vineri, martie 29, 2024

Esecul anticomunistilor din Romania

Dumneavoastră personal sau familia dumneavoastră aţi avut de suferit de pe urma regimului comunist?” este întrebarea care primeşte cel mai şocant răspuns din întregul sondaj realizat la comanda Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Rezultatele, prin care se developează percepţia actuală a românilor asupra regimului comunist, pun degetul pe o rană deschisă: în România, decomunizarea nici măcar nu a început.

Ar fi fost aproape imposibil ca spaţiul mental al României să devină liber de comunism după 20 de ani în care mijlocimea epocii ceauşiste s-a metamorfozat în elita politică a prezentului democratic. Începând de la Ion Iliescu, probabil cel mai categoric exemplu, continuând cu Traian Băsescu şi, într-o anumită măsură şi cu Emil Constantinescu, puterea în România ultimelor două decenii a fost concentrată în mâinile unor oameni care au învăţat exerciţiul puterii în băncile partidului unic. Narcotizarea memoriei recente s-a făcut atât în interesul elitelor politice, cât şi în asentimentul unei populaţii incomodate de propriile-i mici compromisuri. Căci, în cazul României, călăii şi victimele epocii comuniste se amestecă până la indefinire într-o horă amnezică.

Într-un astfel de mediu este explicabilă reacţia a 83% dintre subiecţii chestionaţi care au răspuns “nu, nu am suferit de pe urma regimului comunist”. Totuşi, nu din acest punct de vedere este România un caz singular sau o nouă excepţionalitate negativă. Germania postnazistă a trecut printr-o etapă asemănătoare, prelungită până în anii ‘60, în care grosul funcţionarilor de stat proveneau din rândul naziştilor. Exemplul lui Kurt Georg Kiesinger, un fost nazist de rangul doi ajuns cancelar în 1966, este elocvent. Dar aici se şi termină asemănările.

Cele mai interesante date scoase la lumină de sondajul sus-pomenit sunt cele legate de informarea extrem de scăzută a tinerilor în ceea ce priveşte perioada comunistă. Peste 60% dintre ei spun că nu ştiu nimic despre epoca respectivă şi nici prea curioşi nu sunt. Aceste date demonstrează pe de o parte oportunitatea existenţei unui Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, dar şi eşecul activităţii anticomuniştilor din România ultimilor 20 de ani.

Multitudinea apariţiilor editoriale pe tema terorii regimului comunist a avut un efect doar în rândul cercurilor intelectuale. Raportul elaborat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste s-a dizolvat în oceanul gesturilor politice, fără ecouri consistente la firul ierbii. Conferinţele şi seminariile pe astfel de subiecte sunt mai degrabă prilej de etalare academică decât de popularizare a unei istorii care se cere cunoscută. Singurul muzeu al comunismului, este vorba despre cel de la Sighet – un model demn de urmat – este mult mai aproape de Budapesta decât de Bucureşti.

Anticomunismul în România continuă să fie un limitat produs de uz intelectual în care reflexele academice nu sunt dublate de o strategie de comunicare creativă care să atragă publicul larg, cel care este ţinta finală a oricărei acţiuni de decomunizare. Anticomunismul în România stă închis deocamdată într-un turn de fildeş şi, chiar dacă activitatea de cercetare în domeniu este bine articulată, ea se aseamănă mai curând cu o femeie frumoasă şi inteligentă dar, din păcate, sterilă.

NOTA:

Cazul german

Pentru o ţară aflată în chinurile unei prelungite iluzii numită „procesul comunismului“, cazul german poate fi instructiv. S-au denazificat nemţii cu eficienţă şi onestitate? Nici vorbă… La şapte ani de la terminarea războiului, 94% dintre judecătorii bavarezi erau ex-nazişti. În acelaşi an, jumătate dintre membrii corpului diplomatic ai RFG erau foşti membri SS. Legea Străinilor din 1965 cuprindea încă reglementările poliţieneşti promulgate întâia oară de nazişti. Cu timpul, republica de la Bonn a reuşit să impună un fel de amnezie colectivă asupra unui trecut nazist a cărui „victimă“ era poporul german. Până când, în anii ‘60, procesele de la Frankfurt şi numirea unui fost nazist (Kurt Georg Kiesinger) în funcţia de cancelar al RFG au declanşat un scandal imens şi au aprins spiritele în generaţia tânără, supra-numită “a fiilor naziştilor”. Reîntorcându-se asupra trecutului şi încercând să-l explice, această generaţie, născută imediat după război, este cea care a catalizat adevărata denazificare, una care continuă şi astăzi când, în  landul renan, sunt derulate campanii antinaziste şi elevii germani vizitează în grup „Muzeul de Istorie al Republicii Federale Germania“, care pune accentul pe demitizarea nazismului şi a comunismului, tratate drept cele două mari plăgi ale secolului 20.

Germania reunită a avut însă cu totul altă conduită în privinţa estului comunist. Confruntată cu şocul aflării numărului de colaboratori Stasi (peste 700.000, comparativ cu doar cei 15.000 ai Gestapoului), guvernul federal a numit încă din 1991 o comisie cu misiunea de a gestiona arhivele securităţii est-germane. Succesul acestei comisii a fost covârşitor, impunând un model de lustraţie pentru celelalte state comuniste. Se spune însă că modelele sunt făcute pentru a nu fi urmate.

Distribuie acest articol

46 COMENTARII

  1. anticomunismul românesc, cel autentic, a fost cel care și-a găsit sfârșitul în închisorile anilor 50-60. restul e doar acceptare/adaptare/amnezie/sindrom Stockholm

    • @camil Bine spus. Anticomunismul e o reflexie a bunului simt si a demnitatii. Si Ro e unde e tocmai pentru ca si le-a pierdut in anii 50-60. Au ramas cei pavlovizati.

    • Foarte corect domnu Camil!
      Mai ales remarca despre sindromul Stockholm.
      Imi amintesc ca am citit undeva ca in momentul in care contele Radetzky a intrat in Milano la 1848 oamenii simpli au aclamat, ei fiind cu ordinea, cu Austria. Strigau ca domnii au facut-o (revolutia) aratand catre cartierele in care locuia lumea buna, inteligentia.
      Cum noi am avut doar o pojghita de intelectuali si de clasa mijlocie, spre deosebire de cehi, inchisorile anilor 50 i-au afectat in mare masura pe acestia. De asta nici n-a fost credibila rezistenta anticomunista, pentru ca nu avea (cu exceptia satelor din zona montana razesesti) o priza la marea masa a populatiei. In Polonia la Gdansk, era taman invers.

      • Domnule Vlad Mixich, statisticile din documentul original sunt putin diferite ca si concluzii de ce observati dumneavoastra in articol. Acum depinde ce dorim fiecare sa observam intr-o statistica.
        Pozitiv:
        – din generatia pana-n 40 de ani o mare parte suntem constienti de cat rau a produs comunismul
        – in zonele de nord-vest, centru si Bucuresti (mai ales Bucuresti), lumea este in general mult mai convinsa de raul produs de comunism in Romania.
        Negativ, dar previzibil:
        – generatia 60+ ani este constienta de raul produs de comunism, dar pare impacata cu soarta
        – generatia 40-6 de ani nu pare constienta nici de raul produs de comunisti, nici de crimele comunismului
        – o mare parte din cetateni considera pozitiva stabilitatea locului de munca: prin urmare un partid care promite asa ceva merge statistic la sigur.
        – „trai decent” este inca un lucru pe care-l regreta o parte importanta din populatie, fara insa a fi definit ce inseamna trai decent.
        – coruptia nu ocupa un loc important in preferintele oamenilor, statistic vorbind, deci partidele care vor sa adreseze aceasta problema vorbesc unui public destul de restrans.
        Pozitiv:
        – libertatea este vazuta ca un lucru important de majoritatea oamenilor; ce inseamna libertate ramane de definit observand ca majoritatea nu au considerat regimul comunist rau…
        Previzibil:
        – lipsa alimentelor ocupa un rol important in viziunea negativa a unei mari parti a populatiei despre regimul comunist.
        Negativ (extrem):
        – crimele comunismului nu par a fi considerate un lucru important.
        – deposedarea de bunuri/proprietati este tot un rau marginal.

        Concluziile mele:
        – generatia sub 40 de ani va aduce schimbarea asteptata, dar nu mai devreme de 10 ani de acum incolo.
        – exista o lipsa dureroasa de informare despre crimele politice – care au fost un lucru generalizat in perioada comunista (crime insemnand: marginalizare sociala, mutare cu forta a persoanelor indezirabile, puscarie, tortura, ucidere)
        – nu se cunosc multe despre lupta anticomunista

        Lecturi obligatorii pentru nostalgici/neinformati: carti despre rezistenta armata anticomunista (care a durat aproape 20 de ani); carti despre numarul de cetateni romani care au cazut victime regimului opresiv (se vorbeste de numere de la sute de mii de victime, pana la milioane de victime, in principal oameni arestati, torturati si ucisi).

        • e complicat. am avut o șansă să ne scuturăm ceva mai radical de trecutul 45-89, în 1990, dar am refuzat-o, în duminica orbului. Ion Rațiu, Radu Câmpeanu sau Corneliu Coposu n-au fost destul de buni pentru România postdecembristă

  2. la cum se prezinta istoria la noi ( inca nu se stie cu siguranta cine a tras si de ce au mai murit oameni dupa ce a cazut ceausescu) intr-un fel este bine ca tinerii nu sunt interesati de perioada aceea, totusi nu trebuie sa uitam ce s-a intamplat pentru a nu se repeta.
    cat despre cei care se simteau mai bine pe vremea comunistilor, este normal. ganditi-va ca un om care avea 30 de ani in ,89 acum are in jur de 51-52 de ani. e normal sa isi aduca aminte cu palcere de tinerete mai ales daca in perioada aceasta de capitalism nu a realizat chiar ce si-ar fi dorit, iar in ratb „pustanii” ii zic tataie :)

    • Omul e un animal care nu poate trai fara un sens si fara a sti de unde vine. Atunci cand generatia nascuta dupa 1986 va incepe sa-si puna astfel de intrebari, atunci interesul pentru istoria recenta va creste.

  3. anticomunisti, in Ro, in 1990 au fost doar cei 15-16% care au votat altfel decat imensa majoritate la 20 mai 1990; la nivelul Romaniei (votanti plus elite, etc), nu exista suficient discernamant pe tema asta
    ala e bazinul electoral al anticomunistilor, plus putinii care or mai fi implinit varsta de vot intre timp si pastreaza optiuni de genul asta
    sa nu ne mintim ca PDL (cu declaratia aia bombastica a lui Basescu) sau votantii lui (sau ai vreunui alt partid, inclusiv PNL) au optiuni profund anticomuniste; subiectul nu pare ca ii intereseza in mod real si profund, la fel cum nu ii intereseaza alte teme diferite de realitatea imediata (politici demografice, absorbtie fonduri UE, etc etc etc)

    • salut mr kane,

      eu am 28 de ani acum, aveam 7 atunci. Nu stiu cum au votat parintii mei in ziua aia fatidica. In orice caz, eu cred ca majoritatea celor pe care ii cunosc din generatia mea au sentimentul de anticomunism . De ce spun asta? Marea majoritate a prietenilor mei si care fac parte din aceeasi generatie ca mine au votat la ultimele alegeri prezidentiale cu Antonescu. Tot aceasta majoritate urma sa nu mai voteze la al doilea tur de scrutin; generatia noasta vota pentru prima oara cand au fost iliescu si vadim in al doilea tur de scrutin si deci noi ne-am pacalit deja cand am pus stampila pe iliescu. Dar, surprinzator, toti am votat in al doilea tur cu basescu, desi nu prea ne place noua de el. Stii de ce? Pentru ca nu am putut suporta sa ii vedem pe anticomunistii (sic!) de la PNL si pe aia de la PSD semnand o alianta la TIMISOARA. Deci s-ar putea ca sperantele autorului acestui articol sa fie fondate.

    • Bine punctat. Totusi sunt convins ca restul de +80% nu au votat in cunostinta de cauza. Sa nu uitam ca majoritatea romanilor au fost zilnic indopati cu 1-2 ore de propaganda comunista, fara acces la alte surse de informare. Practic, am putea spune ca marea majoritate ar fi facut mai bine sa se abtina, pentru ca nu stiau ce voteaza. 20 de ani mai tarziu avem exact aceeasi problema.
      Avem oricum o evolutie de la 15% in 1990… :)

  4. cred ca esecul anticomunismului in romania se lleaga de faptul ca s-au spus si multe prostii pe aceasta tema. nu cred ca poti spune unui om care a fost dat afara dupa restructurarea economiei dupa1989 ce misto e sa traiesti in capitalism muncind la negru sau pe salariul minim pe economie ca majoritatea populatiei acestei tari . aici e de fapt marea deosebire fata de situatia din germania uitativa la nivelul de trai si veti afla raspunsul

    • Foarte pertinenta observatia dumneavoastra. Esecul anticomunistilor se datoreaza si esecului capitalismului. Apropo de asta, va recomand o carte interesanta, „Romania postsocialista” de David Kideckel, care gaseste o explicatie rationala exploziilor violente ale minerilor. Se leaga de comentariul dumneavoastra.

  5. Pai daca in Romania anticomunisti sint, de ex, Basescu si Tismaneanu, chiar crezi ca e cineva, dintre cei sincer interesati, nu fani Base si utecisti vopsiti, care sa ii ia in serios pe „anticomunisti”?

    Asta e doar un aspect al problemei, mai sint multe altele, dar e nevoie de timp pt a intra in amanunte.

  6. In primul rand nu cred ca este o specificitate romaneasca si nu cred ca sunt romanii mai orbi in fata trecutului decat alte popoare. Care este oare parerea unei bune parti din intelectualitatea franceza despre comunism ? Sau a unei bune parti din intelectualitatea italiana? Cat de orbi sunt alti italieni care merg in pelerinaj la somptuosul mausoleu al ducelui? Cat de morala este stergerea cu buretele a istoriei franchiste pe care a operata amnistia generala din Spania si distrugerea arhivelor ?

  7. Nu stiu daca „esecul anticomunistilor” este formularea exacta. La prima vedere, este, mai degraba, „esecul educatiei”.

    Insa, daca iau in considerare the big picture, imi pare ca memoria tanara devine din ce in ce mai scurta. In oceanul informational in care inotam si cu volumul de cunostinte pe care vrand-nevrand le asimilam, e din ce in ce mai greu sa tinem pasul cu prezentul, cu atat mai putin avem timp/chef sa privim in urma.

    De ce nu ne-au facut rau regimul comunist? Pentru ca memoria e scurta, pentru ca, desigur, camasa salariilor micsorate, ne e mai aproape decat haina untului pe cartela, pentru ca o noapte in club e mai misto decat o carte, pentru ca „nenorocitii de la Guvern”, pentru ca uratul cosmarului e lesne uitat, iar nostalgia tineretii folkiste de la Cenaclul Flacara e dulce.

    Intelectualii anticomunisti post ’89 par acum invechiti si incremeniti in proiect pentru ca interesul public s-a mutat in barca facilului si nimanui nu-i place sa-i fie pusa mintea la treaba mintea. Cu atat mai putin constiinta.

    • Da, e esecul educatiei al carei principal agent (in acest domeniu) ar fi trebuit sa fie „anticomunistii”. Cat despre restul, cred ca sunteti prea pesimist: proportia de natarai se mentine constanta indiferent de epoca si tara.

  8. Excludeti Bucurestiul care e doar o vitrina de fatada.
    Marea majoritate traieste acum, daca nu mai prost, macar la fel ca in comunism. In comunism ar fi putut primi o casa, acum nu au nici o sansa sa isi ia una daca nu descopera cumva ca au un unchi bogat pe afara care tocmai a dat coltul.
    In comunism aproape toata lumea avea un loc de munca, acum sunt multi care ar face orice sa lucreze undeva si care impusca francul.
    Cel putin un sfert din ce s-a construit pe vremea comunistilor ca utilitate publica (cinematografe, muzee, case de cultura, etc.) sunt acum in ruine sau au alta destinatie.
    Vitrina capitalista a venit sub nasul lor dar multi au constat ca este la fel de inaccesibila ca si atunci cand era la cateva granite departare. Si se poate continua.
    Asta e baza de nostalgici si daca ar apare un partid socialist adevarat (stanga adevarata) cu niste lideri carismatici, in cativa ani s-ar putea ca toata clasa politica romaneasca sa aiba o surpriza de proportii.
    Si apropo, cati ani are dl. Mixich de vorbeste de comunism? A trait vremurile alea, sau si el e din „aia care nu au mancat salam cu soia” cum se zicea prin ’90? Nu de alta, dar acum despre comunism vorbesc numai oameni care nu prea au avut de-a face cu el sau in 89 erau soimi ai patriei…

    • Eu eram pionier, domule Dan, dar veti fi surprins cat de multe imi aduc aminte despre perioada comunista. Si ma simt chiar privilegiat ca am trait acea perioada, chiar daca au fost doar cativa ani pe care i-am constientizat cu adevarat. Stiti de ce? Pentru ca astazi pot aprecia mult mai mult putinul pe care il am. Si mai ales, pot aprecia lucrul cel mai important: libertatea. Libertatea de a putea macar incerca sa fac ceea ce vreau, libertatea de a gandi, libertatea de vorbi, libertatea de calatori.

      Nu imi place tara in care traiesc, dar o prefer fara nici cea mai mica ezitare tarii in care traiam acum 20 de ani.

      • Bine zis, Tudore.
        Eu eram UTC-ist pe vremea aia si si atunci, ca si acum, imi lipseau multe. Nu m-as intoarce in timp nici batut, dar nici in prezentul asta nu vreau sa ramin.
        N-as schimba nici eu Romania bolnava de acum cu Romania bolnava de atunci, e ca si cum, daca ma doare maseaua, imi dau cu ciocanul peste degete ca sa n-o mai simt.

        In ce-i priveste pe „mucosii” care vorbesc despre anticomunism, eu am incredere in ei (eu am 38 de ani) pentru ca i-am mai vazut odata la treaba, in ’89. Copii de 14 .. 20 de ani care nu vazusera niciodata libertatea strigau „Vrem alegeri libere!” (singura lozinca pe care am strigat-o si eu), „Libertate! Jos comunismul, jos dictatorul” etc.

        Si nu-i condamn pe copiii de azi ca nu vor sa stie despre „Epoca de Aur”. Cine ar vrea sa stie porcarii? E suficient sa-si traiasca tineretea si sa guste libertatea si n-o sa reuseasca nimeni sa le puna calus.

    • Statisticile pur si simplu va contrazic. Dar asta e alta poveste. Iar in 1989 eram in scoala primara, nepotul unui bunic deportat de comunisti si al unui tata nascut intr-un lagar comunist. Dar asta nu ma califica si nici nu ma descalifica in a vorbi despre acest subiect. Insa lipsa de informare sau manipularea datelor nude m-ar descalifica. Nu e cazul.

  9. Nu este un esec ci reflectarea unor schimbari si aliantre intre puteri pe de o parte si securitatea din tara.
    Securitatea a devenit aliata marilor puteri iar pricipiile au fost aruncate la gunoi.
    Este o intelegere pragmatica in care partile isi satisfac interesele.
    In fapt securitatea a fos tunsa sa conduca Romania.

    • Imi pare rau ca scrieti sub umbrela anonimatului. Comentariul dumneavoastra ar fi fost mai puternic daca ar fi purtat si o semnatura. Adevarul din el ar fi fost mai penetrant.

  10. Gresit cred spus. Este esecul societatii Romanesti ce nu se poate desprinde de modelul paternalist, al dependentei de stat. Cu ellitele distruse, noua intelectualitate formata pe baza „originii sanatoase” nu a avut traditia apropierii de mase si viziunea dezvoltarii nationale ci doar un egoism si arivism iesite din comun. fara lumina care sa arate drumul poporul rataceste la cheremul unor politicieni fara cultura, fara patritisn si gata de orice compromis moral pentru avantaje personale. Ideologiile sunt aruncate la gunoi interesul marunt individual sau de gasca primeaza. Nu putem spune astfel ca avem nostalgici dupa comunism sau ideologia lui criminala ci doar oameni debusolati fara repere care cred ca atunci cand cineva te ducea pe un drum, gresit chiar, a fost mai bine ca acum cand ai responsabilitatea alegerii. Este in primul rand esecul elitelor Romanesti si al natiunii in intreg.

  11. La asa intrebare un raspuns pe masura. Si asta pentru ca autorii sondajului si-au ales astfel subiectii incat sa se obtina procentajul de mai sus. Ce ai fi vrut sa-ti raspunda unul care astazi traieste mai prost sau la fel de prost ca in vremurile acelea? Pe vremea aceia avea casa avea serviciu, ce daca primea ratie de piine si de ulei si de oua si . . . pe cartela. Se mai intampla, nu? Sau unul caruia i-au crescut copii si constata ca acestora le trebuie casa si statul nu le mai asigura? Sau altul care pe acea vreme mergea si el la serviciu desi nu prea stia de ce merge. Munceau altii si pentru el ca doar erau platiti la global,nu? Daca aceiasi intrebare ar fi fost pusa numai acelor oameni care au inteles ca numai munca le poate aduce prosperitate si in acesti douazeci de ani au acumulat ceva avere in mod sigur procentul ar fi fost altul. Este un sondaj profund manipulator si facut in trendul actual de annalbire a cuplului Ceausescu!

  12. Am un singur sfat pentru cei care ii acorda ceva credit comunismului! Un singur sfat!
    Mergeti si vizitati muzeul Memorialul Durerii din Sighetu Marmatiei, judetul Maramures. E o fosta inchisoare comunista. E mai speciala, caci avea caracter politic, nu a fost infiintata pentru detinutii de drept comun.
    Nu e doar un muzeu, nu e doar o fosta inchisoare!
    Va GARANTEZ un singut lucru: nu va veti plictisi! Si inca ceva: alocati-va macar 5 ore pentru vizitarea ei! Preferabil o zi intreaga. O sa aveti nevoie!
    Eu cand am iesit de acolo, din muzeu, dupa 3 ore care au fost absolut insuficiente, cand am iesit in strada, am avut senzatia, realmente palpabila, a ceea ce inseamna libertatea! Cand am iesit in acea strada, parca puteam sa pipai liberateta in aerul ce ma inconjura! Liberatatea nu mai era o notiune abstracta pentru mine, era ceva extrem de real si prezent!
    Inainte de vizita asta, si eu gandeam despre comunism ca poate nu e o idee rea! De atunci, NICIODATA nu voi mai gandi asta! NICIODATA IN VIATA MEA!

  13. Motivul real al nostalgiei pentru comunism este esecul clar si fara echivoc al societatii romanestide a se adapta in sistemul democratic capitalist. Ce au trait romanii in ultimii 20 de ani? O drama nationala: distrugerea agriculturii si implicit a satului romanesc, distrugerea si jefuirea industriei, prin care peste 6 mil de oameni au ramas fara serviciu, degradarea morala adanca-Romania a ajuns furnizor de prostitutie in Europa. Au mai asistat romanii la distrugerea sistemului de valori, aproape la inversarea lui: oameni semianalfabeti devin extrem de bogati-majoritatea prin furt, studiile nu mai au nici o relevanta-sute de mii de absolventi tip Spiru HAret au distru orice relevanta a unei facultati. De la PCR-pile cunostinte si relatii s-a ajuns la o adancire a coruptei peste orice imaginatie, orice post public se ocupa exclusiv pe relatii politice, rudenie sau spaga. Mitocania, proasta crestere, moralitatea indoielnica au devenit incet incet virtuti, oamenii educati si cu bun simt sunt marginalizati, jigniti, dati la o parte, tupeul mitocanului avand castig de cauza. Uitati-va la tv, vedeti-l pe ogica, simona senzual, diaconescu, etc etc si veti vedea ce repere mai au romanii.
    De aceea eu cred ca nu comunismul este regretat, dar oamenii sunt dezgustati de evolutia acestei tari, de acest surogat de democratie, de aceasta disolutie a valorii si competentei, de mizeria morala ce ne inconjoara. PArca tot dvs. vorbeati odata d-l Mixich de falsa problema a ideologiilor, nu capitalism contra comunism este competitia suprema, desi ne lasam fara sa vrem antrenati in ea.

    • Sunt de acord cu dumneavoastra. Nu m-am gandit la competitia cu pricina dupa ce am citit sondajul, ci doar la esecul unui grup (sa le spunem anticomunisti) de a se impune politic, de a modela si de a educa. Nu este vorba despre un esec individual, ci despre unul comunitar. Un grup de oameni inteligenti si bine-intentionati nu au reusit sa fie dimpreuna, sa fie o comunitate puternica si influenta. Dar mai este timp.

  14. In primul rand comentariul lui Radu mi se pare foarte pertinent, cu o singura completare vis-a-vis de alte alte comentarii de mai sus: crimele comunismului trebuiesc condamnate public impreuna cu ororile cristo-fascismului legionar, altfel riscam trecerea anti-comunistilor in extrema cealalta si nu rezolvi nimic, practic.

  15. Buna ziua:

    De acord cu Vlad Mixich ca anticomunismul se intalneste cu sfidarile ignorantei, negationismului si blazarii, ca prea putini membri ai elitei politice par motivati in a sustine o despartire radicala de trecutul traumatic. N-as fi insa excesiv de pesimist. Parte din acest dezinteres vine si din frustrarile momentului actual, din absenta unor cadre referentiale limpezi, din ceea ce Dan Tapalaga numeste corect „bulversarea valorilor”.

    Problema educatiei in spiritul unui anticomunism de orientare democratic-civica, a constructiei unor locuri ale memoriei care sa mentina viu interesul pentru ce s-a petrecut in anii totalitarismului, in primul rand a Muzeului Dictaturii Comuniste, este intr-adevar vitala. Sunt lucruri pe care le regasim in propunerile din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale per linia memorializarii. N-as spune insa ca nu s-au facut pasi decisivi inainte, nu doar la nivel simbolic (desi, in politica, simbolurile conteaza imens). Exista un manual de istorie a regimului comunist (ajuns la a doua editie), obiectul se preda optional in licee, Arhivele Nationale au fost democratizate, CNSAS isi continua activitatile, au loc numeroase scoli de vara, se fac propuneri legislative, inclusiv cele legate de imprescriptibilitatea crimelor impotriva umanitatii, de recunoasterea meritelor celor care au luptat contra dictaturii (de pilda grevistii din Valea Jiului, august 1977), de aducerea in fata justitie a tortionarilor securisti (cazul Gh. Enoiu, cazul asasinilor inginerului Gh. Ursu) si de reducerea pensiilor fostilor securisti. Cititorii interesati pot accesa site-ul IICCMER:

    http://www.crimelecomunismului.ro

    • Ca intotdeauna nuantarile sunt binevenite, domnule Tismaneanu. Dar in momentul actual lipseste un ingredient important, util si de altfel natural. Acestei „educatii in spirit anticomunist” ii lipseste abordarea creativa, aceea care sa o priveasca ca pe un produs de piata ce trebuie impachetat atractiv si interesant pentru generatia tanara, cea nascuta dupa 1986. Oare nu aceasta este tinta principala a „educatiei in spirit anticomunist”? Un mic exemplu: de ce sunt mai trendy tricourile cu Che decat cele cu, sa spunem, partizanii anticomunisti din munti. De ce revolta din ’89 „beneficiaza” doar de personaje negative? Pe scena publica nu exista un singur caracter pozitiv care sa spuna povestea (atata cata este) luptei anticomuniste din 1989. Sunt multe astfel de mici exemple care indica absenta totala a unei „strategii de marketing a anticomunismului”. Dumneavoastra stiti mai bine decat mine ca orice idee, pentru a avea efect, trebuie mai intai comunicata si „vanduta” cat mai bine.

  16. Anticomunismul trebuie asumat politic. La noi, asta inseamna, din pacate, ca niste politicieni fac oaresce declaratii, firave si vlaguite si care rareori condamna clar nocivitatea unei ideologii, unei epoci si mai ales unor oameni care au profitat de pe urma comunismului.

    Asumarea politica in mod normal inseamna ca exista automat un ecou si un program de actiune concret si vizibil. La noi, politicul e separat de concret, cel putin cand e vorba de comunism. Ce stim concret, ca s-a facut impotriva comunistilor.?Cati tortionari bagati in puscarie am avut? Cati judecati pentru incalcarea drepturilo omului? Cate procese privind abuzurile din epoca ceausista cunoasteti? Eu de-abia imi amintesc cateva, si acelea, tratate prin publicatii cu tiraj nesemnificativ.

    Televiziunea si radioul public ar fi trebuit sa aiba obligatia de a difuza saptamanal, la ore de maxima audienta unui program consacrat comunismului, victimelor sale si apropierea sa ideologica de nazism. Cele mai cunoscute personalitati, de la elita intelectuala pana la tanti Nuti de la Nufarul, la pustanii care habar n-au ce-i aia „Epoca de Aur” , pe la securistii „cumsecade” pana la monstrii tortionari, profesionalizatii, si mai ales pana la adevaratii anticomunisti, cati au mai ramas. Si programele astea sa rmana o preocupare CONSTANTA a TVR-ului, televiziunea publica.
    In Germnaia, daca deschizi televizorul, gasesti aproape in fiecare zi un documentar despre al doilea razboi mondial. Fie ca e Phoenix, N24, NTV sau Discovery. E aproape obsedant.

    La noi, e fix invers. Eu cred ca despre comunism nu se vorbeste si nu se va vorbi pentru ca Rusia nu vrea sa se vorbeasca. Stiu ca suna ciudat, ne credem departe de ea si tindem sa uitam istoria recenta. Rusia nu are nevoie de democratie, si nu are nici un interes pentru ea. Actuala noastra clasa politica este descendeta directa a comunistilor, deci influentati ideologic si nu numai de Rusia. Sa nu ne amagim. Modelui politic rusesc are oglindiri usor recognoscibile in instinctele foarte multor reprezentati ai clasei noastre politice. Cred ca daca s-ar face un sondaj asemanator in Rusia, rezultatele ar fi aproape identice.

    Romania mai are de luptat cu ea insasi daca vrea sa treca de partea cealalta a fostei (si din ce ince mai actuale) cortine de fier. Fara vointa politica e mai greu. Dar nu imposibil.

  17. comunism/anticomunism

    Parerea mea:
    Lumea nu si-a gasit si nu cred ca o sa-si gaseasca o cale definitiva
    comuna primitiva , sclavagism, feudalism, capitalism , comunism, maoism, castrism, democratie… iata cateva etape, nu neaparat intr-o ordine, sau importanta.
    Sa nu neglijam , ca , chiar unii dintre cei de mai sus au basculat intre pro/contra comunismului; Ei vor bascula in continuare, la cea mai mica oportunitate, astfel , se autointituleaza democrati.
    Toate sistemele de mai sus au avut si au in continuare activisti, nostalgici si dezertori.
    Toate sistemele politice actuale au in continuare sustinatori si contestatari.
    Toate sistemele s-au crezut infailibile si eterne, dar , n-a fost mereu asa.

  18. Va invit sa faceti o comparatie (a nu stiu cata?…) intre romani si germani doar asupra unui aspect (este suficient): in timp ce germanii (vezi saxonii din transilvania) construiau cetati sa-si apere avutul, romanii sapau bordeie sub pamant… Resemnarea „mioritica” (superficialitatea?), acesta este raspunsul chestionarului.

  19. Hm … cel mai „tembel” (intr-un sens, daca vrei neagresiv/intelegator -priveste termenul ca si cand cineva ti-l spune cu un zambet prietenesc pe fata), cred, text scris de tine pana acum; cel putin dintre textele scrise in ultimele 6 luni. Se „simte” in el lipsa de credinta(credinta in textul scris); se simte efortul facut de tine la „nasterea” acestui text…si asta nu este bine; nu este bine in primul rand fiindca, in general, in textele tale se simte bunul simt si credinta in textul scris: nu este patimas nu este extrem este doar o „constatare”.

  20. Indiferenta romanilor fata de propriul lor trecut este trista. Si mai trist este faptul ca acest trecut nu este din pacate prea indepartat. Insa, oricat de bizar ni se pare noua ca functioneaza memoria colectiva, orice reactie ori, in cazul de fata, lipsa de reactie a societatii are o explicatie. Eu cred ca romanii au ramas indiferenti la trecutul lor din … confuzie …

    Initial, imediat dupa revolutie, niste minti ticaloase dar interesate, le-au spus romanilor „nu va vindeti tara !”. Si le-au mai spus ca cei care au plecat in timpul regimului comunist in occident, nu au facut-o din dorinta de liberate, nu au facut-o poate ca sa-si salveze viata… Nu! Au tradat Romania prin plecarea lor ! Aceia dintre ei care s-au intors si au dorit sa schimbe ceva in tara asta, sa taie raul de la radacina au fost la randul lor catalogati drept niste elemente destabilizatoare ale oridinii de drept. Si dupa ce au ispasit pedepse pe la canal au trebuit sa suporte teroarea minereasca . Va mai aduceti aminte? Si cum sa nu fie romanul confuz?

    Dupa aceea a urmat perioada in care aceleasi canalii le-au inoculat romanilor ideea necesitatii reformei. Vecichiul slogan „nu ne vindem tara” a fost uitat si am inceput sa vindem, sa vindem fara discernamant mult, dar mai ales ieftin. Ramuri ale economiei care in Europa ocidentala erau neprivatizabile la noi s-au vandut. Cui? Unor societai comerciale cu capital de STAT din occident !!! Vechiul slogan” nu ne vindem tara ” a fost inlocuit cu ideea ca absolut tot ce s-a construit pe pamantul asta in ultimii 50 de ani este prost si ca cineva va veni sa ne invete cum sa facem lucrurile mai bine. Si asa, intr-o tara producatoare de autobuze, n-am mai fabricat autobuze,. Nu am mai fabricat nici tractoare… „Comunistule! ” imi vor striga unii …”Erau proaste si depasite tehnologic” imi vor spune ei… Asa e! Tractoarele erau proaste si invechite dar erau mult mai bune decat plugul cu animale de care se foloseste taranul roman in prezent. Si autobuzele erau proaste si invechite dar erau mult mai ieftine si nu a murit nimeni din cauza asta, stateau tot la fel de mult in trafic insa producatorul roman nu putea sa dea institutiilor de stat care urmau sa le achizitioneze atata spaga cat pot sa dea dealerii de masini straine. Dincolo de faptul ca ni s-a spus ca pe plan industrial nu am facut nimic bun, au inceput sa ne spuna ca nici in plan artistic n-am facut mai nimic … SADOVEANU, ARGHEZI , LABIS, CALINESCU, FANUS NEAGU, EUGEN BARBU , parca un pic si NICHITA, nu mai vorbim de asta … cum il cheama ? asta de-a murit acum… A da! PAUNESCU, toti au fost niste colaborationisti imputiti care au creat maculatura ca sa fie pe plac regimului! Poporului astuia i s-a sugerat nu numai ca nu a construit nimic, dar nici nu a creat nimic timp de 50 de ani … Si cum sa nu existe confuzie?

    Si pana la urma cine sunt acei ticalosi care manipuleaza opinia publica dupa cum au interes? Greu de spus… Cert este ca la conducere tarisoarei asteia au venit de la fosti nomencalturisti, pana la cei care s-au legitimat ca urmasi politici ai acelor martiri din lagarele comuniste, bieti epgoni ai acestora de fapt, la fel de dornici de putere ca si aceia cu trecutul vopsit in rosu … Si cum sa nu fie romanul confuz?

    Ne-am continuat existenta ca niste cetateni turmentati ai unei tranzitii fara de sfarsit. Supravietuirea si prosperitatea au devenit singurele noastre obiective. Exemple de urmat sunt convins ca avem dar ele nu sunt mediatizate. Ele nu au loc pe micile ecrane de productii de dinainte de 89 in care mari actori (de altfel ignorati in prezent) joaca fie rolul unor militieni simpatici fie pe cel al unor super-eroi porniti sa lupte cu dusmanii poporului. Cine erau dusmanii in aceste filme? Pai, erau cei care au avut curajul sa zica nu comunismului si sa lupte in munti, oameni de afaceri prezentati ca niste mari mafioti, sau bieti bisnitari impotriva carora justitia proletara lua atitudine. Cum sa-si mai aduca aminte romanul de bataile militiei de dinainte de 89 , de faptul ca puteai fi snopit doar pentru ca aveai parul lung? Cum sa afle cei ce nu au apucat acele timpuri de ororile perioadei in conditiile in care la televizor vedem zi de zi ca dracu nu era chiar asa de negru? Cum sa urasca aceasta natie comunismul atat timp cat memoria maresalului ANTONESCU ne este furata? Apologetii de fatada ai anticomunismului, adeseori urmasi ai comisarilor sovietici debarcati de pe tancuri dupa ’47, cu vechile nume rusesti romanizate, vorbesc de victimele de la Sighet, de la Aiud si de la Canal. De parca nu bunicii lor au fost tortionarii, de parca ei, anticomunistii de azi, nu au beneficiat de transportul cu Volga neagra. De parca toti acei mucenici jertfiti pe altarul libertatii noastre nu s-ar intoarce in mormintele lor, adeseori nestiute, daca ar stii cine varsa lacrimi pentru ei. Glorie eterna acestor martiri! Glorie eterna si soldatilor romani cazuti la Cotul Donului, despre care nu se spune mai nimic. Ei nu au luptat tot impotriva comunismului? Nu tot pentru nebolsevizarea Romaniei s-au jertfit.? Si cum sa nu fie neamul asta confuz?

    O epoca nu se poate judeca de-a valma. Raul trebuie fara indoiala scos in evidenta pentru ca el sa nu se mai repete, insa si cele bune trebuie evidentiate in aceeasi masura. Spunea cineva mai sus ca in mass – media germana sunt foarte dese documentarele despre holocaust si despre razboi. Foarte corect! Insa avioanele de razboi germane poarta pe aripi tot crucea de Malta ca si cele care au bombardat Varsovia, Ferdinand Posche nu a fost pus la zid pentru ca a construit tancurile ce au calcat sub senile intreaga Europa si broscuta creata de el a devenit un succes mondial, iar nemtii canta acelasi imn ca si atunci, doar ca sar peste primele doua strofe … asa, sa nu se supere restul lumii.

  21. Ce intelegem de fapt prin anticomunism? Tot este pomenit acest cuvant, dar nu stiu daca cei care il folosesc stiu exact ce sens ar trebui sa aiba, ce asteapta ei de la aceasta ideologie.

    Lupta impotriva regimului comunist? Aceasta e putin anacronica, regimul comunist nu mai exista de destul timp – ne aflam intr-un sistem capitalist corupt nu foarte diferit ce se intampla in majoritatea tarilor mai putin dezvoltate. Ar fi ridicol in special pentru intelectualii romani sa invoce aceasta lupta, dupa ce in timpul comunismului au practicat „rezistenta prin cultura”.

    Eliminarea din sistem a reprezentantilor vechiului sistem? Poate era util sa vorbim despre asta in anii ’90. Acum mai e putin si ies toti la pensie.

    Anti-socialism? Europa de vest aplica multe politici socialiste cu rezultate foarte bune – nu stiu daca e o alta regiune in lume unde e mai placut sa te nasti.

    Singurul sens cu care sunt total de acord este anti-totalitarismul.
    Pe de o parte trebuie sa cunoastem crimele regimului comunist – care de fapt au fost legate de aspectul totalitar al acestuia.
    Pe de alta parte trebuie sa luptam incontinuu pentru a ne pastra drepturile noastre si pentru a ramane o democratie.

  22. „Anticomunist” – ce termen irelevant. Ca si Anti-hot sau anti-prostituata. Suna ca „nuca in perete”.
    A face caz de anti-comunism acum mi se pare foarte ciudat. Ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Incerci sa reanimezi un cadavru descompus pe jumatate. Intrebarea din sondaj ‘aţi avut de suferit de pe urma regimului comunist?’ e cat se poate de inconsistenta. Ce inseamna „a suferi” si ce insemna „regimul comunist”? Parintii mei desi aveau salarii modeste si au reusit sa-si construiasca o casa din salariile de atunci. Mama mea ne-a sustinut din salariul ei de sora medicala pe toata familia timp de 7 ani. Si nu primea spagi cum primesc asistentele acum. Acum este oare posibil sa traiasca 3 persoane decent dintr-un salariu de assistenta medicala ? Sa plateasca mancare,chirie,energie si toate celelalte? Problema oamenilor de atunci nu era propietatea comuna asupra mijloacelor de productie. Ce diferenta e pentru muncitorul de rand ca merge la servici si munceste pe strungul proprietatea privata a lui „Xulescu” sau a fimei mutinationale”X” si nu e propietatea statului? Nici una. Problema lui atunci era incompetenta minciuna si ticalosia celor care ne conduceau. Impotriva acelor lichele ticaloase am luptat in ’89. Nu impotriva cartii lui Marx. Nu impotriva fabricilor de stat. Din pacate am esuat jalnic. Pacat de sangele varsat. Tara e condusa tot de aceleasi tip de lichele ticaloase si acum. E tot atata minciuna si acum ca si atunci. Aceasi Marie cu alta palarie.

  23. Ce-nseamna anticomunism in lipsa comunismului, de ce lupta impotriva trecutului ar interesa pe cineva atata vreme cat prezentul da atatea batai de cap, cum sa-i crezi pe anticomunisti cand ei se numesc basescu (reprezentant de seama al staului comunist la Anvers, mebru al ultimului guvern ceausist, numit acolo taman de academiciana de frunte) ori tismaneanu (politruc rosu transformat peste noapte in admiratorul lui Iliscu si, atunci cand a fost nevoie, in omul pres al celui nascut pentru alte coordonate istorice) ?!?!

  24. Poate ca anticomunismul nu e calea de iesire din mentalitatea de lemn pa care a generat-o sopcialismul victorios care mergea spre comunism ca magarul lui Nastratin Hogea dupa scaiete.In privinta sondajelor, eu am o mare indoiala asupra profesionismului si bunei credinte a celor ce formuleaza intrebarile, si analizeaza apoi raspunsurile.Asa cum justitia condamna in primul rind fapta si apoi faptasul, asa trebuie sa reactionam si fata de faptele care incalca fundamentele de drept si cei ce le savirsesc.Dar pentru asta trebuie sa definim aceste fundamente de drept in fiecare din noi. O zi buna!

  25. Daca incercam sa demonizam Comunismul nu facem alceva decat sa repetam ceea de au facut comunistii. Adica cine nu e cu noi e impotriva noastra. Si ei au zis ca tot ce e „Capitalism” e putred si trebuie taiat. Cine gandeste alfel ca noi trebuie „reeducat” si daca nu se poate reeduca trebuie ucis. Eu nu cred ca Marx a fost un criminal. El a analizat societatea in care traia si a propus solutii pentru problemele care nu sunt putine si pe care le simtim si noi acum din ce in ce mai acut. Evident ca unele din solutiile propuse au fost proaste si au generat probleme mai mari decat cele pe care incerca sa le combata. Dar asta nu inseamna ca oricine propune solutii alternative la legea economiei de piata este comunist si in mod implicit criminal. Nu exista crimele comunismului. Exista numai crimele savarsite de niste oameni. SI acestia trebuie sa fie judecati si condamnati ca orice alt criminal. Nu este in nici o imprejurare scuzabil sa faci rau avand de fapt intentii bune.
    Greselile comunismului trebuiesc analizate punctual si trase concluzii specifice. E un pic mai complicat decat sa zici ca tot ce a fost inainte a fost rau si trebuie demolat. Romania dupa 21 de ani de la revolutie nu a reusit inca sa atinga PIB-ul din 89. Si asta in timp ce toata lumea a progresat intre timp. Fabricile zac in ruine si oamenii au fost nevoiti sa fuga din tara pentru a nu muri de foame. Oamenii au iesit in strada in 89 nu pentru ca vroiau capitalism ci pentru ca pur si simplu vroiau sa traiasca mai bine – ceea ce nu s-a intamplat din nefericire.

    • Oamenii au iesit in strada in 89 pentru ca vroiau sa traiasca mai bine. Pentru ca isi dadeau seama nu avea cum sa le fie mai bine atata timp cat tara e condusa de idioti. Noi am schimbat regimul din comunism in capitalism dar idiotii au ramas. Si viata oamenilor nu are de unde sa fie mai buna.

  26. Esecul anticomunistilor in Romania se leaga mult mai intim decat s-ar parea la prima vedere de confiscarea acestui anticomunism si transformarea lui intr-o trompeta. Si daca acest anticomunism de opereta este practicat de unii a caror apartenenta la structurile represive ale statului comunist nu a fost niciodata pe deplin lamurita (poa’ sa fie astea si aripa aia asa zis mai luminata, conteaza ideea) atunci sa nu ne mai mire. Sau astia au sapat sistemul din interior? Ceva de genul cum s-a pretins ca a facut Arthur Nebe (ca tot ati adus in discutie cazul Germaniei)?.
    Asa, si vedeti ca v-a luat retorica taras cu aia jumatate din membrii corpului diplomatic german fosti membri ai SS. Ai NSDAP probabil ca da. Da’ SS era crema cremelor, garda pretoriana a partidului nazist…. iar denazificarea a fost mult mai eficienta decat lasati dumneavoastra sa se creada, chiar daca la un moment dat, in logica ascutirii razboiului rece, s-au facut o gramada de concesii. Au fost tactice doar.

  27. Insasi ipoteza este gresita. La asa intrebare mincinoasa nici nu se poate raspunde altfel. Propaganda capitalista neoliberala nici nu concepe ca miniuna standard poate fi inteleasa ca atare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Mixich
Vlad Mixichhttp://www.mixich.ro
Vlad Mixich este jurnalist la Hotnews.ro si corespondent al Deutsche Welle in Romania. Mai scrie pentru Gazeta de Sud si ocazional pentru Esquire si Dilema. Are o licenta in Medicina si una in Psihoterapie Sistemica. A castigat "Premiul Deutsche Welle pentru Tineri Jurnalisti" si Freedom House i-a acordat premiul "Tanarul Jurnalist al Anului". Este Marshall Memorial Fellow si Carter Fellow for Mental Health Journalism.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro