Lepenski Vir e un sit arheologic spectaculos, aflat la o aruncătură de băț – aproape literal – de România, pe malul sârbesc al Dunării. Acum opt mii de ani, oamenii din zona Porților de Fier au fost printre primii europeni, dacă nu chiar primii, care au locuit alături de o populație venită din Anatolia, care aducea în desagă prima mare revoluție a omenirii: agricultura. La confluența dintre cele două civilizații au apărut lepenienii. Pe o terasă a Dunării, ei au construit locuințe cu plan trapezoidal, pe podelele cărora au așezat bolovani de gresie sculptați. O parte dintre acești bolovani au chipuri bizare, de oameni-pești sau poate de pești-om. Chipurile lor sunt gânditoare și sigur nu vesele. Ce au vrut să spună, prin aceste sculpturi, creatorii lor? Erau ofrande pentru strămoși? Erau reprezentări ale unor zeități legate de Dunăre? Greu de răspuns. Lepenski Vir e un tărâm al posibilităților și probabilităților, al speculațiilor și incertitudinilor. O vizită acasă la lepenieni nu te prea lămurește, ci mai mult îți ridică întrebări. Așadar, la drum!
***
De la barajul Porțile de Fier, cu punctul de trecere a frontierei aferent, sunt 70 de kilometri, prin defileul săpat de marele fluviu, până la Lepenski Vir. Ar fi cam o oră și un pic cu mașina, respectând regulile de circulație. Dar, șoseaua care se curbează sincron cu meandrele Dunării e atât de frumoasă, încât viteza medie de deplasare scade vertiginos, din cauza numeroaselor opriri în puncte de belvedere, de unde se vede foarte fotogenicul mal românesc al fluviului.
E o ironie fină a geografiei, aici: malul românesc e mai frumos, dar ca să îl observi temeinic, trebuie să îl vezi de pe malul sârbesc. Partea bună e că sârbii au tăiat șoseaua lor, prin păduri, la o altitudine mai mare decât cea de la noi, iar perspectiva de la înălțime asupra defileului danubian e o valoare adăugată umană la spectacolul naturii.
După trei-patru pauze de fotografiat, am ajuns, într-o zi toridă de vară, la Lepenski Vir, mânat de curiozitatea stârnită de un articol din New York Times despre ciudații oameni-pești de aici. De fapt, ce se vizitează acum nu este situl arheologic original, deoarece acesta a fost acoperit de apele Dunării, după ridicarea barajului de la Porțile de Fier I, finalizat în 1971. Stațiunea arheologică a fost mutată, însă, bucată cu bucată, și reconstruită deasupra lacului de acumulare.
Prima surpriză a fost dimensiunea monumentală a suprastructurii de sticlă și metal pe care sârbii au ridicat-o peste situl arheologic. Pe la noi, nu am văzut ceva asemănător ca dimensiuni decât la bazilica paleocreștină de la Niculițel. Locuințele și artefactele lepeniene sunt protejate de un acoperiș imens de sticlă, cu rădăcinile într-o construcție de metal, vopsit alb. Structura seamănă întrucâtva cu o tribună acoperită a unui stadion, dacă ar fi închisă și latura dinspre teren, aici terenul fiind partea dinspre Dunăre. Subprodusul mai puțin plăcut al soluției arhitecturale este zăpușeala din interior, care te trimite cu gândul mai degrabă la un spațiu mediteranean, nu danubiano-carpatic.
Traseul de vizitare nu este lung, situl se vizitează în maximum o oră. Mai întâi se intră la vizionarea unui film de epocă (plicticos și nelămuritor) legat de istoricul descoperirilor de aici, apoi se vizitează expoziția de artă, iar apoi se coboară pe terasa unde se află fundațiile mai multor locuințe cu plan trapezoidal. La final, în afara clădirii, se vizitează o astfel de locuință reconstruită.
Punctul de maximă atracție este, desigur, colecția muzeală, unde se pot vedea celebrele pietre de râu sculptate în chip de om. La un număr de 70 de locuințe identificate, au fost găsiți 94 de bolovani care pot fi considerați prelucrați artistic. Dintre aceștia doar câțiva au fețe umanoide. Arheologii le-au botezat cu nume ca „Strămoașa”, „Adam”, „Vraciul” etc. Un numitor comun al lor sunt ochii gânditori și colțurile buzelor coborâte. Oricât de diferiți ar fi fost oamenii de acum opt mii de ani, ei trebuie să fi zâmbit ca și noi. Iar colțurile lăsate ale buzelor sunt inversul zâmbetelor.
***
De ce aceste grimase triste? Arheologii și istoricii nu se înghesuie cu răspunsurile. Cel mai probabil scenariu este că acești bolovani sculptați, care au fost găsiți cel mai adesea pe podelele locuințelor, aveau o semnificație religioasă. În acest scenariu, lepenienii atribuiseră un rol supranatural vârfului Trescovăț, care se înalță peste Dunăre, pe partea românească, chiar în fața terasei pe care a fost construită așezarea. Planul trapezoidal al locuințelor este pus în legătură cu forma pe care o are Trescovățul privit de aici. E interesant că, deși zona Porților de Fier era bine populată cu așezări permanente acum opt de ani, doar la Lepenski Vir s-au găsit asemenea artefacte, lucru care duce cu gândul la un scop ceremonial/ ritualic al așezării.
Mult timp au planat incertitudini și cu privire la datarea și punerea în context geografic a descoperirilor. Lepenski Vir a fost săpat de arheologi în anii 1960, preventiv, înainte de inundarea zonei de apele lacului de acumulare de la Porțile de Fier I. La fel, arheologii români au săpat pe celălalt mal, în mai multe puncte. Și ei au găsit urme de locuire intensă din aceeași perioadă. Părerea general acceptată acum este că lepenienii și vecinii lor din așezările apropiate, de pe ambele maluri ale fluviului, făceau parte dintr-o cultură comună denumită Lepenski Vir – Schela Cladovei. Ultimul nume vine de la cea mai relevantă stațiune arheologică de pe partea românească a Dunării, aflată acum pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin.
Această populație de la Porțile de Fier a jucat, fără să știe, un rol de deschizător de drumuri în istoria Europei, fiindcă aici a avut loc primul contact de durată între băștinașii europeni, vânători-culegători, și primii agricultori sosiți în Europa, din Anatolia, via Balcani. Ca să punctăm și terminologia științifică, băștinașii europeni erau o populație mezolitică, în vreme ce nou-sosiții erau una neolitică, cu tehnici mai avansate de prelucrare a pietrei și, mai ales, cu știința de a cultiva pământul și a crește animale domesticite.
Probabil cele două populații au locuit inițial separat, dar fuziunea lor a fost inevitabilă, până la urmă, fiindcă, spre deosebire de restul vânătorilor-culegători europeni, cei de la Porțile de Fier locuiau în așezări permanente, acest lucru fiind posibil datorită abundenței de pește. Astfel, nefiind nevoiți să se mute dintr-un loc în altul pentru a-i exploata resursele, și obișnuiți cu traiul sedentar, ei au rămas vreme de mai multe generații alături de nou-sosiții agricultori, sedentari și ei, mulțumită agriculturii.
La intersecția dintre cele două civilizații a apărut așezarea de Lepenski Vir, în jurul anului 6000 î.e.n (mai exact între 6170 și 6140). Perioada de maximă de înflorire a așezării – căreia îi aparțin locuințele trapezoidale și artefactele cu chip uman – a fost scurtă, la scara istoriei, între 80 și 210 ani. Asta înseamnă între trei și opt generații, luând 25 de ani ca generație, sau între două și patru durate de viață, luând 50 de ani ca durată de viață.
În acest moment istoric crucial, se arată într-un studiu științific internațional, Lepenski Vir a devenit locul unde cele două populații au învățat să trăiască și să creeze împreună. Altfel zis, se nășteau europenii de azi, fiindcă cele mai recente studii genetice arată că ADN-ul mezolitic și neolitic formează până la 80% din bagajul genetic al europenilor de azi. Dar aceasta este, deja, altă poveste.
***
Am plecat de la Lepenski Vir bântuit de chipurile oamenilor-pești, cu o foame de a afla mai multe despre ei și cu o altă foame, sonoră, în stomac. Pe drumul spre România, am oprit la un restaurant sârbesc amenajat într-una din vechile stații de semnalizare a navigației în Cazane. Pe terasa restaurantului încă se păstrează balonul metalic folosit cândva la ghidarea vapoarelor. Eu am comandat un platou de pršut (ruda sârbo-croată a prosciutto-ului italian), iar soția mea, un somn la grătar. Când au venit farfuriile, mi-am dat seama că eu am comandat o mâncare de fermieri neolitici, iar soția mea, una pe care sigur o mâncau și vânătorii-culegători mezolitici. În stânga și dreapta, Dunărea se arcuia printre versanții împăduriți ai Carpaților, aproape ca acum opt mii de ani.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Prin Balcani a fost jale mare din cele mai vechi timpuri până în prezent.
Totuși, noi am fost tăticii și mămicile Europei deși „ăia din Vest” nu vor să recunoască…
Doar ati amintit de Schela Cladovei.
In pliantele turistice si emisiunile(radio/tv) de popularizare se vorbeste de cultura Lepenski Vir, foarte bine mediatizata si conservata de sarbi. Inca de la descoperire.
In toate articolele stiintifice veti citi Lepenski Vir-Schela Cladovei.
E o cultura unica, ce s-a intins pe ambele maluri ale Dunarii.
Dar Romania (dupa ww2) s-a transformat in Rromanik si nimeni nu stie de aceasta cultura. In afara specialistilor. Nu mai vorbim de amenajari turistice, care lipsesc total si la alte descoperiri importante.
Nu se stie cum a disparut prima cultura neolitica din Europa. Deci, nu are rost sa facem speculatii. Cert e ca urmatoarea cultura neolitica (Starcevo-Cris) nu are nimic din traditia Lepenski Vir-Schela Cladovei.
In rest, toate bune!
(Pe cand un interviu cu specialistii nostri, care au sapat in epoca si zona?)
Frumos articol, chiar mi-a dat o idee, poate dau tircoale pe acolo.
P.S Pe undeva mi-a fost un pic teama, nu cumva ungurii au fost primii!? :)
PPS Am o oarecare stima pt sirbi!
Foarte frumoasa si placuta descriere. Aveti si ceva talent literar. Am fost de mai multe ori la sarbi, si pot spune ca sunt mai atenti cu natura si monumentele. Fac multe eforturi de a le pastra. In plus, isi trateaza cu respect turistii si mereu saritori sa iti ofere un minim de informatii despre zona si locuri de vizitat inca de la receptia hotelurilor. Nu ii jecmanesc. La ei receptionerii de unitati ruristice sunt obligati sa isi cunoasca bine regiunea. La un hotel din Novi Sad, un receptioner mi a facut si o schita de strazi pt a ajunge la un muzeu pe jos. Sau iti scot de pe computer o parte de harta.
Un text informativ si o lectura plăcută. Felicitări.
Privirile încruntate de pe bolovani au o explicație simpla. Neoliticii anatolieni au adus cu ei o pedeapsă mare: agricultura cere multa munca.
Vă recomand și Muzeul Cucuteni care este construit peste sit.
Lepenski Vir este situat in Defileul Dunarii, o zona montana cu foarte putin teren agricol disponibil. De aceea, principala sursa de hrana a locuitorilor nu putea fi decat pescuitul. Deloc neasteptat, statuetele au o configuratie a chipului care aminteste cumva de pesti (inclusiv colturile lasate ale gurii), ele fiind probabil un fel de totem-uri folosite in incantatii sau ritualuri ancestrale menite sa asigure pescuit bogat.
Sit-ul de la Lepenski Vir este remarcabil prin aceea ca locuirea sa s-a produs de-a lungul unei perioade foarte lungi, de aproape 1.500 de ani, intr-o epoca de mari schimbari demografice si culturale. Studiile genetice efectuate pe scheletele descoperite acolo au aratat trei faze succesive:
1) etapa initiala de locuire exclusiva de catre vechii vanatori-culegatori mezolitici proto-europeni
2) faza invaziei populatiilor de agricultori neolitici originari din Anatolia
3) faza finala in care populatia rezultata din interactiune ajunsese sa fie formata dintr-un amestec de 75-85% agricultori neolitici si 15-25% vanatori-culegatori mezolitici. Aceasta noua proportie s-a pastrat si in cazul culturilor neolitice care au inflorit ulterior (6.000-3.000 iChr) in zona sud-estica a Europei: Vinca, Starcevo-Cris, Gumelnita, Hamangia, Cucuteni-Trypolie etc.
Apoi, dupa 3.000iChr, a avut loc ultima schimbare demografica majora (pana in prezent), o data cu invazia dinspre Est a triburilor indo-europene de pastori razboinici (de exemplu dacii), care au adus populatiile, culturile, limbile si traditiile „clasice” pe care le cunoastem din scrierile autorilor din Antichitate.
Fain! De trecut pe listă!
Mulțumesc!
Interesant
„De ce aceste grimase triste?”. Din cele 6 poze numai în 4 figura are o expresie „tristă” datorită curburii în jos a buzelor, una este chiar „zâmbitoare”, alta „neutră” emoțional. Cred că rezolvarea ”enigmei” este simplă: fiind vorba de ”oameni-pești”, uitați-vă numai la expresia facială a multor specii de pești de apă dulce. Veți recunoaște aceeași ”expresie tristă”. Așa că este vorba de pești cu cap uman (oameni-pește/pești-oameni) dar cu expresie de pește, și nicidecum de exprimarea vrunui sentiment uman. Părerea mea.
Sunt din ARAD si cunosc bine zona intreaga, nu numai LEPENSKI VIR.Am aflat despre ea intîmplător acum peste 20 de ani. Eram intr-o vizită in comuna UZDIN din Serbia de nord. comună românească despre care se stie prea putin in RO.Am vizitat zona ori de cîte ori am avut ocazia și de fiecare dată m-am ales cu noi cunostinte despre ea ,lucruri și fapte uneori necunoscute total ,deși se afla atăt de aproape. Si de fiecare dată INDIGNAT pentru nepăsarea de care dăm dovadă TOTI , de la Academie , la puzderie de institute stiințifice (SIC !)de specialitate De pildă, stie cineva din științificul ”de sus”că există o mănăstire minusculă cu numele ”NU STCIU NIMINKĂ” nu departe chiar de LEPENKI VIR ? Si care datează de la anii 900 !!! Civilizatia VINCA , aflată tot in zonă , ce se mai stie de ea ? Despre cele circa 40 de localități (poate și mai multe !)intre 100 si 1000 de locuitori de o bogăție istorică traco-daco- latină nemaipomenită , sate f aproape unele de altele.Despre VELIKO GRADISTE ce se stie in RO ?! NIMIC !! (NIMNIKĂ) Stie cineva precis cati ÎMPĂRATI ROMANI s-au nascut , au copilărit si au activat in această zonă !? Cel putin 10 , intre care CONSTANTIN CEL MARE strălucește . NU ; NU FAC GLUME pe seama acestor lucruri si constatări- multe dobîndite personal si la pas prin aceste părti europene uimitoare pentru noi ! Poporul SÎRB este etnic și antropologic cel putin 1/2 popor traco -daco- latin . NU CREDETI ? ATUNCI VIZITATI SINGURI ZONA PÎNĂ AJUNGEȚI LA NIȘ _ NESUS pe latineste ! ORAȘ unde va trebui să faceti o vizită si mai amplă , inainte de a ajunge in BULGARIA !
Lepensky Vir a constituit una din așezările intermediare după prăbușirea Bosforului și inundarea Lacului Pontic de apă dulce cu apele Mediteranei ceea ce a generat bazinul Mării Negre. Populațiile inițial lacustre ce înconjurau lacul Pontic au trebuit să se refugieze în fața inundațiilor masive produse de intrarea apelor Mării Mediterane, calea deschisă a fluviului Dunărea fiind una din rutele de refugiu. Aici amestecul de populație între localnici și noii veniți a fost inevitabil de unde și diferențele de culturi neolitica cu cea mai veche, mezolitica, pe cote terestre ceva mai ridicate. Evident, răspândirea acestor populații ș-a făcut si pe alte rute către nord și vest intr-o dezordine generală a continentului european ca urmare a inundațiilor produse de sfârșitul ultimei glaciațiuni și având ca rezultat ridicarea nivelului apelor cu zeci de metri.
Unele expresii de tristețe și nedumerire ale statuetelor se pot datora tocmai prin motivele strămutării acelor populații.
Datarea fenomenelor despre care vorbim este sfârșitul mileniului nouă înainte de prezent.
Foarte interesant articol, iar artefactele sunt fascinante și suscită un fel de melancolie. Marele istoric Arnold Toynbee a propus, în lucrarea Orașele în mișcare, tradusă la noi, ipoteza că oamenii de la Lepenski Vir au migrat de pe țărmurile anatoliene ale Mării Negre în urma creșterii catastrofice a nivelului mării (ruperea pragului Bosfor). Oare întruchipează figurinele oamenilor-pești semeni ale căror locuințe au fost înecate apele Mării Negre? Să ne amintim că celebrul exploartor Robert Ballard, descoperitorul epavei Titanicului, a efectuat cercetări în Marea Neagră și a descoperit resturi de lemn provenit de la locuințe anatoliene.
Sau, pur și simplu, meșterii care au modelat figurinele și-au imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă nu se refugiau din calea „potopului euxinic”; ar fi deveni… oameni-pești.
Interesant. Cunosc subiectul dar nu am vazut pana acum chipurile cioplite.
As zice ca ochii nu sunt ganditori si rugatori, par sa fie chipuri care implora bunavointa unei divinitati celeste, a unor oameni necajiti de ceva lipsuri sau suparari, care implora sa fie ajutati.
E ciudat planul trapezoidal al casei, care nu e nici dreptunghiular ca in insulele grecesti, nici rotund ca in stepa asiatica, dar care nu s-a pastrat la niciun alt popor. Oare au fost exterminati sau numai asimilati?
Tot ei sa fie si autorii scrijeliturilor pe piatra gasite in Balcani, care alaturi de tablitele de la Vinca ar fi stramosul scrierii (deci etapa de trecere de la raboj la scriere) ? Mai avem multe de lamurit.
Folosiți Google maps și puteti vedea foarte multe amanunte despre toate acestea .Tăblitele despre care amintiți sunt …1 singură Talismanul de la TARTARIA . Marturiile traco-daco vlahe sunt si mai numeroase !! Se pot vedea o multime de TUMULURI in BULGARIA ,care vorbesc despre uimitoarele asemănări cu trecutul nostru indepărtat. Dar nu avem ce au facut sîrbii la Lepenski VIR cu toate că sunt poate si mai importante.Cănd eu am vizitat complexul muzeal LEPENSKI VIR acum vreo 7-8 ani am intalnit cercetatori care stiau româneste si aveau afisate si in limba română unele explicatii si unele programe. La Veliko Gradiste si împrejurimi (sat KOSTOLAC,RAM,PINCUM) am vazut si se poate vedea sediul (parte refăcut nu demult ) CASTRUM VIMINACIUM.sediul legiunilor romane care au invadat Dacia,construit in secolul 1 e.n.de împăratul TRAIAN și cu un drum de piatră cu mult mai sus decât drumul de azi.Mi s-a spus că intentionat a fost astfel construit pentru a putea observa cat mai bine pe daci și iazigi, considerati f primejdiosi. Acest drum ajunge pănă la cetatea romană de la GOLOVAȚ, pe ultimul munte care incheie CARPATII. Imi pare rău că nu am vizitat locul.
Este tentanta ipoteza cu prabusirea istmului Bosfor ce lega -pe uscat- Asia Mica de Balcani. Din pacate, nu exista date certe cu privire la momentul prabusirii. Datarile incep prin 10.000 i.e.n. si se termina prin 5.000 i.e.n. Fiecare cercetator vine cu alte cifre.
Apoi, ramine de definit cat erau de anatoliene asezarile inundate…
Se deschid multe ipoteze, dar trebuie sa asteptam rezultatele cercetarilor.
Geologia fundului Mării Negre și a strâmtorii Bosfor a fost cercetată temeinic în ultimele decenii. Sunt avansate date destul de precise asupra momentului ruperii strâmtorii Bosfor. Ryan și Pitman îl fixează pe la 5600 î.Ch., Liviu Giosan, geolog și geofizician la Woods Hole Oceanographic Institution este de părere că inundarea lacului pontic a avut o amploare mult mai redusă.
Indiferent de amploarea unuia sau mai multor episoade de inundare, o simpla privire pe harta fizica a MN indica o suprafata mult mai mare de foste campii si delte in zona vestica si nordica (Bg, Ro, Crimeea, toata marea Azov-cu adancime max de 15m!? azi), un pic si in zona Bosforului. Adancimea este suficient de mica si astazi in zona pt. ca fie si o crestere de doar 30m a nivelului marii sa fi acoperit imense suprafete fertile. Pe de alta parte s-au identificat foste tarmuri la aprox. 80-90 m adancime in zona sudica a bg.
Acest fapt poate fi coroborat cu a doua migratie a fermierilor ” anatolieni”, cei care au lasat urme genetice importante in genomul populatiilor actuale, spre deosebire de prima migratie care avusese loc cu cateva mii de ani inainte si de amploare mai redusa.
Posibil ca acei fermieri, desi „anatolieni” – pana la urma exista un continuum de tarm cu anatolia – , sa se fi refugiat din bazinul actual al marii negre – unii inspre vest, altii spre stepele pontice si restul mai la deal in caucaz si turcia de azi (fasia de apa putin adanca este foarte ingusta in s-se-e MN). Dar la cate sedimente au adus fluviile din v-nv-n ma indoiesc ca mai sunt sanse a de descoperi ceva altfel decat pur intamplator.
ca sa nu complicam discutia, vedeti ce date da autorul articolului pentru inceputul culturii; nu prea se potriveste cu data enuntata de dvs.;
concluzia?
Discutam ipoteze doar. Inundarea lacului pontic este la randul ei disputata – ba in jurul a 6700-6400 ba 5600. Lepenski vir tarziu incepe pe la 6300-6000 si se deosebeste de fazele initiale prin locuintele trapezoidale si prin mixul cu fermierii anatolieni. Starcevo -Criș are prima perioada tot in zona 6400-6000 – reprezentand inceptul neolitizarii.
Dar bineinteles toata ipoteza tine de o datare cat mai clara a indundarii lacului pontic. Daca s-ar fi intamplat in perioada imediata inaintea neolitizarii, se poate specula pe tema originii unei parti din fermierii anatolieni ajunsi in balcani pe cursul raurilor in sus.
Deci n-am o concluzie! Doar intrebari si sugestii.
Ps / desi nu ma indoiesc ca aveti cunostinta, pareti a avea formatie in iatorie – (Lepenski vir faza 1 -schela cladovei au datari cu carbon incepand din 9500-7200) – alte intervale mari si imprecise, deocamdata. Aceasta e prima faxa. Eu ma refer la ultima.
Numai bine!
Este rezonabil să presupunem că migrația anatolienilor după inundarea lacului pontic a avut loc în etape. Sunt cel puțin 800-1000 de kilometri din nordul (sau nord-estul) Turciei până la Lepenski Vir. Iar grupurile de migranți nu au venit „sfoară”, ci întemeind, proabil, un șir de așezări în fertila vale a Dunării.
Corect, roirea agricultorilor este in principiu cel mai lent tip de migratie dar tot ajungi la deplasari de 20 km/generatie, asta in zona agricola. Obstacole naturale ca padurile, zone improprii agriculturi pot creste usor distantele.
In ipoteza agricultorilor de langa lacul pontic distanta e la jumatate. Doar ipoteza.
Articolul foarte bun, cu informații corecte și o descriere cât se poate de realistă a zonei respective, inclusiv a teritoriului României văzut din perspectiva tarii vecine. Felicitări!
E vorba despre cultul zeului- Pește, cult prezent și în multe zone din județul Hunedoara și care precede cu câteva mii de ani civilizația geto-dacă. Peștele este și un simbol creștin, preluat tot de la zeul-Pește.
Comentariul de mai sus nu-mi aparține. Știu că imitația e o dovadă de admirație, apreciez efortul, dar problema rămâne: comentariul de mai sus nu-mi aparține.
P.S. IP-urile mele arată complet diferit de cele de pe malurile Dâmboviței, iar adresa mea de email, la fel.
Ba, eu cred, că toți oamenii de pe această planetă au aproape 100% din genele care provin de la cei care au trăit pe timpurile lui Fred & Barney!
(98-99% din genele cim pan zeilor, grossier, la nivelul de azi al geneticii)