Cea mai nordică din grupul Țărilor Baltice, Estonia s-a plasat dintotdeauna la interferența dintre est și vest. Pentru cea mai mare parte a Evului Mediu și a epocii moderne, țara cu capitala la Tallinn a fost condusă de elitele sale germane care au creștinat țara la începutul sec. al XIII-lea. Divizată la mijlocul aceluiași secol între Coroana daneză, ramura livoniană a Ordinului Teutonic și Episcopatul de Saare-Lääne, populația de pe teritoriul actual al Estoniei va fi influențată, până în sec. al XVIII-lea, de radierea civilizației occidentale, alături de Ordinul Livonian, Hansa și Suedia jucând un rol semnificativ în regiune. Tratatul de la Uusikaupunki (în traducere, Orașul Nou) din 1721, ce punea capăt războiului dintre Rusia lui Petru cel Mare și Suedia lui Carol al XII-lea a trecut Estonia și Livonia în posesia Rusiei, fără ca inițial să se petreacă modificări semnificative în ceea ce privește exercitarea puterii (rămasă un atribut al germanilor baltici) sau structura socială. Estonia va face parte din Rusia până în anul 1918, când pe fondul disoluției regimului țarist și a războiului civil tânărul naționalism estonian a reușit să edifice prima republică independentă. Ocupată și anexată de Uniunea Sovietică (1939-1940 și 1944-1991), Estonia a fost victima deportărilor și arestărilor pe scară largă, comunizării, sovietizării, colectivizării și industrializării sovietice. Populația titulară a scăzut procentual în acest context de la 94% în anul 1945 la 62% în 1989, fiind alimentate temerile că va deveni minoritară în propria țară. După recâștigarea independenței în anul 1991, Estonia a fost unul dintre statele care au cunoscut cel mai rapid progres către recuplarea cu valorile civilizației occidentale, reușind să devină membră a U.E. și a N.AT.O. și să adopte moneda unică europeană. Totodată, performanțele sale economice și tehnologice i-au adus câștigat un bun renume pe plan european.
Istoria acestei țări explică multe dintre percepțiile pe care estonienii le au cu privire la conflictul iscat de Rusia în Ucraina. Astfel, evenimente din Ucraina sunt comentate pe larg în presa estonă, stârnind reacții foarte intense. Această criză a fost comparată cu situația din Statele Baltice din anul 1940, mulți – gazetari, oameni de rând dar și personalități din cercurile politice – întrebându-se dacă nu cumva politica expansionistă a președintelui Vladimir Putin va ajunge în cele din urmă să vizeze și Țările Baltice, în special Estonia. Pretextul Rusiei pentru invadarea Peninsulei Crimeea (ca și pentru cea Georgiei sau a estului Ucrainei), cel al nerespectării drepturilor rușilor ce trăiesc în această regiune, face ca această întrebare să devină una cat se poate de legitimă, mai ales în condițiile în care în arealul de est al Estoniei, în regiunea Ida-Virumaa, situată la granița cu Rusia, trăiește o comunitate compactă de ruși estonieni. Comparațiile nu se opresc însă aici, multe articole din presă fac comparație între Putin și Hitler, între politicile expansioniste avute în vedere de cei doi și strategiile folosite, între conciliatorismul Europei de Vest din urmă cu mai bine de 74 de ani și reacția acesteia din prezent. Se vorbește despre politica imperialistă dusă de Putin, care urmărește refacerea imperiului sovietic, dar și despre propaganda rusă cu privire la condițiile de viață ale rușilor din fostele state sovietice și la folosirea lor de către Rusia în calitate de Coloană a V-a. De aceea, atât presa cât și cercurile politice au cerut cu urgență trimiterea unei misiuni internaționale de observare în sudul Ucrainei, care să analizeze și să aducă la cunoștința opiniei publice și a decidenților, într-un mod adecvat, situația din această regiune. Există voci în presa estonă care susțin că dreptul internațional este atât de puternic pe cât îl doresc a-l pune în aplicare statele occidentale, iar în această partea a lumii nu este atât de puternic. Sunt criticate măsurile luate de NATO și Uniunea Europeană împotriva Rusiei, considerându-se că acestea nu sunt suficient de dure și nu vor opri Rusia din drumul pe care a pornit. Încetarea importului de gaze de către Uniunea Europeană din Rusia reprezintă în opinia unor gazetari cea mai bună/puternică sancțiune pe care Europa ar putea-o lua împotriva Rusiei.
