Articol În 2005, când lupta împotriva corupției a început cu adevărat în România, puțini au fost cei care au crezut în victorie. Vasta majoritate a românilor au preferat să rămână în cercul călduț al celor fără iluzii care nu riscă dezamăgiri, al celor care știau că nu se poate pentru că nimeni nicăieri nu reușise, al celor care ne spuneau să nu ne irosim viața pentru că e în zadar. O mână de oameni a îndrăznit, iar victoria e a acelora care cutează. România a experimentat cea mai amplă și mai de succes campanie anticorupție la nivel european. DNA-ul condus de Daniel Morar a construit cu inteligență, curaj și răbdare dosare complexe despre tenebrele României postdecembriste: dosare economice grele, construite pe analize financiare, dosare privind mari tunuri imobiliare, precum și dosare de corupție clasică instrumentate împotriva mai-marilor zilei – miniștri, parlamentari, primari, magistrați. Nu s-au grăbit, deși presiunea publică și cea internațională pentru obținerea rapidă de rezultate concrete era uriașă.
Dosarele au fost apoi trimise în judecată, unde a început lupta de uzură între apărare și acuzare. Au fost folosite toate portițele legale pentru a amâna la nesfârșit soluțiile definitive, iar, în paralel, aparatul de propagandă media controlat sau cumpărat de inculpați construia mitul invincibilității acestora și pe cel al inutilității speranței. Frustrarea socială creștea cu fiecare nou termen, oamenii obișnuiți își vedeau confirmată convingerea că nimeni, niciodată, nu va plăti în România pentru hoție. Judecătorii au avut înțelepciunea să nu abdice de la regulile statului de drept și au înțeles că însănătoșirea unei societăți vine doar din aplicarea egală a acelorași reguli tuturor, indiferent dacă inculpații generau simpatie sau antipatie oamenilor obișnuiți. Au înțeles că regulile sunt aici ca să ne apere pe noi toți de abuzurile potențiale ale statului și că nicio circumstanță nu poate legitima suspendarea lor. Că toți inculpații au dreptul să uzeze de toate căile de apărare prevăzute de legile în vigoare și că o justiție sumară e inadmisibilă. Că procedurile judiciare durează, dar, până la urmă, justiția face dreptate, așa cum spune adesea președinta ÎCCJ, Livia Stanciu.
Condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare și confiscarea bunurilor acestuia este al doilea mare cutremur din lumea românească. Cel care dicta până mai ieri prin viu grai sau prin intermediul trustului de presă pe care îl controlează direcțiile politice în România se vede azi în postura unui hoț obișnuit, condamnat la închisoare pentru un tun imobiliar care a generat un prejudiciu de 60 de milioane de euro. Procurorul Emilian Eva, care a instrumentat acest dosar, a îndrăznit să creadă. Procurorul Doru Țuluș, cel care a confirmat actele din dosar, asemenea. În sală, acuzarea a fost reprezentată de procuroarea Elena Matieșescu. Alături de șeful DNA, Daniel Morar, și-au primit porția de celebritate negativă seri la rând la Antena 3. A venit apoi rândul judecătorilor la care a ajuns acest dosar – și au fost mulți, pentru că Dan Voiculescu a reușit să își mute dosarul de la o instanță la alta, prin demisii repetate din parlament. În primă instanță, Dan Voiculescu a fost condamnat de judecătoarea Grațiela Constantin, iar în apel de către judecătorii Camelia Bogdan și Alexandru Mihalcea.
Tertipul fugii din parlament nu a fost folosit doar de Dan Voiculescu, ci și de alți foști parlamentari, care au sperat că, dacă dosarele lor nu vor mai fi judecate de ÎCCJ, atunci vor scăpa de condamnări, pentru că judecătorii de la instanțele inferioare nu vor îndrăzni să-i condamne, vor ceda încercărilor de influențare sau pur și simplu nu vor rezista presiunii mediatice. A fost un nou test pentru justiția română, un test trecut de majoritatea judecătorilor, un test picat de unii dintre ei. Printre cei care au picat acest test se numără și judecătorul Mustață, care ar fi trebuit să judece dosarul ICA și pe care DNA l-a pus sub acuzare pentru fapte de corupție legate de dosarele pe care le avea de soluționat. Dan Voiculescu a organizat o conferință de presă imediat după arestarea judecătorului Mustață pentru a-l apăra de acuzațiile DNA, deși susținea că nu îl cunoaște. Bizar comportament pentru un personaj atât de calculat cum este Dan Voiculescu – această bizarerie are probabil o explicație simplă: frica. Frica de o potențială condamnare pronunțată de un viitor complet de judecată din care judecătorul Mustață nu mai face parte. Și iată că frica a fost justificată: noul complet a purces rapid la judecată, judecătorii au dovedit adesea că știu dosarul mai bine decât avocații, iar apărarea nu a reușit să convingă. Pe lângă pedepsele privative de libertate, instanța a dispus și confiscarea unor sume uriașe de la inculpați, a pus sechestre pe bunuri imobile, pentru a asigura recuperarea pagubei de 60 de milioane de euro.
Povestea însă nu se termină aici. După decizia de confiscare dispusă de instanță, ANAF trebuie să treacă la executare – adică să aducă banii efectiv la bugetul de stat. Știm de la procurorul șef DNA, Codruța Kövesi, că asta e veriga slabă și că, cel puțin în ceea ce privește dosarele DNA, ANAF nu aduce la buget mai mult de 5% din sumele vizate de hotărârile judecătorești. Asta înseamnă, de fapt, subminarea muncii unui întreg sistem de justiție penală de către Executiv.
După ce va trece valul de emoție generat de condamnarea lui Voiculescu, va trebui să răspundem la întrebarea: ce-i de făcut mai departe? Ne pasă suficient de anticorupție? Înțelegem că asta-i și lupta noastră, nu doar a procurorilor și judecătorilor corecți din sistem? Ne construim o țară ca afară, bazată pe muncă, cinste și speranță, sau îi lăsăm pe alții să clădească o Românie gri?
- Articol aparut in Revista 22
Stimata dna L. Stefan, ma bucur sa obtin, in sfarsit, un raspuns pozitiv la intrebarea „ce merge bine in Ro?”
Evident ca totul este, din fericire, perfectibil, si justitia romaneasca nu face exceptie, dar drumul luat este cel bun! Cred ca mesajul pe care justitia il transmite astazi oamenilor, fie el si numai subliminal pentru multi, este clar : corupatorii, hotii si santajistii de toate spetele, ajung, mai devreme sau mai tarziu, dar ajung(!) in afara societatii, adica exact acolo unde le este locul!
Ca se vor mai gasi cativa kamikaze care se vor crede mai smecheri ca toata lumea, mi se pare inevitabil, dar tendinta generala va indemna la precautie…si, de ce nu?, poate chiar la transformarea cercului vicios intr-unul virtuos…!?
„Eroii discreti, de langa noi” as zice eu. Un articol binevenit.
Da, sunt cateva institutii in Romania care ne dau speranta de mai bine. Sunt cateva institutii in care oameni onesti, inteligenti si profesionisti se lupta, nu pentru binele personal, ci pentru societate. Teoretic si clasa politica ar trebui sa faca asta, dar iata ca clasa politica a pierdut startul. In plus, pare grasa si gusata, asa ca nu cred ca va recupera terenul pierdut. Poate, in timp, institutiile ce-si fac treaba vor reusi sa asaneze si politicul. Avem o speranta.
Daca tot am scris cateva cuvinte aici, inchei cu un indemn: Daca este vreo institutie a statului de care sunteti multumita/multumit, gasiti o adresa de e-mail pe net si trimiteti acolo cateva cuvinte in care sa va exprimati aprecierea! Nu stiu daca ajuta, dar nu cred ca face rau.
…eu cred că lupta împotriva corupției încă nu a început. În niciun caz nu a început în 2005. Sunt mici lupte de guerilă, dar adevărata luptă încă nu a început. Lupta împotriva corupției înseamnă legi și funcționari care să nu se ghideze decât după ele, nu oameni providențiali care să facă spectacole publice. Ați văzut vreun caz de mare corupție instrumentat și apoi judecat fără o anterioară publicitate, pozitivă sau negativă? Ce luptă e aceea când din noianele de infracțiuni se extrag spre judecare doar cele în care rămâne un singur personaj politic aflat în război declarat cu unul din mai marii zilei? Sau îl judeci abia când devine ministru sau un demnitar puțin mai vizibil…? Vă dau un exemplu, pentru că am fost la mare cu trenul tractat de locomotive modernizate la…Softronic. Măi să fie!!! Și unde este Electroputere? Nu avea piață? Softronic de ce are? …Unde sunt licențele, utilajele și personalul format de stat? Cum au ajuns la Softronic? Electroputere s-a privatizat…în mall, se pare. Unde se repară acum locomotivele? Nu e piață? Lupta anticorupție va începe când statul va naționaliza , în fiecare județ, măcar un simbol care dădea speranțe locuitorilor acelui județ că și munca lor contează în țara asta…o mega afacere clădită pe devalizarea acelui simbol…Abia atunci se va porni lupta anti corupție, când oamenii vor pricepe că nu mai trebuie să dea umili șpagă peste tot pentru drepturi pentru care plătesc…Să se verifice marii exportatori de fier vechi și să li se naționalizeze tot ce au strâns din jaf și devalizare…Și cei de cereale și multe alte minereuri și energie… Ni se dau exemple Năstase și Voiculescu. Și în ce spețe? Simpliste, cu sume derizorii…Lupta împotriva corupției e o butaforie…
Me-mo-ra-bil:
– „…eu cred că lupta împotriva corupției încă nu a început.”:
– „Lupta anticorupție va începe când statul va naționaliza , în fiecare județ, măcar un simbol care dădea speranțe locuitorilor acelui județ că și munca lor contează în țara asta”
„Lupta anticorupție va începe când statul va naționaliza , în fiecare județ, măcar un simbol care dădea speranțe locuitorilor acelui județ că și munca lor contează în țara asta”
Omule, Electroputere a murit tocmai pentru ca unii numiti Iliescu si Vacaroiu au refuzat sa privatizeze uzina atunci cand se putea. Adica in perioada 1990-1994. Dupa aia s-a ales praful, tocmai pentru ca a ramas o uzina de stat.
„Unde sunt licențele, utilajele și personalul format de stat?”
Stiti ce licente avea Electroputere? Cele doua pentru locomotovele electrice si diesel-electrice cumparate la sfarsitul anilor 1960 de la ABB. Cu asa tehnologie veche de 40 de ani si cu o conducere „destoinica”, de stat, rezultatul a fost cel asteptat. Falimentul. Inclusiv incercarile de privatizare de la finalul anilor 2000 au fost jalnice, nimeni „cu muschi” nu mai cumpara.
Daca era privatizata la timp erau mult mai multe sanse sa supravietuiasca. Vezi Dacia.
Softronic e pur si simplu de alt ordin de marime. E e doar o firma mica, ce produce doua locomotive pe an. Ei au reusit astazi pentru ca tehnologia s-a maturizat si poate sa fie cumparata la bucata. Cam cum fac brasovenii de la AllView si altii cu telefoanele mobile, asamblate din bucati.
…știe și anticorupția lucrurile astea? Și de ce-i lasă să se lăfăie în huzur pe cei plătiți să apere averea statului …falimentând-o? (eu mă refeream la reparații și mai ales la modernizări de locomotive. Fără deținere de licență și multe alte…documente nu poți opera pe piața CFR, e un domeniu strict controlat de AFER. Electroputere acea tot, cine e proprietarul acum? Nu vorbeam de noul tren, frumos pavoazat, făcut pentru un operator din Italia și care nu l-a mai vrut și a reziliat contractul după ce s-a produs un prim auto tren din cele cinci preconizate. Acum vor, politic, să-i fericească pe români cu un tren gen „Săgeata albastră”, folosit în vest de navetiști, pe distanțe scurte, nu ca la noi de la …Brașov la Craiova,…de îți înțepenesc toate oasele după peste șase ore de stat pe scaune…de metrou…
Poate arunci o privire pe bilanțurile Softronic (sunt pe pagima MF)din ultimii 10 ani și o să vezi ce n-ai mai văzut, profituri de peste 30% …într-o țară în care firmele serioase abia supraviețuiesc și mai ales într-o vreme când de CFR și Electroputere , pe care le-a căpușat, se alegea praful. Poate te interesează și acționariatul de la Softronic și Reloc, altă căpușă, ca să înțelegi că lupta anticorupție e sublimă dar nu prea a început, nici în 2005, nici în domeniul care a dat cei mai bogați oameni, cele mai mari rezultate din fotbal în acești 10 ani,și cei mai …făloși politicieni…poate chiar pe cel mai fălos…Când om vedea cum Electroputere a devenit ….Softronic, Reloc, GFR și alte lanțuri de farmacii…eșuând în …mall, abia de atunci va începe lupta anticorupție…
Ca sa-l parafrazez pe Marin Preda: „unde lege nu e, nimic nu e!”. Este un principiu de sanatate o justitie PROFESIONISTA care ne face bine pina la nivelul celulelor si ne vindeca! Din inima felicitari si multumiri oamenilor din justitie profesionisti si demni!
Aceasta ofensiva a Justitiei impotriva hotilor si coruptilor n-ar fi fost posibila fara Presedintele Basescu si echipa lui de basisti. Doar procurorii, judecatorii si toti cei care-si fac datoria din institutiile statului nu s-au nascut ieri. Acesti oameni existau dar a trebuit sa vina cineva care sa-i selecteze, sa le dea curaj si incredere. Si-uite asa au transformat porecla (basist) in renume (vorba poetului).
Mi se pare nu numai frumos ci si corect spus :).