luni, noiembrie 28, 2022

Energizarea dialogului UE-Moldova: între entuziasm geopolitic, “moment istoric” și constrângeri locale

Dialogul politic dintre Uniunea Europeană (UE) și Moldova este la cea mai înaltă altitudine de la semnarea Acordului de Asociere în anul 2014. După aproape șapte ani de confuzie geopolitică în politica externă și numeroase crize politice și sectoriale interne, Moldova este guvernată de o forță politică, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), care este percepută în UE strict printr-o prismă pozitivă. Profilul geopolitic pro-european al guvernării de la Chișinău contează pentru UE, dar și mai mult faptul că convingerile europene sunt mână în mână cu angajamentul ferm al guvernanților moldoveni de a produce reforme durabile. Pe un asemenea fundal favorabil a avut loc prima vizită a Premierului Natalia Gavrilița la Bruxelles pe 27-28 septembrie (Gov.md, Septembrie 2021).

Deși premierul a fost însoțită de Nicu Popescu, vicepremierul și Ministrul de Afacerilor Externe și Integrării Europene, cel din urmă a avut un rol mai degrabă secundar la întrevederile bilaterale cu instituțiile UE. Dar datorită contactelor interpersonale solide, prezența lui Popescu a fost utilă pentru a familiariza premierul cu “ecosistemul neguvernamental de la Bruxelles”. De asemenea, vizita a devenit un prilej pentru a face publicitate Premierului Gavrilița, care este slab cunoscută de către cercurile oficiale europene. Ca urmare, fața “Moldovei europene” cunoscută de UE nu va fi asociată doar cu Președintele Maia Sandu. Cu scopul conturării unei imagini eurocentrice autonome față de cea a președintelui țării, Premierul Gavrilița a ținut să declare de la Bruxelles despre asistența macro-financiară a UE (50 milioane euro), care va ajunge în Moldova în decursul lunii octombrie, dar și despre alte posibilități de finanțare europeană. Concomitent, deplasarea oficialilor moldoveni în capitala europeană i-a ajutat să stabilească un discurs favorabil vizavi de intențiile și acțiunile guvernării, prin intermediul interviurilor cu sursele de presă pan-europene (Euroactiv și EUObserver) și socializarea cu mediul de experți de la Bruxelles.

Despre vizita de la Bruxelles a relatat doar instituția guvernului, lansând în total opt comunicate de presă despre discuțiile premierului moldovean cu diverși oficiali UE și politicieni europeni din cadrul Delegației Parlamentului European la Comitetul de Asociere UE-Moldova (membri ai Popularilor Europeni și Renew Europe). Pe de o parte, opiniile exprimate de actorii europeni au fost dominate de un fel de „entuziasm geopolitic” și hiper-optimism în legătură cu așteptările față de reformele din Moldova, aflate deocamdată în fază embrionară. Iar, pe de altă parte, partea europeană a demonstrat deschidere largă pentru oferirea de asistență. Mesajele transmise de oficialii moldoveni s-au caracterizat prin etalarea unei determinări ferme în privința derulării reformelor și a unei ambiții accentuate de a intensifica, aprofunda și diversifica relațiile bilaterale cu UE. Discursul afișat de premier a trădat de asemenea niște reminiscențe ale campaniei electorale, care s-a finalizat încă în luna iulie. Mai exact, unele dintre argumentele pe care premierul le-a comunicat europenilor au alcătuit critici împotriva și despre eșecurile guvernelor anterioare, în special cu privire la investigarea crimelor bancare și susținerea insuficientă a mediului de afaceri în anul 2020.

Deși s-au purtat discuții ample despre oportunitățile de cooperare, accentul nu s-a pus pe toate problemele structurale cu care se confruntă Moldova și care nu țin numai de corupție. Înainte de a începe discuții despre extinderea domeniilor de cooperare cu UE trebuie evaluate, de o manieră obiectivă și depolitizată, capacitățile instituționale, resursele umane din administrația publică centrală și locală, precum și mecanismele de transpunere a legislației naționale racordate la acquis-ul european. Reformarea justiției și combaterea corupției sunt prioritare, dar nu pot fi unicele preocupări ale guvernării. Ca integrarea europeană să producă rezultate, inclusiv venituri la bugetul național, aceasta trebuie să pătrundă în mentalitatea și etica de lucru a instituțiilor de stat. Totodată, generarea unor cadre noi nu trebuie să se facă prin întinerire forțată sau curățare politică a instituțiilor, ci prin reținerea și atragerea talentelor indiferent de criteriile politice, categoria de vârstă etc. În același timp, asistența tehnică a UE direcționată spre capacitarea instituțiilor trebuie să concentreze în sine instruirea comprehensivă și sistematică a funcționarilor, echiparea instituțiilor etc. Cea mai oportună modalitate pentru a stabili prioritățile de integrare europeană, de o manieră adecvată, ar trebui să fie prin consultarea publică a Agendei de Asociere cu UE, înainte ca guvernarea să o aprobe cu partea europeană, nu pentru doi ani (cum era anterior), ci pentru șase (2021-2027). 

„Moment istoric” versus estimări pragmatice

Atât guvernarea PAS, cât și structurile UE, vor să valorifice la maxim oportunitatea istorică produsă de alegerile prezidențiale din 2020 și anticipatele parlamentare din 2021, soldate cu preluarea puterii de către forțe politice care vor reforme autentice. Se consideră că în acest fel, Moldova poate fi pusă pe calea unor schimbări radicale și ireversibile. Autoritățile moldovenești vor să preia și să înrădăcineze valorile europene în decursul viitorilor patru ani de guvernare, iar pentru a împinge reformele nepopulare mizează pe condiționalitatea UE. În demersul lor către UE, guvernanții moldoveni nu vor neapărat sporirea asistenței financiare, ci mai degrabă flexibilizarea acesteia pentru a o redirecționa spre domenii sensibile de reformă, unde instituțiile moldovenești pot absorbi eficient asistența externă. Toate aceste particularități vor fi detaliate în cadrul ședinței Consiliului de Asociere UE-Moldova, preconizată pentru finele lunii octombrie. Tot atunci urmează să fie prezentată noua Agendă de Asociere, în conformitate cu care autoritățile moldovenești vor organiza viitorul Plan Național de implementare a Acordului de Asociere, care actualmente este învechit.

În termeni practici, intențiile guvernării moldovenești în raport cu UE are la bază câteva straturi. În primul rând, în condițiile unui buget deficitar, guvernarea vrea să folosească asistența europeană pentru a diminua presiunea bugetară pe perioada pandemiei. În acest sens, Premierul Gavrilița s-a arătat dispusă să introducă mecanisme de șomaj parțial și tehnic pentru angajații din IMM-uri, susținut inclusiv din contul banilor europeni.

În altă ordine de idei, guvernarea PAS dorește să creeze “dialoguri la nivel înalt” cu structurile UE pe securitate, justiție și energie (mediul înconjurător – nu este inclus, dar este o prioritate absolută). Acest lucru ar spori greutatea externă asupra reformelor interne din cele trei domenii menționate, dar și sprijinul politic și asistența tehnică și financiară venită de la Bruxelles. Asemenea dialoguri pot servi ca pretext pentru a prelua instrumente de susținere a reformelor, dezvoltate de UE pentru statele cu perspectivă europeană din Balcanii de Vest. Proiectul UE „Operațiuni Internaționale de Monitorizare” (2017-2020, cu buget de circa 660 milioane euro) instituit pentru a supraveghea reforma justiției din Albania constituie un caz elocvent de practici bune, care poate fi replicat în Moldova. Totuși, chiar dacă „modelul albanez” este aplicabil, acesta implică costuri enorme, capacități instituționale considerabile și un cadru temporal de circa 5-7 ani, lucruri care sunt improbabile pentru Moldova. Dialogul în domeniul securității este de asemenea esențial pentru Moldova, înainte de toate datorită faptului că neutralitatea constituțională a țării permite dezvoltarea unor relații, mai degrabă restrânse, cu NATO. Spre deosebire de Georgia și Ucraina care primesc sprijin militar din partea statelor NATO, Moldova nu este inclusă pe mapa de securitate europeană în termeni strategici și operaționali (amenințări hibride, securitate cibernetică). În domeniul energetic, un dialog la nivel înalt ar fi valoros, dacă poate să sporească sprijinul pe care UE deja îl acordă prin intermediul Comunității Energetice, care a jucat un rol enorm în “europenizarea” legislației energetice moldovenești în anii 2015-2017 și monitorizarea implementării acesteia până în prezent.

O altă dimensiune evidențiată de partea moldovenească este integrarea țării în spațiile europene. Dar acest lucru se poate întâmpla doar acolo unde costurile UE sunt asimilabile. Atenția majoră este pe acceptarea Moldovei în „spațiul roaming-ului european”. Prin asemenea contopiri, integrarea europeană ar fi resimțită mai facil de populație (la fel cum a devenit regimul fără vize), având în vedere dimensiunea diasporei moldovenești aflată în statele europene. Cu toate acestea, apetitul european pentru inițiative de acest tip va fi mereu restrâns și evaluat reieșind din faptul că precedentele create în raport cu Moldova vor implica demersuri de replicare din partea Georgiei și Ucrainei.

Nu în ultimul rând, guvernarea PAS are o viziune robustă cu privire la interconectarea în domeniul transportului și energiei (cu finanțare europeană de circa 230 milioane euro), care însă pare să se rezume la (re)construirea infrastructurii fizice. În realitate, pe lângă aceasta, este nevoie de o abordare sustenabilă față de interconectare care să includă modernizarea și securizarea întreprinderilor de stat responsabile de “mentenanța” infrastructurii, în special a elementelor de infrastructură critică. O asemenea contribuție va spori reziliența statului (3DCFTA, August 2021), despre care guvernarea vorbește deocamdată în termeni vagi. Evaluările externe și atragerea investitorilor locali și străini de bună-credință poate fi mai benefică ca niciodată, având în vedere imaginea pozitivă a actualei guvernări.

Dependența excesivă a planurilor guvernării de asistența europeană

UE a reiterat cu varii ocazii că este dispusă să susțină agenda reformelor pe care și-o propune guvernarea de la Chișinău, care este văzută drept “agenda europeană” a țării. În timpul discuțiilor cu premierul Gavrilița, Președintele Consiliului European Charles Michel a subliniat că “Moldova este un partener important și prioritar”. Doar în lunile septembrie-octombrie, asistența financiară acordată Moldovei se ridică la 86 milioane euro. Această sumă este alcătuită din ajutorul bugetar direct de 36 milioane euro (din Planul pentru Recuperare Economică, cu un buget în valoarea de 600 milioane euro până în 2024) și 50 milioane euro a asistenței macro-financiare din 2020.

Împreună cu Comisarul European pentru Vecinătate și Extindere Oliver Varhelyi, oficialii moldoveni au discutat printre altele despre lansarea unui proiect pilot pentru modernizarea economiei rurale din Moldova, prin intermediul dezvoltării industriei alimentare și agriculturii. Evident, banii pentru acest proiect vor fi căutați, în primul rând, la Bruxelles. Deocamdată, este dificil de estimat dacă există suficientă acoperire financiară din partea UE pentru toate inițiativele părții moldovenești. Este însă cert faptul că ambițiile guvernării vor necesita resurse financiare considerabile.

În lipsa Președintelui Comisiei Europene Ursula von der Leyen, premierul moldovean a discutat cu Vicepreședintele Comisiei Europene și Înaltul Reprezentant Josep Borrell despre extinderea cooperării bilaterale, inclusiv despre soluționarea conflictului transnistrean. În ambele domenii, partea europeană și-a demonstrat disponibilitatea de a susține eforturile guvernării moldovenești, atât timp cât sunt aplicate principiile europene – democrația, statul de drept și drepturile omului. Pentru a se conforma doleanțelor europene, Premierul Gavrilița a asigurat că guvernarea va coopera îndeaproape cu UE, dar și cu Comisia de la Veneția, pe marginea reformei justiției, pentru a asigura conformitate cu standardele europene. De asemenea, tot de la Bruxelles, în contextul reformei justiției, premierul a sugerat că independența anumitor instituții a fost întărită înainte ca acestea să fie reformate. O idee similară a fost susținută de reprezentantul Comisiei Europene Katarina Mathernova, în cadrul discuției cu societatea civilă de la Bruxelles, alături de oficialii moldoveni. Asemenea congruență de opinii denotă că devierile guvernării sunt aparent cunoscute (IPN, Septembrie 2021), dar nu și dezaprobate în vreun fel, de către instituțiile europene.

În loc de concluzii…

“Momentul istoric” generat de forțele politice pro-reformă, cu ajutorul scrutinelor electorale din anii 2020-2021, trebuie ancorat în estimări realiste a situației locale și regionale. Asanarea instituțiilor de stat este la fel de prioritară ca și combaterea corupției sau reforma justiției. Doar pe o bază meritocratică și prin eliminarea criteriului politic, în instituții pot rămâne și pot fi aduse persoane, care contribuie la procesul de reformă nu din calcule politice ciclice, ci din perspectiva interesului public, a cărui natură este constantă.

Totodată, deși Moldova poate primi de la UE asistență bilaterală specială pentru reforme concrete, integrarea în „spațiile europene” va fi limitată la oferte pe care UE le poate de asemenea oferi Ucrainei și Georgiei. Pentru a depăși statutul de stat asociat și a se desprinde eventual de Ucraina și Georgia, apropriindu-se de țările balcanice cu perspectivă europeană, Moldova trebuie să inițieze reforme calitative și durabile în viitorii 4-8 ani. Discuțiile despre perspectiva europeană sunt premature și chiar dăunătoare la această etapă, când nicio reformă serioasă nu a fost începută sau dusă până la capăt, lipsind efecte concrete produse ca urmare.

În fine, așteptările UE trebuie, de asemenea, calibrate ca să corespundă capacităților de livrare de care dispune guvernarea de la Chișinău. Noul dialog UE-Moldova necesită mai puțin subiectivism și simplificare și mai mult pragmatism și structură. În orice situație, beneficiile reale și durabile pentru țară vor constitui dezvoltarea propriilor capacități, în locul delegării responsabilităților către actorii europeni.

Articol apărut pe site-ul IPN.md

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Moldova „se mişcă bine” la nivel internaţional, chiar mai bine ca România. Intern, de asemenea, are o guvernare solidă, nu ca în România. Să le urăm succes şi să-i ajutăm dacă putem. Rămân câteva probleme pentru Moldova:
    – prezenţa armatei ruse în Transnistria
    – necesitatea unei dezvoltări economice şi sociale accelerate.

    Despre unire…..când va fi să fie….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Carte recomandată

 
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro