marți, noiembrie 30, 2021

Eșecul SUMAL 2.0: De ce nu poate opri tăierile ilegale

Controversele și problemele din silvicultura românească riscă să se adâncească dacă nu schimbăm din rădăcini arhitectura sistemului de combatere a tăierilor ilegale, ceea ce presupune introducerea unui nou SUMAL, 3.0.

România are acum un Cod Silvic nou, votat în unanimitate în Parlament. Recent, a lansat SUMAL 2.0, „vândut” publicului ca soluția miraculoasă pentru ieșirea țării din infrigement. Am putea spune că autoritățile au făcut pași concreți în lupta împotriva tăierilor ilegale și, în acest context, aducerea în discuție a unei reforme reale pentru combaterea tăierilor ilegale poate părea anacronică. Cu toate acestea, vrem să atragem atenția că așa-zisul „nou” cadru legislativ nu aduce modificările esențiale atât de necesare fiind, de fapt, „aceeași Mărie cu altă pălărie”. Doar că este o pălărie mult mai grea și mai scumpă, iar factura va fi plătită de pădure și de comunitățile locale.

Trebuie să înțelegem că sistemul electronic de urmărire a trasabilității lemnului (SUMAL) este doar un instrument, o aplicație informatică care integrează regulile deja instituite prin legislația primară. El nu reprezintă logica sistemului de combatere a tăierilor ilegale. Dacă regulile sunt orientate prost, dacă arhitectura sistemului de combatere a tăierilor ilegale țintește ineficiența, atunci trebuie să ne gestionăm așteptările și față de acest instrument. Practic, prin noul SUMAL 2.0 nu s-a schimbat nimic în afară de instituirea unor noi sarcini administrative inutile, ale căror efecte îi vor împovăra tot pe cei ce respectă legea.

Context

WWF a inițiat și susținut instituirea SUMAL încă din 2008, iar ulterior a contribuit la eficientizarea acestuia prin dezvoltarea sistemului Wood Tracking în 2014 și a platformei Inspectorul Pădurii în 2016.

SUMAL a început să-și demonstreze valoarea adăugată în combaterea recoltării ilegale a lemnului abia după creșterea gradului de transparență în ceea ce privește informațiile disponibile publicului prin Wood Tracking. Însă, pentru ca potențialul acestui sistem informatic să se poată manifesta și să devină cu adevarat eficient, este nevoie de o schimbare radicală a principiilor pe care este clădit sistemul de combatere a tăierilor ilegale. De aceea considerăm că este nevoie de un nou SUMAL care să cuprindă această reformă.

Cum iese lemnul prin „portitele” din sistem

Problema sectorului forestier începe și este fundamental influențată de felul în care ne valorificăm lemnul. Fără o politică forestieră coerentă și vizionară, vânzarea lemnului “pe picior” ține loc de strategie forestieră națională. În prezent, circa 80% din masa lemnoasă din România se vinde în acest fel.

De zeci de ani, silvicultura din România vinde pădurea sub formă unui volum estimat grosier al arborilor în pădure, înainte de a fi recoltați, și nu este preocupată să controleze cantitățile de lemn care ies din pădure. Baza sistemului de control este “marcarea” arborilor, adică amprenta unui ciocan de fier aplicat pe cioatele din pădure. Însă marca nu constituie o probă solidă în instanță și  nu poate garanta nimic despre volumul arborilor exploatați. Același număr de arbori marcați poate genera un volum de lemn total diferit. În acest fel, considerăm că este legiferată o zona gri care nu poate fi controlată.

Considerăm că este o problemă fundamentală faptul că atât contractele de vânzare-cumpărare, cât și SUMAL-ul iau de bune aceste estimări grosiere ale volumului de masă lemnoasă, ale căror erori pot depăși 20%. Ironia e ca le mai si oferă ca valoare absoluta cu doua zecimale.

Dar cum dispare acest lemn “în plus” din pădure, fără să fie raportat și fiscalizat? Metodele clasice presupun transporturile fără documente sau multiple, utilizând același aviz iar astăzi, cel mai frecvent mod de operare este “supraîncărcarea”, adică fraudarea declarațiilor privind volumele de lemn transportate.

Cum se explică faptul că încă se poate ca acest lemn sa treacă neobservat? Încălcarea conștientă a legii este în esență o chestiune de asumare a riscurilor iar riscurile pe care operatorii și le asumă atunci când încalcă legea sunt aproape inexistente. Operatorul este responsabil pentru măsurarea lemnului transportat, pădurarul trebuie sa se asigure doar ca nu sunt cioate ne-marcate iar legislația nu impune verificarea /recepționarea transporturilor care pleacă de la locul de recoltare. Legea instituie însă obligații abia după ce lemnul e plasat în piață.

În prezent, sub 1% dintre transporturile care pleacă de la locul de recoltare sunt verificate. Mai mult, este instituit un prag minim aberant, de 10 metri cubi, pentru a putea sancționa ca infracțiune silvică transporturile de lemn fără documente din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestuia. Așadar, statistic, un operator riscă doar o amendă modică (200-1000 Euro) pentru doar 1 din 100 de transporturi dacă “greșește” declararea volumului cu mai puțin de 10 metri cubi, în plus, per transport. Cine și-ar mai lua bilet de autobuz dacă amenda ar fi mai mică decât prețul biletului, iar controalele ar fi extrem de rare și orientate la întâmplare sau, eventual chiar discreționar?

Iată de ce întreg sistemul de combatere a tăierilor ilegale este ca un tigru de carton. O povară administrativă inutilă pentru cei corecți și o invitație la “furt cu acte în regulă” pentru cei dispuși să încalce legea.

Goana după potcoave de cai morti

O privire de ansamblu ne arată că sistemul impune paza unor miliarde de arbori în pădure, măsurarea și verificarea obsesivă (de peste 5 ori) a 18 milioane m3 sub formă de arbori pe picior înainte de a fi recoltați legal și, ca măsură de control, identificarea cioatelor nemarcate în 7 milioane de hectare. Toate acestea având în vedere că eroarea standard prevăzută legal pentru determinarea volumului poate fi de peste 20%. Ca să nu mai vorbim despre fenomenul de „migrare” a mărcii de pe un arbore pe altul.

Nu verificam lemnul ce iese din pădure dar, după ce acesta a intrat pe piață, ne închipuim că vom controla tăierile ilegale urmărind cele 18 milioane m3 de lemn care se rostogolesc “în cascadă” în circa 100.000 de depozite și unități de prelucrare a lemnului și în peste 3 milioane de gospodării. În toate aceste puncte critice lemnul nefiscalizat poate fi „înghițit” sau “spălat” prin tertipuri administrative (cum ar fi declararea randamentelor de procesare).

De ce instituie România toate aceste proceduri costisitoare și ineficiente, când este evident că pădurea trebuie păzită de furtul de lemn prin controale la ieșirea din pădure? Ne îmbătăm cu apă rece când susținem că programăm o activitate de control eficientă pentru pază pădurilor făcând controale în al șaptelea ciclu de prelucrare a lemnului și căutând neconcordanțe punctuale între înscrisuri și stocuri aflate într-o continuă dinamică.

Solutia: să controlăm lemnul când e prima dată introdus pe piată

Este nevoie de o reformare a sistemului privind combaterea tăierilor ilegale astfel încât să-l facem simplu, transparent și eficient. Putem obține simplitate și eficiență dacă tot sistemul este transparent și dacă orientăm controlul asupra primei introduceri pe piață a lemnului.

Majoritatea țărilor civilizate din SUA până în Japonia au instituit acest principiu tocmai pentru a eficientiza controlul, eliminând sarcinilor administrative inutile. O analogie sugestivă pentru aplicarea acestui principiu în alte domenii: plata produselor se face la ieșirea din magazine, iar verificarea persoanelor și a mărfurilor se face la intrarea în zona Euro. În niciun caz nu vedem armate de grăniceri și vameși care să alerge prin locuri publice sau casele oamenilor , căutând imposibilul.

Mai mult, controlul la prima introducere pe piață este deja o decizie strategică a Uniunii Europene, instituită prin Reg. 995 /2010. Din cauza aplicării deficitare a acestui regulament suntem în plină procedura de infringement, în drum spre Curtea Europeană de Justiție.

Soluțiile care se impun nu reprezintă niște simple amendamente pentru SUMAL. Este nevoie de un pachet legislativ, iar asta implică voință politică și o nouă viziune a politicilor forestiere naționale.

Foto: WWF Romania / Mihai Constantineanu

Articol aparut pe site-ul wwf.ro

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Va pierdeti timpul, Romania nu va fi niciodata o tara normala, atat timp cat poporul e corupt, ticalos si putred si voteaza cu mafioti, cu buna stiinta.

    Dupa ce romanii vor fi emigrat si vor fi devenit parte din alte natiuni, poate vor veni in Romania niste oameni cu bun simt, cu judecata, nu salbaticii rai si fara constiinta pe care-i numim azi popor.

    Poporul roman nu e in stare sa-si administreze tara. Au trecut 30 de ani, de ce nu suntem o tara normala? Fiindca poporul roman nu e normal si nu e in stare de nimic in propria tara.

    • Marcelino, poate d-voastra sunteti corupt, ticalos si putred, ca eu nu ma recunosc in caracterizarea pe care o faceti mai sus.

      Sunt satul de generalizari si de cei care ingroapa un intreg neam in gunoi numai ca sa ne dovedeasca propria superioritate morala. Mai usor cu dramatismele astea.

    • Bravo, ai dreptate! La tara toți fura lemne, romanul e învățat să fure.
      Bineînțeles că pădurarii îi ajută pe hoții de lemne, asta e știut, e o regulă. Foarte putini sunt cei care nu sunt mana in mana cu hoții.

  2. Pachetul legislativ trece doar cu voința parlamentarilor. Iar cum intenția lor nu a fost și nu este să facă ordine, nu se va întâmpla. 30 de ani de degradare a educației, a reperelor morale și a justiției ne-au adus aici și au distrus oamenii pe termen foarte lung.

    • Da, Marcel ca tine se gasesc inca multi romani. Dar ce folosc ca nu suntem uniti iar coalitia prostilor si ticalosilor este mai puternica si msi mare pentru ca detine functii si putere. Eu ma lupt de 3 luni cu ANRE sa aplice amenda si retragerea acreditarii unei firme de verificare gaze si montare senzori, cu munca de doi lei, fara succes. Plus sa isi ia inapoi porcariile montate ilegal la vreme de pandemie. De ce, pentru ca la noi in functiile unor asemenea autoritati sunt pusi oameni politici si nu dupa profesionalism iar acreditarile au la baza trafic de influenta su coruptie.

  3. Mulțumesc pentru prezentarea situației astfel ca să înțeleagă și un nespecialist ca mine!
    Am totuși o mare nedumerire. Cunoașteți cu siguranță sistemul omolog din Suedia pentru păduri. În Suedia există foarte multă infracțiune, și aș zice că e mai performantă decît cea românească (corupția este însă suficient de mult sub control, deși trebuie să existe și ea). Și totuși în 30 de ani de cînd sînt aici nu am auzit niciodată de furt de lemn. Nu ar merita vazut și cum face Suedia?
    O a doua întrebare. Eu tot nu înțeleg ce înseamnă furt de lemn. Cine fură de la cine?

    • „Cine fură de la cine?”
      Sinteti naiv sau va prefaceti?
      In Suedia, daca s-ar fura (caci ziceti ca nu se practica), de la cine s-ar fura lemnele?

  4. Exista doua modalitati de furt, din padurile Romsilva, cu acordul sefilor de ocoale silvice ake statutului si din padurile private care nu au paznici si nici camere de supraveghere. Multi proprietari privati s-au trezit fara arbori. Averile multor conducatiri din directiile silvice judetene de tip Romsilva nu se pot in veci justifica. Mai ales in locuri izolate, la altitudini de peste 1000m, taierile ilegale sunt curente. Numai cu drona sau din elicopter se poate vedea limpede dezastrul. Apoi fabricile nu folosesc lemn cu certificare de mediu, si unele sunt false.

    • Se taie ilegal pentru ca exista cerere.
      Dupa umila mea parere punctul de control ar trebui stabilit la nivelul cererii – al utilizatorilor mari. Nu la nivelul exploatatiilor (sau nu numai acolo).
      Un alt punct de control ar fi cel fiscal, tot la utilizatori (desi iluzoriu in acest moment, recunosc).

      Furtul pentru o usa de magazie ar ramane, evident. Dar nu cred ca asta chiar ar fi o problema.

  5. Totusi, nu ar fi mai usor sa fie oprita pur si simplu extragerea masei lemnoase?
    Macar pentru 4-5 ani pana cand se pune in aplicare un sistem solid de aprobare si control.
    Stiu contrargumentele: regimul proprietati, dezvoltare economica etc. Dar merita?
    Lemnul s-ar putea obtine insa fara niciun control si aprobare de pe plantatii special constituite in acest scop.

  6. Un recent studiu FAO arata clar ca suprafata impadurita a Romaniei e mai mare acum decat era in 1990. Atunci se taia pe cale industriala, pentru productia de mobila destinata Rusiei. Furturile de acum sunt nesemnificative comparativ cu ce se taia atunci. In plus, s-au facut reimpaduriri importante. Toata isteria asta cu taierile de paduri din Romania nu este decat o noua mizerie a sarlatanilor de ecologisti, facuta probabil pentru a pune mana pe bani si putere. Din pacate, multi prosti pun botu’ la asta ca dealtfel la multe din minciunile eco.

Dă-i un răspuns lui George Petrineanu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Vlad
Radu Vlad este licențiat în Silvicultură și Exploatări Forestiere, cu studii aprofundate în specializarea “Managementul ecosistemelor forestiere” în cadrul Universității “Transilvania” din Brașov. Este autor al mai multor ghiduri de bune practici în ceea ce privește gestionarea responsabilă a pădurilor. Principalele domenii de expertiză sunt politicile forestiere naționale și europene, gestionarea pădurilor cu valoare ridicată de conservare, certificarea managemntului forestier, sistemele de prevenție privind recoltarea ilegală a lemnului și trasabilitatea lemnului. Coordonează de 10 ani proiectele de conservare din domeniul forestier în cadrul WWF România.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro