, care și-a făcut fundația Z și toate sunt subvenționate de grupul de firme W. Pe de altă parte, un jurnalist are o anumită educatie, anumite valori morale ceea ce duc la o anumită convingere politică și la un anumit mod de acțiune.
Și redacția este un mic ecosistem: un patron vrea mai multă putere de influență pentru a caștiga mai mulți bani, acesta angajează un șef de redacție care își alege să lucreze cu anumiți jurnaliști. Jurnaliștii sunt (în mare parte) niște idealiști, care doresc să-și facă meseria pentru care primesc bani. (Nu are rost să vorbim de ticățoși) Aici există un echilibru precar: canalul media câștigă bani din reclamă, dar reclama vine de la alți patroni, care vor și ei la rândul lor putere de influență mai mare. Sau de la politicienii care au bani de la economic, dar și scopul lor este să-și mărească puterea de influență. Așa că patronatul din economic, împreună cu politicienii, finanțează media.
În toată această ecuație unde este cetățeanul, care are nevoie de acest serviciu, de a fi informat? (Nevoia de autoactualizare) și de aici s-a născut un altfel de presă: presa fără patronat, de asociație, care trăiește din banii celui care o consumă. Aceasta este media publică americană. Dacă vă uitați în partea dreaptă a ecranului calculatorului, veți vedea acel anunț prin care puteți dona o sumă de bani, asociației care întreține acest jurnal electronic de opinii și cometarii. Numai muncă voluntară pe aceasta pagină, dar întreținerea tehnică costă … (dați un click și faceți o donație!) (Observați că nu amintesc de media publică în înțeles european, adică presa finanțată prin taxe specifice sau direct de la buget.)
Presa din energie
Plecăm de la presa economică, unde au lucrat fel de fel de jurnaliști. (Nu discutăm de diletanți ci de Jurnaliști.) Erau plătiți destul de prost și presiunile politice și economice ce afectau patronatul de presă au avut repercursiuni și în redacții. Patronatul de presă și-a cizelat acțiunile: “îmi dai reclamă și-ți mai bag câte un articol laudativ, un interviu de PR”. Chestia asta s-a transformat în “imi bagi numai articole laudative și-ți dau reclamă!” și așa presa a devenit un canal specializat pe energie, dependent 100% de firmele din energie. Mai facem un simpozion, va mai slavim in niste articole și totul e roz. … Că asta înțetege un neofit despre situația inductriei energetice românești …
Aceasta este situația actuală din presa specializată în energie din România. Cine sunt vinovatii? Greu de zis! De la cei care consumă această presă, trecând pe la jurnaliștii care trebuie să scrie ce li se cere, la patronatul de presă care trebuie să producă bani și ajungând la politician, patronat și management din energie …
Este motivul pentru care doar în câteva publicații puteți citi critici, adevăruri inconvenabile. Dar cum a fost zilele trecute Sfântul Maxim Mărturisitorul, nu pot să nu îl citez: “A tăinui cuvantul adevărului, înseamnă a te lepăda de el!”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mi-a plăcut articolul dvs. Am doua mici observații.
1. Exista si in Europa presa după modelul pe care il numiți „media publică americană”. Luați de exemplu cazul The Guardian.
2. Cred ca ați omis încă un mod in care se finanțează presa: prin șantaj. Șantajul si etajul a fost inca din anii 1930 modul cum s-au construit trusturi de presa sau averi (vezi cazul Pamfil Șeicaru, el nici măcar n-a contestat asta). Din cate știu au fost după anii 1990 (si probabil ca exista încă) publicații si „mari ziariști” care au folosit acest sistem.
La drept vorbind, eu as prefera sa stiu PRECIS la cine merg banii mei – deci as prefera sa fac „click” pe articol sau pe autor, nu pe o publicatie in general ;)
AM citit cu mare placere articolul.
Zic ca presa, politicienii si societate civila au un comportament devastator pe termen mediu – accepta toate mizeriile sub paza zilei de maine care in loc sa te duca spre mai bine evident conduc la mai rau. SI toate acestea pentru ca nu putem sau nu vrem sa strigam:”Imparatul este gol-pusca”.
mai in gluma, mai in serios cred ca ne confruntam cu o serioasa criza in democratie din cauza lasitatii.
Democratia se cere aparata zi de zi si atunci cand nu se intampla asa mergem clar spre dezastru.
Ea a aparut cand oameni curajosi si-au luat destinul in propriile maini. A fost sustinuta uneori si cu pretul unor razboaie. Si ieri, cand unitatea unei natii a fost sub pericol, dar si astazi, cand valoarea unui concept este sub asediu, viitorul depinde de ceea ce facem astazi si mai ales de cum si ce alegem sa facem.
ESTE GOL IMPARATUL.
Dar imparatul ce face??? Mai pune un vreasc pe foc??? Ne zice ca asa o sa avem un viitor luminos???
PS
Nu am vazut sau citit nici un mesaj de la Presu ref. energie – poate mi-a scapat – desi este o cauza care ne preocupa pe multi si nu este usor de armonizat interesele unora, relativ putini, puternici pe piata si o masa mare de natangi, lipsiti de putere si de aparare. Ce ne facem neamule?
Asa este, presa scrie de bine cand e platita si scrie de rau, ca…sa fie platita! Sau sa faca un serviciu politic favorabil unui partid.
De aceea nici articolele asa zis corecte, nu pot fi cautionate 100% .
Apoi putem vorbi de asa zisele analize -in extenso- care se doresc a fi un reper sigur de corectitudine, dar in care specialistii din energie(care nu participa la discursul public din diferite motive) vad in fapt crase probleme de necunoastere a zonei analizate. De ex se preiau de pe site-uri europene clasamente in care se compara „mere cu pere”. De ex de ce energia e mai ieftina in Luxembourg? Specialistii stiu: Luxembourg (ca si Cehia) beneficiaza de energia ultraieftina importata din Germania, sustinuta prin pret suplimentar doar de consumatorii germani (prin feed-in tariff).
De asemenea Luxemburg nu are taxe adaugate pentru energia verde (certificate verzi) si nici bonusuri de cogenerare.
Luxemburg-ul nu plateste certificatele scumpe de CO2, precum Romania( pentru ca importa energie cu precadere).
Luxemburgul nu are exploatari miniere de carbune in care exista probleme sociale, care preseaza politicul prin greve, inclusiv blocare in mina insotita si cu o greva a foamei, si care sa fie sustinute mascat de ex prin forma de serviciu de sistem pe rezerva tertiara, care in cele mai multe cazuri nu se presteaza(doar in anumite varfuri de consum extrem si in cazuri izolate).Dar costul acestui serviciu intra in pretul energiei.