joi, martie 28, 2024

Errare humanum est, perseverare diabolicum

Toți folosim limba română, dar nimeni nu poate afirma că o cunoaște în toate ungherele ei ascunse și că îi stăpânește toate subtilitățile. Dacă ne obstinăm să vânăm greșeli, constatăm că le putem descoperi și la cei mai rafinați filologi. Am cunoscut de-a lungul vieții mulți scriitori, filologi, oameni de cultură, pe alții i-am citit ori i-am auzit la radio sau i-am văzut la televizor. Nu vreau, prin exemplele mele, să denigrez pe nimeni, nici să emit aici considerații filozofice (filosofice?) pe tema idealului lingvistic, dar o listă de erori pe care le-au săvârșit mulți dintre aceștia reproduc totuși aici…

…un notoriu lingvist zice: „jumătatea mai mare a Banatului”, altul, de același calibru, cu studii doctorale la Paris, românizează francezul libération pronunțând în toată claritatea élibération, dovedindu-ne că nu numai franceza influențează româna, ci și… vițăvercea (vorba lui nenea Iancu) e valabil. Pe un celebru romanist l-am auzit rostind ori cu sensul de însă, în loc de or. Un ziarist temut, cu un simț lingvistic remarcabil, atent la acuratețea expresiei și neîngăduitor cu confrații, în loc de „a 30-a aniversare de la…”, zice: „aniversarea de 30 de ani de la…”, formulare nefericită, întrucât anul (lat. annus, nu anus!) e cuprins în aniversare (etimologic: „întoarcerea anilor”); altul, și mai bătăios, rostește mass-media ca în engleză: mesmidia, dar îl acordă cu pluralul ca în latinește, demonstrându-ne cât de ușor se încurcă borcanele. Un analist politic ne vorbește serios despre geopolitica mondială și despre harta mapamondului, iar când moderatorul îl taxează ironic cu replica: „adică pe toate meridionalele”, analistul zâmbește încântat și aprobator. Pe unul l-am mai auzit rostind marea magistrală, uitând că magis este un derivat al lui magnus care tocmai „mare” înseamnă. Altul, încă mai vehement, zice la TV: „nimeni nu știe asta mai bine decât eu”, își dă seama și, peste câteva clipe numai, repetă secvența în formă corectă: decât mine. În focul discuției, un profesor al meu din anii facultății, zice care, în loc de pe care; își dă și el seama până nu încheie bine fraza și ni se adresează cu umor: „admirați sintaxa mea?”. Un moderator TV de succes rostește frecvent qui prodest în loc de cui prodest și nimeni nu-l corectează. Citesc, zilele trecute, împreună cu aproape 10000 de cititori, o necruțătoare analiză a învățământului românesc scrisă într-o bună limbă română, dar surpriză! chiar în titlu un asemenea pe lipsește (Învățământul care îl merităm). M-am gândit că l-a scris cu ironie, dar atunci ar fi fost necesare ghilimelele… Un celebru eseist (eu îl ador) pronunță în loc de pe, un altul zice ecsamen, ecsistă, în loc de egzamen, egzistă și nu renunță, deși i-am spus-o cu respectul cuvenit. Am cunoscut un redutabil om de litere care se mândrea că îi citește pe Horațiu și pe Plaut în latinește, fără dicționar. Într-o emisiune televizată, acesta protestează vehement împotriva unui deputat ignar care rostise de la înălțimea tribunei Parlamentului: „Pereat MUNDI, fiat justitia”! Declinându-și competența în materie de latină, moderatorul întreabă: „dar cum e corect, maestre?” Nu-mi cred urechilor când invitatul îl lămurește doct: pereat MUNDAS… (corect: mundus). Aflu apoi, chiar într-o emisiune de cultivare a limbii, că substantivul masă are două forme de plural: mese și mase; autorul, altfel un fin cunoscător, uită în viteza demonstrației că aici e vorba de două cuvinte diferite: masă (1) = obiect de mobilier pe care se mănâncă, se scrie etc., provenit din latină: mensa, și masă (2) = mulțime, cantitate de materie, la origine tot din latină: massa. (I-am scris autorului un mail politicos, dar nici urmă de răspuns, cât despre mulțumiri – nicio speranță.)

Toți suntem supuși greșelii și n-ar trebui să ne supărăm când ni se atrage atenția. Mai ales când cineva o face cu bună credință și pe un ton urban. N-am fost scutit de erori în ceea ce am scris, am suferit când le-am descoperit post factum, prin urmare nu dau lecții nimănui. Vorbesc și scriu însă despre limba română urmând, pe cât pot, îndemnul Văcărescului pe care l-am mai citat cu altă ocazie: „creșterea limbii românești și-a patriei cinstire”.

Acum, la sfârșit, o distincție trebuie făcută neapărat. Una e să greșești întâmplător, din neatenție sau grabă (errare), și cu totul alta să stărui în greșeală (perseverare). Vă mai aduceți aminte de atoatecunoscătorul de pe vremuri, aplaudat de popor ca nimeni altul, care ar fi intenționat – se zicea – să-l scoată pe x din alfabetul românesc, pentru că… „nu ezistă” sau de consoarta-i academician, și doctor, și inginer care ne vorbea de iepoca codoiului (= CO2)? Sunt astea „greșeli” sau „erori”?, cum se întreabă dilematic și apoi ne luminează șeful învățământului românesc. Când auzi pe unul ca acesta cerându-și scuze anticipat pentru greșelile pe care le-a comis alaltăieri sau plângându-se că genunchele îi este bolnav, când îți mai și zgârie urechea „muzicală” cu „manualul iasă la timp”, te mai întrebi oare care-i eroarea sau care-i greșeala?

Eu pledez pentru înțelegere și toleranță, dar în limitele bunului simț, căci altfel tare mă tem de replica letală a franțuzului căruia i s-au furat în Ferentari portmoneul cu actele și banii: „tolérance? d’accord, mais il y a des maisons pour ça”.

Atrag atenția că în acest articol am comis o greșeală de exprimare. Dacă o găsiți, mă puteți ierta?

P.S. Soția mea (economistă) îmi citește textele înainte de a le publica și-mi spune: „domnul L.P. are serioase motive de satisfacție: se simte liber, stăpân pe situație. Toți vă legați de cum vorbește și cam toți uitați de ceea ce face”. În lipsă de apărare (ca mai tot timpul), îi răspund latinește: „Vivat Academia!”.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Buna ziua,

    Articolele dumneavoastra invata si descretesc fruntile in acelasi timp. Un exemplu de cum ar trebui sa se desfasoare o lectie de romana.

    Dupa umila mea parere ungherere sunt deja ascunse prin definitie.

    • Bine spus “cum ar trebui sa se desfasooare o lectie de romana”. Din pacate n-a prea fost cazul. Eu am ajuns sa asociez lectia de romana cu moartea pasiunii – idei putine, exprimare greoaie, limba de lemn cat cuprinde si anti-carisma mai ceva ca Hillary Clinton (ma refer la partea din lectia de romana unde nu se dictau comentarii) (care comentarii erau fix in acelasi stil, doar spuse mai rar). Stau si ma intreb cum o fi scapat domnul Funeriu de sablonul asta trecand prin aceleasi scoli. O fi stat in ultima banca? :D Felicitari pentru seria de articole. Este o placere sa va citesc.

  2. Un articol foarte bun si la obiect, pacat ca pe (prea) multi nu-i va atinge.
    D-le Profesor, geseala de exprimare este „romanist”, sunteti iertat. :)
    Nu sunt filolog :)

  3. Articolul e binevenit. Suntem agresati zilnic, la televizor, online, in ziare, de cei ce schimonosesc limba romana, in fel si chip. Iar fenomenul se va agrava, pentru ca nu exista nicio parghie impotriva lor.
    Domnul Pop, de exemplu, ca ministru al Educatiei, ar putea propune, in prag de centenar al Romaniei unite, un pachet legislativ adecvat si infiintarea unei Politii a limbii romane, care sa angajeze oameni calificati, care pot judeca si amenda atentatele la limba romana. Nu stiu in ce masura mai exsita meseria de corector, dar ar trebui sa existe, in toate organizatiile care se adreseaza unui public larg. Nu e corect sa amendezi, de exemplu, o televiziune, pentru o greseala facuta de un invitat. Dar stirile ce se citesc de pe prompter, textele de pe „burtiere”, articolele publicate pe hartie sau online ar trebui verificate si corectate, daca este cazul, inainte de a fi facute publice.
    Din pacate, stimabilii guvernanti nu dau impresia ca ar fi preocupati de calitatea educatiei si invatamantului din Romania, asa ca nu-s sperante…

  4. Probabil că vă referiţi la formularea „Eu pledez pentru (…).” ca fiind greşeala voită introdusă de dumneavoastră în text. Însă v-aş rămâne recunoscător daca aţi putea evalua şi corectitudinea următoarei exprimări (dintr-un articol al altui autor): „(…) declarind intr-un interviu ca la acea data era somer si traia majoritar din ajutoare sociale”.

  5. Iertare, d-le Profesor, am presupus gresit ca ati folosit termenul „romanist” cu referire la vreun scriitor, romancier celebru :( Mea culpa !
    „Romanist” este un specialist in studiul limbilor romanice :)

    Greseala de exprimare este: „franțuzului căruia i s-aU furat în Ferentari portmoneul cu actele și banii”. :)
    Corect este : caruia i s-A furat portmoneul :) Ar fi fost corect daca spuneati: i s-AU furat actele si banii”.

  6. Nu mă pricep, dar, ca tot românul, mă bag şi eu ca musca-n lapte :)

    Nu cred ca e nevoie să fim atât de încrâncenaţi când e vorba de erori de exprimare. Pâna la urmă nu asta este „evoluţia” limbii? Când suficienţi vorbitori fac cu insistenţă o anumită greşeală de exprimare, în cele din urmă acea „greşeală” devine „norma”.

    Limba este o ştiinţă imprecisă, cu o grămadă de excepţii şi cazuri particulare, ale cărei reguli se schimbă în timpul jocului, mi se pare normal ca nimeni să nu poată stăpâni la perfecţie o ştiinţă… imperfectă.

    • Subscriu. Inventarierea greselilor lingvistice este poate cea mai dezagreabila forma de manifestare a iubirii fata de limba romana. Ramane dezagreabila chiar si cand stilul autorului este altfel unul placut, ca in cazul de fata.

  7. „Atrag atenția că în acest articol am comis o greșeală de exprimare”
    Incitant și, pâna la urmă, instructiv.
    Care să fie? „Ungherele ei ascunse”, bunăoară?

    • Domnule Modan, citesc cu interes si articolele dumneavoastra, dar sunt interesante si comentariile. Indoiala asupra ungherelor am avut-o si eu pe la 9:54

      • Am vazut dupa ce am postat, nu va citisem comentariul pentru ca atunci cand am inceput sa scriu nu era niciun comentariu. M-am luat cu una, alta, m-am luptat cu diacriticile pe tastatura :P
        Altfel nu postam, evident. Si nici nu stiu daca la asta se referea autorul, sincer.

        • eu votez cu „i s-au furat în Ferentari portmoneul cu actele și banii”. un mic dezacord aflat chiar inaintea paragrafului care ne anunta ca exista pe undeva o greseala de exprimare :)

  8. A propos de greseli de limba romana. De ce este acceptat cuvantul „sait” scris „site” in limba romana cand avem, cu acelasi inteles, cuvantul sit?

      • Maus versus soricel este o poveste usor diferita, desi va dau dreptate. In cazul semnalat de mine, este vorba despre un mimetism prostesc, in special in cultura, sau mai degraba subcultura romana. Englezii au imprumutat cuvantul „site” din franceza si l-au adaptat pronuntiei lor specifice. Francezii scriu „site internet” ceea ce in limba romana este „sit internet”. Semidoctii din comunicare au bagat in limba romana, si deja a capatat caracter de masa, acest barbarism „sait” care nu-si are locul. Insa, voba poetului, principiul dezintegrarii oilor functioneaza din plin.

        Asteptam insa un raspuns de la autor. Sau nu ne face onoarea sa raspunda intrebarilor din comentarii?

        • „Sit arheologic” iti spune ceva?
          Sit a intrat in română, cu mult inainte de a aparea internetul cu buclucasul site.
          Si cum internetul nu a venit din limba franceza, ci din alta limba, ramine pronuntia sait.
          Ca sa nu se faca confuzii :P

          • Exact ce spuneam mai sus: principiul de dezintegrare …. Este o aberatie ceea ce spuneti: da, tocmai de aceea se spune sit arheologic, sau orice altfel de sit, printre care si sit internet.

  9. Țin să-l informez cu mult regret pe autor că înșiruirii de aberații a domniei sale îi lipsește tocmai perla coroanei: „avantajul reciproc”. Care „avantaj reciproc” a fost timp de decenii parte a limbajului oficial (mai mult sau mai uțin lemnos) al autorităților române. Nu lipsea din nici un comunicat oficial legat de politica externă pe vremea „iepocii de aur” și a supraviețuit eroic până în zilele noastre.

    Avantajul nu poate fi reciproc Avantajul e ceva unilateral prin însăși definiția sa. Dacă A are un avantaj față de B atunci B nu oate avea același avantaj față de B ca să-l putem numi „reciproc”. Formularea corectă ar fi fost „beneficiul ambelor părți” . Prin primăvara lui ’89 căpitanul-poet popular-zampolit Negrea de la regiemtnul 60 ne citea transportat un articol din Scânteia despre ultimele isprăvi de politică „iesternă” ale lui Pingelică prin Africa. Comunicatul oficial se încheia apoteotic cu ceva despre „avantajul reciprc”. M-am rupt de partida captivantă de fircăi (canastă pentru cei neobișnuiți cu ardelenismele) la care participam în fundul sălii de pliaj și l-am rugat pe toa’șu’ căpitan cum funcționează avantajul reciproc. După eforturi epice care ne-au înveselit copios pe cei vreo 150 de viitori studenți de din sală am continuat partida e fircăi la arest pe motiv că:

    • „…la care participam în fundul sălii de pliaj și l-am rugat pe toa’șu’ căpitan…”
      Ce reprezinta „sala de pliaj”? Intreb, deoarece n-am facut armata si nici cu parasute n-am umblat.

      • Sala de pliaj e o clădire lungă și relativ îngustă cu o singură încăprere. Precum dormitoarele de la Auschwitz :P În interiorul ei sunt mese foarte lungi acoperite cu tablă de inox. Mesele au sertare în care se păstrează parașutele pliate (împachetate). Mesele sunt sufcient de mari ca să se poată plia (împacheta) parașutele pe ele. Fiecare subunitate are sala ei de pliaj. În fiecare sală încăpeau lejer peste 150 de persoane. Ele erau folosite de asemenea pentru cursuri și adunări. Ele sunt ceva specific armatei. Nu am văzut în aviația civilă nimic similar Acolo parașutele se pliază afară sau în interiorul hangarelor.

    • Avantajul poate fi si reciproc atunci cand intr-o negociere cineva castiga in dauna celuilalt la un capitol dar situatia se inverseaza la un alt capitol. Cand cedezi acolo unde nu te afecteaza prea mult (sau de loc) si celalalt procedeaza la fel.

      • Mai gândiți-vă! Reciprictatea presupune simetrie. E imposibil ca într-un proces de negociere să existe simetrie perfectă când fiecare din participanți îl trompează pe celălalt la câte un capitol de negociere :D

        Sensul dorit de diplomația comunistă era „beneficiu reciproc” – numai cred că asta suna mult prea capitaist pentru gustul lor :P

        Ideea e că intru cu ușurință într-o negociere de pe urma căreia beneficiem amândoi în mod cât de cât echitabil. Dar am rezerve în a intra într-o negociere de pe urma căreia ies țăpuit. Chiar și datunci când am certitudinea că și ălălalt iese țăpuit :P Nu-i așa?

    • „Dacă A are un avantaj față de B atunci B nu (P)oate avea ACELASI avantaj față de B(,) ca să-l putem numi „reciproc”..” Ca prost mai scrieti (atentie la paranteze, la „limbajului oficial..mai puțin lemnos? – poate de lemn), si manat de idealuri meschine. Pentru cei ce s-au mai ciocnit de limba romana si de logica constructiei frazei (evitand ardelenismele), este clar ca lumina zilei, ca doua parti nu pot avea decat fiecare avantajul sau (fara ca prin aceasta sa se inteleaga „avantajului absolut”- modelul Adam Smith). Te-as trimite sa citesti cateva teorii : a justetii sau a echitatii, … da’ mai bine o las balta. Pentru a se evita o constructie greoaie, atunci formularea este unica, insa cu sensul, ca „pentru fiecare parte”. Constructia pleaca de la premisa ca cel ce ascula/citeste, cunoaste aceste teorii (si in plus, ca lectura suplimentara, iti recomand teoria „avantajului comparativ” sau teoria „avantajului relativ”, explicandu-ti-se odată cu această teorie, costurile comparative …). In pauza, poti lectura si ipoteza „echilibrului static”…Ceea ce stii, se preda in clasa a XI-a la ec.politica, pe vremea ceausista, de catre profesori – fosti lectori la scoala de partid (tot pt. bravada).
      Ideea dumitale fixa de a brava in orice fel, aruncand cu laturi in cine iti vine la indemana, nu te face mai destept decat cel improscat.Scrie cum trebuie „regiemtnul” si pune virgulele alea unde trebuie („Țin să-l informez(,) cu mult regret(,) pe autor(,) că înșiruirii de aberații a domniei sale(,) îi lipsește tocmai perla coroanei..”). Scrie sincer ce spaga ai dat sa intri la facultate?
      Uite aici, si in lb. enleza (ca la romana, observ ca sunteti as) :
      Mutual Advantage – Oxford Scholarship
      http://www.oxfordscholarship.com/…/acprof-9780198290841-chapter-...
      Diese Seite übersetzen
      The pre‐eminent theorists of mutual advantage are Thomas Hobbes, David … and in the predominant school of economic theory of the past several centuries in …
      Justice as Mutual Advantage – Oxford Scholarship
      http://www.oxfordscholarship.com/…/acprof-9780198295730-chapter-...
      Diese Seite übersetzen
      ‘Justice as mutual advantage’ theorists argue that moral norms are those that rational, self‐interested persons would accept in regulating the pursuit of their …
      Comparative advantage – Wikipedia
      https://en.wikipedia.org/wiki/Comparative_advantage
      Diese Seite übersetzen
      Weiter zu Development economics – The theory of comparative advantage, and the corollary … In older economic terms, comparative advantage has been …
      ‎The classical theory · ‎Ricardo’s example · ‎Ricardian model · ‎Considerations
      Mutual advantage, conventions and team reasoning | SpringerLink
      link.springer.com/article/10.1007/s12232-011-0114-0 – Diese Seite übersetzen
      von R Sugden – ‎2011 – ‎Zitiert von: 25 – ‎Ähnliche Artikel
      06.02.2011 – Mutual advantage Reciprocity Team reasoning … C72 (non-cooperative games) D03 (behavioural economics) D63 (equity justice inequality …
      Justice as Mutual Advantage – Springer
      https://link.springer.com/chapter/10.1057/9780230355545_20 – Diese Seite übersetzen
      von J de Jonge – ‎2012
      Justice as Mutual Advantage … Economics · Economic Theory/Quantitative Economics/Mathematical Methods · Industrial and Organizational Psychology.

      • Era poate mai util dacă ați fi deschis DEX-ul. Acolo cuvântul „avantaj” e definit dincolo de orice dubiu, după cum urmează:

        „1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă.”

        După cum se vede din definita de mai sus avantajul presupune prin însăși natura sa o stare de inegalitate între A și B. Stare ce exclude implicit posibilitatea oricărei reciprocități.

        Cuvântul „avantaj” nu are un echivalent direct în limba maghiară. Cele mai apropiate ar fi „elony” sau „haszon” (nu-i așa?) care însă se traduc mai degrabă prin profit și preferință fără a avea însă caracterul unilateral al cuvântului „avantaj” din Limba Română așa cum de altfel îl are și în franceză de unde a fost preluat. Nu trebuie să vă faceți probleme. E ceva firesc să nu înțelegeți semnificația unui cuvânt care nu există în limba dumenavoastră maternă. Am avut pentru câteva luni în liceu o profesoară suplinitoare unguroaică la Limba Română. Făcuse ea filologia și vorbea o română foarte bună (ca și dumneavoastră de altfel), dar erau totuși chestii e care nu le înțelegea în mod fundamental. Tipa avea un simț foarte dezvoltat al humorului și ne-am distrat copios și noi și ea. Diferența e că ea înțelegea că sunt anumite chestii pe care nu le înțelege. :P

        • Pana sa-l admonestezi pe autorul articolului despre „aberatiile pe care le scrie” – afirmatia iti apartine si intra in categoria mojicie, iti recomand sa citesti o lucrare publicata in 2014 de Bob Johansen si Karl Ronn: The Reciprocity Advantage – A new Way to Partner for Innovation and Growth. Saracii autori nu au descoperit definitia DEX-ului pe care o mentionezi. Lucrarea se refera exact la ceea ce autorul articolului prezinta: avantajul reciproc. Incredibil cat de meschin poti sa fi.

          • Dictionarul Merriam-Webster admite ca „avantajul” in limba engleza poate avea si sensul de „beneficiu” (iar beneficiul poate fi si bilateral sau reciproc) : „benefit, gain; especially :benefit resulting from some course of action”

            Deci in engleza „avantajul reciproc” nu e o aberatie, cu toate ca nu e nici un semn de adanca cunoastere a limbii :P . In schimb este o abneratie in romana si franceza (de unde atat romana cat si engleza l-au preluat). Incercati sa intelegeti ca, cuvintele cu forma foarte aproapiata au adesea sensuri diferite in limbui diferite. Uneori sunt de-a dreptul paronime sau chiar omonime. :D

            • Deci avantaj reciproc nu are sens in limba romana dar are sens in limba engleza. Stii ceva Svejk? Eu cred ca ti-ai gresit cariera. Te rog sa aplici pentru functia de purtator de cuvant la Casa Alba. Ai un talent remarcabil de a bate campii cu gratie si o impertinenta iesita din comun care te califica perfect pentru postul respectiv. Succes!

            • @cititor
              Același cuvânt poate avea sensuri diferite în limbi diferite.

              Să uăm de exemplu cuvântul „galerie” În română înseamnă incintă de regulă subterană. Mai înseamnă însă și grup zgomots de suporteri ai unei echipe sportive. Mai înseamnă de asemenea (dar puțin uzitat) balcon al unei săli de teatru. Englezescul „gallery” preluat tot din francezaă înseamnă de asemenea incintă ca și în română, dar mai înseamnă și mic balcon privat. De exemplu micul balcon al dormitorului meu și al soției se numește „master bedroom gallery” și nicidecum tunel de evadare din casă cum am crezut în prima clipă :P . Terasa mare din fața camerei de zi de la parterul casei și a bucătăriei se numește „deck” (punte :P ) ș nicidecum „gallery” sau „terrace” (cum ar fi la o traducere directă). În România nimeni nu s-ar gândi la balcon dacă cineva ar vorbi de „galeria apartamentuli”. La fel cum în SUA nimeni nu s-ar gândi nici o clipă că „Steaua’s gallery” (galeria Stelei) ar putea însemna grupul de suporteri ai echipei Steaua și nicidecm tunelul au balconul Stelei :P.

              Evitați deci traducerile a la lingurision și furculision. Când nu înțelegeți sensul unui cuvânt apelați la dicționar înainte de a vă face de râs /

              P.S.: Merci pentru ofertă. :P Mi-e simpatic Trumpul și chiar l-am votat. Dar nu mi-aș permite să lucrez pentru el. Cam toți oamenii lui lucră pe $1/an, ceea ce e împotriva oricărui istinct de al meu

        • Nu stiam ca … doare asa. Imi inchipui cum e sa va uitati in oglinda, si sa vedeti … cum sunteti!
          Si cand ma gandesc ca singur v-ati scris-o:”..nu (P)oate avea ACELASI avantaj..”. Cum ati putut asa ceva?
          Trebuie, ca sunteti … tare, mai ales cand si altii iti ofera argumentele contrare.
          Sunteti o pata (neagra) de culoare pe aceasta platforma. Va compatimesc, si imi inchipui cum e sa constatati, ca sunteti asa cum va descriu altii. Mai ales cand replicati dup 3 zile.
          Altfel, cum mai e vremea prin SUA?
          Cu sincera compasiune, al dvs. Roland

          • Eu zic sa recititi inca odata alea 3 randuri din DEX pe care le-am citat in comentariul meu de mai sus..Asa cum spuneam inteleg faptul ca exista unele dificutati de itnelegere din cauza ca nu avveti un echivalent direct in limba dumneavoastra materna, dar asta nu e o justificare pentru a va cocota pe culmiel obtuzitarii: P

            In rest vremea in Midwest e excelenta. S-au mai oprit cumva ploile astea blestemate vernite sa-si bata joc de iexpertii incalzirii globale ce tocmai propovaduiau secete & desertificcari :P A fost un week-end cald si placut. Voiam sa duc barca la iernat dar pana la urma am iesit cu ea pe lac cu toata trupa. Probabil ca o sa o bag totusi weekend-ul viitor. Dupa cum se se prognozeaza, incalzirea gliobala ne va lovi cu primele ingheturi Miercuri sau Joi… In rest va doresc toate cele bune.

            • Dati-va cu parasuta, ca doar sunteti specialist. Le mai faceti in ciuda si la astia cu incalzirea globala.

            • @Roland

              Da, eu continui să sar măcar odată pe an cu parașuta ca să-mi păstrez brevetul de pilot sportiv. Vara zbor destul de des cu parapanta, iar în vacanțe nu scap nicio ocazie să fac parailing. Vă recomand și dumneavoastră cu căldură măcar unul din aceste sporturi.

              Ați reușit între timp să citiți cele câteva rânduri din DEX? Mai aveți neclarități vis a vis de utilizarea cuvâtului „avantaj”?

  10. Este corect „aniversam 30 de ani”?

    „Toți folosim limba română, dar nimeni nu poate afirma că o cunoaște în toate ungherele ei ascunse și că îi stăpânește toate subtilitățile.” Pentru ca nimeni nu o defineste in cele mai mici detalii. Poate gramatica se apropie cel mai mult de ideal, insa ce intelegem prin exprimare corecta e un dozaj (variabil) intre respectarea stricta a gramaticii si alte considerente, cum ar fi concizia, expresivitatea, claritatea, naturaletea. Bunaoara in ce masura ne straduim sa inlocuim „ca” cu „in calitate de”? Este evitarea repetitiei obligatorie fara exceptie? E permis sa fortam chiar si gramatica pentru o exprimare mai placuta urechii? (Sunt fascinat de cati „cunoscatori” ai limbii romane spun „eu voiam” avand in minte verbul „a vrea”.)

  11. O mica observatie: o fi incluzand „aniversare” referirea la ani, dar in limbajul curent asta nu mai e important. In limbajul curent se foloseste des si cu referire la alte perioade de timp (luni, secole) asa ca nu cred ca e o problema chiar asa de mare. Asa cum bine spun unii, limba mai si evolueaza…

    • Greșeli facem cu toții. Mai apasă degetul pe o altă tastă, mai rămâne tasta ”i” apăsată prea mult timp…. Greșelile sunt normale. Anormal însă e să ne căutăm scuze pentru ele chiar și atunci când știm că scuzele sunt praf în ochi. La fel de anormal e să căutăm ”legalizarea” greșelilor pe motiv că limba evoluează, asta însemnând de fapt că foarte mulți greșesc în exprimare. Acest motiv e stupid, similar cu cel al lui tăriceanu (intenționat i-am scris numele cu minusculă) când a zis ceva de genul: păi dacă toată lumea fură poate că furtul nu ar trebui să fie ilegal.

      Involuție nu e totuna cu evoluție.

  12. Multumesc pentru inca un remarcabil text, savuros si, desigur, instructiv !
    Problema cu vanatul, in general, si al greselilor altora, in special, este ca toata atentia vanatorului este acaparata de obiectul vanat!
    Altfel spus, in ciuda avalansei de greseli gramaticale si de vocabular „scoase la lumina” de atentii observatori, nu am remarcat nici macar inceputul unei firave tendinte de ameliorare a modului de exprimare (fluiditate, claritate, atitudine) al romanilor din Romania! M-as incumeta sa afirm : chiar di’mpotriva.
    Ideea care s-ar desprinde din acest constat ar fi ca, nu ajunge sa STII, ca sa si FACI la fel de bine cum stii…Mai trebuie cate ceva, niste „mici detalii”, pentru ca actiunea in general, si exprimarea in cazul nostru, sa fie o reusita. Cel mai important, in opinia mea, este respectul.
    – fata de sine, implica atentie in ordonarea gandurilor si a ideilor care urmeaza a fi rostite, fara de care rezulta o bolboroseala, un amestec de cuvinte, corecte, dar invalmasite si deseori insotite de gesturi si mimici contradictorii.
    – fata de TOTI interlocutorii! Trebuie uitat, de urgenta, ca respectul se merita, deci ca ne-am putea permite luxul sa fim marlani cu marlanii, si respectuosi doar cu respectabilii! E riscant…in contextul actual, s-ar putea sa nu mai avem prilejul sa vorbim frumos si elegant, prea des, si sa uitam!
    Prioritate respectului neconditionat, mai multa indulgenta in pedagogie, mai putina obsesie de perfectionism, si s-ar putea ca si limba romana sa se poarte mai bine, cu noi mai putin incruntati, mai destinsi si mai senini. :)

  13. Salut dl profesor
    Multa framantare am avut inainte
    de a posta un mic text.
    Dar am biruit, vazand ca si alte persoane, cu umilinta si decenta au indraznit!
    Intai, doresc sa afirm ca in textul dv.ati scris eczamen,iar in dex scrie examen.Aceasta cred ca este greseala intentionata pe care ati plasat-o.
    Cu nostalgie imi vine in memorie
    o carte numita Capcanele limbii engleze. Mi-a fost foarte utila si inca imi este.
    Dv. aveti in text si p greseala neintentionata de tehnoredactare; Daca doriti, v-o spun!
    Ref. la domnul care pune in stidiu ” avantajul reciprpoc” ;
    Opinia mea este ca expresia este larg utilizata dub forma „win-win”. Intr-o tranzactie, fiecare
    parte vede avantajul sau, care in mod cert,cealalta parte il poate eventual presupune,dar stie cu certitudine ca acesta
    exista, altfel tranzactia nu ar avea loc.Domnul care oarecum discrediteaza formula mult draga
    lui nea Nicu,cred ca are cel putin 57 ani; ii doresc viata lunga si multe tranzactii
    win-win!
    Inca de pe vremea lui Esop, limba, ca parte anatomica, era considerata cel mai bun prieten dar si cel mai mare dusman;in textele atribuite lui Esop exista o poveste minunata despre limba.
    Intamplarea ca am gasit contributia dv. o consider
    ” once in a life”.In final,am o intrebare : cum se spune in feanceza ” sefa” ?
    Va multumesc
    Lechi

    • Raymond Queneau a cerut sa i se tipareasca „Sfantu Asteapta” fara „x”-uri, cu ecsceptia celor de la capatul cuvintelor. In editia romaneasca tradusa de Sanda Oprescu apar „egzista”, „esscelenta”, „egzaltare”, „ecsplorator” etc. Efectul e destul de fain, conventia nu e artificiala si nesarata, limbajul nu e colocvial cautat, ba dimpotriva e scrisa in cea mai literara si mai nobila limba. Efectul nu vine de la un giumbusluc ieftin, ci de la „moqueria” contra unui sunet icnit balansata de o grija pentru frumusetea si umorul imaginilor spuse. Jongleria lui Queneau cu „x”-ul are si efectul, scontat cred, ca te face sa il urmezi cu simpatie, nu ca pe un profesor pedant, inflexibil si tern.
      (acesta nu e o pledoarie pentru exprimari neingrijite; unele norme, inclusiv dintre cele lingvistice, sint prea constringatoare, precum corsetele cindva la moda; daca ne eliberam de corset, nu inseamna ca renuntam la eleganta si la civilitate).

      Ii multumesc domnului Funeriu pentru articolele sale.

  14. Domnule profesor,
    Personajul cu pricina, „ezist” sa-i zicem, era nitelus dislexic.
    Altii, nu!
    Imi face deosebita placere sa va citesc!
    Cu stima!

  15. Cred că este o abordare pedantă și periculoasă. Pornind chiar de la ideea de greșeală. Nu există o diferență între greșeala de limbă (vocabular, gramatică) și cea de stil (pleonasm, pronunții regionale). Nici contextul nu există. Prin obstinația vânătorilor de greșeli aflăm de pleonasme prin raportare etimologică la limbi demult apuse! Se pare că fără o cunoaștere aprofundată a limbii latine nu putem vorbi româna corect! De fapt nu înțeleg de ce trebuie să ne oprim la latină (la care latină ar fi o întrebare malițioasă), când putem analiza rădăcinile proto-indo-europene pentru a descoperi greșeli pe care nimeni nu le-a bănuit până acum!
    Catrenul lui Ienăchiță Văcărescu începe astfel: „Urmașilor mei Văcărești!/ Las vouă moștenire”. Marele nostru Eminescu face limba praf cum și când poftește: „cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț”, „cobori în jos, luceafăr blând”. Lucrurile sunt mult mai grave, căci întreaga literatură a lumii este scrisă cu greșeli, începând cu Biblia și cu poemele homerice. Unii ar putea răspunde: quod licet Iovi. Dar ce ne facem când mai cităm sau imităm și ajungem să vorbim greșit? Putem renunța la literatură de dragul limbii, dar va trebui să purificăm și limba care este deja întinată. Să rămânem la pleonasme: „taci din gură”, „fuge unde vede cu ochii”, „cine are urechi de auzit să audă”. Sau în engleză: „young lad”, „tuna fish”, „lift up”, „circle around”, „over and done with”, „null and void”, „usual habit”, „free gift” șamd. :)

    Serios vorbind, limba nostră există doar pentru că limba latină a fost vorbită greșit! Limba lui Cicero s-a făcut țăndări prin abateri mult mai mari și mai stăruitoare decât cele îi tulbură pe modernii preocupați de puritatea limbii materne. Cu alte cuvinte, nu doar errasse, ci perseverasse!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ionel Funeriu
Ionel Funeriu
Profesorul Ionel Funeriu s-a dedicat studiului versificației românești, lucrarea sa majoră, Versificația Românească, propunând o nouă teorie asupra versului românesc. Pornind de la această teorie, a propus o nouă metodologie a editării clasicilor expusă în volumul Al. Macedonski. Hermeneutica editării. În ultimii ani, a publicat lucrări destinate familiarizării publicului larg cu aspectele filologiei, Biografii lexicale fiind un astfel de exemplu.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro