marți, mai 17, 2022

Este PSD-ul comunist?

La mitingurile anti-PSD dinaintea alegerilor prezidențiale s-a strigat „Jos comunismul!”, la fel și la manifestația din seara zilei de 16 noiembrie, care sărbătorea victoria lui Klaus Iohannis. Apoi, una dintre explicațiile date de liderii PSD pentru înfrângerea lui Victor Ponta a fost asocierea acestuia și a partidului său cu comunismul, pe filiera Ion Iliescu. S-a spus, și nu numai de către PSD-iști, că asocierea e falsă, anacronică, odată ce regimul Ceaușescu a căzut acum 25 de ani, iar vârsta lui Victor Ponta și a multor apropiați ai lui i-a împiedicat să fie membri PCR. Destui analiști fini au găsit acuzația ridicolă și, punând-o pe seama sloganurilor de campanie care prind la public, au ignorat-o. În cele ce urmează, voi încerca să răspund pe-ndelete la întrebarea din titlu.

Ce trebuie făcut din capul locului e lămurirea sensurilor unui cuvânt delicat – „comunismul”. E delicat pentru că are două accepțiuni: una manifestă și univocă, cealaltă obscură și polimorfă. Prima ține de ideologie, a doua de practică. De regulă, comentatorii o iau în calcul doar pe prima, fiindcă e mult mai ușor de operat cu ea și se supune, docilă, regulilor clișeului, emblema cu secera și ciocanul se aplică automat pe ea.

În plan strict ideologic, comunismul a fost și continuă să fie tentant, odată ce, fiind orientat spre societate și răspunzând nevoilor firești ale celor defavorizați, pare să fie contraponderea la efectele inacceptabile ale darwinismului economic. Că este utopic se vede după o analiză atentă a premiselor lui, dar, mai simplu și mai limpede, după ce ai perspectiva istorică asupra rezultatelor la care a condus. Societățile moderne din lumea civilizată au sfârșit prin a-l așeza la periferia vieții politice, înțelegând că răspunsul corect la problemele pe care pretinde că le rezolvă este social-democrația.

Dar cine a trăit comunismul pe pielea lui știe foarte bine că tratatele de marxism-leninism și socialism științific, cu toate lozincile și afirmațiile mirobolante din ele, n-au nici o legătură cu experiența directă. Dincolo de ideologie, există un manual de uz intern pentru punerea în practică a comunismului, niciodată tipărit ca atare, dar aplicat cu strictețe de aparatul de conducere din țările unde s-a instalat comunismul. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu întrebat de tineri de ce n-a fost regimul comunist răsturnat mai devreme, cum de am putut noi, ăștia bătrâni, să-l suportăm atâta timp – dându-mi-se să înțeleg că ei s-ar fi revoltat, ar fi dat de pământ cu activiștii și securiștii, așa încât țara ar fi câștigat decenii bune de viață democratică. Răspund mereu la întrebarea asta încercând să deslușesc ce scrie în acel tratat de uz intern pentru aplicarea comunismului, unde sunt trecute forțele care au făcut cu putință perpetuarea îndelungată a sistemului.

Forțele comunismului

1. Teroarea. Lichidezi direct sau în închisori elita care, în principiu, ți se opune. Apoi îi lichidezi pe cei apropiați ție, tovarășii de drum. (În Rusia, eserii, menșevicii și deviaționiștii deveniseră mai periculoși decât „albii”. La noi, vezi cazul Pătrășcanu.) În fine, lichidezi la întâmplare inocenți, ca să te asiguri că spaima le-a intrat tuturor în suflet.

2. Dependența. Cu o mână îi deposedezi pe toți de avere (naționalizarea, colectivizarea) și cu alta dai fiecăruia câte ceva, după docilitatea cu care se supun noii orânduiri.

3. Structura de relații. Odată ce capacitatea și valoarea individuală devin un criteriu irelevant, societatea se organizează sub forma unei uriașe rețele de interese. Cu vreo treizeci de ani în urmă, se spunea că PCR înseamnă „pile, cunoștințe, relații”. În condițiile date, faptul că rețeaua e subterană îi sporește puterea.

4. Siguranța în mizerie și fuga de libertate. După ce i-ai făcut pe supuși să fie complet dependenți de tine, trebuie să le oferi confortul unui loc asigurat în societate, chiar dacă e mizerabil. Libertatea devine o himeră incomodă, iar asumarea ei, o aventură periculoasă, saltul într-un necunoscut întunecat.

5. Propaganda. Chiar dacă în timp efectele ei s-au subțiat, stăpână absolută pe toate mijloacele de informare și utilizând stratageme abile, propaganda comunistă a jucat un rol pe care suntem tentați să-l trecem cu vederea. Cuvinte ca „moșier”, „capitalist”, „imperialist”, „burghez” au pătruns adânc în inconștientul colectiv. La fel și ideile fixe ale naționalismului practicat începând din anii ’70 – o supapă extrem de eficientă pentru nemulțumirile din societate.

Sigur, orice schematizare e pândită de riscul de a pierde din vedere alte elemente importante, dar cred că aceste cinci forțe de coeziune a comunismului explică măcar în parte dificultățile în fața cărora ne aflam cu decenii în urmă – și nu doar noi, ci toți cetățenii țărilor așa-zis „socialiste”, chiar dacă prin alte părți lumea s-a descurcat ceva mai bine. Acesta ar fi, pe scurt, manualul de uz intern al comunismului, imposibil de ghicit printre rândurile cursurilor de marxism-leninism, fără legătură cu chipul radios al ideologiei, dar indispensabil pentru a pune în operă un sistem totalitar remarcabil de longeviv.

Forțele PSD-ului

Lăsând deoparte declarațiile, implantul ideologic social-democrat de conjunctură, trebuie văzut cum a acționat PSD-ul, pe ce pârghii a apăsat în cei 25 de ani de când, formal, comunismul a dispărut din România. Nu întâmplător, forțele de coeziune ale comunismului se găsesc ori s-au găsit și în arsenalul PSD-ist, chiar dacă în variante atenuate.

1. Teroarea îi are în familia sa de cuvinte și pe „teroriști” – cei despre care tot nu știm nimic, misterul misterelor. Mai puțin misterioasă a fost aducerea minerilor-horticultori în Piața Universității. Apoi, teroarea ca atare n-a mai putut funcționa decât sub forme diluate, în timpul lui Adrian Năstase, împotriva unor jurnaliști sau a unui procuror împins spre sinucidere. Odată ce am intrat în organizații internaționale cu reguli stricte, Victor Ponta n-a mai putut apela la ea.

2. Mâna care a luat totul în comunism și mâna care dădea după „merite” nu mai pot fi acum la fel de puternice. Și totuși, stăpâni pe buget, Adrian Năstase și Victor Ponta au alocat fonduri de preferință acelor comune unde sunt primari PSD-iști, au finanțat proiecte la care participau apropiați de-ai lor – adică, au folosit banul public după bunul plac.

3. Cea mai frapantă trăsătură a jocurilor politice făcute de PSD a fost scoaterea din subteran a rețelei de interese din comunism, întărirea ei și privilegierea membrilor săi importanți. De fapt, PSD-ul e o rețea, fără nici o legătură cu ideologia pe care o proclamă. El se bazează tot pe pile, cunoștințe și relații – altminteri ar fi imposibil de explicat ascensiunea lui Victor Ponta și chiar a lui Adrian Năstase. În privința asta, cel mai bine ne poate lămuri DNA-ul.

4. Principalul capital politic al PSD-ului e mizeria și teama de schimbări radicale. Ele au fost decisive la alegerile parlamentare, în care a ieșit de fiecare dată pe primul loc. Kilogramul de zahăr, litrul de ulei, perechea de papuci întăresc un fel de conservatorism al sărăciei și vaccinează împotriva tentațiilor libertății. E mai bine să le păstrăm, ziua de mâine ne-ar putea lăsa fără zahăr, ulei și papuci.

5. Chiar dacă propaganda PSD nu poate ocupa întreg spectrul mediilor de informare, televiziunile aservite au făcut în ultimii ani lucruri pe care nici o televiziune dintr-o țară civilizată nu le poate face – au coborât catastrofal nivelul de inteligență și decență pe care spectatorii lor se presupune a-l avea, au copiat practic clișeele proletcultismului și național-comunismului, adăugându-le o doză de vulgaritate nemaiîntâlnită până acum în România.

Toate acestea fiind spuse, se poate lesne vedea că, deși în plan ideologic Victor Ponta & Co. n-au legătură cu comunismul, în planul acțiunilor practice s-au inspirat copios dintr-o moștenire a cărei eficacitate a fost îndelung testată. Vârsta personajelor și declarațiile lor sunt irelevante aici. Cum irelevante sunt și etichetele. Putem numi manualul de uz intern al comunismului „regulile coropișniței”. Atunci, PSD-ul e o „coropișniță”. Asta nu schimbă datele problemei – și poate că ar răspunde exigențelor intelectuale ale acelor fini analiști politici.

Ca să fiu drept până la capăt, trebuie să spun că elemente de „coropișniță” se află și prin celelalte partide, ele nu s-au născut în Noua Zeelandă sau Elveția, pentru a fi brusc parașutate în România. Există o doză reziduală de nocivitate în toată plaja politicii noastre. Totuși, celelalte partide îți lasă speranța că se pot cumva însănătoși – oricum, nu moștenesc pe linie directă genele „coropișniței”. În ce privește PSD-ul, mi-e imposibil să-mi închipui cum s-ar putea „decoropișnițiza”, altfel decât prin dispariție. E o glumă să spui că, aruncându-l peste bord pe Ion Iliescu, modifici genele lui Ponta-Dragnea-Ghiță-Șova-Geoană-Vanghele-Mazăre-Sârbu-Voicu-Duicu-Constantinescu-Oprișan-Hrebenciuc…

Comunismul e o sticlă cu etichetă frumoasă, în care se află un conținut toxic. Știm că e toxic pentru că am băut multă vreme din ea. În privința etichetei, lucrurile sunt ceva mai complicate: dacă te uiți atent, nu ți se mai pare chiar așa frumoasă. În fine, e chestie de gust. PSD-ul e o altă sticlă, cu o etichetă căreia eu unul nu-i găsesc vreun cusur. Problema e că înăuntru se află un lichid care conține – în formă diluată, ce-i drept – otrăvurile din prima sticlă. Poate că aceia care strigau luna trecută „Jos comunismul!” nu studiaseră la Biblioteca Academiei, dar intuiția lor a funcționat corect.

Distribuie acest articol

89 COMENTARII

  1. Klaus, raza de speranta a tinerilor!
    Niste gasti de mafioti verosi au alcatuit ceea ce, in politica , se numesc ‘partide’. Actioneaza ca partide.Si-au alcatuit un vocabular si o ideatica, cu iz politic.
    La inceputul coagularii lor, se luptau ‘orbeste’, dezorganizat, intre ei.
    Fiind, multi dintre ei, isteti (baieti destepti!), au ajuns repede la concluzia ca este nelucrativ pentru fiecare sa isi iroseasca forta si timpul in lupte „inter-profesionale”, si au convenit instinctiv ca este necesar sa se organizeze, sa treaca la o faza superioara, care sa nu lase nimic nepraduit.
    Astfel, si-au impartit teritoriile de praduire (arhi-suficiente) – tara, orasele, comunele, judetele, institutiile publice, companiile de stat, etc.
    Prostimea – praduitii – s-a obisnuit cu aceasta situatie, a ajuns la concluzia ca asa trebue sa fie in democratia originala (inventata si consolidata de Iliescu), si a trecut, si ea (prostimea), intr-o faza superioara, a adoptat conceptul : sa ii lasam sa fure daca ne dau si noua cate ceva din prada.
    Ca sa se mai distreze din cand in cand si sa dea bine la strainatate, haitele de mafioti mimeaza neintelegeri intre ele, acuzatii birjeresti reciproce, dexvaluiri spectaculoase despre hotiile unor gasti „rivale”.
    Cea mai mare parte din presa s-a adaptat, lucratorii din ea avand, si ei, familii, copii de crescut, datorii la banci, aspiratia catre o viata frumoasa material, au pus moralitatea in cui si acolo au lasat-o, au uitat de ea.
    Aceasta cangrena, cvasi-generalizata, are diverse denumiri si practici : coruptie, etc.
    Tinerii, ca si elevii unei scoli – unuii silitori la invatat, altii silitori la chiulit, la smecherii, etc. -, fie au adoptat conceptul existential dambovitean inventat si practicat de parintii lor din haite, fie, cand le-a ajuns mocirla din jur pana la gat, au inceput sa se coaguleze in grupuri care sa incerce sa salveze tara. Armele lor de lupta sunt retelele de socializare. Aceasta parte sanatoasa a tinerilor creste rapid, ca o paine bine dospita, a inregistrat rapid succesul de a-si alege un presedinte pe masura lor : Klaus Iohannis.

  2. Doua versiuni ale unei alternative?
    Iohannis versus Macovei!
    Macovei vrea ‘o altfel de politica’!
    Iohannis vrea ‘o cu totul altfel de politica’!
    Pare ca exista doar doua cuvinte care ii despart : ‘cu totul’. Exprima acestea ‘un esential’? Este posibila depasirea acestei granite care ii desparte (nu numai lingvistic!)?. Se pot apropia?

  3. Excelent articol care arata cum o gandire clara poate radiografia cate ceva din ceața atat de densa care s-a asternut peste societatea romaneasca timp de 25 de ani in asa fel incat cetateanul sa nu mai stie unde este „stanga” si unde este „dreapta” .
    Pe de alta parte , nu mai mare nici o importanta daca PSD mai este comunist sau nu , foarte important este cum se comporta si care este rezultatul final , absolut halucinant, obtinut dupa 25 de ani de tranzitie . Din acest punct de vedere , societatea romaneasca s-a transformat intr-o corabie a nebunilor ( http://stirileprotv.ro/special/cj-a-ajuns-sa-nu-mai-insemne-consiliu-judetean-ci-judecat-harta-sefilor-de-judet-cu-probleme-penale.html) in care la posturile de comanda au fost pusi infractorii ( culmea, alesi prin vot democratic! ) iar in cala ei au fost aruncati, claie peste gramada, cetatenii onesti.
    Cel mai interesant aspect din analiza dvs este insa unul certificat recent prin aparitia unei noi profesiuni adaptata vremurilor pe care le traim :

    „Pe 4 aprilie 2013 Autoritatea Națională pentru Certificări a aprobat standardul ocupațional pentru ocupația „ANALIST DE INFORMATII” (cod COR 242224).”

    In cazul de fata , este vorba de falsificarea de denaturarea si realitatii prin care cetatenii nu mai pot decela corect intre „stanga”si „dreapta”, intre „adevarat”si „fals” , intre „ onest”si „corupt”, intre „moral” si „imoral” , etc. :

    „ Chiar dacă propaganda PSD nu poate ocupa întreg spectrul mediilor de informare, televiziunile aservite au făcut în ultimii ani lucruri pe care nici o televiziune dintr-o țară civilizată nu le poate face – au coborât catastrofal nivelul de inteligență și decență pe care spectatorii lor se presupune a-l avea, au copiat practic clișeele proletcultismului și național-comunismului, adăugându-le o doză de vulgaritate nemaiîntâlnită până acum în România.”

    Problema este ca aceasta stare de lucruri nu a fost obtinuta nu numai prin „lucrarea” facuta de clasa politica , ci si cu concursul neprecupetit al unor lideri sociali, personalitati culturale , lideri de opinie , directori de constiinta ,etc. si in mod special prin incalcarea deontologiei profesionale si mercenariatul existent in unele profesii foarte sensibile ( au existat si „facultati de prostit”oameni cum inspirat le-a numit cineva ) fara de care acest lucru nu ar fi fost posibil.

    Altfel spus , analiza inceputa de dvs asupra PSD ar trebui extinsa de fapt asupra sistemului inca in uz si asupra megamasinii sociale care il deserveste , dar presa noastra nu prea este interesata de astfel de analize.

  4. PSD = PCR !
    Demonstrația domnului Zografi poate fi încheiată cu QED !

    În plus:
    PCR nu a fost despre Comunism ci despre Dominarea unui Popor prin forță și dictat în numele Utopiei numită Comunism.
    PSD nu este despre Social-Democrație ci despre Dominarea unui Popor prin Manipulare de tip Maskirovka și prin Dictatul prin Ordonanța de Urgență.

    PCR a falimentat țara, PSD a vândut resturile.

    PCR a fost ilegitim și criminal, PSD este ilegitim și trădător.
    PCR a fost ilegitim pentru că a fost construit prin sechestrarea unui popor sub amenințarea Armatei Roșii folosind ”logistica” și metodele KGB. PCR a fost criminal pentru că a ajuns la putere prin abuz, șantaj și furt electoral și s-a menținut la putere prin teroarea exercitată asupra populației și asasinarea opozanților.
    PSD este ilegitim pentru că nu a acceptat că PCR a fost ilegitim și criminal, și-a însușit toată logistica PCR (membri, resurse financiare și material, strucuturile din teritoriu, rețeaua de relații) și a ajuns la putere prin aceleași metode folosite de PCR al cărui urmaș este: șantaj, manipulare, minciună.
    PSD este trădător pentru că, deși a avut și are în continuare Puterea adică o armată de activiști atât la nivel central cât și local aflați în poxiții de decizie, nu a avut niciodată intenția de a folosi bogatele resurse naționale și situația financiară fără datorii externe din anul 1990 pentru a declanșa o tranziție controlată spre economia de piață. PSD a preferat să înăbușe efervescența populară cu ajutorul bâtelor minerilor și a ucis protestatari în demonstrații pașnice, a distrus pluri-partidismul prin construirea unor partide artificiale pe care le-a absorbit ulterior, ajungând în final să se ascundă sub sigla USL într-o țară în care PIB-ul este bazat pe afacerile cu capital străin privat, într-o țară parasită de forța de muncă matură și bine calificată, într-o țară în care tineretul este îndemnat să învețe ce este ”descurcăreala” și nu ce este ”meritul”.

    Trădarea continuă !
    USL este cel care a câștigat alegerile parlamentare din 2012 în baza minciunii că țara are nevoie de ”debăsificare” !
    Dar Minciuna are picioare scurte și nu poți minți pe toată lumea tot timpul !
    Uriașa minciună care este Victor Viorel Ponta este de fapt fața sub care s-a ascuns PSD cel puțin cât a durat campania electorală pentru alegerea Președintelui. Această strategie a disimulării pînă trec alegerile este patentul PCR care a procedat astfel încă de la alegerile din 1946 când poporul habar nu avea ce este PCR !
    Astăzi poporul știe ce este USL și a refuzat să voteze candidatul acestei făcături ca Președinte al țării.

    Așa cum PCR nu a reprezentat Comunismul nici PSD nu reprezintă Social-Democrația.
    PSD a uzurpat poziția PCR și a confiscat resursele societății românești având ca unic scop distrugerea speranțelor tuturor românilor că vor reuși să construiască o țară ca afară și menținerea României la nivelul de țară agrar-subdezvoltată.

    O Fantomă umblă prin Parlamentul României !
    Este USL, urmașul PSD (care privea către Moscova), urmașul PCR (care răspundea la telefonul de la Moscova), o fantomă care plutește majoritar peste Legislativ și sperie orice inițiativă care ar putea repune România pe drumul reformării Statului de Drept.

    Ultima speriată este Legea pentru Votul prin Corespondență pentru Diasporă.

    Unde este OPOZIȚIA ?
    Este și ea o fantomă, minoritară, care rătăcește ca o zăpăcită prin labirintul puterii ?

  5. Iata ce inseamna „mersul inainte”: cu Stalin, la alegeri (numararea voturilor) si cu Ponta, la recunoaterea greselilor (saracia, coruptia, plagiatul, etc.)
    si de ce „Comunismul e o sticlă cu etichetă frumoasă, în care se află un conținut toxic”

    Sa nu uitam, ca multi au vrut s-ajunga presedinte,

    Poate, au fost si altii, ce-au pacalit…electoratul,

    Dar dintre toti, Ponta, n-a avut, suficienta minte,

    Desi, a plagiat, nu si-a recunoscut inca, pacatul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vlad Zografi
De formatie fizician, Vlad Zografi este scriitor si dramaturg. In 1994 si-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea Paris XI (Orsay). A publicat articole de fizică atomică teoretică în Physical Review, Physics Reports, Surface Science. A publicat volume de povestiri si a scris teatru, cu mare succes de public. Este coordonatorul colectiilor de stiinta ale editurii Humanitas.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro