joi, martie 28, 2024

Este necesară o nouă abordare a referendumului

De multe săptămâni se tot dezbat prin forumurile publice de către ziarişti, analişti politici și politicieni legile, listele electorale, se tot analizează rezultatele referendumului din 29 iulie pentru demiterea preşedintelui. Toţi sunt convinşi că punctul lor de vedere este cel legal, cel just şi adevărat. Astfel nu prea întâlnim argumente, care ar sublinia că este necesară modificarea semnificativă şi esenţială a cadrului legislativ al referendumurilor naţionale și locale, mai concret, este nevoie de o nouă lege al referendumului. În mijlocul disputelor se dă de înţeles că fiecare accentuează bazele legale ale propriului punct de vedere, şi nu recunoaște unele lipsurile ale propriei argumentații. De accea consider, că pentru viitor ar fi mai bine, dacă disputele publice ar trece la analiza lacunelor legislative, care au avut un rol determinant în crearea crizei constituţionale.

Totul nu este în regulă cu reglementarea referendumului, asta e clar. De aceea, ar trebui să tragem concluzia că ar fi imperios necesară ca Parlamentul să facă modificările legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, sau să adopte o nouă lege prin care să stabilească un nou cadru juridic pentru această instituţie democratică. Acum nu m-aş ocupa de disputele legate de întocmirea listelor electorale, deoarece pe de o parte acestea sunt de ordin tehnic, iar pe de altă parte problemele rezultate în urma acestora au o importanţă redusă faţă de caracterul contradictoriu, lacunar al altor aspecte a acestei legi.

Conform prevederilor constituţionale, suveranitatea aparţine poporului, care o exercită prin organele sale reprezentative în mod indirect, prin reprezentanţi aleşi (senatori, deputaţi, consilieri locali/judeţeni, primari, preşedinţii consiliilor judeţene), respectiv în mod direct prin referendum. În ceea ce priveşte exercitarea suveranităţii în mod indirect, adică cadrul legal al alegerilor locale şi naţionale, în ultimii 22 de ani nu au fost probleme semnificative, deşi modificările legislative dinaintea alegerilor pun anumite semne de întrebare. Exercitarea directă a suveranităţii, adică reglementarea referendumul însă pune nişte probleme serioase, deoarece acest drept constituţional poate fi exercitat în mod foarte limitat de către cetățenii României. Practic este un drept, care există numai pe hârtie.

Care este motivul pentru care afirm acest lucru?

Legea în vigoare prevede – cu excepţia referendumului organizat pentru modificarea constituţiei şi demiterea preşedintelui – ca în problemele care afectează în mod direct viaţa cetăţenilor, referendumul național poate fi iniţiat doar de șeful statului, în baza art. 12 din lege. În opinia mea aceasta este o limitare extrem de gravă a acestui drept fundamental, de altfel reglementat în constituție, deoarece anulează practic posibilitatea exercitării directe a suveranităţii populare. Dacă vorbim de exercitarea directă a suveranităţii de către cetățeni, atunci aceasta trebuie să fie directă. Constituția este clară si fără echivoc. Suveranitatea aparţine poporului, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. În momentul de fată poporul, nu are dreptul inițierii refrendumului, ceea ce înseamnă că în aceasta privintă suveranitatea poporului este mutilată. Are dreptul să voteze, dar nu are nici o influență asupra temelor care fac obiectul dezbaterii, adică a referendumului. Dacă 500 de mii/un milion de oameni nu are dreptul să inițieze direct referendum, atunci practic enunțare în Constituție a dreptului exercitării suvereanității de către popor prin referendum este literă moartă, este un drept constituțional anulată prin lege. Limitarea unui drept fundamental poate fi constituțională dacă are un raționamet, de cele mai multe ori afirmarea unui alt drept fundamental. Da anularea unui drept fundamental prin lege consider că este o situație neconstituțională. Eu nu afirm că dreptul la inițierea referendumului direct de către popor trebuie să fie un drept fără limite, fără margini. Dar sunt situații când ar fi oportună ca poporul să aibă un cuvânt de spus, în direct, prin refrendum, și nu prin reprezentanți aleși.

În acest sens aş aminti cazul unor investiţii majore, cum ar fi de exemplu investiția de la Roşia Montană. Această este o problematică tipică pentru referendum, unde în fond se poate tranșa problema print un scurt da sau nu. Desigur, dreptul de iniţiere a unui referendum are peste tot limite. Există domenii în care nu poate fi permisă organizarea unui referendum, cum ar fi de exemplu drepturile omului sau problemele de ordin bugetar. De exemplu sistemul de impozitare, valoarea venitului minim pe economie, cuantumul pensiei sunt probleme în care nu are sens organizarea unui referendum, deoarece răspunsul poate fi cu uşurinţă prezumat, şi ar pune guvernarea într-o situaţie imposibilă, mai toţi dorind impozite reduse (anulate) şi venituri ridicate. Deci o limitare clară și fără echivoc este necesară. Momentan și aceasta lipsește. Dacă preşedintele doreşte să îngreuneze munca Guvernului şi tinde la promovarea unor forțe politice din opoziție, ar putea iniţia lejer referendumuri pe baza actualei reglementări legale pe teme populare, cum ar fi creșterea salariilor, reducerea impozitării, fapt ce dovedeşte existența capcanelor legii.

Art. 12 din lege, pe lângă faptul că acordă preşedintelui dreptul iniţierii unui referendum, impune şi nişte restricţii serioase. Șapte alineate reglementează acele domenii, în care șeful statului are dreptul de a iniţia un referendum. Deşi în principiu sunt de acord cu ideea unui parlament unicameral cu 300 de membri, sunt nevoit să menţionez că nu am găsit în art. 12 prevederile care au permis organizarea unui referendum în această temă, dar la la latitudinea cititorilor să identifice alineatul în cauză, care a dat posibilitatea președintelui tării să inițieze referendum privind structura Parlamentului, numărul parlamentarilor.

Art. 12. – (1) Sunt considerate probleme de interes naţional în sensul art. 11:

A. Adoptarea unor măsuri privind reforma şi strategia economică a ţării

B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la:

a) regimul general al proprietăţii publice şi private;

b) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

c) organizarea generală a învăţământului;

d) structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, participarea forţelor armate la unele operaţiuni internaţionale;

e) încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaţionale pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de 10 ani;

f) integrarea României în structurile europene şi euroatlantice;

g) regimul general al cultelor.

(sursa: Legea nr. 3 din 22/02/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului)

Citind enumerarea de mai sus, putem constata – cu excepţia domeniilor cu am ar fi organizarea teritorială, alegerilor locale, participarea la acţiuni militare internaţionale, respectiv integrarea euroatlantică – că nici un punct nu se referă la probleme care pot fi decise prin da sau nu. Strategiile economice, organizarea învăţământului, sau regimul general al cultelor nu sunt probleme care pot fi tema unui referendum. Acestea sunt probleme, în care dacă vrei să decizi, trebuie să ai expertiză, să fi în cunoștintă de cauză. Acestea nu sunt teme care pot fi tranșate printr-un simplu da sau nu.

Pe de altă parte, pe lângă cele enunțate mai sus, există o problemă și mai gravă privind reglementarea actuală. Să luăm cazul exploatării miniere din Roşia Montană. Chiar dacă ar fi strânse acum un milion, două milioane de semnături, şi cei care adună semnăturile ar iniția la Palatul Cotroceni un referendum, nu ar fi posibilă acest lucru, deoarece legea nu permite. Astfel, la impunerea acestui criteriu (articolul 12.), Parlamentul a aplicat o constrângere, care nu este fundamentat, deoarece a interzice dezbaterii prin referendum problemelor privind ecologia, mi se pare anacronic în secolul 21. Se poate observa cu ușuriță că și în cazul referendumului Parlamentul a ales raționamentul obișniut, cel paternalist pe care o putem întâlni în diferite domenii, conform căreia esența legii este să spună cetățeanului ce are voie să facă, nu să definească ce este interzis. Faţă de această abordare mie ar fi mai simpatică aceea, când legea prevede acele domenii în care este interzis iniţierea unui referendum, iar în baza principiului „tot ceea ce nu este interzis de lege, este permis” în toate celelalte domenii unele grupe ale cetăţenilor – de exemplu 500 000/1 000 000 de cetăţeni cu drept de vot – să aibă dreptul de iniţiere a referendumului. Cei 22 de ani care au trecut de la revoluție au dovedit că în domeniul inovării sociale, elita politică, statul multe ori este numai spectator, merge în urma evenimentelor, jocul, dezbaterile derulând de fapt între diferiți actori ai societății civile. De aceea consider, că ar fi oportun să fie eliminate cât mai multe dintre acele bariere legale, care limitează exprimarea intenţiilor inovative care se manifestă în societatea civilă.

Şi aici aş analiza şi o altă lacună legislativă privind referendumul, respectiv motivul pentru care referendumul iniţiat de domnul preşedinte Băsescu în 2009. pe tema parlamentului unicameral cu 300 de parlamentari a eşuat: lipsa obligativității aplicării rezultatelor referendumului valid de către Parlament, respectiv consiliu local/județean.

Legea referendumului şi Constituţia stabilesc o puterea juridică obligatorie în cazul a două referendumuri. Primul este referendumul privind demiterea preşedintelui, cealalta este referendumul privind modificarea Constituţiei. După cum am văzut în cazul referendumului iniţiat de preşedinte, aceasta nu a avut urmări juridice. Dacă un referendum nu are o putere juridică obligatorie, atunci practic aceasta nu este referendum, ci este un sondaj de opinie efectuat pe un eşantion larg. Parlamentul, dacă consideră necesară, aplică rezultatul referendumului, dacă nu, o ignoră. Această situație, reglemantare legală mie mi se pară anormală, deoarece legea atuncia este lege dacă are forță obligatorie. Legea trebuie să fie clară, fără echivoc.

De altfel mie mi se pare că nu este o situația normală ca presedintele tării să aibă monopolul declansării unui referendum național. Nu înțeleg, de ce nu intră în competenţa Parlamentului sau al unui grup parlamentra din opoziţie (o treime, o pătrime) dreptul iniţierii unui referendum. Dacă luăm în serios această instituţie de drept, dacă acceptăm că există teme în care oportun este referendumul, atunci ar trebui asigurată inițierea referendumul și pentru Parlament. Momentan, dacă Parlamentul consideră că ar lăsa în sarcina cetăţenilor luarea unei decizii importante, nu o poate efectua în mod suveran, ci este nevoit să dea un drum până la Palatul Cotroceni pentru a-l ruga pe preşedintele țării să iniţieze în această temă un referendum, ceea ce aceasta face or nu face.

Dar totuși, cel mai important aspect rămâne lipsa cadrul juridic care să permite în anumite domenii pentru cetăţeni să aibă posibilitatea declansării referendumului în mod direct, fără interpuși constituționali. Acest lucru ar însemna, că în situaţia în care o comunitate de cetăţeni de peste un anumit prag (500.000/1.000.000) doreşte luarea unei decizii în mod direct, să aibă această posibilitate, iar decizia luată să fie obligatorie, cu fortă juridică. În opinia mea şi elita politică ar fi eliberată în unele cazuri de o povară inutilă, dacă luarea deciziilor nu ar fi competenţa ei exclusivă. Am menţionat mai sus cazul Roşia Montană. Elita politică, opinia publică dezbate această problemă de zece ani, deşi prin organizarea unui referendum s-ar fi putut lua o decizie de mult.

O reglementare mai strictă, precisă a referendumului nu este doar interesul cetăţenilor, ci şi al elitei politice, la nivel local şi naţional, deoarece oricine poate intra de mâine în opoziţie. Pentru a limita sfera de acţiune a majorităţii politice aflate la putere în cursul mandatului de patru ani, ar trebui oferite oportunităţi şi minorităţii, opoziţiei. Cu votul majorităţii consilierilor locali/judeţeni se pot privatiza – concesiona – servicii de utilitate publică, cum ar fi gestionarea deşeurilor, sistemele de încălzire centrală, sistemele de apă şi canalizare şi mai nou şi spitalele. Dacă opoziţia din consiliul local/județean, respectiv majoritatea locuitorilor nu sunt de acord cu acest lucru, nu au nici o posibilitate în afara faptului că pot protesta. Dacă un grup al localnicilor sau chiar opoziţia din consiliul judeţean/local ar avea dreptul de a iniţia un referendum local cu efecte obligatorii, situaţia ar fi total diferită, s-ar putea limita tranzacţiile care împovărează pentru zeci de ani viitorul comunităţilor. De accea consider că un referendum cu efecte obligatorii ar fi un mijloc eficient împotriva risipei banilor publici, împotriva corupţiei şi ar avantaja dezvoltarea societăţii civile. Presa este plină de articole care subliniază că lucrurile merg rău la noi, deoarece nu avem un control civil, nu există o societate civilă puternică. Dar nimeni nu se gândeşte la cauzele acestei stări. În opinia mea, societatea civilă s-ar dezvolta în mod semnificativ dacă ar avea posibilităţi reale, respectiv dreptul iniţierii unui referendum naţional/local.

Acel lider politic, acel partid politic care va considera un lucru normal, firesc referendumul, va putea stabiliza propria poziție pe termen lung, deoarece implicarea oamenilor în actul guvernamental, în procesul decizional va rezulta că decizii importante vor fi considerate și aplicate de către societate ca decizii proprii, nu ca decizii a unei sfere restrânse, al elitei politice locale/naționale. Consider că trebuie oferită posibilitatea oamenilor să fie părtași în procesul decizional, să nu fie terţi. Un mijloc important, dar nu exclusiv în acest sens este crearea instituţiei juridice al referendumului naţional/local iniţiat de cetăţeni.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Foarte interesant articol, si binevenit. Sunt surprinsa sa vad lista domeniilor pt. care se poate face un referendum, pare intr-adevar incompleta, dar si imperfecta. Nu v-ati referit deloc insa la cvorum. Gasiti ca este necesar sau nu ? Daca punem cvorumul in corelatie cu numarul minim de semnaturi pt. initierea unui referendum de catre popor, ajungem sa avem o dubla securizare ? Personal cred ca e bine sa existe cvorum atata vreme cat electoratul nostru nu este suficient pregatit si mai exista inca riscul ca publicul sa fie manipulat violent si fara scrupule (de oricare dintre parti).

    PS – Ar fi fost bine sa revedeti textul inainte de publicare, sunt destul de multe greseli de dactilografiere si exprimari incorecte semantic, care fac citirea mai dificila pe alocuri. Multumesc.

    • Pentru inceput precizez ca sunt „basist” si ca nu am fost la vot ca sa ma folosesc de necesitatea cvorumului pentru ca Basescu sa ramana presedinte.
      Totusi, problema cvorumului este pusa gresiti. Nu are rost sa fie nevoie de cvorum. Atingerea unui prag de 50% la orice alegeri este foarte dificila si va fi practic imposibila in ani ce vin din cauza cresterii emigratiei legale sau nelegale. Invalidarea vointei unei mari parti a populatiei prin incitarea la neexprimarea votului nu cred ca este eficienta, creaza problema sociale si nu ii va ajuta nici lui Basescu, desi sunt fan al lui.
      Problema unui cvorum de 50%+1 poate parea foarte atregatoare si democratica, dar problema sta in amanunte. Care 50%? Si s-a vazut ca nu problema pragului de 50% s-a pus in ultimul timp ci care este 100%. S-a ajuns pana la a jigni cetatenii romani care fie au domiciliu in strainatate, fie cei mai multi au resedinta in strainatate, dar domiciliu in Romania. Decât sa stam de fiecare data si sa numaram pana la 100% mai bine eliminam problema cvorumului.
      Prostia lui Ponta si Antonescu, din fericire din punctul meu de vedere, a fost ca au incercat sa elimine necesitatea cvorumului doar la referendumul de demitere al presedintelui, pastrand conditia de cvorum la restul referendurilor. Si de aici, normal, CCR, a respins aceasta derogare si a cerut conditii egale pentru toate referendumurile si mai tarziu Europa a impus nu cvorumul de 50% [ca multe din democratiile din vest au renuntat la cvorum] ci respectarea deciziei CCR.
      Deci in concluzie, desi m-am folosit de cvorum in optiunea mea, consider ca trebuie rapid eliminat pentru orice vot. Atentie, orice vot. Deci si in parlament, deci si la CSM [invocarea cvorumului la doua sedinte, atat la CSM, cat si la Parlament, cand se intruneau doar ca sa ia act de o decizie mi se pare culmea prostiei]

    • nu prea sunt de acord.
      E clar caci conditia de cvorum ridica probleme majore. Dupa mine nu ar trebui sa existe o conditie de cvorum, dar nici o demitere cu 50%+1. 50%+1 este modul in care presedintele este ales si i se acorda un mandat intreg de presedinte, daca demiterea se face tot cu 50%+1(parlamentul neavand din cate s-a vazut o pozitie etic sau juridic corecta, ci doar a actionat conform interesului politic) inseamna ca presedintele nu primeste un mandat fix ci unul care se termina cand cota de popularitate ii scade si balanta puterii in parlament se schimba, lucru care este anormal intr-o democratie.
      Dupa mine pentru demitere ar trebui intre 66% si 75% de voturi pentru demitere intr-nu referendum fara cvorum. Daca nu singur roman este interesat de problema sa poata schimba presedintele, cine vrea sa il pastreaze, trebuie sa mearga la vot. Deasemenea parlamentul romaniei trebuie fortat sa nu faca abuzuri. Un mod corect ar fi acela care a fost vehiculat deja, si anume, in cazul in care parlamentul initiaza procedura de demitere si pierde cu peste 50% sa fie dizolvat

      • De ce? Ţin să vă trimit să citiţi mai multe despre sistemul democratic din Elveţia. Dacă nu aveţi timp de altceva mai aprofundat încercaţi măcar Wiki.

        Este foarte edificator şi cât se poate de practic. Răspunde în totalitate problemelor ridicate de autor.

        Personal, mi-ar place enorm măcar să mergem în direcţia unei democraţii mai directe. Înainte de orice prin referendum local (pe colegii) de revocare / retragere din funcţie a parlamentarilor compromişi în ochii electoratului. Vă asigur că sunt multe cazuri în care pentru o asemenea cauză nobilă se vor aduna şi două treimi din alegători.

  2. Domnule Borboly, pentru a fi mai convingator cred ca trebuia sa va referiti la experienta altor state si sa recomandati si ceva bibliografie. Este o problema cu care probabil ca s-au confruntat multi altii inaintea noastra.

    Nu contest argumentele dumneavoastra. Sunt doar de parere ca efectele unor astfel de masuri depasesc cu mult posibilitatile noastre de a le anticipa (cel putin pe ale mele in mod sigur). Am mai mare incredere in experienta altor state in materie de democratie decat in capacitatea noastra de a gasi prin dezbatere solutii optime.

  3. Mecanismul initierii referendumului de catre cetateni e interesant, fara indoiala. Ceea ce nu inteleg este faptul ca il argumentati pornind de la nevoia unei mai bune dezvoltari a societatii civile. Nu credeti ca facand asa punem intr-un fel caruta inaintea boilor, cum spune proverbul romanesc? Mi se pare ca mai intai ar fi de dorit sa avem o societate civila mai bine dezvoltata si responsabila, iar apoi, pe fondul acestor conditii solide, sa introducem noi mecanisme de putere, cum ar fi cel al referendumului initiat de cetateni. Mergand in sensul in care spuneti dvs. cred ca riscul instrumentarii politice a societatii civile e foarte mare si nu-l putem asuma in conditiile de azi.

  4. Inainte de toate atrag atentia jurnalistilor bucuresteni ca Borboly este numele de familie al autorului, Csaba fiind numele mic. Fiind un text in romana numele trebuia scris in ordinea fireasca din aceasta limba: Csaba Borboly. Nu de alta dar si acum dupa douazeci de ani, Domnul Marko este inca Domnul Bela, de parca pe Domnul Basescu l-ati apela cu Domnul Traian.
    In rest, Domnul Borboly este cam peste mana cu acest text din moment ce pozitia UDMR-ului a fost de neamestec in treburile considerate dambovitene. Asta in timp ce secuii au contribuit din plin la construirea orasului iar femeile lor , in mod traditional, slujau la casele mari bucurestene. De altfel pe la mijlocul secolului trecut se spunea ca dupa Budapesta, Bucurestiul este al doilea oras cu cei mai mult locuitori unguri. Ma rog, toate acestea ar trebui intelese in sensul lor normal, firesc si nu ca hrana pentru nationalisti de doua surcele.
    Vedeti, Dumneavoastra, Domnule Borboly, intentia este buna, numai ca, asa cum reiese si de pe aceste sit, ar trebui regandita intreaga legislatie incepand, desigur, cu legea fundamentala.
    Apropo, Dumneavoastra ce ziceti, a fost ori n-a fost incercare de lovitura de stat?

    • mi au placut posturile dvs;pina acum!
      aici cred,facetzi o grava gresheala de judecata:ce legatura are etnia autorului cu politica udmr?
      imi explic asta prin faptul ca regatzeni in general si nu putzini oameni noi de Ardeal,baga imediat in oala udmr tot ce e maghiar.n are omu dreptul sa aiba o opinie personala daca e ungur?
      si tot ptr acest grup:bucuresti al doilea oras dupa Budapesta in privintza locuitorilor unguri:se traduce;Ungaria nu a practicat demolarea satelor,acolo orasele s au dezvoltat ca oriunde.de aceea orasele lor nu sint suprapopulate cu tzarani si sint relativ mici comparativ cu romanica

  5. De acord cu punctele dumneavoastra de vedere. Constitutia este destul de laconica in multe privinte dand nastere la interpretari sau situatii stupide (lipsa obligativitatii aplicarii rezultatului unui referendum). Eu as mai adauga un punct (extrem de important din punct de vedere democratic): obligativitatea ca referendumul sa fie validat doar in cazul unei prezente de 50%+1, altfel putem da nastere la abuzuri din partea oricui vrea sa organizeze un referendum. Spre exemplu, cel mai recent caz: referendumul pentru suspendarea presedintelui. Eu, personal (dar nu numai eu, aproape toate cunostiintele mele au facut la fel) nu m-am prezentat la vot deoarece nu am considerat ca merita sa imi pierd vremea cu asa ceva, nu am considerat ca referendumul are o baza, are un motiv suficient de bun pentru a ma determina sa particip. Prin obligativitatea unui cvorum (desigur, fara obligativitatea prin lege a prezentei deoarece s-ar pierde ideea si, in plus, participarea la vot este un drept nu o obligatie), daca populatia nu se prezinta inseamna ca nu considera ca referendumul are sens. Si astfel s-ar prezerva ideea de democratie si nu am ajunge la dictatura minoritatii care vrea sa schimbe ceva pentru ea contrar interesului majoritatii.

  6. Practic, propuneti ca alegatorii sa devina a patra putere in stat, permanent, nu o data la 4 ani.
    Acest lucru nu este pe placul actualelor structuri de putere, cel putin asa imi explic eu de ce aceasta procedura este utilizata rar, ineficient si cu atatea „fente”.
    Dealtfel, preconizata revizuire a Constitutiei ascunde cel mai probabil o gramada de „cai troieni” care sa reduca cat mai mult puterea votului electoral, a referendumului (in favoarea unei „elite” – ce tupeu! – dupa cum se exprima un parlamentar USL), pentru a se evita, de exemplu, in perspectiva unor evolutiii a UE, probleme gen Cehia sau Danemarca, aparute in legatura cu tratatul de la Lisabona (am retinut corect ca are 100.000 de pagini si ca a trecut nevazut sai nestiut pe langa romani ?)
    Dar probabil ca pe dumneavoastra va intereseaza cel mai mult autonomia locala sau regionala care transpare din articol, ca un fapt firesc. Da, se va ajunge si acolo la un moment dat, dar avand in vedere meandrele concretului mai trebuie parcurse unele etape…
    Pana atunci, nu uit contributia decisiva si unitara a minoritatii maghiare la ramanerea lui Basescu si ai lui la putere, contributie care nu a fost facuta pe gratis. Parerea mea ca Basescu nu poate fi un partener corect pentru o actiune corecta de obtinere a autonomiei (da, exista si o autonomie corecta, dar oare cum arata aceasta?)

    • Pai tocmai asta e mare problema. Ca a 4-a putere de care spuneti si care este de fapt Poporul, Suveranul, are acum mainile legate, pe cand el ar trebui de fapt sa fie deasupra tuturor. Ok cu limitele de rigoare, dar nu asa, scos complet din ecuatie. Deci eu cred ca la fel ca in multe alte tari civilizate, legea referendumului trebuie modificata pentru a da poporului posibilitatea sa se exprime liber si suveran pe teme majore.

  7. Oooh, cat de multa dreptate aveti. Si cat de bine ati pus problema si ati explicat ramificatiile ei. Sunt perfect de acord cu dvs. in ce priveste posibilitatea intierii unui referendum, obligativitatea punerii deciziei lui in practica dar si a limitarii zonelor in care acesta poate fi folosit. Si mai ales sunt de acord ca asa cum e acum legea referendumului ea ingradeste drastic suveranitatea poporului, ceea ce ii permite parlamentului sau presedintelui (dupa caz) sa abuzeze de aceasta forma de plebiscit care ar trebui de fapt sa fie folosita in cut totul alte scopuri – pe teme cu adevarat importante pentru natiune.

    Din pacate, ma indoiesc ca vom vedea prea curand implementate aceste schimbari. Am ajuns sa cred tot mai mult ca actuala clasa politica isi doreste un popor lipsit de posibilati in lupta cu ea, un popor pe care vrea sa-l tina in saracie si incultura pentru a-l manipula mai usor si a-i fura mai usor voturile, chiar daca de multe ori unele varfuri si elite sunt cu mult inainte fata de toata clasa politica pe anumite teme.

    Prin urmare intrebarea mea de final este: cum facem sa schimbam aceasta lege a referendumului si sa introducem in ea tot ce ati punctat dvs. in articol? Ce soltutii vedeti aici?

  8. De abia acum am vazut ca functie are domnul autor!
    Da, consider acum ca acest articol este de fapt numai si numai despre autonomie. Cat despre modificarea legilor in parlament, intr-un sens sau altul, in afara de targul cu Basescu, sa ne amintim de ziua de ieri, cand UDMR-ul, UNPR-ul si minoritatile au facut cvorum alaturi de PDL, ca in vremurile bune…

    • Mi se pare lăudabil ca un om cu funcţia pe care o are autorul (daţi-mi un SINGUR alt exemplu) să articuleze în public o opinie politică cu repercursiuni de lungă durată. Votăm aceste consilii dar nu ştim ce gândesc, etc. Ar fi un excelent semnal şi pentru alţi înalţi funcţionari ai statului să înceapă să îşi explime părerea PUBLIC şi să primească feedback.

      Este posibil ca ţinta să fie autonomia. Posibil, nu sigur. Dar chiar şi aşa, nu văd care ar fi problema: referendumul ar fi naţional şi nu văd cum s-ar putea obţine o autonomie pe această cale, date fiind proporţiile în populaţia a etniilor. Nu uitaţi referendumul nu poate încălca Constituţia.

      Astfel, mi se pare de prost gust să ignorăm tema extrem de importantă pe seama apartenenţei etnice, profesionale, a problemelor de exprimare, etc. a autorului.

      • Autorul vorbeste mult si despre referendumurile locale. Este convingator, si am spus si eu ca mai devreme sau mai tarziu se va ajunge la autonomie locala reala si corecta, dar nu am incredere deloc in actualii actori politici care ne reprezinta atat la nivel local cat si la nivel national.

    • Greu la deal cu boii mici., Dar oare nouă, ăștia de ne zicem majoritari, nu ne=ar prinde bine ceva autonomie pe la noi prin județ? Sau mai bine să n-avem nici noi, da’ să sufere ungurii că vor să plece cu Transilvania în cârcă din România?

  9. Ce-ar fi daca un numar de cetateni ar declansa un referendum cu intrebarea : „Doriti sa mai platiti taxe si impozite ?” sau „Doriti sa vi se dubleze salariile si pensiile ?” sau „Doriti sa fie confiscate averile infractorilor din parlament si distribuite, in mod egal, participantilor la referendum ?”

  10. Politicienii sunt alesi ca sa ne reprezinte, nu mi se pare normal ca „poporul” sa decida singur initierea unui referendum. Daca cineva vrea asta nu are decat sa isi contacteze reprezentantul din parlament si sa-i spuna.

  11. Domnule Borboly, am apreciat mult articolul dumneavoastra, mai ales ca este scris de o persoana a carui limba materna evident nu este limba romana. La inceput am supectat chiar ca nu sunteti autorul adevarat, datorita claritatii argumentelor, pana cand am dat de o serie de greseli si dezacorduri firesti pentru un vorbitor de limba maghiara care m-au convins ca sunteti autorul original. Deci, pentru mine, greselile au fost binevenite…

    Cred ca o dezbatere in privinta rolului si limitelor referendumului este absolut necesara. Va dau dreptate in aproape toate aspectele, cu un amendament. Desi consider ca ar fi normal ca populatia sa poata initia un referendum asupra unor teme de interes national, cred ca tema respectiva trebuie mai departe supusa dezbaterii parlamentare si ratificarii presedintelui. Asa cum ato observat in articol, exista numeroase teme complexe asupra carora nu ne putem astepta ca populatia , in majoritatea sa, sa aiba o parere avizata. Cum vom evita blocajele cand populatia s-ar putea pronunta intr-o directie, pentru ca apoi din dezbatere parlamentara sa iasa altceva? Nu stiu exact care ar fi mecanismul, nu am o solutie completa. Poate ca in urma dezbaterii parlamentare populatia va intelege ca directia aleasa initial a fost gresita, dar cel putin tema va fi dezbatuta. Poate ca directia aleasa de populatie e cea corecta, dar clasa politica refuza aplicarea ei. In cazul acesta, clasa politica va fi sanctionata la vot. Nu stiu daca e un mecanism suficient, ii las pe altii sa decida. Cred insa ca a ne baza exclusiv pe un referendum, fara alta dezbatere, pentru a decide intr-o problema spinoasa poate duce la rezultate negative, avand in vedere ca populatia poate fi (inca) usor manipulata.

    Daca imi permiteti, si fara suparare, va semnalez cateva dintre dezacordurile gasite in text, pe care eu una nu le-am gasit suparatoare, ci aproape firesti, cu varianta corectata in paranteza:

    „este un drept constituțional anulată” (anulat)
    „când ar fi oportună ca poporul să aibă un cuvânt” (oportun)
    „nu ar fi posibilă acest lucru” (posibil)
    „Parlamentul a aplicat o constrângere, care nu este fundamentat” (fundamentata)
    „Parlamentul a ales raționamentul obișniut, cel paternalist pe care o putem întâlni în diferite domenii, conform căreia” (pe care IL putem intalni in diferite domenii, conform CARUIA))
    „Parlamentul, dacă consideră necesară, aplică rezultatul referendumului, dacă nu, o ignoră. ” (necasar; il ignora)

  12. Va multumesc comentariile!

    In urmatoarele randuri raspund la intrebari:

    Existenta cvorumul

    Cvorumul este indispensabil la referendum dupa parerea mea, deoarece esenta referendumului este, ca un grup de oameni initiaza ceva, si daca se asociaza la aceasta un numar corespunzator de votanti, aceasta initiativa devine obligatorie pentru toti, de regula lege. Deci a ramane acasa, a nu participa, este o optiune.

    Marimea cvorumului

    O alta problema este marimea cvorumului. Daca cvorumul este foarte mare, practic anuleaza dreptul la referendum. Cvorumul nostru de 50% daca luam in considerare si faptul ca 15% dintre cetatenii cu drept de vot traiesc in afara granitelor tarii, dupa parerea mea este un cvorum foarte mare. De exemplu, in Ungaria un referendum este validat daca tema propusa pentru vot intruneste majoritatea voturilor exprimate dar nu mai putin de cat 25% dintre numarul cetatenilor cu drept de vot. Deci, daca pe langa o optiune sunt mai putine voturi decat 25% dintre cetatenii cu drept de vot, atunci referendumul nu este valid. Si acolo a fost cvorum de 50% ca la noi, dar inaintea intrarii intrarii in UE au vrut sa organizeze referendum in aceasta tema, si au fost obligati sa reduca cvorumul, ca 50% nu ar fi iesit la referendum. In privinta referendumurilor locale au pastrat cvorumul de 50%.

    Referendum – dezvoltarea societatii civile

    Legatura mi se para logica, mai ales in privinta referendumurilor locale.

    Referendum – elita politica nu este cointeresat

    Nu stiu, daca aceasta este adevarat. Un lucru stiu. UDMR in CJ Harghita are doua treimi, si nu mie teama de aceasta procedura democratica. In multe situatii te poate sprijinii ca lider politic, partid politic un referendum. Daca o deceizie este luata de 100.000 de persoane legitimitatea este mult mai mare ca in situatia in care este luata de 15-20 de persoane. In privinta referendumurilor locale problema e aceeasi ca si la cele nationale, pot fi initiate numai de consiliul local/judetean, sau de catre primar/presedinte de consiliu judetean. Dar si in situatia initierii oricare ar fi rezultatul nu este obligatoriu pentru consiliul local/judetean. Mi se pare absurd. Politicul are dreptul exclusiv al initierii referendumului local, dar daca nu-i place rezultatul, nu-i ies socotelile, atunci nu o aplica.

    Referendum – autonomie

    Mie mi se pare patologic, ca daca un politician UDMR propune ceva, imediat este banuit ca vrea sa introduca un instrument pentru autonomia teritoriala etnica. Nu despre asta este vorba. Daca vorbim de autonomie locala, refrendumul local de exemplu ar putea fi un intrument util pentru stoparea privatizarilor nejustificate a diferitelor servicii comunale, deoarece nota de plata a acestora in final este platita de catre cetateni. De exemplu in orasul Balan in judetul Harghita consiliul local a hotarat privatizarea serviciilor de distributie a apei. Populatia a fost impotriva, orasul a pierdut 7 milioane de euro din fonduri UE accesibile pentru modernizarea acestei retele. Mai mult decat atat, aceasta hotarare a pus in dificultate intregul proiect judetean, amenintand cu pierderea a aproape o 100 de milioane de euro pentru investitii. Daca ar fi fost posibilitatea referendumului, se putea transa rapid. Nu sa putut. Deci referendumul nu este un instrument pentru idealisti, pentru a juca democratia, ci poate fi un instrument util in sprijinul comunitatii locale daca este reglementat corespunzator.

    Temele de referendum

    Problema actualei legi este tocmai ca delimitarea temelor in care se poate declansa referendum este vag si nu este adecvat. Delimitarea temelor apte pentru referendum trebuie sa fie foarte clara, precisa. Teme de ordin economic, cum ar fi cele care au tangenta cu bugetul local/national nu pot fi supuse la referendum. Nu pot fi supuse nici probleme care au tangenta cu ingradirea drepturilor omului. Nu pot face obiectul referendumlui tratatele internationale. Dar sunt sigur, ca multe multe teme pot face obiectul referendumului. In final aceasta este o decizie politica. Constitutia germana interzice referendumul, si totusi sunt o democratie. In Elvetia stim bine, ca referendumul este un instrument de consultare populara des utilizata. Deci nu se poate spune ca fara referendum un sistem constitutional nu este democratic. Nimeni nu spune ca in Germanie nu este democratie. Economia, democratia germana este prospera. La fel si cel din Elvetia. Un lucru este sigur. Legislatie privind referendumul este lacunara oricum trebuie modificata.

    • Am spus ca sunteti convingator si mai recunosc ca am rezerve care rezulta din apartenenta dumneavoastra politica.
      Mai vreau sa adaug ca pentru modificarile propuse in articol, care inseamna mai mult decat modificarea legislatiei referendumului, este nevoie de unul sau mai multe referendumuri…

  13. Din postarile de pana aici am inteles ca autorul fiind ungur, nu ar putea vorbi
    despre probleme nationale pentru ca le subordoneaza celor regionale.
    Din armata mi-am dat seama ca romanii nostri de nationalitate maghiara
    primesc de la noi destule motive sa ne injure.
    Ce ne-om face ca vrem sa intram in Europa (intr-o aceeasi Europa in care
    o sa fim impreuna, fara granite si fara regionalisme).
    Sau, nu prea vrem. Daca-ar fi fost cvorum impus la votarea intrarii in
    Europa, apoi a cam fost bine indeplinit.
    Dar, cu o ordonanta de urgenta sau cu o iliescineasca rectificare
    parlamentara putem spune ca nu stiam cati romani sunt, eliminam din
    liste nationalitatile conlocuitoare si romanii cei plecati la ocna, si gata
    si cu cvorumul de atunci.

  14. Imi pare ciudat faptul ca cineva doreste sa excluda romanii aflati in strainatate de la un drept firesc. Pot sa fie si 30% din total populatie cu drept de vot plecati in strainatate vocea lor trebuie ascultata.

    De aceea, daca ne gandim la modificari, sa ne gandim cum sa facilitam accesul mai usor la dezbaterile pe teme de interes national pentru romanii aflati in strainatate.

    Cvorumul de 50%+1 il vad inca necesar atat timp cat exista tendinte centrifuge – masa este extrem de eterogena si distribuita la capete – adica spre extremele de stanga sau de dreapta. Cred ca mai trebuie sa asteptam sa crestem, sa ne maturizam pana la modificarea acestui cvorum, care evident nu este usor de atins.

    Consider ca este necesar elaborarea unui raspuns dupa fiecare referendum. Adica, daca Parlamanentul l-a demarat sa isi citeasca rezultatele in plen – spre a fi insusite – sau daca Presedintele l-a „cauzat” Parlamentul sa fie obligat ca intr-un orizont de timp rezonabil sa raspunda cu argumente si actiuni -in caz ca poate aplica sau nu.

    Mai vad necesara responsabilizarea parlamentarilor in fata persoanelor care i-au desemnat, adica sa se poate demita parlamentarul in urma unui referendum local cu cvorum 50%+1, daca cetatenii reusesc sa adune un numar de minim 10-15% din persoanele aflate pe listele electorale permanente.

    Similar, ma gandesc ca ar putea sa fie utila organizarea unui refendum national cu cvorum 50%+1 daca pentru declansarea acestuia se aduna un numar minin de 10-15% din persoanele aflate pe listele permanente.

    Pentru mine insa cea mai grava problema este legata de iresponsabiltiatea parlamentarului si aici cetateanul simplu nu prea are ac de cojocul acestuia. As mai vedea utila realizarea unui raport anual care sa fie publicat pe pagina parlamentarului si sa fie permise acolo comentarii si sugestii. Inclusiv as vedea utila posibilitatea de a posta proteste semnate legate de activitatea desfasurata de acesta/aceasta.

    • Iresponsabilitatea parlamentarului este consecinta directa a imunitatii sale extinsa mult prea mult. Ar trebui ca imunitatea sa acopere doar declaratiile politice. In rest, sa poata raspunde in fata legii ca orice alt cetatean fara ca gasca din parlament sa isi mai dea cu parerea despre asta. Gasca din parlament nu are nici un drept sa isi dea parerea despre asta, doar justitia are acest drept. Dar la noi au avut grija sa modifice legile ca sa ajunga intangibili. Asta este unul din motivele pentru care coruptii o duc asa bine in tara. Aici ar trebui lucrat rapid.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Borboly Csaba
Borboly Csaba
Este Presedintele Consiliului Judetean Harghita

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro