marți, mai 17, 2022

Este momentul ca Hidroelectrica să anuleze contractele directe din energie

Piaţa energiei electrice din România se confruntă cu un fenomen care ștrangulează competiţia şi care întârzie realizarea unor investiţii din ce în ce mai necesare în sectorul energetic. Din 2004 se află în vigoare o serie de contracte directe între Hidroelectrica şi 15 companii prin care peste 60% din producţie este vândută cu mult sub preţul pieţei. Chiar dacă de la Bruxelles s-au semnalat nemulţumiri concrete în legătură cu această situaţie, deloc în acord cu reglementările UE, conducerea companiei Hidroelectrica a prelungit contractele până în 2018.

Contractele cu „băieţii deştepţi” din energie sunt din nou subiect de actualitate datorită secetei prin care România trece de câteva săptămâni şi care a afectat producţia de energie hidro. Hidroelectrica a fost nevoită să invoce clauza de forţă majoră şi să reducă cu minimum 30% cantitatea de energie transmisă către companiile cu care are contracte directe. Acest lucru a determinat mai mulţi furnizori care primeau energie de la Hidroelectrica să nu-şi mai onoreze contractele cu proprii clienţii sau să crească simţitor preţurile pentru o perioadă de câteva luni.

Cea mai mare dezvăluire privind conţinutul contractelor directe dintre unele companii şi Hidroelectrica a fost făcută de Fondului Proprietatea în luna iulie. S-a putut observa că numai Alpiq şi Energy Holding au contractat 30% din producţia Hidroelectrica. Acestora li se adaugă energia consumată de Alro Slatina, aproximativ 14% din totalul produs de compania de stat.

Hidroelectrica a avut un profit de 68 milioane de euro în 2010. Numai Alpiq, prin cele două companii prezente în România, a făcut un profit aproape cât jumătate din cel al Hidroelectrica, vânzând cu un adaos considerabil energia hidro pe care o cumpără direct de la compania de stat. Un calcul simplu ne arată că Hidroelectrica, prin faptul că nu a vândut energia pe care o produce la preţul pieţei, a pierdut aproximativ 200 milioane de euro în 2010.

Conform „Quarterly Report on European Electricity Markets”, preţul energiei pe piaţa din România era în luna martie de 46 euro/MWh. Preţul pe care Alpiq şi Energy Holding îl plătesc la Hidroelectrica prin contractele directe este de aproximativ 27 euro/MWh.

Suntem deci în faţa unui caz în care o companie de stat care refuză practic realizarea unor profituri cu cel puţin 200 de milioane de euro mai mari.

Comisia Europeană suspectează autorităţile române că au folosit Hidroelectrica pe post de instrument de acordare de ajutoare de stat către compania Arcelor Mittal în 2009. Atunci, după ce a expirat un contract direct încheiat tot în 2004, Hidroelectrica a vândut pe bursa OPCOM, aproape cu dedicaţie pentru Arcelor Mittal, energia rămasă astfel necontractată.  Arcelor Mittal a depus cererea si preţul pe care era dispus să îl plătească, iar aproape imediat Hidroelectrica a răspuns cu o ofertă. Nu a contat absolut deloc faptul că preţul era cu aproape 30% sub preţurile practicate pe piaţă. Schema s-a repetat şi în 2010.

Contractele directe din energie sunt din nou în actualitate pe fondul întâlnirilor avute de autorităţile române cu reprezentanţii FMI. Discursul creditorilor are acum un ton imperativ datorită nerespectării în totalitate a calendarului iniţial asumat de guvern în scrisoarea de intenţie transmisă către FMI în luna iunie. Reprezentanţii FMI au impulsionat autorităţile de la Bucureşti, iar persoane participante la discuţii au semnalat referirea acestora şi la contractele directe din energie.Pe lângă alte angajamente asumate, autorităţile vor trebui să vândă pachete minoritare de acţiuni ale unor companii de stat, printre care şi Hidroelectrica, şi să le schimbe managementul actual cu un management privat.

De ce este necesar ca aceste contracte directe să fie reziliate acum şi să nu se aştepte până în 2018?

Explozia de investiţii în energia eoliană a adus în discuţie necesitatea unei soluţii prin care să se poată acoperi dezechilibrele create în sistemul energetic de perioadele când eolienele nu produc. Astăzi, când nu sunt în funcţiune decât 500 MW, Hidroelectrica poate face faţă necesităţii de reglaj. Aceste eforturi reprezintă totuşi nişte costuri pentru compania de stat. Peste 10 ani însă, când capacitatea instalată se estimează că va fi de 5000 MW, va fi nevoie de o altă soluţie. Există deja un proiect de dezvoltare a unei  hidrocentrale de 1000 MW instalaţi care să producă energie în perioadele în care eolienele au un randament scăzut şi nu numai. Proiectul va fi amplasat în zona Tarniţa-Lapusteşti şi va costa 1,164 miliarde de euro. Statul va participa cu 51% din investiţie, urmând ca cealaltă cotă să fie acoperită prin investiţii private. Însă Hidroelectrica nu va putea susţine o astfel de investiţie dacă va continua să vândă energia produsă sub preţul pieţei.

Este un motiv cât se poate de serios pentru ca guvernul să se gândească la o reziliere a tuturor contractelor directe şi să lase energia produsă de Hidroelectrica să fie comercializată pe bursă la un preţ corect stabilit de piaţă. Banii obţinuţi în plus pot merge, spre exemplu, în susţinerea investiţiei de la Tarniţa-Lapusteşti.

Presiunile FMI sunt mai puternice ca niciodată şi este cât se poate de posibil să vedem că toate contractele directe cu Hidroelectrica vor fi anulate înainte de 2014, aşa cum trebuia de fapt să se întâmple înainte ca termenul să fie prelungit cu încă 4 ani. Aceasta ar fi o hotărâre cel puţin chibzuită din partea guvernului, care ar demonstra că înţelege să îşi asume responsabilităţile acordului cu FMI, UE şi Banca Mondială.

Aparut pe Europuls

__________________________________________________

Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Ca Alro Slatina sau Arcelor Mittal cumpara cu 30% mai ieftin inteleg, sunt producatori si cumpara mult in folosul propriei productii, dar smecherii care cumpara ca sa revanda asta e greu de inteles, cum de li se permite.

    Cred ca nu e vointa sa se stavileasca genul asta de furt.

    • Tot distorsionarea pieţei (panaceul universal…) sunt şi cumpărările astea de energie cu 30% mai ieftin de către Alro Slatina şi Mittal, domnule Jaco.

      • Efectele acelei distorsiuni de care vorbesti se atenueaza prin incasarile de la industiile orizontale pe care le dezvolta cei doi mamuti. Iar la export, un pic de dumping nu strica, asta asa pentru gimnastica bursei.

        La intermediari e problema, care sunt firme de apartament si practic nu produc nimic decat pierderi la venitul statului in favoarea catorva smecheri.

    • Geo,

      nu fi naiv. Doar daca esti in post de executie atunci gasesti si aplici solutia.

      Pana atunci, tot ce putem face e sa punem presiune pe bietii politruci si sa-i obligam, daca vor sa fie alesi, sa sara si ei la cap cu o promisiune.

      Si bine ar fi sa apara tot mai multe voci ca ale lui Adrian.

  2. Pe de alta parte impresia mea este ca cei cu eolienele devin noii baieti destepti pe piata enerigiei. Dupa ce ca primesc subventii generoase (doua certificate verzi pe megawatt produs), nu raspund cu nimic pentru dezechilibrele pe care le produc in sistem. Transelectrica si Hidroelectrica trebuie sa faca investitii masive pentru a tine sistemul in echilibru. Solutia corecta ar fi ca cei care fac eoliene sa fie obligati sa livreze energie in mod constant in sistem, ceea ce i-ar obliga sa investeasca si sa opereze pe langa in turbinele eoliene si centrale conventionale sau hidro ca sa poata garanta livrarea constanta de energie.

    • Daca fac toate cele cerute de tine, de ce sa mai vina in Romania? De ce sa nu se duca intr-o tara civilizata? Le place sa se certe cu tiganii cu furci de la Cogealac sau e tara in care poti sa faci ce vrei?

  3. „De ce este necesar ca aceste contracte directe să fie reziliate acum şi să nu se aştepte până în 2018?

    Explozia de investiţii în energia eoliană a adus în discuţie necesitatea unei soluţii prin care să se poată acoperi dezechilibrele create în sistemul energetic de perioadele când eolienele nu produc. Astăzi, când nu sunt în funcţiune decât 500 MW, Hidroelectrica poate face faţă necesităţii de reglaj. Aceste eforturi reprezintă totuşi nişte costuri pentru compania de stat.”

    Ce motiv mai este si asta?

    Daca tot va jucati de-a piata de energie si tranzactionati pe bursa, de ce TREBUIE sa participe Hidroelectrica la serviciile de sistem? Poate nu-i intereseaza si este economic mai avantajos sa functioneze in banda decat sa faca reglaj secundar, tertiar …

    Daca e piata de energie, operatorul de sistem o sa plateasca un pret avantajos si o sa atraga producatori interesati sa ofere aceste servicii, sau gaseste alte solutii sa-si asigure echilibrarea sistemului. Sunt o gramada de tari care nu au luxul hidro si se descurca cu reglajul din grupuri diferite de hidro.

Dă-i un răspuns lui Emil Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adrian Popescu
Specialist pe probleme energetice la Green Environment Institute si colaborator Europuls

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro