Regimul comunist s-a servit si de brute, si de birocrati. Gheorghe Enoiu – fostul anchetator al Securitătii din perioada de varf a represiunii politice, despre care tocmai am aflat că a murit uitat de lume in satul natal din Arges – era si una si alta. Lăudat in caracterizările colegilor din Securitate pentru că isi făcea lucrările la timp, Enoiu este amintit, in schimb, de cei care i-au căzut victimă ca remarcandu-se prin sadism. Folosea si pixul, si pumnul (si picioarele). Acest lucru l-a ajutat să urce rapid in ierarhia Securitătii. Născut in 1927, Enoiu era la 23 de ani locotenent, la 30, căpitan, maior la 35 si colonel la 41 de ani. La 36 de ani devenea director al temutei Sectii de Anchete Penale a Securitătii, după ce detinuse deja mai multe functii de răspundere in cadrul Sectiei. La 40 de ani, cariera sa la varf era deja consumată, fiind trecut pe linie secundară, dar rămanand util Securitătii.
Asadar, si-a dedicat tineretile politiei politice. S-a mirat profund cand chiar partidul pe care il slujise credincios l-a luat la intrebări “pentru abuzuri”, in ancheta din a doua parte a anilor ’60, care a vizat mai multi responsabili din Ministerul de Interne. Dar, la fel ca alti entuziasti comunisti trecuti prin penitenta comunistă, a admis că a gresit atunci cand partidul i-a spus că a gresit. Cu o remarcabilă sinceritate, scria, in 1967, negru pe alb: “… mă consider si eu printre cei care, in decursul anilor, au incălcat legalitatea, au săvarsit abuzuri, aducand prejudicii unor cetăteni nevinovati”. Iar ancheta concluziona: „…in perioada 1952-1953, cu prilejul anchetării unor persoane, a incălcat in mod grav legalitatea socialistă, folosind metode brutale de constrangere fizică şi morală pentru a obţine de la cei invinuiti mărturii care nu aveau nimic comun cu realitatea”.
Nu veti găsi multe formulări similare in documentele Securitătii si Partidului Comunist Roman, pentru că s-a intamplat foarte rar ca abuzurile si ilegalitătile regimului să fie recunoscute sub titlu personal si/sau in documente oficiale inainte de 1989. Documente de acest fel a trimis, in 2010, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc la Parchetul General in sprijinul plangerii penale depuse de Institut in 2007. In probatoriul alcătuit de expertii IICCMER se găseau toate fatetele povestii: mărturii ale victimelor, mărturia tortionarului, precum si documente oficiale care probau implicarea zeloasă a lui Enoiu in represiunea politică. Cu toate acestea, nu s-a intamplat nimic.
Intorcandu-ne la anii ’60, Enoiu stia, tocmai pentru că servise partidul, că orice anchetă in regimul comunist avea ceva dintr-o farsă. Realiza că verificările la care a fost supus pentru perioada in care a fost anchetator si sef al Sectiei Penale a Securitătii nu vizau să descopere adevărul si să facă dreptate, ci aveau legătură doar cu jocul de sah din culisele politice ale Romaniei comuniste. Era blamat cu precădere pentru abuzurile impotriva unor lideri ai PCR, in anchetarea lui Lucretiu Pătrăscanu sau a lotului Vasile Luca. Nicolae Ceausescu folosea aceste anchete pentru a-si impune metodele si oamenii proprii. Lui Enoiu nu i s-a intamplat nimic in afară de faptul că a fost scos din prim plan. Din toată povestea, s-a ales cu o pensie consistentă pe care a păstrat-o pană la moarte, in ciuda efortului IICCMER si al altora de a obtine o reducere a pensiilor securistilor. Și probabil tot de atunci a rămas cu convingerea că nu i se poate intampla nimic indiferent de regim, pe care a afisat-o cinic in anii din urmă.
Dacă ne uităm la cariera lui Enoiu, vedem că se confundă cu istoria represiunii comuniste. Ofiterul de Securitate a fost implicat in toate marile anchete din anii ’50, intre care cele impotriva luptătorilor din munti sau a studentilor angajati in protestele care s-au făcut ecoul revolutiei din Ungaria (1956). Din acest motiv, IICCMER a făcut din el un studiu de caz reprezentativ pentru istoria Securitătii si a cerut pedepsirea in justitie ca un semn că statul democratic isi face datoria fată de victime. Cu toate acestea, nu s-a intamplat nimic.
A fost Enoiu un sustinător fervent al comunismului sau un oportunist? Si de această dată, a fost si una si alta. Comunismul l-a făcut om. Inainte de 23 august 1944, nu avea nimic, iar dacă nu intra in Securitate ar fi rămas la meseria de bază, aceea de tipograf. Cu ajutorul Securitătii a căpătat putere, avere, casă si statut social. Asta i-a luat si mintile: pană si documentele Securitătii il descriu ca un personaj violent si abject. Securitatea l-a făcut om, dar si bestie. Pentru că si-a consumat tineretea in cotloanele Securitătii, a ucis cu sange rece si tineretea altora. A părut să creadă mereu in justetea misiunii sale si acest lucru l-a transformat intr-un zelos periculos. Feluritele scoli politice din partid si Securitate, din Romania si Uniunea Sovietică, prin care a trecut i-au transmis o idee pervertită a datoriei. Probabil nu a inteles nimic din ceea ce trebuia sa inteleagă pană la moarte. Nici el, nici domnii in costum, fosti tovarăsi, care au fost prezenti cu discretie la inmormantarea sa. Care domni isi văd in liniste de propria viată, după o carieră in politia politică răsplătită cu apartament in centru si pensie generoasă. Lucrurile vor rămane asa pană cand justitia isi va face datoria.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Intr-adevar, cazul Enoiu este perfect pentru a ilustra ca ceva nu este in ordine cu natia asta… Cred ca imensa majoritate a romanilor ar spune si astazi, ridicind din umeri: ‘Lasa-i, domnule, in grija lui Dumnezeu! Ce sa le mai faci acum? Asa erau vremurile, exista justificari sociale de tot felul, sa nu facem ca ei, sa nu raspundem la fel, sa nu declansam o vinatoare de vrajitoare, ce, voi nu stiti cum era?’ etc. etc.
Ramii paralizat de stupoare… Asta e fibra profunda a Romaniei si de aceea este de neconceput o schimbare de mentalitate care sa duca la a lua in serios actul de justitie…
Singurii care au dreptul sa-i ierte sunt fostele victime. Si care, de altfel, de multe ori i-au si iertat. Restul, adica noi, justitia, presa, societatea civila, nu numai ca nu avem dreptul sa-i iertam, dar avem chiar obligatia sa scoatem la lumina tot ce au facut, astfel incat, daca nu sunt inchisi (ceea ce ar fi de dorit intr-un stat care se vrea democratic), macar sa se simta urati, blamati, injurati, boicotati toata viata lor in tara asta.
există vreo legătură între acest gheorghe enoiu şi bogdan enoiu, patronul de la mc can erikson? sau este o simplă coincidenţă de nume? ar trebui ştiut, fie pentru ca omul să fie spălat de bănuieli… fie dimpotrivă.
E doar o coincidență de nume.
Multi detinuti au fost torturati nu de Enoiu personal ci de aghiotantii lui. Aia unde sunt?
Bancuri,sau nu! Poveşti! Peste 50 de ani,nişte copii,o să facă din el un erou Declaraţia din’ 67 e copiată după ălea de la Piteşti sau după auto demascările de dinainte!?
Dacă nu aduci,,mărturii zguduitoare” ale,,represiunii anti democratice” stai acasă!
„Comunismul l-a făcut om. ” Ciudata sintagma. Ce inseamna asta in acceptiunea curenta? „putere, avere, casă si statut social „. Din pacate astea nu au facut pe nimeni om. Si din confuzia asta ni se trage soarta. Betia cuvintelor, brambureala valorilor, trairea nauca
Si nici comunismul nu a facut pe nimeni om. Niciodata.
Domnule Adrian Cioflanca, daca tot v-ati ocupat de acest caz, ar fi foarte interesant daca ati putea afla si a ne spune si ce pensie a avut pana cand a inchis ochii acest Gheorghe Enoiu.Eu sunt un fost diplomat, caruia guvernul Boc i-a taiat pensia cu 70%, evident, la ordin, considerand-o nesimtita(desi mi-a fost acordata conform legii si nu am dobandit-o ilegal!), spre a trai ca un milog pana „voi iesi din sistem”,vorba lui Seitan, dupa ce mi-am servit cu onestitate tara in strainatate, iar munca mea mi-a fost recunoscuta si apreciata si de partenerii straini si in tara. Nu am torturat, violentat sau jignit pe nimeni, niciodata. Instrumentele mele de lucru au fost intotdeauna: priceperea, inteligenta, rabdarea, limbile straine, politetea dar si perseverenta si tenacitatea cand promovarea sau apararea intereselor tarii mele au impus-o. SI prin aceasta mi-am castigat respectul partenerilor de negocieri.Din pacate guvernarea d-lui Boc nu mai are nevoie si nu mai apreciaza oamenii de calitate si caracter. Ma simt-si cei mai multi fosti colegi diplomati simt acelasi lucru- ca acei romani care facand parte din elita societatii romanesti la instaurarea regimului comunist impus de la Moscova au fost inlaturati , oprimati si exclusi din societate, in numele unor asa-zise principii pe care astazi orice societate democratica le infiereaza.
Va asigur D-le Cioflanca de faptul ca veti avea surpriza sa constatati ca un tortionar odios al vechiului regim a avut o pensie mai mare decat cei mai multi dintre pensionari si nici d-l boc si nici altcineva nu s-a atins de aceasta pensie, din „recunostiinta „pentru serviciile „deosebite” aduse de securistul Gheorghe Enoiu regimului dictatorial si de opresiune comunist. Si sa stiti ca la fel ca el mai sunt toti cei care au fost tortionari si instrumente de teroare docile ale fostei securitati.Au ramas cu pensiile cu care au iesit la pensie.Nimeni nu s-a atins de ele. Incercati sa explorati pe aceasta cale si veti descoperi lucruri socante. Numai sa reusiti!!
Matca elitei politice actuale este un amestec DIE DIA PCR .Presedintele Iliescu nu trebuie sa-si motiveze politica ,dansul a fost sincer si nu a condamnat comunismul si crimele sale niciodata.Viata dansului este o succesiune de crime politice.
Problema este diferita in cazul domnului basescu care se declara anticomunist si condamna formal crimele comunismului.Acest presedinte este jucator doar cu cei care nu il plac(vezi atitudinea antimonarhista).Singura explicatie logica este ca dansul este ofiter activ de informatii.Boc este doar un „buton”.
a nu se confunda securitatea cu militia ! poate nu stiati mai copilasi inocenti, ca, in anii 80-90, securitatea racola persoane din randul studentilor sau elevilor eminenti, atentie! sefii de promotie intrau automat in vizorul securitatii care le propunea chiar functii sub acoperire. ar fi bine ca personajele care mai comenteaza negativ la adresa securitatii, sa stie ca ea continea adevarata elita a tarii. asta e, si nu trebuie sa fiti suparati ca parintii sau bunicii vostri erau simpli trepadusi, lichele ori persoane sterse, fara vreo calitate deosebita. in anii 80 eu eram tanar, dar suficient de copt la minte si informat ca sa sesisez aceste aspecte in jurul meu.
Gheorghe ENOIU este doar una dintre bestiile cu pretentii de om care au slujit un regim criminal. Regimul, la randul lui, s-a bazat pe bestiile gen ENOIU.
ENOIU este personificarea tortionarului institutional, in persoana abjectului dement si iresponsabil caruia regimul criminal comunist i-a dat imunitate totala si pe care l-a asmutit asupra oricui ar fi putut sa fie (real sau imaginar) un „dusman al poporului”.
Tragedia e ca acest model de bestie s-a multiplicat la nivel national, un exemplu edificator in aces sens fiind tortionarul de familie.
http://dorubarbu.blogspot.com/2011/09/tortionarii.html
Faptul ca autoritatile comuniste NU AU INTERVENIT NICIODATA in cazul abuzurilor inimaginabile comise de tortionarii de familie…spune un lucru foarte clar: CA REGIMUL COMUNIST ADORA ACEASTA CATEGORIE DE BESTII BIPEDE! De ce? SIMPLU! Pentru ca aceste bestii perpetuau, desavarseau si implementau, la nivel microsocial (familie) politica de teroare pe care, la nivel macrosocial (tara), haita de criminali comunisti o desavarsea . Intr-un stat cat de cat civilizat, aceste canalii ar ii platit cu ani grei de puscarie nemerniciile la care s-au dedat. Insa un stat schizoid ca cel comunist avea sa le acorde imunitate totala (tortionarilor institutionali gen ENOIU) si imunitate tacita (tortionarilor de familie).
Drama Romaniei actuale se regaseste teribil atat in acei ani de groaza (1944-1989), anii dezastrului comunist, cat si in ceea ce a urmat dupa Dec 1989. Aparent inexplicabil, dar in logica perfecta a unui regim criminal, monstruozitatile tortionarilor de familie s-au perpetuat pana astazi iar interventia LEGITIMA, NECESARA SI RESPONSABILA a autoritatilor a fost, in cea mai mare parte, INEXISTENTA.
Romania NU-SI VA REVENI DIN COSMARUL COMUNIST pana cand NU VA PEDEPSI PE TOTI NETREBNICII RAMASI IN VIATA, fie ei tortionari institutionali fie tortionari de familie. Plagile nevindecate ale Romaniei vor sangera inca ani de zile…iar primenirea acestei societati bolnave va ramane, cum spunea Freud, un vis ratat!
Trist, dar adevarat…