Presa, opinia publica, dar și cercurile politice susțin că Ucraina trebuie susținută, trebuie apărată împotriva Rusiei. În Tallinn și Tartu, cele două orașe importante ale Estoniei, au fost organizate manifestări, cu scopul de arăta susținerea estonienilor față de ucraineni, față de dreptul acestora de a fi liberi. În presă, referendumul din 16 martie este văzut ca o farsă, ce a fost pusă în scenă cu ajutorul propagandei si al armatei. Această criză din Crimeea a adus în prim-plan discuția despre îmbunătățirea apărării țării, fiind văzută ca o lecție pentru Estonia, care trebuie să se concentreze asupra consolidării apărării prin achiziția de tehnică de luptă, mai ales a tancurilor.
Nici în rândurile minoritarilor ruși din Estonia nu există un consens favorabil Moscovei. În orașul Tartu, de exemplu, o mare parte din cei pe care i-am chestionat susțin că Rusia nu ar fi trebuit să intervină în Ucraina, că nu a avut niciun drept să facă acest lucru și condamnă atitudinea agresivă a Kremlinului. De cealaltă parte a baricadei sunt cei care susțin că atâta vreme cât rușii din Crimeea au dorit intervenția Rusiei atunci acțiunea acesteia este îndreptățită. Au fost și persoane care și-au exprimat neutralitatea sau lipsa de interes în ceea ce privește situația din Ucraina. Întrebați dacă ar fi de acord cu o intervenție asemănătoare a Rusiei in Estonia, toți ce chestionați au răspuns negativ.
Raisa, pensionară, 70 de ani: „Nu avem nevoie ca Rusia să intervină în Estonia. Lucrurile merg bine aici.”
Alla, studentă, 24 de ani: „Nu cred că Rusia va întreprinde o acțiune asemănătoare cu cea din Ucraina în Estonia. Estoniei îi este bine fără Rusia”
Ljudmila, lector universitar, 52 de ani: „Nu voi fi niciodată de acord cu politicile lui Putin. Rusia nu ar trebui să intervină în Estonia sub niciun pretext.”
La nivel oficial, Președintele Estoniei, Tomas Hendrik Ilves, 61 de ani, fost președinte al Partidului Social-Democrat, acuză Uniunea Europeană că a reacționat cu întârziere și într-un mod circumspect față de agresiunea Rusiei contra Ucrainei. În opinia acestuia, criza din Ucraina arată că Europa își face foarte multe griji, însă numai pentru propriile sale conturi bancare și pentru propria creștere economică. Crearea unei liste cu 21 de persoane care nu mai au voie să pătrundă pe teritoriul Uniunii Europene nu reprezintă un răspuns adecvat al acesteia față comportamentul Rusiei, mai susține acesta. Comentând situația din Ucraina, șeful statului estonian afirmă: „aceasta nu este doar o problemă a Crimeii sau a relațiilor dintre Ucraina și Rusia. Aceasta este o transformare geopolitică, care schimbă cel puțin în viitorul apropiat întreaga imagine a securității europene, cât și comportamentul țărilor democratice față de Rusia. Poziția comună a Uniunii Europene nu poate fi prețul gazului rusesc, ci ar putea fi valorile comune, pe care uniunea noastă se sprijină.“
La 3 martie 2014, președintele Estoniei Tomas Hendrik Ilves susținea că: „În Ucraina, are loc invadarea și ocuparea de facto de către Rusia a peninsulei Crimeea. Acțiunea militară rusă din Ucraina sau măcar o amenințare de asemenea natura influențează securitatea întregii Europe. (…) Deși compatrioții noștri nu au de ce să se teamă pentru securitatea Estoniei, această criză influențează relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia.” Aceeași părere a fost exprimată și de către fostul prim-ministru liberalul Andrus Ansip, 58 de ani, Ministrul Apărarii, conservatorul Urmas Reinsalu, 39 de ani și ministrul Afacerilor Externe liberalul Urmas Paet, 40 de ani, aceștia calificând evenimentele din 2 martie 2014 ca reprezentând o invazie și ocupare de către Rusia a Crimeii. Fostul Comandant-Șef al Forțelor de Apărare Estone, generalul în rezervă Ants Laaneots, 66 de ani, afirmă că următoarea victimă a Rusiei ar putea fi Republica Moldova, iar „mai devreme sau mai târziu Rusia va ajunge și la Țările Baltice.” Acesta atrăgea atenția că pasivitatea Europei de Vest reprezintă un adevărat pericol deoarece această pasivitate îl poate încuraja pe Putin și astfel în viitor Statele Baltice pot cădea victimă politicii rusești: „Văzând impotența Europei de Vest aș spune că aceasta este o doamnă bogată, bătrână și ușor senilă, care doar bombăne și nu face nimic altceva. Atâta timp cât politica aceasta va continua, va continua și politica lui Putin.”
Ministrul Afacerilor Externe Urmas Paet susține că agresiunea rusească asupra Ucrainei a schimbat situația securității la nivelul întregii Europe, iar decizia Federației Ruse de a-i permite lui Putin sa folosească forțele armate ale Rusiei pe teritoriul altei țări nu este una ce poate fi acceptată. El accentuează ca Țările Baltice sunt membre NATO și EU, fapt care le deosebește esențial de Ucraina. Aceasta exprimă poziția oficială a țării sale atunci când afirmă că Estonia consideră referendumul din Crimeea cu privire la unirea cu Federația Rusă ca fiind nelegitim, de aceea refuză recunoașterea acestuia. Ministrul eston susține că referendumul a avut loc în condițiile în care Ucraina era agresată, iar pe teritoriul ei se aflau trupe rusești: „Rusia trebuie să pună capăt imediat încercărilor de unire a Crimeii cu Rusia. O asemenea acțiune este nelegitimă și poate duce la ruinarea documentelor de bază ale dreptului internațional, dar și la distrugerea integrității teritoriale și a suveranității Ucrainei”.
În ceea ce privește poziția partidelor de stânga și a celor de dreapta față de criza ucraineană, aceasta pare să fie una comună. Atât stânga cât și dreapta susțin independența și integritatea teritorială a Ucrainei și condamnă acțiunile Rusiei din Ucraina. Toate partidele par a fi de acord că întreaga comunitate internațională ar trebui să acorde sprijin Ucrainei, Estonia ocupându-și rolul său în acest demers. Singure formațiune politică care face notă discordantă este Partidul de Centru Estonian (Keskerakond) prin fostul său lider, actualmente președinte de onoare, Edgar Savisaar, 64 de ani. Acesta este acuzat în mediile estoniene a fi loial politicilor președintelui Vladimir Putin. La fel ca și liderul de la Kremlin, Savisaar a numit noua putere din Ucraina ca fiind una nelegitimă. Mai mult, deși a afirmat că folosirea oricărui tip de forță în relațiile internaționale este inadmisibilă, Saavisaar a adăugat că cea mai buna garanție pentru menținerea independenței unei țări este omogenitatea locuitorilor săi.
Politologii și analiștii estonieni împărtășesc, cel mai adesea, opinia liderilor politici, un consens greu de imaginat cu doar un an înainte. Expertul în probleme de securitate Eerik-Niiles Kross, 47 de ani, afirmă că scopul Rusiei este schimbarea puterii în Ucraina și atâta vreme cât Vestul nu este pregătit în mod decisiv sa folosească forța armată, Vladimir Putin își va continua politica: „Problema constă în faptul că Rusia joacă un joc al puterii, iar Vestul un joc al diplomației. Acestea sunt două categorii atât de diferite, încât e complicat să ajungi la o înțelegere. Atâta timp cât Vestul nu este pregătit sa folosească forța militară sau să amenințe cu aceasta, acest joc se află în mâinile Rusiei, iar Putin și cei din jurul lui vor decide cât de departe vor merge. (…) Se recunoaște azi independența Crimeii și poate se crede ca se va găsi o modalitate prin care Ucraina să se dezmembreze” Potrivit acestuia scopul Rusiei este să dezmembreze Ucraina, astfel încât această țară să intre iar sub influența Rusiei. La rândul său, Karmo Tüür, 47 de ani, politolog în cadru Universității din Tartu și cercetător al politicilor rusești arată că comportamentul Rusiei în ceea ce privește politica externă poate fi descris de ani de zile cu ajutorul termenului englezesc whataboutism, ce poate fi tradus astfel: noi facem ce fac și alții. Și voi încălcat legile internaționale, așa că o facem și noi. Tüür mai afirmă că situația din Ucraina distrage atenția de la problemele interne rusești, iar ratingul lui Putin este în creștere. „Rusia se întoarce la organizarea lumii din timpul Războiului Rece, susținând că joacă de la egal la egal cu SUA, iar daca cea din urmă procedează într-un anume mod, la fel face și ea.”
„Nesocotind dreptul internațional și acordurile aflate în vigoare, Rusia, prin politica sa agresivă împotriva Ucrainei, a creat in Europa o criză a securității, pe care am văzut-o ultima dată în perioada culminantă a Războiului Rece. Comportamentul iresponsabil al Rusiei și cel neglijent/superficial al comunității internaționale reprezintă o amenințare pentru securitatea și pace din Europa, și nu numai.” afirmă președintele comisei pentru politici externe a Parlamentului, Marko Mihkelson, 45 de ani.
- Articol scris de Mihaela Moagher, masterand la Universitatea din Tartu, Estonia, și Silviu Miloiu, prof.univ.dr., președinte al Asociației Române pentru Studii Baltice și Nordice
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Interesant. Din cate stiu eu estonienii sunt mai apropiati de finlandezi dpdv al limbii si felului de a fi. Asta spre deosebire de lituanieni si letoni care au afinitati legate de Polonia. Si mai este ceva care deosebeste estoinienii de lituanieni si letoni: dupa 1990 au scos etnicii rusi din toate structurile de forta si securitate si din anumite nivele ale administratiei locale si de stat. Asta mi s-a spus de catre doi estonieni, tineri, absolventi ai liceului forestier, trimisi la studii in strainatate pentru a forma noul corp de personal. I-am crezut cand, prin 2000, vizitind Letonia am constatat ca limba rusa e prezenta pe strada la o buna parte din tineret. Am facut o paralela destul de saraca in argumente intre estonieni pe de o parte si lituanieni si letoni pe de alta parte, pentru a arata ca statele baltice, desi sunt pe un real geografic apropiat, sunt diferite mai ales dpdv al afinitatilor cu Rusia.
Multumesc pentru articol si pentru eforturile lui Silviu Miloiu de a apropia tarile baltice de Romania.
In Letonia sunt mai multi rusi decat in Lituania si Estonia si isi fac de cap mai sonor, insa acolo deportarile au fost foarte masive si cam fiecare familie are pe cineva care e nascut in Siberia sau a fost acolo. Nici sa vrea, nu au cum sa uite. Lituanienii sunt catolici (cativa chiar foarte catolici, ca plolnezii) si au un procent mai mic de rusi (ceea ce nu inseamna ca nu pot avea coloana a 5a). Si acolo presa, mediul politic si marea majoritatea a intelectualilor condamna politica lui Putin.
Rusii au mutat si granitele acestor tari si, cum lumea e mica, au si ei niste Lucian Boia si Vasile Ernu locali care le spun ca nu fac 2 bani, ca structurile lor statale sunt artificiale, ca sunt produsul unor improvizatii de la negocierile de la sfarsitul razboiului, ca populatiile nu sunt sudate, ca nu se pot apara de rusi, etc. In Letonia copiii rusofoni invata dupa manuale rusesti, care le spun si azi ca rusii nu au ocupat, ci au fost chemati de letoni sa ii ajute. Ministrul de externe rus vrea sa se deschida scoli ruse in tarile baltice http://www.lithuaniatribune.com/62523/opinion-will-russia-raise-its-loyal-citizens-in-lithuania-201462523/
(In Ucraina rusii au cerut pe timpul lui Iuscenko sa colaboreze cu ucrainenii la redactarea manualelor de istorie. Acum acele manuale spun ca Foametea a fost suferinta comuna a rusilor si ucrainenilor.)
Rusia nu are nevoie de niste etnici rusi ca sa aiba o coloana a cincea in Romania.
Estonienii sunt ajutati consistent si au fost sustinuti constant de catre finezi, fiind de aceeasi rasa – vorbesc aproape aceeasi limba! – nu acelasi lucru se poate spune ca face Romania, pentru oricine altcineva.
(basci, finohungrici, bretoni parca, ca bosnia-albania vorbesc limbi indoeuropene)
S-ar parea ca cei care au constiinta minoritatii pe o suprafata a Terrei sunt mai uniti decat cei care se dau la tini si au fizionomii slave, toponimie slava si pocesc o limba neolatina fiind 90% ortodocsi.
@Turku Ct:
Puteti mentiona vreo referinta dupa care toponimia este slava? Povestea cu fizionomia este evident o ineptie, egala cu obsesia cumana a venerabilului Djuvara, dar cel putin domnia sa are o scuza.
Textul pe care l-ati pocit cuprinde doar doua cuvinte nelatine. Incercati sa-l rescrieti utilizind cit mai multe cuvinte nelatine.
Daca tot colportati punctele de vedere ale extremistilor maghiari si rusi, alegeti-va si un pseudonim pe masura.