Istoria Codului Rețelei pentru Sistemul de Transport Gaze Naturale este similară situației prin care au trecut mulți români: și-au dorit o mașină, și-au implinit visul, dar au constatat ulterior, că mașina are multe neajunsuri și că România nu are drumuri adecvate pentru acea mașină.
Este de lăudat ca după atâția ani, protagoniștii realizării Codului Rețelei pentru Transport, au înțeles că acest Cod poate exista doar dacă se realizează bilanțul zilnic al gazelor intrate/ieșite în/din Sistemul Național de Transport (pentru a nu vorbi de ore, așa cum funcționează acesta în mod normal în întreaga lume).
Ceea ce nu s-a înțeles, este că Codul Rețelei este un set de reguli, care nu au doar scopul de a disciplina și atât.
Codul Rețelei de Transport ar fi trebuit să aibă scopul de a disciplina exclusiv utilizatorii rețelei de transport și nu piața de gaze. Disciplinarea pieței de gaze nu o face Codul Rețelei de Transport (chiar dacă acesta are un important rol, indirect, în disciplinarea pieței de gaze).
Codul Rețelei de Transport ar fi trebuit să disciplineze utilizatorii rețelei, bazându-se exclusiv pe principii comerciale:
– plătește doar cel care greșește și numai pentru fapta sa în raport cu responsabilitățile asumate în contractele cu operatorul de transport,
– prețul greșelii este cel stabilit de piața românească la momentul greșelii (nici ante, nici post faptă, respectiv depășirea capacității rezervate de utilizatorul rețelei și dezechilibrarea reală a Sistemului Național de Transport urmare a diferențelor între cantitățile introduse și extrase din system zilnic).
Codul Rețelei de Transport ar fi trebuit să aibă și un scop licit speculativ, care să permită apariția contrapărților în piață care să sancționeze indolența unor utilizatori ai rețelei de transport și să acționeze doar în marja, care să nu permită alunecarea Sistemului Național de Transport către inutilizarea sa.
Codul Rețelei de Transport ar fi trebuit să limiteze intervenția operatorului de transport exclusiv la momentul în care (ne) reacția pieței, determină atingerea limitei timpurii de avarie a sistemului, folosind din nou exclusiv aceleași principii comerciale: plătește doar cel care greșește și prețul greșelii este cel stabilit de piața românească la momentul greșelii.
Codul Rețelei de Transport ar fi trebuit să stabilească, modul în care operatorul de transport va plătii inclusiv greșelile sale (nerespectarea condițiilor contractuale sub aspectul punerii la dispoziție a capacități rezervate și asigurarea continuității în livrare, chiar daca aceasta se datoreaza altor utilizatori de rețea), în relația cu cei care greșesc, prețul greșelii operatorului de transport fiind de asemenea necesar a fi cel stabilit de piața românească la momentul greșelii.
Codul Rețelei de Transport ar fi trebuit să conțină, în primul rând, mecanisme comerciale care să faciliteze comercializarea capacității pe principiile unei piețe libere, atât pe o piață primară, cât și pentru o piață secundară cu mecanisme transparente, fexibile, echitabile și foarte ușor de aplicat, inclusiv intraday.
Codul Rețelei de Transport ar fi trebuit să conțină modalitatea de alocare echitabilă, corectă, nediscriminatorie și cu respectarea Codului Civil (art. 1674 si art. 1678), atât pentru punctele de intrare, cât și pentru punctele de ieșire în/din sistemul de transport. Această alocare nu trebuie confundată, dar trebuie aliniată cu modalitatea de alocare a din contractele de furnizare (care nu intră sub incidența Codului Rețelei de Transport, fiind o regulă care ar trebui să rezulte dintr-un viitor Cod al Pieței de Gaze) și complementară alocării cantităților distribuite sau înmagazinate (care de asemenea nu intră sub incidența Codului Rețelei de Transport, fiind necesare Coduri de Rețea de distribuție și înmagazinare).
Poți cere disciplină pieței, doar dacă ești tu exemplul disciplinei și oferi mijloace adecvate de urmărire, mecanisme flexibile de corectare a greșelilor/erorilor, desfășori o activitate intensă de prevenire și ești nemilos cu cei care recidivează la infinit.
Asemeni unei mașini care are nevoie de drumuri pentru a-și aduce utilitatea pentru care a fost creată, alături de neajunsurile efective ale Codului Rețelei de Transport, sunt necesare modificări importante în filozofia pieței de gaze, cu modificări legislative, procedurale și comportamentale:
– introducerea noțiunii de capacitate rezervată zilnică în punctele existente pe întreg lanțul producție-înmagazinare-transport-distribuție, pentru a permite abordarea unitară a acestei noțiuni și a permite funcționarea reală a Codului Rețelei de Transport,
– mecanisme echitabile, corecte, nediscriminatorii și cu respectarea Codului Civil (art. 1674 si art. 1678), de alocare a cantităţilor furnizate, pentru :
- a individualiza cantitățile vândute,
- a permite furnizorilor să-și urmărească propria marfă pe circuitul achiziție-transport-înmagazinare-transport, și a le putea cere acestora să fie disciplinați în piață și în activitatea de transport,
- a exista o aliniere cu modalitatea de alocare din Codul Rețelei de Transport și a permite matchingul cantităților,
- a exista o aliniere cu modalitatea de alocare a cantităților distribuite sau înmagazinate
– realizarea Codului reţelelor de distribuție, ca un set de reguli, prin care se stabilesc responsabilitățile și drepturile părților, dar și modul în care trebuie asigurată continuitatea curgerii gazelor din sistemul de transport până la consumatorul final, penalitățile percepute sau de care beneficiază utilizatorul sistemului de distribuție,
– realizarea Codului depozitelor de înmagazinare, ca un set de reguli prin care se stabilesc responsabilitățile și drepturile părților, dar și modul în care trebuie asigurată preluarea/predare și înmagazinarea/extragerea gazelor în/din înmagazinare. Lipsa unor reguli detaliate privind procesul de injecţie/extracţie din depozitele de înmagazinare, face ca adeasea să se creeze inechități în preluarea proprilor gaze din depozitele de înmagazinare,
– realizarea Codului pieţei gazelor naturale (modelul de piaţă), conţinând reguli, proceduri şi instrucţiuni clare, în ceea ce priveşte tranzacţionarea gazelor și interacțiunea furnizorilor cu ”cărăușii” (care să permită urmărirea fluxului în mod real pe întreg circuitul sursa-consumator). Între multele elemente care trebuie definite prin acest document mecanismele de asigurare a flexibilității și instrumentele de acces rapid al tuturor participanțiilor la acestea și dezvoltarea unor sisteme ieftine de garantare a operațiilor comerciale sunt primordial,
– susținerea clienților vulnerabili prin metode reale, dar care să permită eliminarea prețurilor preferențiale și eliminarea pieței reglementate,
– informatizarea activității de pe piața de gaze prin dezvoltarea de sisteme de stocare și transmitere a informațiilor între operatori, furnizori, operator piață de echilibrare, burse de gaze, autoritate comopetentă etc.. Lipsa sistemelor informatice, la nivelul actorilor din piață, care să permită urmărirea continua, cel puţin zilnică, va face imposibilă funcționarea corespunzătoare a pieței de gaze și a Codurlui Rețelei de Transport,
– definirea unei Autorități competente la nivelul întregului system energetic (nu doar în sectorul gazelor naturale), care să definească planuri preventive / reactive pentru situaţii de urgenţă, să monitorizeze și să intervină după principii care nu afectează derularea activității comerciale,
– eliminarea tuturor restricțiilor juridice care permit „manipularea” directă sau indirectă a prețului: coşul de gaze, obligaţia producătorilor de a pune la dispoziţie, indiferent de circumstanţe gaze la consumatorii reglementaţi, intervenţia statului în stabilirea preţului la producătorul intern etc.,
– reengineringul sistemului de transport, neadaptat din punct de vedere constructiv unei pieţei liberalizate și aplicării Codului Rețelei de Transport,
– reengineringul înmagazinării gazelor naturale în România pentru acoperirea cerințelor prezente și viitoare ale pieţei liberalizate.
Apreciez că după 9 ani de Cod al Rețelei de Transport, în România nu s-a înțeles filozofia unui Cod al Rețelei de Transport. În ultimii 5 ani, în lunile septembrie-octombrie, un important consummator de gaze din Romania, care imi este amic, mă întreaba crezi că în iarna aceasta se va aplica Codul Rețelei . Răspunsurile au fost mereu aceleasi Nu. Asta nu petru faptul că nu l consider necesar, ci pentru că un Cod în lipsa reguliilor bazate pe principiile expuse aici și în lipsa asigurării unui cadru normal de funcționare a pieții, expuse de asemenea aici, nu poate să funcționeze.
Inconștiența, dublată de încăpățânarea de a aplica Codul Rețelei oricum, va duce la risipă de bani, bani care vor fi imputați consumatorului final.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 