joi, martie 28, 2024

Eroii de lângă noi

Articol În 2005, când lupta împotriva corupției a început cu adevărat în România, puțini au fost cei care au cre­zut în victorie. Vasta majoritate a românilor au pre­ferat să rămână în cercul călduț al celor fără ilu­zii care nu riscă dezamăgiri, al celor care știau că nu se poate pentru că nimeni nicăieri nu reușise, al celor care ne spuneau să nu ne irosim viața pen­tru că e în zadar. O mână de oameni a îndrăznit, iar victoria e a acelora care cutează. România a ex­perimentat cea mai amplă și mai de succes cam­panie anticorupție la nivel european. DNA-ul con­dus de Daniel Morar a construit cu inteligență, cu­raj și răbdare dosare complexe despre tenebrele Ro­mâniei postdecembriste: dosare economice gre­le, construite pe analize financiare, dosare privind mari tunuri imobiliare, precum și dosare de co­rup­ție clasică instrumentate împotriva mai-marilor zilei – miniștri, parlamentari, primari, magistrați. Nu s-au grăbit, deși presiunea publică și cea in­ter­națională pentru obținerea rapidă de rezultate con­crete era uriașă.

Dosarele au fost apoi trimise în judecată, unde a în­ceput lupta de uzură între apărare și acuzare. Au fost folosite toate portițele legale pentru a amâna la nesfârșit soluțiile definitive, iar, în paralel, apa­ratul de propagandă media controlat sau cumpărat de inculpați construia mitul invincibilității aces­to­ra și pe cel al inutilității speranței. Frustrarea so­cială creștea cu fiecare nou termen, oamenii obiș­nuiți își vedeau confirmată convingerea că nimeni, niciodată, nu va plăti în România pentru hoție. Ju­decătorii au avut înțelepciunea să nu abdice de la regulile statului de drept și au înțeles că în­să­nă­to­șirea unei societăți vine doar din aplicarea egală a acelorași reguli tuturor, indiferent dacă inculpații generau simpatie sau antipatie oamenilor obișnuiți. Au înțeles că regulile sunt aici ca să ne apere pe noi toți de abuzurile potențiale ale statului și că ni­cio circumstanță nu poate legitima suspendarea lor. Că toți inculpații au dreptul să uzeze de toate căile de apărare prevăzute de legile în vigoare și că o justiție sumară e inadmisibilă. Că procedurile ju­di­ciare durează, dar, până la urmă, justiția face drep­tate, așa cum spune adesea președinta ÎCCJ, Li­via Stanciu.

Condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani de în­chi­soare și confiscarea bunurilor acestuia este al doi­lea mare cutremur din lumea românească. Cel care dicta până mai ieri prin viu grai sau prin inter­me­diul trustului de presă pe care îl controlează di­rec­țiile politice în România se vede azi în postura unui hoț obișnuit, condamnat la închisoare pentru un tun imobiliar care a generat un prejudiciu de 60 de milioane de euro. Procurorul Emilian Eva, ca­re a instrumentat acest dosar, a îndrăznit să crea­dă. Procurorul Doru Țuluș, cel care a con­fir­mat actele din dosar, asemenea. În sală, acuzarea a fost reprezentată de procuroarea Elena Matie­șes­cu. Alături de șeful DNA, Daniel Morar, și-au pri­mit porția de celebritate negativă seri la rând la An­tena 3. A venit apoi rândul judecătorilor la care a ajuns acest dosar – și au fost mulți, pentru că Dan Voiculescu a reușit să își mute dosarul de la o instanță la alta, prin demisii repetate din par­la­ment. În primă instanță, Dan Voi­cu­lescu a fost condamnat de jude­că­toa­rea Grațiela Constantin, iar în apel de către judecătorii Camelia Bogdan și Alexandru Mihalcea.

Tertipul fugii din parlament nu a fost folosit doar de Dan Voiculescu, ci și de alți foști parlamentari, care au spe­rat că, dacă dosarele lor nu vor mai fi judecate de ÎCCJ, atunci vor scăpa de condamnări, pentru că judecătorii de la instanțele inferioare nu vor în­drăzni să-i condamne, vor ceda în­cer­cărilor de influențare sau pur și sim­plu nu vor rezista presiunii me­dia­tice. A fost un nou test pentru jus­ti­ția română, un test trecut de ma­jo­ritatea judecătorilor, un test picat de unii dintre ei. Printre cei care au pi­cat acest test se numără și ju­de­că­to­rul Mustață, care ar fi trebuit să ju­dece dosarul ICA și pe care DNA l-a pus sub acuzare pentru fapte de co­rup­ție legate de dosarele pe care le avea de soluționat. Dan Voiculescu a organizat o conferință de presă ime­diat după arestarea judecătorului Mus­tață pentru a-l apăra de acu­za­țiile DNA, deși susținea că nu îl cu­noaște. Bizar comportament pentru un personaj atât de calculat cum este Dan Voiculescu – această bizarerie are probabil o explicație simplă: fri­ca. Frica de o potențială condamnare pronunțată de un viitor complet de ju­decată din care judecătorul Mustață nu mai face parte. Și iată că frica a fost justificată: noul complet a purces rapid la judecată, judecătorii au do­vedit adesea că știu dosarul mai bine decât avocații, iar apărarea nu a reu­șit să convingă. Pe lângă pedepsele pri­vative de libertate, instanța a dis­pus și confiscarea unor sume uriașe de la inculpați, a pus sechestre pe bu­nuri imobile, pentru a asigura recu­pe­rarea pagubei de 60 de milioane de eu­ro.

Povestea însă nu se termină aici. Du­pă decizia de confiscare dispusă de instanță, ANAF trebuie să treacă la exe­cutare – adică să aducă banii efec­tiv la bugetul de stat. Știm de la procurorul șef DNA, Codruța Kövesi, că asta e veriga slabă și că, cel puțin în ceea ce privește dosarele DNA, ANAF nu aduce la buget mai mult de 5% din sumele vizate de hotărârile judecătorești. Asta înseamnă, de fapt, subminarea muncii unui întreg sis­tem de justiție penală de către Executiv.

După ce va trece valul de emoție ge­nerat de condamnarea lui Voiculescu, va trebui să răspundem la întrebarea: ce-i de făcut mai departe? Ne pasă su­ficient de anticorupție? Înțelegem că asta-i și lupta noastră, nu doar a pro­curorilor și judecătorilor corecți din sistem? Ne construim o țară ca afară, bazată pe muncă, cinste și speranță, sau îi lăsăm pe alții să clădească o Românie gri?

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Stimata dna L. Stefan, ma bucur sa obtin, in sfarsit, un raspuns pozitiv la intrebarea „ce merge bine in Ro?”
    Evident ca totul este, din fericire, perfectibil, si justitia romaneasca nu face exceptie, dar drumul luat este cel bun! Cred ca mesajul pe care justitia il transmite astazi oamenilor, fie el si numai subliminal pentru multi, este clar : corupatorii, hotii si santajistii de toate spetele, ajung, mai devreme sau mai tarziu, dar ajung(!) in afara societatii, adica exact acolo unde le este locul!
    Ca se vor mai gasi cativa kamikaze care se vor crede mai smecheri ca toata lumea, mi se pare inevitabil, dar tendinta generala va indemna la precautie…si, de ce nu?, poate chiar la transformarea cercului vicios intr-unul virtuos…!?

  2. „Eroii discreti, de langa noi” as zice eu. Un articol binevenit.
    Da, sunt cateva institutii in Romania care ne dau speranta de mai bine. Sunt cateva institutii in care oameni onesti, inteligenti si profesionisti se lupta, nu pentru binele personal, ci pentru societate. Teoretic si clasa politica ar trebui sa faca asta, dar iata ca clasa politica a pierdut startul. In plus, pare grasa si gusata, asa ca nu cred ca va recupera terenul pierdut. Poate, in timp, institutiile ce-si fac treaba vor reusi sa asaneze si politicul. Avem o speranta.

    Daca tot am scris cateva cuvinte aici, inchei cu un indemn: Daca este vreo institutie a statului de care sunteti multumita/multumit, gasiti o adresa de e-mail pe net si trimiteti acolo cateva cuvinte in care sa va exprimati aprecierea! Nu stiu daca ajuta, dar nu cred ca face rau.

  3. …eu cred că lupta împotriva corupției încă nu a început. În niciun caz nu a început în 2005. Sunt mici lupte de guerilă, dar adevărata luptă încă nu a început. Lupta împotriva corupției înseamnă legi și funcționari care să nu se ghideze decât după ele, nu oameni providențiali care să facă spectacole publice. Ați văzut vreun caz de mare corupție instrumentat și apoi judecat fără o anterioară publicitate, pozitivă sau negativă? Ce luptă e aceea când din noianele de infracțiuni se extrag spre judecare doar cele în care rămâne un singur personaj politic aflat în război declarat cu unul din mai marii zilei? Sau îl judeci abia când devine ministru sau un demnitar puțin mai vizibil…? Vă dau un exemplu, pentru că am fost la mare cu trenul tractat de locomotive modernizate la…Softronic. Măi să fie!!! Și unde este Electroputere? Nu avea piață? Softronic de ce are? …Unde sunt licențele, utilajele și personalul format de stat? Cum au ajuns la Softronic? Electroputere s-a privatizat…în mall, se pare. Unde se repară acum locomotivele? Nu e piață? Lupta anticorupție va începe când statul va naționaliza , în fiecare județ, măcar un simbol care dădea speranțe locuitorilor acelui județ că și munca lor contează în țara asta…o mega afacere clădită pe devalizarea acelui simbol…Abia atunci se va porni lupta anti corupție, când oamenii vor pricepe că nu mai trebuie să dea umili șpagă peste tot pentru drepturi pentru care plătesc…Să se verifice marii exportatori de fier vechi și să li se naționalizeze tot ce au strâns din jaf și devalizare…Și cei de cereale și multe alte minereuri și energie… Ni se dau exemple Năstase și Voiculescu. Și în ce spețe? Simpliste, cu sume derizorii…Lupta împotriva corupției e o butaforie…

    • Me-mo-ra-bil:
      – „…eu cred că lupta împotriva corupției încă nu a început.”:
      – „Lupta anticorupție va începe când statul va naționaliza , în fiecare județ, măcar un simbol care dădea speranțe locuitorilor acelui județ că și munca lor contează în țara asta”

    • „Lupta anticorupție va începe când statul va naționaliza , în fiecare județ, măcar un simbol care dădea speranțe locuitorilor acelui județ că și munca lor contează în țara asta”

      Omule, Electroputere a murit tocmai pentru ca unii numiti Iliescu si Vacaroiu au refuzat sa privatizeze uzina atunci cand se putea. Adica in perioada 1990-1994. Dupa aia s-a ales praful, tocmai pentru ca a ramas o uzina de stat.

      „Unde sunt licențele, utilajele și personalul format de stat?”

      Stiti ce licente avea Electroputere? Cele doua pentru locomotovele electrice si diesel-electrice cumparate la sfarsitul anilor 1960 de la ABB. Cu asa tehnologie veche de 40 de ani si cu o conducere „destoinica”, de stat, rezultatul a fost cel asteptat. Falimentul. Inclusiv incercarile de privatizare de la finalul anilor 2000 au fost jalnice, nimeni „cu muschi” nu mai cumpara.

      Daca era privatizata la timp erau mult mai multe sanse sa supravietuiasca. Vezi Dacia.

      Softronic e pur si simplu de alt ordin de marime. E e doar o firma mica, ce produce doua locomotive pe an. Ei au reusit astazi pentru ca tehnologia s-a maturizat si poate sa fie cumparata la bucata. Cam cum fac brasovenii de la AllView si altii cu telefoanele mobile, asamblate din bucati.

      • …știe și anticorupția lucrurile astea? Și de ce-i lasă să se lăfăie în huzur pe cei plătiți să apere averea statului …falimentând-o? (eu mă refeream la reparații și mai ales la modernizări de locomotive. Fără deținere de licență și multe alte…documente nu poți opera pe piața CFR, e un domeniu strict controlat de AFER. Electroputere acea tot, cine e proprietarul acum? Nu vorbeam de noul tren, frumos pavoazat, făcut pentru un operator din Italia și care nu l-a mai vrut și a reziliat contractul după ce s-a produs un prim auto tren din cele cinci preconizate. Acum vor, politic, să-i fericească pe români cu un tren gen „Săgeata albastră”, folosit în vest de navetiști, pe distanțe scurte, nu ca la noi de la …Brașov la Craiova,…de îți înțepenesc toate oasele după peste șase ore de stat pe scaune…de metrou…
        Poate arunci o privire pe bilanțurile Softronic (sunt pe pagima MF)din ultimii 10 ani și o să vezi ce n-ai mai văzut, profituri de peste 30% …într-o țară în care firmele serioase abia supraviețuiesc și mai ales într-o vreme când de CFR și Electroputere , pe care le-a căpușat, se alegea praful. Poate te interesează și acționariatul de la Softronic și Reloc, altă căpușă, ca să înțelegi că lupta anticorupție e sublimă dar nu prea a început, nici în 2005, nici în domeniul care a dat cei mai bogați oameni, cele mai mari rezultate din fotbal în acești 10 ani,și cei mai …făloși politicieni…poate chiar pe cel mai fălos…Când om vedea cum Electroputere a devenit ….Softronic, Reloc, GFR și alte lanțuri de farmacii…eșuând în …mall, abia de atunci va începe lupta anticorupție…

  4. Ca sa-l parafrazez pe Marin Preda: „unde lege nu e, nimic nu e!”. Este un principiu de sanatate o justitie PROFESIONISTA care ne face bine pina la nivelul celulelor si ne vindeca! Din inima felicitari si multumiri oamenilor din justitie profesionisti si demni!

  5. Aceasta ofensiva a Justitiei impotriva hotilor si coruptilor n-ar fi fost posibila fara Presedintele Basescu si echipa lui de basisti. Doar procurorii, judecatorii si toti cei care-si fac datoria din institutiile statului nu s-au nascut ieri. Acesti oameni existau dar a trebuit sa vina cineva care sa-i selecteze, sa le dea curaj si incredere. Si-uite asa au transformat porecla (basist) in renume (vorba poetului).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Stefan
Laura Stefan
Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza pentru Expert Forum (EFOR) si alte diverse organizatii din tara si internationale pe programe privind lupta anticoruptie si reforma sistemului judiciar.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro