joi, martie 28, 2024

Este salariul minim doar o formă de inginerie socială? Replică la Victoria Stoiciu

Într-un articol publicat joia trecută, doamna Victoria Stoiciu critică scrisoarea celor 33 de profesori, economiști și antreprenori care au tras un semnal de alarmă cu privire la efectele anti-sociale și anti-economice ale creșterii salariului minim. Comentariile de mai jos abordează punct cu punct principalele idei ale contraopinentei mele, așa cum le-am identificat.

Să nu bagatelizăm învățămintele științei economice

Doamna Stoiciu consideră că, denunțând consecințele negative ale salariului minim, autorii scrisorii își exprimă doar niște „convingeri dogmatice”. Expresia este, probabil, excesivă. Impunerea salariului minim este o formă de control al prețurilor, iar efectele negative ale acestor intervenții sunt arhi-cunoscute, mai ales publicului român, din cauza experienței regimului comunist. Mai corect este să înlocuim „convingeri dogmatice” cu „înțelepciunea tradițională”. Chiar și economiștii cu o puternică orientare etatistă, precum Joseph Stigliz, afirmă în manualele lor (traduse în limba română) că stabilirea unui salariu artificial provoacă șomaj și sporește astfel inegalitatea veniturilor în partea de jos a ierarhiei acestora. Mai departe, că într-un context cu totul particular, o anumită intervenție a statului poate genera efecte sociale benefice – ei bine, aceasta este o excepție. Iar politica sănătoasă nu poate porni de la excepții, ci de la principii. Cu alte cuvinte, povara demonstrației (că creșterea salariului minim este benefică în România) trebuie să stea pe umerii celor care contrazic principiul, nu pe umerii celor care îl afirmă. Faptul că Ministerul Muncii își permite să declare, lapidar, că creșterea salariului minim va „stimula ocuparea… asigurând creșterea nivelului de trai” este încă o dovadă că la noi politica economică se face după ureche sau, mai bine zis, după interesele celor aflați vremelnic la guvernare.

Din păcate, articolul doamnei Stoiciu nu repară acest viciu al discursului politic și nu constituie o piesă de rezistență într-o eventuală fundamentare a salariului minim. El critică brutal și superficial opinia celor 33, aproape căutând nod în papură, fără să demonstreze contrariul ideilor susținute în scrisoare. Să remarcăm că, pînă la această oră, nici un economist neafiliat vreunei instituții publice (așadar, mai presus de orice parti-pris) nu a produs o astfel de demonstrație.

Salariul minim și șomajul: depind de talentul de a face grafice?

Principalul argument al Victoriei Stoiciu este că nu putem demonstra empiric relația dintre șomaj și salariul minim: “datele empirice pe Romania arata ca nu se poate stabili o legatura intre cresterea salariului minim si cresterea somajului”. În opinia mea, mai corect este să spunem că avem dificultăți în a ilustra empiric o teorie. Este adevărat că statisticile nu sunt foarte clare, dar acest lucru nu înseamnă că opinia conform căreia creșterea salariului minim afectează piața muncii este o „simplă intuiție nefundamentată”. Poate că creșterea salariului minim nu este principalul factor determinant al șomajului, dar aceasta nu înseamnă că nu contribuie la creșterea acestuia și, mai ales, la creșterea șomajului în rândul categoriilor defavorizate. Doamna Stoiciu susține că statisticile contrazic principiile elementare de economie: „datele ne arata ca somajul in randul tinerilor, care este intr-adevar nelinistitor de mare, nu pare sa reactioneze in vreun fel la  variatiile de salariu minim. Rata somajului in randul tinerilor cu  varsta intre 15-24 de ani a ramas, cu mici oscilatii, relativ stabila, indiferent de situatia salariului minim”. Dar am impresia că abia acest lucru este o „intuiție nefundamentată”. Dacă ținem neapărat să ilustrăm empiric efectele nocive ale salariului minim, atunci vă invit să priviți graficul de mai jos.


În ultimii 10 ani rata șomajului în rândul tinerilor până în 24 de ani – o categorie socială afectată cu precădere de legislația salariului minim – a fluctuat la braț cu creșterea relevanței salariului minim – judecând relevanța acestui prag prin comparație cu salariul mediu. Reducerea importanței salariului minim se suprapune peste tendința de scădere a ratei șomajului, iar după 2008 creșterea salariului minim în comparație cu salariul mediu este însoțită de ridicarea ratei șomajului (tendința este prezentă și în 2014, dar nu avem date definitive). Sigur, se poate spune că scăderea ratei șomajului în perioada 2004-2008 este mai degrabă determinată de dinamica economică de ansamblu, dar aici doar semnalizăm rolul salariului minim. După 2008 creșterea salariului minim devine din ce în ce mai apăsătoare pentru piața muncii, iar rata șomajului urcă și ea. Să fie doar o coincidență? Să punem totul doar pe seama crizei? Vă amintesc că oficial criza s-a încheiat în 2010, deja am marcat 4 ani de creștere economică, dar rata șomajului în rândul tinerilor nu s-a oprit din ascensiune.

Dacă cineva crede contrariul, anume că creșterea salariului minim nu afectează locurile de muncă, și dorește să poarte măcar o analiză econometrică (dacă nu una principială) pe marginea acestui subiect, este invitat să producă o asemenea analiză. Tehnica econometrică este mult mai complicată decât lasă doamna Stoiciu să se întrevadă și nu constă în simpla comparare grafică a unor valori nominale și procentuale, aferente unor variabile economice vagi. Repet, povara demonstrației stă pe umerii celor care contrazic ideile fundamentale tradiționale expuse în orice manual introductiv de economie.

Salariul minim generează totuși șomaj, admit intevenționiștii

Într-o conversație purtată pe Facebook Victoria Stoiciu nu mai pare să fie chiar așa de convinsă că creșterea salariului minim nu are un efect depresiv asupra angajării forței de muncă. De fapt, susține contrariul și ceva în plus:

“Nu am nici o indoiala ca daca eliminam salariul minim, unii vor fi tentati sa isi deschida/extinda afacerea si acesta va fi efectul. Dar chiar ne dorim asta, o forta de munca exploatata pt un salariu sub valoarea cosului de consum lunar? Nu credeti ca e preferabila o rata mai mare somajului, dublata de o politica de protectie sociala adecvata?”

Recunoașterea ideii de bun-simț că creșterea salariului minim cauzează șomaj tocmai printre cele mai dezavantajate categorii sociale (vânzători, personal tehnic, alți angajați din serviciile intensive în muncă etc.) este întărită de un alt susținător al măsurii, Sorin Cucerai, care, în schimb, neagă că salariul minim ar fi peste nivelul de piață și confirmă caracterul fiscal al acestuia:

„Evident că un salariu minim fixat sub prețul pieței, ca în România, nu are sens dpdv economic. Dar el poate avea sens pentru a ajuta statul să aproximeze bugetul. E ca obligația de a avea case electronice de marcat.”

Aceste considerații schimbă datele problemei și, eventual, pot face obiectul unei discuții separate. Dacă scopul creșterii salariului minim este acela de a aduce bani guvernului, de a mări salariile bugetarilor și puterea de negociere a unor sindicate prin sacrificarea celor mai prost plătiți angajați, atunci sunt convins că această inginerie socială își va atinge scopul deși, sincer, nu-i văd rostul în planul bunăstării generale. Dacă ar trebui sau nu să favorizăm joburile bine plătite lovind în cele prost plătite, dacă ar trebui sau nu să ducem o politică de amputare socială de dragul unui anumit deziderat – acestea sunt chestiuni care nu pot fi preluate „pe nemestecate” și care merită argumentate, dezbătute.

Chiar avem o piață a muncii flexibilă? În comparație cu cine?

Când vine vorba de flexibilitatea pieței muncii, Victoria Stoiciu spune că România stă bine, pe locul 68 în lume. Acum, sigur, rămâne la aprecierea cititorilor dacă ocuparea unui loc situat practic la mijlocul clasamentului mondial este de aplaudat sau nu, ținând cont de dezideratul nostru comun – acela de a a avea o economie flexibilă, deci dinamică și rezistentă la șocuri, capabilă să realizeze o creștere economică de 5% anual. Credeți că este relevant că “din perspectiva competitivitatii globale si a investitorilor, stam mai bine decat aproape orice alta tara vest-europeana”? Dacă așa privim lucrurile, atunci să felicităm și China (condusă de partidul comunist), pentru că stă mai bine decât Germania! Problema este că noi nu concurăm cu economiile vest-europene la atragerea de investiții, ci cu țările în dezvoltare. Până una-alta, cam toate țările fost comuniste – Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria și țările baltice – se situează deasupra României la acest capitol, iar noi suntem oricum rămași în urmă în raport cu ele. Mai mult, același raport listează România pe locul 140 în lume (ați citit bine!) la impactul fiscalității asupra stimulentului de a munci.

Emigrația este determinată de penuria de capital, nu de salarii

Stăm prost la retenția talentelor și a forței de muncă? Absolut. Doar că creșterea salariului nu este un remediu pentru această problemă, tot așa cum purtarea unui corset sau a unor haine excesiv de strâmte nu este o soluție pentru cei care au probleme de obezitate. Salariul reprezintă, în fond, doar expresia productivității. Producția necesită cooperarea factorilor complementari: munca și capitalul. Atunci când capitalul este insuficient, forța de muncă nu poate decât să șomeze, tot la fel cum un automobil stă pe loc dacă nu are carburant. Problema economică fundamentală a României este deficiența dotării cu capital sau, altfel spus, abundența relativă a forței de muncă. Pe scurt, resursele de muncă au plecat din țară deoarece capitalul a refuzat să vină! Să menționăm că inclusiv în anii de boom economic, când investițiile străine s-au majorat, o bună parte din acestea au constat în simple mișcări speculative de fonduri bănești, care nu au urmărit creșterea capacităților productive și, implicit, crearea de locuri de muncă. Iar acum nu trebuie decât să ne întrebăm: ce efect are creșterea salariului minim – adică a impozitării – asupra acumulării de capital? Cititorii acestui articol sunt invitați să mediteze ei înșiși la această întrebare și să răspundă dacă în urma unor astfel de măsuri sunt mai tentați decât înainte să economisească, să investească, să înființeze o afacere, să planifice pe termen lung ș.a.m.d.

Și o concluzie constructivă, sper

Din discuțiile avute cu criticii scrisorii, mă bucur că am ajuns măcar la un consens: salariul minim lovește în lucrătorii necalificați și fără experiență, distrugându-le locurile de muncă. Efectul este mai mic sau mai mare în funcție de nivelul la care se situează salariul minim, statisticile nu ne permit o cuantificare clară, există disparități între urban și rural. Creșterea salariului minim înăsprește regimul fiscal, însă nu știu dacă este cazul să punem mai mulți bani în mâna unuia din cele mai corupte state din lume. Cum procedăm mai departe?

Dacă factorul decisiv care limitează salariile este cantitatea de capital investită pe angajat, atunci soluția este clară și simplă: încurajarea economisirii interne și a acumulării de capital; atragerea investițiilor străine productive. Vrem creșterea generală a salariilor? Cu siguranță. Cum o parte însemnată a forței de muncă este necalificată, atunci este important să ne focalizăm atenția și pe sistemul de educație. Dar, chiar cu o națiune școlită, productivitatea muncii nu poate sări de bariera pe care o impune cantitatea de capital disponibil în economie. Putem fi toți un popor de „doctori” – fără investitori care să vină cu idei profitabile de afaceri și cu resurse materiale cu ajutorul cărora să le pună în aplicare, diplomele noastre nu ne vor ajuta prea mult.

Ce-ar fi, atunci, să terminăm cu salariul minim? Alternativ, măcar să descentralizăm această decizie, astfel încât autoritățile politice locale (și nu guvernul central) să hotărască în funcție de preferințele comunității și de particularitățile economiei fiecărei regiuni? Ideea îi aparține profesorului Valentin Cojanu, dovadă că economiștii români nu duc lipsă de idei, deși au fost în general ignorați de politicieni.

Distribuie acest articol

60 COMENTARII

  1. Permiteti-mi o remarca de nespecialist .
    Instrumentul numit „salariul minim” este util ,dar consider ca asa cum este reglamentat in Romania este stupid.Prefer fostul model german cu salarii minime pe anumite sectoare de activitate.
    Intuitiv cerd casa ceva este mai util unei economii care isi doreste sa devine mai competitiva.Salariu minim pe anumite sectoare de activitate si cu praguri cat mai corect estimate.
    Si asa cum bine se subliniaza in articol valoarea poate sa aiba un efect benefic fie pentru colectarea la buget ( in paralele cu inasprirea controalelor muncii la negru in acele sectoare economice),fie pentru combaterea somajului (de ex. prin micsorarea valorii ?) .
    Depinde ce vrei sa obtii.Unii ii mai psun strategie pe termen mediu si lung.
    In general vorbind utopiile socialiste nu se prea impaca cu bilantul financiar.
    Este de preferat un stat de drept,cu un sistem de educatie si sanatate pus la punct si in care cat mai multi cetateni sa aiba SANSA la o educatie si la un trai decent : prin asta eu nu inteleg un numar de pachete de tigari , kg de carne/ciocolata consumate sau X automobile/cap de locuitor ,ci un sistem medical acceptabil (nu cer ultrapreformanta fara bani) si asa mai departe ( completati mai departe din imaginatie ,cred ca ati ‘”prins melodia”). Ma opresc aici din visare.

    • Ce calcule economice sa mai faci intro tara cu randamente la capital aproape duble ca in vest si cu un raport al veniturilor munca capital 40%60% cu salariul minim penultimul din ue mai face-ti calcule ,el trebuie impins in sus artificial pt a nu mai plati la negru mult din patronat si firmele ce au venit pt salarii f mici ori le maresc ori pleaca…vin altii piata se regleaza somajul e ff mic..fata de SPANIA GRECIA.

  2. Completare:

    1. Spuneti ca: „Atunci cand capitalul este insuficient, forta de munca nu poate decat sa someze, tot la fel cum un automobil sta pe loc daca nu are carburant”.

    Acest argument nu mai este valabil dupa 25 de ani de „economie de piata”.

    2. Mai spuneti ca: „resursele de munca au plecat din tara deoarece capitalul a refuzat sa vina”.

    Daca „capitalul a refuzat sa vina”, atunci guvernantii trebuiau de mult sa renunte la politica „avantajului competitiv al costului scazut al fortei de munca”, care a saracit populatia, impiedicand si mai mult relansarea economica, prin reducerea puterii de cumparare a oamenilor. Pe de alta parte, „capitalul a refuzat sa vina”, in principal, datorita coruptiei generalizate din Romania (care persista inca), deci solutia problemei capitalului care „refuza sa vina” este, in primul rand, diminuarea drastica a coruptiei.

    3. Credeti ca solutia la problema „acumularii de capital” este pauperizarea angajatilor? Intrebarea este, evident, retorica.

    • Se pare ca a fost postata „completarea”, fara comentariul care a fost „completat”! Sper ca nu este vorba despre „moderare”! Chiar daca unele argumente din comentariul meu se repeta, se repeta si argumentele care le-au generat (intr-un alt articol). In plus, exista o mare probabilitate ca dl. Bogdan Glavan (cat si cei care citesc acest articol) sa nu fi citit acel comentariu (acele argumente). Fiecare articol, impreuna cu comentariile aferente, reprezinta un tot-unitar de sine statator. Deci:

      Spuneti ca: „stabilirea unui salariu artificial provoaca somaj si sporeste astfel inegalitatea veniturilor in partea de jos a ierarhiei acestora”.

      Un salariat TREBUIE sa aibe un salariu care sa il plaseze DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, ceea ce nu este cazul in Romania. Degeaba scade somajul daca creste numarul angajatilor care traiesc sub pragul de saracie („working poor”), se creaza doar iluzia unei economii functionale. Aceasta politica va duce la cresterea tensiunilor sociale, existand riscul unei „explozii” cu efecte imprevizibile pentru toata lumea. Tare mi-e teama ca acesta a fost scenariul care a dus la aparitia comunismului, in prima jumatate a secolului XX. Se pare ca economistii „de dreapta” ignora lectiile istoriei.

      Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa dea faliment, deoarece nu face altceva decat „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania (si prin „ascunderea sub pres” a realitatilor socio-economice).

      Romania are un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana (cel mai mare din UE) si dublu fata de Norvegia. Romania este pe penultimul loc in UE si la puterea de cumparare (dupa Bulgaria).

      http://tinyurl.com/pnvnexz

      „Mai mult de jumatate dintre romanii care lucreaza legal au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna … o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net”.

      http://tinyurl.com/krcxpg2

      Acesta este tabloul societatii romanesti dupa 25 de ani de „economie de piata”, in care guvernantii au „practicat o politica a salariilor mici, transformand costul scazut al fortei de munca intr-un amagitor avantaj competitiv, care a saracit populatia” (Victoria Stoiciu).

      Datorita faptului ca diferite categiorii socio-profesionale influente „s-au descurcat” (vezi salariile si pensiile „speciale” si „nesimtite”, vezi legile, contractele si privatizarile „cu dedicatie”, vezi coruptia generalizata, licitatiile trucate, vezi „jurnalistii” mituiti de catre patroni, vezi cadrele universitare din „fabricile de diplome”, etc.”), a disparut presiunea pentru asanarea economica a Romaniei din partea „elitelor” (intre ghilimele – vezi categoriile de „elite” din enumerarea dintre paranteze). Categoriile privilegiate au format un fel de stat-in-stat si s-au desprins (prin legi „cu dedicatie”si prin coruptie) de restul societatii, pe spatele careia au prosperat (o pozitie imorala, lipsita de patriotism, in cel mai bun caz). Daca toate acestea nu s-ar fi intamplat, daca ar fi existat un raport echitabil intre veniturile acestei „elite” si veniturile restului populatiei, ar fi existat si presiunea (absolut necesara) din partea „elitei” pentru o dezvoltare economica sanatoasa, bazata pe strategii nationale compatibile cu cerintele secolului XXI, pe investitii tehnologice (productivitate) dublate de pregatirea corespunzatoare a „fortei de munca” (ce urat suna!), si nu pe „avantajul competitiv” al muncii „sclavilor moderni” (adica pe strategii medievale). Daca exista un raport echitabil intre veniturile acestei „elite” si veniturile restului populatiei, venitutile „elitei” depindeau de performantele economice ale Romaniei, si nu de legi „cu dedicatie” care le asigurau „drepturi” salariale speciale, … (vezi restul categoriilor, mai sus).

      Cred ca a venit timpul sa recuplam economic „elitele” la restul populatiei (prin toate mijloacele posibile, diferentiat, in functie de cauzele „sectoriale” care au generat clivajul social).

      P.S. In toata lumea civilizata, elitele academice sunt majoritar „de stanga”. In Romania, „elitele” academice sunt majoritar „de dreapta” (sau, cel putin, vocile acestora se fac auzite in spatiul public). Acesta este inca un efect al „democratiei” si „economiei de piata” „originale” din Romania.

      http://rationalwiki.org/wiki/Political_beliefs_of_academics

      P.P.S. Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

      „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

      „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
      Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

      http://tinyurl.com/cydzbe8

      • „Acest argument nu mai este valabil dupa 25 de ani de “economie de piata”.” . Din comentariul Dvs. nu reiese de ce nu mai e valabil?. Capitalul nu inseamna bani, poate fi orice valoare produsa de om, resurse, unelte, masini, inclusiv Educatie.

        „Un salariat TREBUIE sa aibe un salariu care sa il plaseze DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE”
        Cum ati ajuns la aceasta concluzie, si cine decide care este pragul de saracie ?

        Simpla formulare a acestei propozitii nu va plasa oamenii respectivi deasupra pragului de saracie. Daca salariatul respectiv poate produce o anumita cantitate de bunuri/servicii, care e justificarea morala de a obliga angajatorul sa il plateasca mai mult ?
        Veti raspunde ca angajatorul e rau, il va exploata pe salariat si ii va mentine salariul mic, dar angajatul este liber sa gaseasca o alta oportunitate, din care sa castige cat mai mult de pe urma prestatiei sale. De ce credeti ca nu poate gasi angajatul ceva mai bun / sau nu poate sa isi vanda cunostintele la un pret convenabil ? Pentru ca statul prin interventiile sale descurajeaza initiativa privata, astfel incat sunt prea putini angajatori, care nu se tem ca nu vor gasi inlocuitor pentru un angajat nemultumit.

        Ce legatura are inegalitatea cu puterea de cumparare, si cu subiectul de mai sus ? Daca A are un venit mai mare decat B, inseamna cumva ca A ii „fura” lui B din salariu, si solutia salvatoare ar fi o mana invizibila care redistribuie astfel incat ambii sa fie multumiti ?

        „o dezvoltare economica sanatoasa, bazata pe strategii nationale compatibile cu cerintele secolului XXI, pe investitii tehnologice (productivitate) dublate de pregatirea corespunzatoare a “fortei de munca” (ce urat suna!), si nu pe “avantajul competitiv” al muncii “sclavilor moderni” (adica pe strategii medievale)”

        Cum credeti ca s-ar fi putut intampla aceste lucruri ? Ar fi putut statul sa dea cateva legi prin care imediat s-ar fi pornit la treaba si s-ar fi creat investitii, productivitate, educatie, etc ? (Cred ca a incercat cineva in Venezuela). Lucrurile astea se fac prin munca, educatie, si mai multa munca.

        Ca sa ai destui bani ca sa acoperi nevoile de baza trebuie sa oferi ceva in schimb. Daca nu oferi destul cat sa acoperi nevoile altor oameni care iti produc tie nevoile de baza, ce se intampla daca obligi acei oameni sa ti le ofere in continuare ? Ajung sub limita saraciei..

        • @vlad

          1. Daca dupa 25 de ani de „economie de piata” (in care a existat „acumulare salbatica de capital”) „capitalul este insuficient”, atunci putem sa fim siguri ca si peste alti 25 de ani de „economie de piata” (in care „acumularea salbatica de capital” este mult redusa) capitalul va fi tot insuficient, adica in Romania nu va exista niciodata „capital suficient”. Rezulta ca trebuie gandite strategii nationale de dezvoltare economica compatibile cu cerintele secolului XXI, bazate pe investitii tehnologice (productivitate) dublate de pregatirea corespunzatoare a „fortei de munca”, si nu pe „avantajul competitiv” al muncii „sclavilor moderni” (adica pe strategii medievale).

          2. In „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” (art. 23.3), pe care si Romania a semnat-o scrie:

          „Orice om care munceste are dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure lui precum si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala”.

          http://tinyurl.com/ma6jptn

          Un salariu care nu asigura un trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE nu reprezinta „o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure lui (angajatului) precum si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana”.

          „Aproape jumatate din lucratorii din Romania se afla sub pragul de saracie”.

          http://www.cartel-alfa.ro/default.asp?nod=67&info=48031

          Eu zic sa nu crezi tot ce scriu „socialistii” ci sa incerci pe proprie piele sa traiesti la iarna care vine cu salariul minim pe economie! Sunt curios la ce concluzie vei ajunge pana la primavara!

          3. Se vede ca nu ai inteles ce incerc eu sa argumentez. Eu nu argumentez pentru egalitate intre venituri ci pentru dreptul la un trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE. (argumentez insa in favoarea egalitatii de sanse, care este si ea grav afectata in cazul celor care castiga salariul minim, in Romania).

          4. Spui ca: „Lucrurile astea se fac prin munca, educatie, si mai multa munca”. Si spui asta dupa 25 de ani de „economie de piata”, in care s-a ajuns la un salariu minim de 200 euro! Eu zic sa schimbam prioritatile, pentru a elimina „munca in zadar”: marim salariul minim si astfel ii obligam pe politicieni si pe oamenii de afaceri sa gaseasca o strategie economica care chiar functioneaza (si sa fie mai intoleranti cu coruptia, cu munca la negru si cu evaziunea fiscala – incepand cu marea evaziune).

      • Porniti de la o afirmatie pentru care nu oferiti nici un argument – „Un salariat TREBUIE sa aibe un salariu care sa il plaseze DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE”. De ce? Este suficient sa fii „salariat”? Oare nu conteaza si cat produci?

        Este suficient sa fii elev ca sa treci clasa?…

        Concret, daca va deschideti propria ‘afacere’, o covrigarie la coltul strazii, in care sunteti singurul angajat, ce se intampla atunci cand incasarile nu sunt suficiente sa cheltuiti 1044 RON pe salariul ala minim? E mai bine sa fii asistat social, o povara pe umerii societatii, decat sa pui umarul la bunastarea acestei societati?

        • @pehash

          Argumentul se gaseste in „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” (art. 23.3), pe care si Romania a semnat-o:

          „Orice om care munceste are dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure lui precum si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala”.

          http://tinyurl.com/ma6jptn

          • Te referi la „the right to just and favourable remuneration” din articolul 23? De aici pana la „salariu minim” e o diferenta uriasa. In primul rand, ‘favourable’ este tradus gresit in ‘satisfacator’. In al doilea rand, continuarea frazei este foarte relevanta in acest context – pentru a atinge „demnintatea umana” venitul se completeaza cu alte mijloace de protectie sociala. Este deci foarte clara intentia acestui articol – salariul trebuie sa fie pe masura muncii si nu se impune un salariu minim ci un standard de viata minim. Daca ti se pare ca statul roman nu ofera destula protectie sociala atunci poti sa militezi pentru asa ceva. Daca ti se pare ca angajatorul nu te plateste echitabil pentru munca ta, poti sa te duci la CEDO.. Daca vrei salariu minim, atunci esti un ipocrit, pentru ca impunerea unui salariu minim loveste, asa cum explica foarte clar toti economistii, tocmai in categoria sociala pe care va laudati ca vreti sa o protejati.

            • @pehash

              Dupa citeai atent, observai ca „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” (art. 23.3) se refera la veniturile necesare asigurarii unei existente demne ATAT ANGAJATULUI CAT SI FAMILIEI LUI. Din acesta cauza se specifica nevoia „altor mijloace de protectie sociala” (de exemplu, angajatul are in intretinere 10 copii). Aceata completare nu este facuta pentru a-l proteja pe angajat de nesimtirea patronului.

              P.S. Nu te mai obosi sa ne traduci „Declaratia Universala a Drepturilor Omului”. Exista o traducere oficiala a acesteia pe site-ul „hotararicedo.ro”. Articolul 23.3 suna astfel:

              „Orice om care munceste are dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure lui precum si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala”.

              http://tinyurl.com/ma6jptn

            • @ Cetatean, nu faci o distinctie elementara intre libertate si drept. Omul e liber sa munceasca, dar asta nu e un drept. Sau daca e un drept, cine e onligat sa-l asigure? Tu, pe banii tai? Daca ar fi drept ar insemna ca maine vii cu politia la mine acasa sa te angajez. Statul trebuie sa respecte drepturile si libertatile, nu sa impuna unor oameni obligatii ca sa-i rezolve pe altii, intelegi conceptul de libertate? Ca mie imi miroase a dictatura sociala ce zici tu, sa dea statul de lucru la toti si am rezolvat iar ca pe vremuri situatia – care poate rezista doar prin crime si securitate

            • @Karl Sparks

              Repeti aceleasi intrebari (sau „variatiuni”), la nesfarsit. Ti-am raspuns la ele in comentariile anterioare (vezi mai sus).

            • @Cetatean – daca tu crezi ca MULT inseamna BINE, atunci esti socialist.

              Nu ai dmeonstrat nimic, absolut nimic. MORAL nu ai dovedit ca cineva e obligat sa plateasca pe altul minim 10 milioane. Nu exista nicaieri asa ceva, e o demagogie care incalca libertatea angajatorului si duce la aruncarea pe drumuri a celor pe care vrei tu, pasamite sa-i aperi.

              ECONOMIC nu ai dovedit ca aranjamentul impus de guvern va fi acceptat de angajator. E o lege economica faptul ca la cresterea pretului unui produs, vanzarea scade. Daca cresti pretul fortei de munca, se va cumpara mai putina – deci multi vor ramane someri datorita ignorantei voastre economice, si a hate-speech-ului tau anti-angajatori, tipic unui om care nu a dat niciodata un salar cuiva sa stie ce greu e…

            • ba da, a dovedit pe ce se bazeaza tezele socialiste: pe o dogma care isi aroga drepturi si merite fundamentale

            • @cetațean

              Am urmărit dialogul și am o singură întrebare pentru tine: cât ar trebui să fie salariul minim, în opinia ta, astăzi 19 decembrie 2014, în România, astfel încât să se respecte toate drepturile omului, toate declarațiile și convențiile, să existe coeziune socială, demnitate și ce mai vrei tu?

              Deci, asumă-ți public și spune: Eu cred că, de mâine, salariul minim trebuie să fie….lei/lună!

              Că nu pot să cred că ești de acord cu 1000 lei net/lună. Tocmai tu ne-ai spus că nu se poate trăi.

              După ce ești amabil și răspunzi, aș mai avea o întrebare.

            • @cetatean.
              1. in articolul citat de tine nu exista sintagma „salariu minim”. orice interpretare personala este doar atat.. o intrepretare personala. exista un motiv foarte bun
              2. din categoria „noi muncim, nu gandim”, refuzi sa iei in considerare traducerea mea? site-ul este al unei edituri private si chiar daca ar fi „oficial”, asa cum sustii tu in mod evident gresit, nu inseamna ca nu poate gresi.
              3. expresii de genul „nesimtirea patronului”, „calarind plebea”, „salarii obscene” nu fac decat sa scoata in evidenta nivelul scazut de perceptie al realitatilor economice. tu pari sa faci o distinctie clara intre „patron” si „plebe”.. adica unii dintre noi s-au nascut „patroni”? in caz ca nu ai aflat pana acum (deh, plebea..) oricine poate sa-si deschida o firma in Romania! un SRL te costa aproximativ un salariu minim. un pfa il faci din ajutorul de somaj. au existat de-a lungul timpului nenumarate intiative publice si private de subventionare a persoanelor care vor sa inceapa o afacere? cine este „plebea” in acest caz?..

            • @pehash

              Am folosit expresii de genul „calarind plebea” si „salarii obscene” ca o reactie la un comentariu de acelasi tip, nu am facut decat sa raspund cuiva dotat cu acest „nivel de perceptie”, pentru ca sa ii dau posibilitatea sa ma inteleaga.

              Expresia „nesimtirea patronului” (nu a tuturor patronilor, cum am mai specificat) este una conforma cu realitatea, asa ca nu inteleg de ce te deranjeaza.

            • Deci stai sa evaluam: daca X munceste 8 ore pe zi, cu o anumite productivitate, dar nu are copii de intretinut, iar Y munceste tot 8 ore pe zi, cu aceeasi productivitate, dar are 10 copii de intretinut atunci salariile celor doi ar trebui sa fie diferite? Chiar crezi ca un patron ar fi suficient de tampit ca sa-l angajeze pe Y?

          • dar dreptul la un vin bun si un trabuc cubanez fin, eventual si la o experta in sex dupa, totul platit de stat, evident, nu e trecut in insiruirea aberanta de ”drepturi” pe care tocmai ai citat-o, mai draga tovarase? Ce valoare are o postare ca a matale, numai matale, ernu, rogozeanu si alti ”mate fripte, coate goale, studinti in drept si pubilicisti” stiti.

            • @bec

              „Dreptul la un vin bun si un trabuc cubanez fin, eventual si la o experta in sex dupa” este deja rezervat patronilor care au prosperat „calarind plebea” (o relaxare binemeritata dupa o partida de „calarie”). Este interzis, totusi, patronilor care „fraternizeaza” cu „tovarasii”, oferindu-le acestora salarii „obscene”.

      • „Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa dea faliment,”

        Iar angajatii care isi pierd astfel locurile de munca trebuie intretinuti din taxe si impozite, ca doar avem de unde!

        • @iosiP

          Spui ca: „angajatii care isi pierd astfel locurile de munca trebuie intretinuti din taxe si impozite”. Aceasta este solutia, insa este o solutie temporara, insotita de strategii nationale de dezvoltare economica compatibile cu cerintele secolului XXI, pe investitii tehnologice (productivitate) dublate de pregatirea corespunzatoare a „fortei de munca” (ce urat suna!), si nu pe „avantajul competitiv” al muncii „sclavilor moderni” (adica pe strategii medievale).

          Pe de alta parte, este ciudat cum un salar minim mai mic de 300 de euro falimenteaza, in masa, firmele romanesti. Si mai ciudat este faptul ca trecerea granitei Romaniei are asa efecte magice asupra productivitatii salariatului roman, astfel ca in Germania (de exemplu) castiga un salariu mult mai mare pentru aceeasi activitate si acelasi numar de ore de munca, fara sa isi condamne la faliment patronul (care mai face si profit, in ciuda patronilor romani). Ceea ce vreau sa spun este ca scenariile apocaliptice ale prabusirii economiei romanesti din cauza unui salariu minim de sub 300 sunt exagerate. Daca, totusi, firmele romanesti sunt atat de impotente dupa 25 de ani de economie de piata, se poate gandi un sistem de taxare progresiva a veniturilor, eliminandu-se taxarea salariilor minime.

  3. Nu sunt de acord cu „Emigrația este determinată de penuria de capital, nu de salarii”. Cunosc cativa oameni, angajati in Romania cu salarii si mai mici si mai mari, care au plecat in strainatate pentru ca li s-a oferit un salariu mult mai mare acolo.

    • Nu ati inteles afirmatia respectiva. In lipsa capitalului care sa faca posibila utilizarea eficienta a fortei de munca productivitatea e slaba si salariile sunt mici. Da, cunoscutii dvs. au plecat din cauza salariilor mici dar ele sunt doar efectul lipsei de capital.

  4. Cetatean – argumentul dvs. se reduce la a spune ca dvs. sau un politician are voie sa decida cine sa fie somer, ca pret pentru mentinerea salariilor celor deja angajati. altfel spus discriminati lumpenproletarul in numele proletarului, faceti -dupa capul dvs.- o alegere intre cine sa traiasca bine si cine – ghinion- sa nu poata nici macar sa aiba un job. Socialismul apara deci proletarii pe cand liberalismul apara lumpenproletarii, pentru ca vrea sa lase piata libera si pentru acestia, ca sa nu existe bariere la intrare. Glavan are un rationament economic remarcabil, restul au lamentatii inconsecvente economic si care se reduc la o sacrificare a celor mai defavorizati loviti de reglementari care ii blocheaza in ghetto dand sindicatului mijloace legale sa se apere de cei care nu au avut sannsa unui job.

    • @Karl Sparks

      Ca sa raspund cu aceeasi moneda, „argumentul tau se reduce la a spune ca un patron sau un politician are voie sa decida cine sa fie” muritor de foame cu carte de munca si cine nu.

      Este ciudat cum un salar minim mai mic de 300 de euro falimenteaza, in masa, firmele romanesti. Si mai ciudat este faptul ca trecerea granitei Romaniei are asa efecte magice asupra productivitatii salariatului roman, astfel ca in Germania (de exemplu) castiga un salariu mult mai mare pentru aceeasi activitate si acelasi numar de ore de munca, fara sa isi condamne la faliment patronul (care mai face si profit, in ciuda patronilor romani).

      • Patronul nu decide nimic atata timp cat potentialul angajat are libertatea de a accepta sau nu salariul oferit. Nu e decizia patronului, e rezultatul negocierii intre cei doi – pot ajunge la un acord sau nu. Salariul minim le limiteaza negocierea pentru ca nu pot negocia orice suma, ci doar intr-un interval limitat artificial de stat.

        Mai lasati argumentele emotionale si ideologice daca discutati economie, pana acum economia nu a inceput sa rada la apelurile emotionante ale socialistilor ci doar, uneori, sa planga la masurile gresite. Poate ca dvs. credeti toate aceste argumente, dar din pacate sunt nerealiste sau neconcludente.

      • @ Cetatean – nu ai raspuns cu aceeasi moneda, adica logic. Un antreprenor are voie sa angajeze pe cine vrea, pe banii lui. Daca eu produc cafea, am voie sa te angajez pe tine sau pe Georgel. Eu nu iti interzic nimic daca nu te angajez – tu ai alte optiuni, sa te faci instalator sau barman. E total diferit de ce vrei tu sau politicianu;l, sa decida pentru alti oameni, pe banii altor oameni, adica sa decizi tu pe cine angajez eu si la ce pret. Ce fac eu e libertate, ce vrei tu e dictatura. Din acest lucru nu poate iesi prrosperitate, pentru ca legea ta nu va constrange pe antreprenor, el va angaja o masina, sau va da afara muncitorii deveniti prea scumpi, sau nu va angaja un tanar fara experienta, indiferent ce stabilesti tu prin lege. Legea si sufletul tau bun nu schimba realitatea. Salariul poate creste prin cresterea randamentului, a calificarii, si – mai ales- prin concurenta firmelor pentru muncitori. Dar ca sa ai concurenta trebuie sa ai firme multe – si daca nu reduci taxa pe venit, sanu astepti firme multe si prospere. Daca nu reduci taxa pe munca ( taxa aplicata de stat amaratului de muncitor), nu vei avea salar mare. Ipocrizia statului e ca el ia 40% de la patron si muncitor, insa face pe generosul cu un milion luat de la patron si dat muncitorului. … Statul e marele parazit, care suge sangele poporului (cel putin 50% din bunastarea fiecarui individ) , ca sa ma exprim marxist.

        • @Karl Sparks

          Vorbesti de logica, dupa care faci un „ghiveci” logic. Eu nu am spus in nici un comentariu ca nu ai libertatea sa angajezi pe cine doresti, cu un salariu pe care il negociati de comun acord. Eu am spus cu totul altceva: statul are dreptul sa impuna un salariu minim care sa asigure angajatului un nivel de trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, pentru a mentine (asigura) coeziunea sociala. Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa dea faliment, deoarece nu face altceva decat „ajuta” la perpetuarea saraciei, punand in pericol coeziunea sociala.

          Economia este un sistem „artificial”, imaginat de oameni, o „unealta” pentru asigurarea unui nivel de trai superior. Fiind un sistem inventat de oameni, regulile dupa care functioneaza sunt decise tot de catre oameni. In consecinta „drepturile” economice sunt „artificiale” (prin urmare, arbitrare), nu „naturale”, s-au nascut o data cu sistemul economic. Un exemplu simplu este impozitul pe profit care nu este la fel de mare in SUA si in Suedia (deci depinde de „filozofia” socio-economica). Dreptul la un trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE trebuie sa fie asigurat la fel cum este asigurat si dreptul statului de a impune impozite. Fara banii din impozite, statul nu poate sa functioneze. Fara „coeziune sociala”, nici o societate nu este stabila, existand riscul aparitiei sistemelor dictatoriale (de exemplu, comunismul).

          P.P.S. Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

          http://tinyurl.com/cydzbe8

          „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

          „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
          Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

          • Cetatean !!! Esti culmea, imi vorbesti de logica si ghiveci logic tu… parca sunt in alice in wonderland.:))))

            tu zici deci a) nu vreau sa intru in libertatea angajatorului de a angaja, dar b) statul sa asigure nivelul minim de salar :)). Deci Caragiale – nu intru, dar intru.

            Culmea e sa zici ca firmele care dau salar mic sa fie oprite pentru ca promoveaza saracia..!!! haha.

            Deci tu care bati din taste pe blog promovezi bogatia, dar o firma care produce ceva util, si mai da si salar de 9 milioane promoveaza saracia!!! Deci esti capabil sa lasi oameni in somaj mai bine decat sa aiba 9 milioane… Da cine te crezi tu, bai? Esti inginerul social al lu peste??? Ai vorbit cu oamenii aia? Decizi tu sa fie ei dati afara pt ca tu crezi ca e prea mic salariul? Dar tu ce contribui ma la societate? Ajuti parintii sa cheltuie banii? De unde aveti ma apetitul asta tiranic sa decideti voi ce sa faca altii? Vezi-ti ma de viata ta, da-ti tie salar maxim pe economie daca esti asa generos, da tu bani la oameni, nu fii tu inginerul patriei, clar? Ca nu sunt oamenii joc video.

            Ce nu intelegi tu e ca nimeni nu ia doar 9 milioane. Omul mai primeste una alta de la parinti, de la un alt part time job, mai face ceva, asa incep toti, cu mai putin si cu timpul urca pe scara, dar tu vrei sa ridicam bariera de intrare cu riscul de a lasa oamenii in strada, sa nu aiba nici cum incepe.

            • @Karl Sparks

              Legatura dintre „libertatea angajatorului de a angaja” si „stabilirea unui salariu minim care sa asigure angajatului un nivel de trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE” este de aceeasi natura cu legatura dintre „libertatea angajatorului de a angaja” si obligatia de a plati contributii de asigurari sociale. Se vede ca tie ti-ar place sa ai numai beneficii, nu si obligatii.

              „Sclavia contemporana”:

              „Sclavii pot sa fie o investitie atractiva deoarece proprietarul de sclavi trebuie doar sa plateasca pentru subzistenta si constrangerea acestora. In unele cazuri, aceste costuri sunt mai mici decat salariul platit muncitorilor liberi, deoarece salariile sunt mai mari decat costul subzistentei. … Astfel, sclavii reprezinta o investitie atractiva in habitatele cu salarii mari si in cele in care costul constrangerii sclavilor este redus”.

              http://en.wikipedia.org/wiki/Contemporary_slavery#Causes

              Oare in ce categorie intra un „muncitor liber” roman al carui salariu de abia ii asigura subzistenta („costul constrangerii” fiind suportat de catre stat)?

              Se pare ca ai trecut la manipulare. Eu nu am „ca firmele care dau salar mic sa fie oprite pentru ca promoveaza saracia”, am spus ca aceste firme trebuie sa dea faliment daca nu pot sa isi acopere cheltuielile cu salariul minim, din venituri. NU am spus ca aceste firme trebuie „oprite” prin decizii administrative ale statului.

              Am o propunere pentru tine: fa tu un experiment si traiesta pana la primavara cu 9 milioane pe luna, dupa care mai discutam daca acest salariu este unul care asigura un nivel de trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, sau daca nu! (nu stiu daca ai si copii de crescut – daca nu ai, incearca cu vreo 6 milioane pe luna).

              Restul explicatiilor ti le-am dat in comentariul anterior. Iti sugerez sa il mai citesti o data, cu mai multa atentie.

            • Cetatean, nu intelegi nimic, esti orbit ideologic. Poti trai excelent cu 9 milioane la tara. Mergi tu la tara? Nu, pentru ca toti vor la oras. Plus ca nimeni nu traieste doar dintr-o sursa de venit. Studentii pe care politica ta tampita ii va distruge lasandu-i fara job, ar avea 9 milioane si inca ceva de la parinti, dar asa vor ramane pe capul parintilor pentru ca tu si alti ametziti vreti sa faceti dreptate sociala pe banii altora in timp ce parazitati societatea prin ceva bursa sau sinecura.

              Tu nu intelegi ca nu ai dreptul tu sa decizi ce face un om cu banii lui? Crezi ca vei reusi ceva prin constrangere? Nu, pentru ca oamenii nu-s prosti, cand ii obligi ei isi refac calculul si -iti repet, ca traiesti in idealuri, nu in realitate, consecinta e ca vor fi dati afara oameni, asta sa intelegi – efectele, nu intentiile tale sforaitoare. Ca daca patronul nu poate da mai mult – ca tu oricum dai din gura, nu ai platit in viata ta un salariu, dar le zici alora care muncesc toata ziua cat sa le dea la angajatii lor, asa, sa te simti tu om bun la suflet pe banii altora ca orice socialist parazit.

  5. eu aș zice că discuția asta despre salariul minim este inutilă. principalul argument al stângii pentru un salariu minim și pentru creșterea lui este legat de necesitatea asigurării unui minimum de subzistență. la urma urmei, asta contează: ca un om ce muncește să poată trăi din salariul său. de ce nu facem altceva, atunci, de exemplu o deducere totala a impozitelor asupra tuturor veniturilor până în 1000 de lei? creșterea n-ar mai fi, în cazul ăsta, de la 670 net la 777, ci la 1000. statul va încasa mai puțini bani? eu aș zice că un om de stânga ar prefera ca statul să-și acopere găurile de la cei care îl fură cu adevărat, nu de la cei mai săraci cetățeni ai săi. or aici e curios, pentru că mulți dintre cei de stânga nu văd în corupție o problemă fundamentală…

    • Ar fi o idee buna daca pentru cetatenii care au suspendata plata taxelor la bugetul de stat sa se suspende si dreptul de vot. E diferenta intre cetatenii romani si cetateni non-romani (din UE) sau turisti cu drept de sedere, pana la urma.

      • o idee și mai bună ar fi suspendarea dreptului la vot pentru oricine pune în discuție universalitatea votului. nu de alta, dar asta ține de un principiu strict delimitat, cel al egalității în fața legii. dacă renunțăm la el, putem oricând adopta legi care pot spune, de exemplu, că putem să dăm în cap persoanelor care semnează „adrian” pe „contributors”, fără a fi pedepsiți. doza de relativism e aceeași.

    • Cred că scopul principal este de a evita cazurile de exploatare, acelaşi ca şi în Noua Zeelandă sau Australia, unde au apărut prima dată reglementările ăstea în perioada modernă.

  6. 1. Spuneti ca: „Joseph Stigliz, afirma in manualele lor (traduse in limba romana) ca stabilirea unui salariu artificial provoaca somaj si sporeste astfel inegalitatea veniturilor in partea de jos a ierarhiei acestora”.

    In opinia economistilor libertarieni, doar interventiile „mainii invizibile” sunt „naturale”, orice alta interventie este „artificiala”. Oare Economia este un dat „natural” sau este un sistem „artificial”, imaginat de om, o „unealta” pentru asigurarea unui nivel de trai superior? Oare stabilirea unui salariu minim (de catre „mana omului”) care sa asigure angajatului un nivel de trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE este o interventie „artificiala”?

    V-as ruga sa ne dati un link in care Joseph Stigliz a facut acea afirmatie. Sunt aproape sigur ca ea a fost facuta intr-un context complet diferit, avand in vedere pozitia dl. Stigliz fata de efectele negative ale inegalitaii sociale (vezi stralucita demonstatie a lui Jospeph Stiglitz in „The Price of Inequality”).

    2. Spuneti ca: „politica sanatoasa nu poate porni de la exceptii, ci de la principii”. Intrebarea care se pune este: de la care „principii”, de la cele „de dreapta” sau de la cele „de stanga”? Mai spuneti ca: „povara demonstratiei sta pe umerii celor care contrazic ideile fundamentale traditionale expuse in orice manual introductiv de economie”. Economia NU este o stiinta exacta! Nici un „principiu” economic („perisabil”, la scara istoriei) nu justifica „genocidul”, nu este mai puternic decat principiile care definesc drepturile omului. Economistii „de dreapta” ar intelege acest adevar doar daca ar fi nevoiti sa traiasca efectiv in conditiile celor care castiga salariul minim pe economie in Romania europeana a secolului XXI. Economia trebuie sa fie in slujba cetateanului si nu cetateanul victima principiilor economice (atunci cand acestea duc la rezultate „criminale”).

    3. Sugerati ca: „scopul cresterii salariului minim este acela de a aduce bani guvernului …”. Nu stiu daca acestea au fost motivele reale pentru cresterea salariului minim, insa acest lucru chiar nu are nici o relevanta daca tinem cont de cele aratate mai sus.

    4. Mai souneti ca: „Emigratia este determinata de penuria de capital, nu de salarii”.

    Pe langa faptul ca acest argument nu mai este valabil dupa 25 de ani de „economie de piata”, el mai este si discutabil:

    „Romanii aleg sa mearga la munca in strainatate din cauza salariilor mici, nu a somajului, comenteaza postul britanic Sky News in primul dintr-o serie de materiale difuzate in contextul eliminarii restrictiilor impuse romanilor si bulgarilor pe piata muncii”.

    „«Cand ne-am deplasat la Bucuresti, am gandit ca problema ar fi somajul, ca principala atractie o reprezinta perspectiva diversificarii oportunitatilor profesionale sau accesul la sistemul britanic de indemnizatii sociale. Dar exodul nu este generat de lipsa locurilor de munca in Romania – rata somajului este mai mica decat in Marea Britanie. Problema este nivelul salariilor, care sunt de cel putin patru ori mai mici decat pentru locurile de munca echivalente din Marea Britanie», explica Sky News”.

    http://tinyurl.com/o3ahd3w

    5. In incheiere spuneti ca: „Din discutiile avute cu criticii scrisorii, ma bucur ca am ajuns macar la un consens: salariul minim loveste in lucratorii necalificati si fara experienta, distrugandu-le locurile de munca”.

    Ce spuneti despre corectitudinea urmatoarei afirmatii: „Legea abolirii sclaviei loveste in sclavii cei mai nevolnici, distrugandu-le locurile de munca”.

    Degeaba scade somajul daca creste numarul angajatilor care traiesc sub pragul de saracie („working poor”), se creaza doar iluzia unei economii functionale. Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa dea faliment, deoarece nu face altceva decat „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania (si prin „ascunderea sub pres” a realitatilor socio-economice).

      • @ Cetatean – poate imi fac timp sa-ti demasc sofismele. Nu ai pus mana pe un manual de logica niciodata.

        Legea interzicerii sclaviei se bazeaza pe principiul nonagresiunii, care interzice sa constrangi o persoana. Legea salariului minim este o agresiune, deoarece constrange o persoana.

        Clar?

        Degeaba scrii cearsafuri de comentarii daca nu ai in cap o distinctie elementara si incurci borcanele ca sa justifici o agresiune in patromoniul unei persoane in favoarea alteia fara sa intelegi nici macar faptul ca nu o sa-ti iasa ce vrei tu, ca efectul va fi prohibitiv -somajul tinerilor si celor din localitati de la tara sau din orase mici, adica cei unde salarul nu poate fi mai mare. Astfel vor fi dati afara si altii nu vor putea sa se angajeze de dragul voturilor pe care unii le castiga prin demagogie.

        Du-te citeste economie, ca pun pariu ca ai studiat doar bloguri

  7. Bine venita reactia domnului Bogdan Glavan!
    Multumesc.

    In ceea ce il priveste pe cetatean:
    1, pana si in Declaratia Unversala a Drepturilor Omului – art.23.3 – se arata ca nu numai din salariu trebuie asigurata bunastarea angajatului, dar, daca este cazul trebuie „si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala” si aici pot sa fiu extrem de practic:

    – daca este bolnav, acum, si are nevoie de o acoperire – concediu medical –
    – daca nu mai este apt de munca – are o acoperire – pensie de invaliditate, alte forme de asistenta sociala
    – daca este apt de munca si salariul nu ii asigura cele necesare poate opta pentru un alt loc de munca – cica socialistii astia democrati vor sa creeze locuri de munca… – cu un salariu mai mare si, daca este posibil, cu instruire/calificare la locul de munca…
    – sau poate sa isi mai ia un alt part-time job sau sa face un mic business in timpul pe care il are dupa program…Pentru aceasta ultima propunere este nevoie de un mediu de afaceri liber, competitiv, cu cat mai putine restrictii…

    Scriu fara sa ma doara mana ca UE ne supune la nenumarate restrictii/ bariere – si noi nu prea stim cum sa le trecem cu bine… Nimeni nu ne obliga sa facem operabila o lege intr-o zi, fara consultari cu cei care sunt in piata…It’s time to rethink!

    3. Dezastrul din economie este generat de politicile economice croite de unii dupa „pohta lor” fara nici o estimare si fara sa fie analizate consecintele si impactul asupra economiei. Si in acest sens poate cel mai bun exemplu, si relativ recent, care m-a umplut de scarba, a fost taxa pe stalpi… Dupa ce a luat huiduieli multe s-au gandit domniile lor ca se mai poate taia ceva din aceea taxa… Ma doare capul, dar ma intreb daca pe cei din guv. Primului Mincinos nu sufera si ei, macar un pic, de durere de cap…

    • @eu******

      Dupa citeai atent, observai ca „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” (art. 23.3) se refera la veniturile necesare asigurarii unei existente demne ATAT ANGAJATULUI CAT SI FAMILIEI LUI. Din acesta cauza se specifica nevoia „altor mijloace de protectie sociala” (de exemplu, angajatul are in intretinere 10 copii). Aceata completare nu este facuta pentru a-l proteja pe angajat de nesimtirea patronului.

      De asemenea, la articolul 24 se spune: „Orice persoana are dreptul la odihna si la timp liber si INDEOSEBI LA O LIMITARE REZONABILA A TIMPULUI DE MUNCA, precum si la concedii periodice platite”. Dupa cum observi, nici sugesteia ta cu „part-time job” nu este in concordanta cu „Declaratia Universala a Drepturilor Omului”.

      • Cetatean, si cine e obligat sa asigure toate aceastea? Contractul de munca intre angajat si angajator e agreat de ambele parti, deci angajatorul atata timp cat isi respecta partea lui nu are nici un fel de obligatii suplimentare. Cine trebuie atunci sa asigure bani si timp angajatului daca el, angajatul, decide sa munceasca pe 5 lei (precum Steve Jobs) sau sa isi ia 3 joburi (pentru ca se plictiseste acasa)?

        • @Adrian

          Asa cum am explicat si intr-un alt comentariu, economia este un sistem „artificial”, imaginat de oameni, o „unealta” pentru asigurarea unui nivel de trai superior. Fiind un sistem inventat de oameni, regulile dupa care functioneaza sunt decise tot de catre oameni. In consecinta „drepturile” economice sunt „artificiale” (prin urmare, arbitrare), nu „naturale”, s-au nascut o data cu sistemul economic. Un exemplu simplu este impozitul pe profit care nu este la fel de mare in SUA si in Suedia (deci depinde de „filozofia” socio-economica). Dreptul la un trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE trebuie sa fie asigurat la fel cum este asigurat si dreptul statului de a impune impozite. Fara banii din impozite, statul nu poate sa functioneze. Fara „coeziune sociala”, nici o societate nu este stabila, existand riscul aparitiei sistemelor dictatoriale (de exemplu, comunismul).

          P.P.S. Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

          „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

          „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
          Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

          http://tinyurl.com/cydzbe8

          Deci, este adevarat ca „contractul de munca intre angajat si angajator e agreat de ambele parti”, insa statul are dreptul sa impuna o limita minima a acestuia care sa asigure angajatului un nivel de trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, pentru a mentine (asigura) coeziunea sociala. Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa dea faliment, deoarece nu face altceva decat „ajuta” la perpetuarea saraciei, punand in pericol coeziunea sociala.

          • @ Auzi, Logicus draga – daca economia si drepturile economice sunt sisteme artificiale, de ce te doare de asa zise-le drepturi economice ale muncitorului? Ce, aia e dogma religioasa? Daca te doare in cot de un contract intre doua parti si pe mine ma doare fix in cot de asa zise-le drepturi ale muncitorului, ca tot artificiale sunt

            • Si contractul intre doua parti este tot o constructie „artificiala”. Se pare insa ca tu vrei sa respecti doar regulile care iti convin. Doresti respectarea contractelor, insa nu si respectarea drepturilor „muncitorului”, de care „te doare fix in cot”. Astfel de atitudini au dus la aparitia comunismului, in prima jumatate a secolului XX. Se pare ca unii nu invata nimic din lectiile istoriei .

            • @ Cetatene – drepturile si obligatiile muncitorului ca si cele ale angajatorului sunt trecute in contract. Restul sunt imaginatia ta bogata. Ce vrei tu este un dictat guvernamental care sa „inventeze” alocari de capital in afara contractului

  8. Putin despre printzipii…

    Poate unul dintre cel mai important pricipiu este acela al competitivitatii la care se poate adauga si cel al co-existentei…
    Viata este ca o jungla, uneori, si acolo unde jungla face multe victime politica sociala este aceea care modereaza legea, incearca sa le faca victimelor viata mai suportabila…

    Imi pare asa de rau, dar sa ma ierte cetateanu’ printzipiul competitivitatii este de dreapta…

    Comunistii/socialistii ne vor pe toti sa fim de un fel si zau ca nu se poate…
    Practica a demonstrat, ceea ce se vede si cu ochiul liber, ca suntem diferiti si avem competente diferite si arta unei bune convieturi/guvernari este sa stii sa co-existi in acest habitat.

    Astia mai de dreapta, poate si mai liberali, vor sa fie liberi sa aleaga, adica admit si incurajeaza variatiile/diferentele.

    Personal aleg dreapta, chiar daca, uneori, este viata este mai grea, se cere mai mult efort de la mine.

    Am curajul sa afirm ca incerc sa aleg ceea ce vreau eu sa fiu si nu ceea ce imi „arunca” unii pe gat ca pe o mare oportunitate…

  9. Problema e evaziunea fiscala. (Prea) multi angajatori declara ca isi platesc angajatii cu salariul minim, pentru a plati CAS-uri mici. Si le dau angajatilor bani in plus in mana, la negru. Prin majorarea salariului minim statul incaseaza CAS-uri mai mari, rezolvand in felul asta problema evaziunii. Si acopera recenta scadere a CAS cu 5%.

    • Din pacate mai sunt tot felul de indici, salarii si cheltuieli bugetare legate de salariul minim care o sa creasca mai mult decat taxele suplimentare incasate.

  10. Discuţia ar trebui sa aibă anumite elemente mai concrete. Trăim într-o anumita ţara cu anumite condiţii. de aici trebuie sa pornim şi aceste elemente trebuie sa-i avem ca baza de comparaţie. Trăim Într-un stat care are principii de stânga?! Deci are la baza o anumita solidaritate sociala. Acceptam sau nu. Putem schimba la urmatorea alegere. Dar trebuie sa existe un consens social.
    Dupa ce acceptam acest lucru putem discuta despre eficienta şi utilitate, poate chiar perversiunea, afirmaţiilor făcute. Pot sa spun ca este perversiune datorita , după părerea mea, a lipsei fundamentării economice a unor măsuri.
    Salariul minim este o oglinda a productivităţii economice a unei naţiuni, a unui stat, dacă privim global. Dupa parera mea nu este corecta o astfel de abordare. Ar fi corecta discuţia referitoare la diferenţiere în funcţie de domeniile de activitate. Domeniile de activitate definesc un anumita plusvaloare creata, şi implicit, pe lingă cunoştinţele folosite, şi o anumit background existent. Plusvaloarea realizata, şi acceptata de piaţă. O femeie de serviciu, sa-mi fie iertata comparaţia, indiferent de faptul ca lureaza in Silicon valley sau in primăria de la Scornicesti (sic!) produce acceasi plusvaloare. Daca are alte utilaje şi pregătirea corespunzătoare lucrurile se schimba. Difera esenţial timpul în care face curăţenie.
    La cele de mai sus se mai adaugă încă un element. In Manual de ingineria industriala de Maynard H. B. apăruta la Editura tehnica în 1976 compara costurile de producţie dintre sudul şi nordul SUA. Costurile de viata din sud, lipsa iernii, implicit ale costurilor de încălzire, haine de iarna, etc. fac ca aceste zone sa aibă un cost de viata mai mic. In orice tara din estul Europei zonele care s-au dezvoltat puternic au fost cele de vest. Pot sa ma refer doar la un singur element, durata, şi implicit, un cost de transport mai mic. Nu e politic, dar şi o alta cultura, influenta mai puternica a vestului. Cind comparam veniturile din diferite tari trebuie sa ne referim şi la coşul zilnic.
    Un fel de concluzie.
    In prima instanta trebuie sa analizam diferentele care exista intre noi, ca ţară, şi restul cu care ne comparam. Nu suntem nici Silicon Valley sau City din Londra, dar nici o ţară din Africa.
    Un al doilea element este diferenţa intre zonele tarii. De ce în Teleorman sunt cele mai mari inundaţii, alunecări de teren şi nu în restul tarii? De ce cele mai mari diferenţe intre cei bogaţi şi săraci sunt în anumite zone din Moldova? Ce poate face politicul, care trebuie sa acţioneze în sensul solidarităţii sociale (este de stânga) şi a dezvoltării spre egalizare a diferenţelor? Nu prin măsuri din condei, prin măsuri de fundament.
    Da salariul minim pe ramuri de economie trebuie sa crească, şi de fapt cresc diferenţiat pe ramuri şi zone, dar nu printr-o hotărâre luate la un birou, chiar de prim ministru sau şef de partid. Acestea pot creste şi de fapt cresc pe baze reale.
    Dupa părerea mea discuţia referitoare la aceste baze reale pe ramuri şi pe zone, lipseşte , şi din păcate, am îndoieli ca va avea loc.

    • Ati inceput bine comentariul: traim intr-o tara care se vrea socialista, dar asta pentru ca suficient de multi au impus cu forta (legea si aplicarea ei, politia) si celorlalti acest regim. Iar ceilalti sunt la fel de romani cu strabuni de aceleasi mii de ani pe aceste meleaguri, nu au de ce sa plece daca nu le convine si nu au nici cum sa reactioneze. Sper sa nu vad o miscare de protesc in stil islamic, gen explozii in autobuze, dar daca s-ar ajunge la asa ceva nu as putea sa ii acuz ca isi apara drepturile (de a nu fi socialist, de pilda) cum pot.

  11. Cetatean, tu pe ce lume traiesti? Ce „acumulare de capital” ai vazut tu? A fost pura redistributie a capitalului de stat in mainile nomenclaturii neocomuniste. Ce economie de piata vezi tu cand jumatate din economie e inca dominata de stat, cant ai taxe, impozite, accize si interventionism statal peste tot. Unde piata functioneaza ea a adus prosperitate. Restul e cancerul coruptiei adica peste tot unde avem managementul statului.

  12. 1.Apelul la caracterul de știință ”adevărată” a economiei nu se potrivește argumentul extras din funcționarea economiei comuniste.

    2. Unde spune Stiglitz că salariul minim produce exclusiv șomaj? S-a făcut mult tapaj despre ”scandaloasa” sa poziție pentru creșterea acestuia.

    3. De ce nu puneți problema scăderii taxelor pentru domeniile în care plata muncii nu poate merge mult peste un salariu minim fixat?

    4. Ce crește mai mult ecomomia, capacitatea capitalului de a se extinde, sau capacitatea crescută de consum? Sau creșterea economică ține exclusiv de evaluări tip standards&poors, adică de înlesnirea capacității de mișcare globală a capitalului?

    4. Fixarea unui salariu minim este clar o măsură politică. Pentru orice măsură politică cineva trebuie să plătească, în acest caz, capitalul. Simplu.

    5. A argumenta pentru capital, dar susținînd că astfel e științific, nu politic, asta e însăși esența totalitarismului.

    6. Descentralizarea fixării salariului minim pe diferite zone sau după branșe, ca în Elveția, nu e o idee deloc rea.

  13. Cum isi consuma romanii resursele: inutil, adica risipa prin invartitu-n jurul cozii. Adica in afara subiectului fara sau cu citate din autori celebri, potrivite realitatilor Romaniei contemporane precum nuca-n perete.
    Cu sau fara salar minim pe economie partile (angajatorul si salariatul) se adapteaza. Sensul acestei adaptari este inspre valorile mici atita timp cit ramane in vigoare stimulentul actual: impozitarea progresiva. Solutia trebuie sa desfiinteze cauza, calea de urmat fiind impozitarea regresiva. Desigur acompaniata de alte masuri care sa elibereze contribuabilii de blestemul exageratei griji/protectii a statului pretins omnipotent, in realitatea demonstrata ci virf si indesat impotent.

  14. @Karl Sparks

    Ti-am dat raspuns la toate comentariile, asa cum i-am raspuns si altor comentator. Din pacate, aceste raspunsuri nu au aparut. Nu stiu daca este o problema tehnica sau de „moderare”, dar asa nu se poate purta o conversatie argumentata coerenta. Se creaza impresia ca impartasesti argumentele din comentariul la care nu ti-a aparul raspunsul. Aceeasi situatie a aparut si la articolul „Cresterea salariului minim pe economie: Cateva cuvinte despre victime” de Vlad Tarko. Nu am mai avut pana acum aceasta problema, doar la aceste articole care dezbat problema salariului minim. Este o coincidenta cam ciudata. Din acest motiv voi posta un ultim comentariu la acest articol (nu am certitudinea ca va aparea), care sintetizeaza opinia mea cu privire la salariul minim.

    O explicatie: probabil ca parerea unui comentator oarecare este irelevanta, insa s-ar putea ca aceasta parere sa fie impartasita de mase mari de oameni, chiar daca este eronata. Acesta este motivul pentru care acea opinie nu trebuie „ascunsa sub pres” (cenzurata), ci combatuta cu argumente. Politica strutului nu este una eficienta pe termen mediu si lung, dupa cum s-a observat de-a lungul istoriei.

    ***

    Economia este un sistem „artificial” inventat de oameni, o „unealta” pentru asigurarea unui nivel de trai superior. Fiind un sistem imaginat de oameni, regulile dupa care functioneaza sunt decise tot de catre oameni. „Drepturile” si „obligatiile” economice s-au nascut o data cu sistemul economic, fara acestea sistemul socio-economic nu poate sa functioneze, sau este instabil. Un exemplu elocvent este dreptul statului de a impozita agentii economici si persoanele fizice. Tocmai datorita faptului ca acest drept este unul „artificial” (arbitrar) si nu unul „natural”, aceste impozite difera de la stat la stat, in functie de „filozofia” socio-economica din tara respectiva. Astfel, impozitul pe profit nu este la fel de mare in SUA ca si in Suedia.

    Statul are dreptul sa impuna impozite, deoarece fara banii din impozite nu poate sa functioneze. Dreptul statul de a impune un salariu minim este tot o consecinta care deriva dintr-o alta necesitate: stabilitatea sistemului, asigurata de mentinerea coeziunii sociale. Fara coeziune sociala nici o societate nu este stabila, existand riscul aparitiei sistemelor totalitare, ca de exemplu comunismul, asa cum s-a intamplat in prima jumatate a secolului XX. Cine nu tine cont de lectiile istoriei risca sa repete greselile trecutului.

    Un salariat TREBUIE sa aibe un salariu care sa il plaseze DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, ceea ce nu este cazul in Romania. Degeaba scade somajul daca creste numarul angajatilor care traiesc sub pragul de saracie („working poor”), se creaza doar iluzia unei economii functionale. Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa dea faliment, deoarece nu face altceva decat „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania (si prin „ascunderea sub pres” a realitatilor socio-economice), punand astfel in pericol coeziunea sociala si, implicit, stabilitatea societatii.

    P.P.S. Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

    „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

    „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
    Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

    http://tinyurl.com/cydzbe8

    • Acest comentariu ar fi trebuit sa apara la sfarsit, dupa toate celelalte comentarii, fiind ultimul postat (cronologic si spatial). Precizez acest lucru deoarece afirmatia ca „ti-am dat raspuns la toate comentariile, asa cum le-am raspuns si altor comentatori” se refera si la comentarii care apar (spatial, nu cronologic) dupa acest comentariu. Se pare ca exista o problema tehnica care face ca ordinea spatiala a comentariilor sa nu fie cea corecta. Exista totusi un progres: acest ultim comentariu nu a fost „pedepsit” (a aparut), chiar daca nu s-a asezat „cuminte” la locul lui. :-)

  15. “Orice om care munceste are dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure lui precum si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala”.

    Corect, daca nu ti se ofera „o remuneratie echitabila si satisfacatoare…..”, angajatorul e obligat fie sa-ti accepte demisia, fie revendicarea salariala

  16. Poate ca nu ‘un stat de doctori’ ar trebui sa fim ci un stat de ingineri/programatori/matematicieni, atunci n-am mai avea nevoie de nimeni. Problema e ca mai nimeni vrea sa-si asume ‘povara’, noi nu suntem nici Suedia, nici Danemarca, nici Singapore si cu siguranta nici Elvetia, tari care chiar au sindicate puternice, probabil incoruptibile. Anihilarea salariului minim in Romania ar aduce doar abuz.

  17. P.S. : Reluati si comentariile, sunt demne de luat in considerare. In special ca se pregatesc PNL s-o faca ciorba.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Glavan
Bogdan Glavan
Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (București) A publicat mai multe articole în American Journal of Economics and Sociology, Quarterly Journal of Austrian Economics și Independent Review şi a îndeplinit rolul de referent pentru publicaţii ştiinţifice prestigioase, printre care British Journal of Sociology. De asemenea, a publicat în 2009 cartea Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală şi este coautor al volumului Capitalismul. Logica libertății, Editura Humanitas, 2013. Bogdan Glăvan scrie zilnic comentarii economice pe blogul personal www.logec.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro