joi, martie 28, 2024

Etica și religia: discipline separate și obligatorii

Circulă de o vreme pe agenda publică întrebarea: ce este mai bine, etică sau religie în școli?

Această întrebare este o tipică manipulare prin răspuns indus. Răspunsul adecvat într-o societate cu grupuri semnificative de persoane credincioase și necredincioase este mai degrabă următorul: nici doar etica, nici doar religia, ci ambele sunt necesare în școli.

Aduc următoarele argumente în favoarea răspunsului propus:

  1. Disciplinele nu se suprapun în termeni de conținut. Pentru cineva care nu crede etica este o disciplină cu finalitate în ea însăși care susține comportamente cu utilitate publică. Pentru o persoană religioasă etica de un anumit tip este un instrument pentru un mod de viață ale cărui valențe morale au utilitate publică.
  2. Etica și religia sunt complementar informative și formative pentru grupurile oamenilor fie credincioși, fie secularizați. Cu privire la valoarea valențelor formative pentru grupul lor țintă nu mai trebuie aduse argumente. Ar putea fi subliniat doar faptul că valoarea formativă a religiei pentru un necredincios este nulă, iar a eticii argumentate în termeni seculari pentru un credincios tot nulă. Valoarea valențelor informative ale eticii seculare pentru credincioși și ale religiei pentru seculari stă în cunoașterea modului de gândire al oamenilor cu valori distincte care adesea au retorici publice adversative. Cunoașterea bună a străinului ca mentalități este o precondiție a toleranței în democrație.
  3. Etica susține cultura cosmopolită și integrarea cetățenilor români fie și temporar în alte societăți europene, religia susține cultura identitară națională sau grupală. Monopolul religiei asupra formării comportamentelor morale duce la o descentralizare excesivă în raport cu proiectul european. Monopolul eticii ar duce la facilitarea unei centralități excesive, la pierderea diversității culturale și a capacității adaptative la factori perturbatori din afara Europei asociată ei.
  4. Pentru tinerii cu potențial de largă respirația culturală etica și religia sunt ambele și formative și informative, puntea dintre ele putându-se construi prin lecții specifice de raportare reciprocă în chiar aceste discipline și prin intermediul orelor de filosofie din liceu.
  5. Există instituții capabile să producă eticieni profesionalizați, și anume secțiile de moral-politică ale facultăților de filosofie din marile universități ale României, așa cum există mii de persoane specializate pe didactica religiei și secții specializate la facultățile de teologie. Au existat proiecte de cercetare în marile universități dedicate profesionalizării ocupației de etician.
  6. Cunoștințele și abilitățile dobândite la etică și religia se manifestă în nișe diferite relevante pentru faptele morale în societate, etica mai ales la nivelul standardelor diverselor corpuri profesionale, iar religia în special în zona privată.
  7. Etica seculară prin diversitatea disputelor asociate diferitelor teorii etice este incapabilă să formeze capitalul social național pe care îl formează bisericile la ora actuală, religia la rândul ei este incapabilă să intervină în comportamentele intra-organizaționale și să modificile culturile imorale din instituțiile publice ale unui stat secular. Absența oricăreia dintre ele duce la creșterea costurilor de tranzacție la diferite scări de agregarea socială și la reducerea productivității de ansamblu a societății.
  8. Competiția în producerea comportamentului moral la cetățeni nu poate fi decât benefică pentru societate. În România nu dă moralitatea pe din-afară. Nici profesorii de religie nici cei de etică nu sunt în mod necesar persoane morale. Cei din aceste domenii o știu foarte bine. Tentația imoralității când ai monopolul este mai mare decât când nu îl ai. Este de așteptat ca o competiție constructivă să ridice standardele resursei umane care predă. Competiția nu poate fi decât constructivă în acest domeniu deoarece apelul la mijloace imorale pentru impunerea intereselor de breaslă ale eticienilor și profesorilor de religie ar discredita breasla.
  9. Existența eticii în școli garantează statutul secular al statului sub potențialele presiuni politice interne și externe, existența religie garantează că nu vom cădea în capcana utopiilor raționaliste ale altruismului secular.

Pe baza argumentelor de mai sus opinia mea este că atât religia, cât și etica trebuie să fie discipline obligatorii în școli și licee. Fără nici un fel de cerere pentru a ne înscrie copiii la ele.

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. Ați dat un răspuns de politician, și vă felicit. Desigur, puteți fi combătut în discursul dumneavoastră, de pildă când susțineți că sunt nule contribuțiile disciplinelor pentru anumite categorii de caractere (persoane?) , respectiv. Sunt convins că se pot întâlni și cazuri de contribuție negativă (dacă preferați, regres, cu untermen medical), și cred că aceste cazuri nu sunt sub pragul de semnilficație al vreunei cercetări statistice riguroase. Pe scurt, problema există, și etica ne ajută să conștientizăm că există, iar religia ar putea da soluția…

    • Vă mulțumesc pentru comentariu. Da, aveți dreptate, am simplificat nepermis de mult, e mai mult o schemă de argumentare care se poate dezvolta, ajusta.

      Sunt pentru etica obligatorie, alături de religia care oricum de facto are o poziție dominantă.

      La mulți ani și numai bine.

  2. Propaganda asta e atit de retrograda incit nu face cinste nici autorului nici (fie si prin asociere) publicatiei.

    Etica e necesara pentru o buna integrare si prezenta sociala. Religia e o optiune de viata foarte personala si discutabila (fapt admis si de autor) dar tot ase e si – de exemplu – homosexualitatea. Ce tine de viata publica e admisibil in invatamintul public, ce tine de viata privata nu poate fi platit dintr-un buget de stat.

    Pentru a suta mia oara: e imposibil (cel putin in Romania actuala) sa distingi intre un curs de „cunoasterea si istoria religiei” si un program de indoctrinare extrem de vicios, cu o agenda subversiva implementata in teren de o armata de popi de tara sau alte personaje cu un nivel de cultura si inteligenta dezastruos. Nu avem nici un program coerent, nici mijloacele necesare pentru o… prezentare obiectiva a binefacerilor religiei. A se vedea nenumaratele enormitati debitate in manualele asa-zisei discipline. Mi-e greu sa cred ca autorul nu le sesizeaza. Daca le sesizeaza, atunci nu are dreptul sa le treaca cu vederea. Daca nu le sesizeaza, poate nu e in cea mai buna pozitie pentru a lansa curente de opinie.

    Inteleg ca autorul vede religia ca pe un factor pozitiv. E dreptul lui sa incerce sa convinga si pe altii de acest lucru. Dar una e sa-i convingi pe altii (daca se lasa) si alta e sa-i indoctrinezi cu forta. Inca si mai rau e sa faci din indoctrinare politica de stat.

    Capital social national? Daca asta e sa fie capitalul social national, mai bine lipsa. Chiar in asta sta natiunea noastra? in ortodoxie bigota?

  3. Mi se pare ca ati sarbatorit cam mult zilele astea :). Pe scurt, ce spuneti dvs. e ca etica (asa vaga cum e ea) ajuta la formarea unei gandiri cosmopolitane, globale pe cand religia a uneia nationaliste. Hai sa zicem ca sunt de acord cu prima premiza (desi mi se pare o generalizare ultra grosolana) dar cate religii stiti dvs. care sa apartina unui singur grup national (imi vine in minte doar anglicanismul)? Ah, ca niste tampiti (socialisti, mind you!) identifica fara nici un temei a fi roman cu a fi crestin ortodox? Ca biserica in anumite momente de maxima coruptie propovaduieste discriminarea etnica? Dar ganditiva la catolicism sau islam, cate natii pe lumea asta apartin acestor religii? S-a pastrat diversitatea culturala in toate tarile europene catolice pentru ca sunt catolice? In privinta islamului se poate argumenta ca dinpotriva, s-a distrus diversitatea prin insusi faptul ca unica limba a Coranul trebuie sa fie araba, un fel de globalizare prin doctrina.

    Pe de alta parte incepeti articolul cu ce e mai bine in scoli, etica sau religia dupa care faceti referire la elevi/studenti ca fiind seculari sau credinciosi. Elevi credinciosi? Pai s-au nascut asa?

    „Etica seculară prin diversitatea disputelor asociate diferitelor teorii etice este incapabilă să formeze capitalul social național pe care îl formează bisericile la ora actuală, religia la rândul ei este incapabilă să intervină în comportamentele intra-organizaționale și să modificile culturile imorale din instituțiile publice ale unui stat secular.” – deci etica e incapabila sa formeze o constiinta nationala, sa formeze patrioti (de exemplu)… trebuie sa vina doctrina lui doamne-doamne sa ne invete ce e patria caci etica e prea vaga, prea diversa. Slava domnului ca doamne-doamne isi pierde puterile cand e vorba de „culturile imorale din instituțiile publice ale unui stat secular” si trebuie sa apelam la acea stiinta miscatoare a eticii sa ne salveze de imoralitate (!), sunt bune si stiintele astea nu tocmai conturate la ceva :)

    • Așa zișii noștri socialști sunt oportuniști, iar ierarhii nu trebuie confundați cu biserica. Majoritatea ortocșilor l-a susținut pe Iohannis.

      Am experimentat forța eticii în a crea capital social național în comunism. Se numea etică socialistă. Rezultatul l-am văzut.

      Etica este un demers care presupune un nivel avansat de gândire, până în zona gândirii critice. Vă spun direct de la sursă, de le cursurile universitare de specialitate. Nu e vorba de a prezenta niște coduri morale și a le memora, ci de a la arăta temeiurile raționale. Așa ceva nu poate în opinia mea să acopere la nivel național ceea ce sunt dispuși să învețe serios românii, nu există tradiția și autoritățile personale necesare. Poate interesa pe cineva dispus să facă un efort intelectual serios și de durată.

      La mulți ani și numai bine.

  4. Cat timp Romania este stat laic, NIMIC din ceea ce inseamna religie NU POATE fi obligatoriu.

    Asta nici macar nu este o discutie. Imi pare rau ca in discutiile despre religia in scoli se aduce acest argument.

    In 2014 BOR a pierdut enorm ca imagine. Problema este ca trage dupa sine si alte culte care au avut comportament vertical, macar de alegeri. Imi pare extrem de rau ca nici BOR, nici sustinatori ai ideii de religiei in scoala, nu inteleg ca este un moment de resetare a relatiei biserica-scoietate. Ca „schimbarea” ceruta in Noiembrie nu se refera numai la Presedinte ci se refera la mai mult.

    Domnule Iordache, o mica sugestie: puteti sustine predarea religiei in scoli, nu puteti spune: TREBUIE.

    • România nu este stat laic.

      „Articolul 9

      (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora.(4) Statul român, prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege.”
      (Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor- republicată)

    • Dacă vrei să atingi un scop… atunci trebuie să faci acțiunea X. Vreau să ating scopul X, atunci trebuie să fac X.

      Pentru mine normele legate de cum se predau disciplinele sunt parte din soligisme practice. Nu sunt reguli în genere, decuplate de scopuri.

      Am încercat să pun acțiunea X de a a avea obligatorii etica și religia în raport cu un scop legat de calitatea capitalului social la nivel național și organizațional.

      gânduri bune,

  5. Punand religia in paralela cu etica, autorul nu urmareste decat sa-si escamoteze obiectivul de baza, respectiv concluzia ca „Religia trebuie sa ramana disciplina obligatorie. FARA NICIUN FEL DE CERERE PENTRU A NE INSCRIE COPII”.

    De ce trebuia escamotat acest obiectiv? Pentru simplul motiv ca este fatis impotriva deciziei general obligatorii pronuntate de Curtea Constitutionala a Romaniei!

    • Un tipic proces de intenție. De unde știți care este obiectivul meu personal pentru care am scris acest text ? Poate că este cu totul altul, mult mai puțin evident.

      gânduri bune,

  6. Voi fi plecat zilele acestea într-o zonă fără internet și nu voi putea răspunde rapid comentariilor, însă pe patru ianuarie voi acorda toată atenția cuvenită fiecărei intervenții.

    Știu că impactul emoțional al textului asupra taberelor adverse poate fi ridicat, tocmai de aceea am adoptat o structură foarte transparentă a textului.

    Pentru eficiența discuției aș aprecia o discutare a câtei unui argument în parte, sau tuturora dacă cineva are timp, nu o evaluare globală a textului ca întreg fără o analiză a părților sale.

    Îmi asum ca firești și inevitabilele procese de intenție, însă la aceste comentarii nu voi răspunde. Utilitatea lor pe forum constă în faptul că dau o imagine de ansamblu, sociologică poate, asupra modului cum se poate reacționa la un astfel de text în spațiul public.

    Sărbători fericite tuturor cititorilor și comentatorilor și numai bine în noul an !

    gânduri bune,

  7. Depinde ce intelegem prin Religie.

    Daca la orele de Religie se discuta de fenomenul religios, din punct de vedere general si de o maniera obiectiva, da, sint de acord ca astfel de subiecte trebuie abordate, fie la Filozofie, fie la Istorie, fie in cadrul unui curs optional de Istorie a Religiilor.

    Pe de alta parte, Cateheza nu are ce cauta in sistemul public de invatamint. Este inacceptabil ca intr-un sistem de invatamint modern, rational, ce se presupune ca ar trebui sa incurajeze dezvoltarea gindirii critice a copiilor, afirmatii de tipul „Dumnezeu este Viața” sau „Dumnezeu este Calea” (v. programa pt. clasele III-IV) sa fie prezentate drept adevaruri absolute.

    Este inacceptabil ca intr-un sistem de invatamint modern, rational, practicile magice sa fie puse pe acelasi plan, sau, si mai rau, sa fie descrise drept superioare demersului stiintific.

    Propunerea privind introducerea eticii ca materie de studiu vine sa raspunda celor care argumenteaza ca orele de religie trebuie pastrate pentru ca in cadrul lor se abordeaza probleme de etica.

    Hai sa nu mai amestecam lucrurile. In momentul de fata, la orele de Religie se si cinta, dar asta nu inseamna ca Religia poate inlocui Muzica.

    Hai sa studiem etica la Etica, muzica la Muzica, iar, cine doreste, poate sa se duca la biserica sa studieze Religia.

    Nu de biserici ducem lipsa in Romania…

    • Mă bucur că ați intervenit în forum.

      Într-adevăr, conținutul orelor de religie este foarte important. De exemplu mie mi-au folosit foarte mult lectura unor texte ca Patericul Egiptean sau Scara. Lucrurile se pot aborda din multiple perspective, cu legătură eventual cu limbile clasice și textele vechi, în care absolvenții de teologie au cunoștințe.

      Legat de cântat, colinde sau altele de acest gen nu mi s-ar părea rău să învețe copiii mei. Religia este și o formă a culturii.

      Sunt de acord că școala nu trebuie să fie instrumentalizată pentru a face misionarism cu copiii. Pe de altă parte cred că este necesară deschiderea orizontului ținând seamă de fondul cultural românesc și european, de tradiția. Din acest punct de vedere poziția mea este moderat conservatoare, în stil hayekian.

      Insistă pe acest aspect, al conținutul și manualelor, domnul Pleșu chiar azi aici:

      http://adevarul.ro/news/societate/religia-scoala-dreapta-masura-1_549ff731448e03c0fd1b11a3/index.html

      Cred că în acest sens colaborarea dintre specialiștii în didactica teologică și cei în studii religioase ar fi benefică, de exemplu la UB avem un master interdisciplinar, un program de studii religioase, care poate fi folosit, aici:

      http://www.unibuc.ro/facultati/limbi/stud-reli/

      În actualul context social și politic este nerealist să impunem că religia poate fi efectiv scoasă din școli. DNA și BOR sunt cele mai de încredere instituții după pompieri, armată și SMURD:

      http://www.ires.com.ro/articol/285/bilantul-politic-al-anului-2014

      De ce am distruge ceva care dă stabilitate, care funcționează? Asta dincolo de argumentele religioase. Avem ce pune în loc? Religiile seculare au eșuat și ne-am trezit în anomie.

      La realitate existentă cred că ce se poate face rezonabil este punerea educației religioase în context mai larg prin accentuare disciplinelor cu miză morală seculare. Și crearea în fond a unui competitor instituțional care să păstreze ducă la controlul eventualele derapaje, de orice parte ar fi ele. În fond ceea ce deranjează sunt abuzurile și derapajele, nu .

      În acest context aș adopta dacă aș fi umanist o campanie pozitivă, de introducere a eticii și/sau istoriei religie pe lângă religie în școli. Campaniile negative nu vor reușită niciodată să aibă un succes durabil.

      gânduri bune,

      • Daca ar fi desecretizate dosarele ierarhilor BOR ref legaturile lor cu securitatea (de fapt si incadrarea lor ca ofiteri de securitate), daca ar fi obligate serviciile sa nu mai aiba ofiteri acoperiti in justitie,politica, ong-uri, presa si biserica (ca asta inseamna separarea puterilor in stat si un stat de drept neviciat), daca i-am afla pe cei ce deja sunt in prezent slugi la doi stapani, va asigur ca BOR ar scadea dramatic in sondajele privind increderea. Eu chiar sunt curios sa aflu daca exista ierarhi fara trese in randul BOR…Pacat ca credinta a ajuns sa fie transformata intr-un instrument de manipulare si indobitocire a maselor (cam ca pe vremea in care Biblia era folosita pt a justifica normalitatea sclavagismului). Progresul spiritual e posibil datorita credintei insa aceasta „afacere privata” de evolutie interioara e deseori intarziata la nivel colectiv (evolutie colectiva) de genul dubios de oameni pusi in fruntea unor institutii religioase.

  8. Cred ca intrebarea de la care trebuie pornita orice dezbatere de acest gen este: ce dorim sa obtinem ? Un individ dezvoltat armonios, constient care are reperele rationale si afective si reuseste sa distinga binele de rau sau un individ care a fost disciplinat mai mult sau mai putin fara voia lui si care, la prima ocazie, se scutura de straturile impuse si face ceea ce crede si ceea ce vrea.

    Nu cred ca existenta unor repere si valori externe omului, fie ca ele vin prin intermediul religiei, fie ca sunt stipulate intr-un cod reprezinta solutia unei transformari reale si de substanta a omului.

    In numele unui „bine” iluzoriu girat de organizari sociale s-au comis atrocitati care au trecut senin de barometrul moral al marii majoritati. In lipsa constiintei individuale societatea, in ansamblul ei, ca si cumul de legi si institutii se poate constitui intr-un instrument eficace de oprimare si abuz al propriilor cetateni. Mecanismului social ii lipseste constiinta. O data ce o lege este validata ea capata forta si, asa cum s-a mai vazut in istorie, poate deveni un instrument periculos in mana celor care nu poseda facultatea de a distinge binele de rau.

    Codurile etice se pot constitui in instrumente opresive pe care oamenii vor ajunge sa le foloseasca unii imporiva altora cu zambetul pe buze, manati de convingerea, ca excluderea semenilor pe baza unor criterii stabilite de comun acord intr-un grup reprezinta un lucru „bun”.

    Religia este perceputa ca o disciplina care se poate invata si asimila la fel ca si celelalte discipline. Transformarea omului si asimilarea constienta a cunostintelor este un proces de o viata si nicidecum unul care se poate comprima in 100 de ore.

    Cunoasterea de sine reprezinta inceputul oricarei transformari reale a omului.

    • Mai exact intrebarea ar fi: ce doreste statul sa obtina, finantand cum finanteaza, din invatamantul general/obligatoriu? Cumva o oarecare punctualitate in mentinerea frecventei si amplitudinii unui efort din partea elevilor? Sau poate un anumit grad de submisivitate al elevilor (viitori cetateni destoinici) in raport cu autoritatea covarsitoare a statului?
      De intrat in sistem intra o plastilina divers colorata; de iesit am vrea noi statui de marmura, gaini cu oua de aur. Statul insa nu are pur si simplu nevoie de statui si nici de oua de aur. La o adica el poate demonstra ca poate scoate olimpici internationali buchisind fizic-psihic-intelectual programe alternative semprivate.
      Un sfert din populatia tarii este forjat de sistemul de invatamant de ani si ani si ani. Cu rezultate absolut remarcabilei: in tara sau afara, cu precizie de ceas elvetian romanii se prezinta la tot felul de joburi. Cu rabdare tenace suporta eforturi considerabile pentru recompense minore. Chiar la o rata de 10-15% abandon scolar sistemul performeaza comparativ cu alte state ale uniunii, chiar daca nu ajunge sa rascoleasca printre stele.
      Ce doresc romanii de la sistemul de invatamant? Nu are nici o importanta cat timp nu sunt dispusi sa bage mana in buzunar. Doar ca au cam inceput sa maraie si asta nu face bine la stabilitate.

    • Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Mă refer la teorii etice, nu la coduri etice. La moduri de a argumenta diferite coduri etice, ca bază pentru toleranță în societăți pluraliste etic.

      La mulți ani și numai bine.

  9. „Ar putea fi subliniat doar faptul că valoarea formativă a religiei pentru un necredincios este nulă, iar a eticii argumentate în termeni seculari pentru un credincios tot nulă.”

    Argument valabil pe jumătate: pentru un „necredincios” necreştin răsăritean ce valoare formativă are religia budistă? Dar cea musulmană? Sau „doar” catolică ori protestantă? Sau invers – chiar credeţi că un ateu/agnostic/liber cugetător nu pot vedea dincolo de mesajele purtate de vreo religie? Mă îndoiesc, pentru că exemplul budismului e mai mult decât revelator.

    Dvs. aveţi o mare problemă în a privi dincolo de perspectiva creştin răsăriteană şi îi împărţiţi pe oameni în două tabere, cu o retorică mascată, de tristă amintire. Religia poate fi predată în şcoli, numai în condiţiile în care etica domină discursul religios, inevitabil partizan şi prozelit, iar calitatea profesorilor este determinată de capacitatea lor de a-şi lăsa propriile credinţe acasă şi de îndemna copiii să fie buni oameni, nu „buni credincioşi”. Adică exact contrariul a ceea ce se întâmplă acum în şcoli. Iar materia „Religie” să nu facă trimitere la prozelitismul „ortodoxiei” (ghilimelele au salvat sintagma de un pleonasm), ci la ce înseamnă o religie (ca parte a unei culturi), cu ce se mănâncă, de ce este uneori periculoasă şi de ce nu ar trebui să conteze în relaţiile inter-umane. Cu alte cuvinte, şi despre etica religiei.

    Şi dacă tot am amintit de titlul disciplinei, „Religie” sună foarte leneş, vag şi confuz, mai ales că mare parte din cultele recunoscute sunt doar confesiuni, nu religii în sine, iar creştinismul răsăritean este doar o faţetă a religiei din care face parte. Este ca şi cum un profesor de biologie ar vorbi doar de o ramură a copacului, în loc să înceapă cu rădăcina şi cu tulpina. „Istoria religiilor” sau chiar „Etica religiilor” ar fi mult mai potrivite pentru că ar reflecta mult mai bine conţinutul formator al disciplinei. Totuşi, trăim într-o ţară UE, care are cetăţeni de diferite confesiuni şi religii, iar copiii trebuie să înţeleagă pe ce lume trăiesc şi ce fel de oameni (chiar copii de vârsta lor) pot întâlni. Chiar românii au concetăţeni greco- şi romano-catolici, musulmani (care au trăit pe solul ăsta din secolul 13), budişti, (neo)protestanţi, hinduşi, sith, baha’i ş.a.. Dacă nu ne cunoaştem, cum să ne înţelegem?

    • Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Da, ar fi necesară și predarea istoriei religiilor pe linia Eliade Culianu, însă ieșea un titlu prea lung. Poate niște ore s-ar putea include la filosofie ca parte din filosofia culturii.

      gânduri bune,

  10. 1. „Nimeni nu este detinatorul adevarului absolut”, ceea ce inseamna ca acesta nu poate sa fie gasit nici in Biblie (invatatura crestina). Asta inseamna ca adevarul este un concept supus evolutiei, prin urmare si etica trebuie sa evolueze pentru a tine pasul cu noile adevaruri, inerente evolutiei omenirii. Din acest motiv, etica trebuie predata facand apel la gandirea critica, singura abordare care permite evolutia conceptelor etice. Etica crestina se fundamenteaza pe dogmele biblice care sunt considerate adevaruri absolute. Din acesta cauza evolutia eticii crestine este incorsetata. Conceptele ei nu pot sa contravina dogmelor crestine, ceea ce blocheaza adaptarea lor la realitatile unei omeniri in evolutie continua. Din pacate, datorita naturii ei dogmatice, invatatura crestina ii impiedica pe credinciosi sa realizeze faptul ca se gasesc intr-un cerc vicios in care etica crestina isi autoconserva conceptele (anacronice), opunandu-se evolutiei (ex. vezi problema interzicerii anumitor tipuri de cercetari genetice pe embrioni umani datorita interpretarii dogmatice a notiunii de „fiinta umana”, cercetari care ar ajuta la tratarea unor boli incurabile; vezi problema eutanasiei voluntare = „moarte cu demnitate” in cazul bolnavilor incurabili, care sunt fortati de concepte etice dogmatice sa indure suferinte cumplite, atat fizice cat si psihice; etc.).

    2. Datorita faptului ca abordarea dogmatica a eticii crestine inlatura analiza normelor etice cu ajutorul gandirii critice (acceptarea lor in urma unui efort individual de intelegere), crestinismul trebuia sa gaseasca alte metode pentru a asigura „acceptarea” si respectarea acestora (normelor etice). Religia se foloseste de doua metode complementare pentru a realiza aceste deziderate:
    – indoctrinarea de la varste fragede, repetarea unui „adevar” pana cand acesta se imprima (fizic) in circuitele neuronale (vezi mecanismele memorarii).
    – folosirea reflexelor conditionate, adica un dresaj prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”.

    Este important ca „morala” sa nu fie rezultatul indoctrinarii (prin abolirea gandirii critice) si al dresarii indivizilor (prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”), ci rezultatul constientizarii necesitatii ei pentru functionarea societatii, astfel ca singura viata de care putem sa fim siguri ca o avem sa merite sa fie traita (in armonie cu semenii nostri).

    • Domnule Cetățean
      De acord cu dvs., cu o singură excepție. De la ce vârstă și nivel de cunoștințe/competențe credeți că este rezonabilă predarea religiei/eticii în școli? Nu cumva se încarcă inadmisibil de mult un program școlar și așa destul de încărcat? Nu cumva ar fi necesar să se diferențieze modul de predare în funcție de nivelul intelectual/de maturitate al copiilor?
      Un eminent profesor de matematici (dl. Gologan) avertiza recent că este absurd să soliciți fiecărui elev să devină olimpic internațional de matematici…
      Să nu discutăm acum despre absurditatea favorizării DOGMELOR creștin-ortodoxe față de alte sisteme religioase cu impact oportum în educație.

      • Exista credinta, indiferent de religia aleasa. Vorbind psihologic, toti avem un sistem de credinte ce ne ghideaza, chiar daca unele sunt irationale. Zona psihologiei transpersonale, a antropologiei constiintei ofera un univers complex al experientei umane. Acordand atentie si acestor aspecte, poate credinta nu va ramane la stadiul de dogma ori doar de reper moral.
        Vindecarile prin placebo au la baza tot credinte, convingeri personale puternice, sustinute intens afectiv. Lucrurile sunt insa destul de complicate, caci conteaza universul simbolic, etc.
        Un articol mai vechi dar pe care l-am citit relativ recent ref rugaciune:
        http://www.transpersonalstudies.org/ImagesRepository/ijts/Downloads/Andreescu.pdf

        • Spui ca: „Vorbind psihologic, toti avem un sistem de credinte ce ne ghideaza, chiar daca unele sunt irationale”. Aceasta afirmatie este similara cu afirmatia: „In 1990, cand abia iesiseram formal din comunism, ni se spunea ca toti suntem o apa si-un pamant, ca fuseseram vinovati – in mod egal …”

          http://tinyurl.com/p8rmzek

          NU, domnule „Exista credinta”, credinta crestinilor nu este de aceeasi natura cu „credinta” oamenilor de stiinta atei (de exemplu), la fel cum NU toti „fuseseram vinovati – in mod egal” de crimele comunismului. Pentru a pune mai bine in evidenta perversitatea acestei afirmatii voi compara atitudinea oamenilor de stiinta vis-a-vis de pozitia credinciosilor:

          Exista o diferenta fundamentala intre credinciosi si oamenii de stiinta, intre invataturile crestine si teoriile stiintifice. Credinciosii stiu dinainte ca nici un argument nu poate sa invalideze o dogma (chiar daca, in mod ipocrit, unii nu recunosc acest lucru). Ei raman blocati in „adevarul” lor, indiferet cate contraargumente valide le sunt prezentate. Crestinii se angajaza in discutii de pe pozitia de propovaduitori, pentru ei nu exista o dorinta reala (constientizata) de a-si verifica validitatea convingerilor, deoarece o infirmare a dogmelor crestine ar insemna infirmarea crestinismului, renuntarea la credinta, renuntarea la sensul pe care il atribuie vietii, fapt inacceptabil pentru orice credincios. Spre deosebire de credinciosi, omenii de stiinta renunta la teorie, atunci cand dovezile teoretice sau experimentale o contrazic. Teoria stiintifica nu este acceptata fara rezerva in orice conditii, ea este supusa constat verificarilor, spre deosebire de credinta (crestinism, dogme).

          Dintre toate „credintele”, doar „credintele religioase” sunt „batute in cuie”, ele nu pot sa iasa din cadrul stramt, delimitat de dogmele religioase, deoarece o infirmare a dogmelor crestine ar insemna infirmarea crestinismului, fapt inacceptabil pentru orice credincios.

          • Sunt de acord ca trebuie sa cerem preotilor sa-si demonstreze credinta. Cine are credinta poate face vindecari, nu? Inclusiv in Biblie se spune ca oricine are credinta poate face lucruri extraodinare. Sa ne arate preotii ca sunt in stare de asa ceva. Vindecari ce pot fi verificate empiric. Nu ma deranjeaza nici daca pot vedea la distanta („remote viewing”, ca oracolul din Delphi), etc. Un sistem de verificare a credintei trebuie intr-adevar sa existe daca ei vor sa ne conduca prin desertul existentei. Problema acum este ca preotii sunt doar absolvent ai unei universitati, ei nu sunt selectati pe criteriul credintei, ei nu trec printr-o initiere (vedeti in ce consta o initiere shamanica, car de complexa este, cat dureaza, cum e testat pretendentul) . Preotii doar invata o dogma si apoi o propavaduiesc fara a o trai neaparat (nu degeaba se zice „fa ce zice popa, nu ce face popa”). Articolul pe care cineva l-a pus in linkul de mai sus asta arata: rugaciune este ceva complicat dpdv psihologic (daca vrem sa existe o sansa de a functiona), nu seamana cu simpla insiruire a unor vorbe, nu se limiteaza la o acceptare intelectualizata a unui adevar. Contactul cu o lume spirituala trebuie trait total, in minte si in corp. Cititi articolul, d-le Cetatean! Veti descoperi la bibliografie ca exista credinta, doar ca e greu de obtinut (mai ales in lumea asta consumerista si lipsita de repere credibile). Rolul BOR este de a controla populatia nu de a o vindeca, din pacate!

    • Susțin gândirea critică. Însă capacitatea de a gândi critic se poate dezvolta doar la o minoritate. Este un nivel foarte avansat. Este un fapt că cei mai mulți oameni nu investesc suficient în resursa lor umană, nu fac un efort suficient chiar și în condiții de gratuitate a învățământului pentru a ajunge la gândire critică,

      Cuplajul și competiția dintre etică și religie ar putea acoperi toată populația pentru formarea unor norme morale personale și tolerarea celor diferite prin sistemul public.

  11. De acord, domnule Iordache: hai sa incepem cu predarea eticii, sa continuam cu predarea celorlalte 17 religii recunoscute de catre statul roman si la urma – cu voia dumneavoastra – sa predam si religia crestin-ortodoxa. Altminteri se cheama discriminare: cum vreti sa impuneti obligativitatea predarii unei singure religii? Ne obligam copiii (catolici, evrei, musulmani, adventisti, atei etc.) sa participe la orele de religie crestin-ortodoxa? Cat de etic vi se pare acest lucru?

  12. @iosiP

    Nu cred ca in limbajul pe care il folositi la constructia rationamentelor exista o diferenta semnificativa intre cuvantul ‘etica’ si ‘religie’. Sunteti, cu alte cuvinte, preocupat mai mult de forma decat de substanta.

    Codul etic devine noul Decalog.

    Avem ‘valori europene’, ‘religioase’, ‘spirituale’ si totusi schimbarile de substanta in fiinta omului se lasa asteptate.

    Dar in loc sa fim preocupati de ceea ce conteaza cu adevarat schimbam coduri, valori, religii. E mai usor si creeaza sentimentul vag ca se ‘schimba’ ceva.

    Codurile etice nu reprezinta decat instrumentul legal si ‘corect’ din punct de vedere moral pentru a crea si intretine bariera ideologica pe care religia a intretinut-o pana acum si care nu mai e eficace.

    • Etica se bazeaza – sau cel putin ar trebui s-o faca – pe drepturile naturale ale omului (si nu, nu ma refer la vrajeala inscrisa in Carta Universala a Drepturilor Omului, o nascocire socialistoida de cea mai joasa speta). Ca atare, etica este universala si-si are radacinile in dreptul fiecaruia de a-si organiza existenta in conformitate cu idealurile proprii, atata timp cat nu incalca dreptul altor persoane de a face acelasi lucru. „Morala” religioasa, pe de alta parte, promoveaza intoleranta fata de cei diferiti, care nu accepta poruncile „divine”.
      Sa precizez ca ceea ce se preda in scoala nici macar nu are legatura cu morala crestina ci este o forma de indoctrinare menita sa determine obedienta oarba fata de biserica si acceptarea implicita a tuturor dogmelor cerintelor acesteia?

      P.S. Din cele zece porunci:

      6. Sa nu ucizi.
      Pai si cum facem cu razboaiele, eventual (sau mai ales) cele purtate in scop ideologic sau de-a dreptul din motive economice?

      8. Sa nu furi si 10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
      Cum calificati actiunile statului de a aplica taxe si impozite pe munca cetatenilor (nu este furt?)
      N.B „FURT, furturi, s. n. Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil din posesiunea sau deținerea unei persoane, fără consimțământul acesteia; hoție, furătură. – Din lat. furtum.” [cf. DEX online]
      si ce parere aveti despre cei care traiesc din ajutoare sociale platite din banii contribuabililor (nu este pofta la o parte din ceea ce apartine aproapelui care munceste)?

      • Nu vad legatura intre codurile etice si ereziile biblice ale ansamblului institutional si organizatoric la care suntem partasi. E clar ca nu criteriile spirituale au stat la baza organizarii societatii. La urma urmei societatea este expresia gradului de constiinta al membrilor ei. Credeti ca dupa 2000 de ani in care pildele pline de intelepciune din Biblie nu si-au produs efectul scontat, brusc o data cu introducerea unor coduri etice va fi plin de sfinti. Eu ma indoiesc … La urma urmei nu de pilde de buna purtare ducem lipsa. Piata e plina de carti, primim indemne moralizatoare de la intelectuali, artisti, mistici si totusi mai nimic … Da cand se vor introduce codurile etice gata brusc toata planeta se va ilumina.

  13. Bazat pe legile scrise și nescrise ale negocierilor, după interzicerea de către CCR a caracterului obligatoriu a predării religiei în școli sau a formei abuzive care e practicată în ziua de azi (doar cine nu vrea se scutește, nu cine vrea să se înscrie), autorul încearcă să strecoare predarea religiei înapoi în școală la pachet cu predarea disciplinei Morală, cu care toată lumea este de acord. Ba încă construiește un întreg argument ca să o justifice.

    Iată o listă de argumente pentru scoaterea completă a religiei din școală, pentru că necuratul se strecoară prin detaliile elaborate mai sus:
    1. În primul rând, religia se bate cap în cap cu alte discipline predate în școală. Pur și simplu nu poți la ora de biologie să predai lecția despre evoluție darwinistă, la ora de fizică să vorbești de Big Bang și la următoarea lecție vine profesorul de religie cu teoria creaționistă. La fel, nu poți vorbi la ora de biologie despre educație sexuală iar după câteva ore vine profesorul de religie să explice el cum e cu sexualitatea din punctul de vedere al bisericii. Tot curriculum trebuie să fie consistent ca să nu inducă în eroare elevul și crea crize false de identitate la o vârstă la care elevii nu au discernământ .
    2. Dacă religia este de păstrat în școală (independent de ce vreau eu) chiar și sub formă de istorie a religiei, trebuie de văzut cine predă aceste lecții. Nu cred cu toată tăria că un profesor format în seminarul oricărei credințe religioase poate preda imparțial un astfel de subiect. Invariabil se va ajunge înapoi la starea de acum, cu profesorul de religie practicând un prozelitism activ pentru biserica care i-a format fie și punând în lumină proastă alte credințe religioase. Dacă cineva predă istoria religiei, măcar să fie un profesor cu licență bunăoară de la o facultate laică de istorie sau filosofie, nu un produs în principal BOR.
    3. Afirmațiile pe care le face domnul Pătrașcu mai sus, privitoare la scoaterea catehezei din școală sunt absolut valabile în acest context.

    Cineva prin alt forum venea cu o statistică prin care religia e materie obligatorie de studiu în vreo șapte țări europene, plus facultativă în vreo alte câteva, și scoasă complet din școală într-o mână de state inclusiv în Franța.

    Aș vrea să văd și eu un studiu în care e detaliat profilul profesorului de religie în țările în care religia e obligatorie în școală. Nu aș fi deloc surprins să aflu că profesorii unor astfel de discipline predate în școlile publice nu sunt formați de biserică, ci sunt absolvenți ale unor universități laice prin lege.

    Cum am spus mai sus, necuratul se strecoară prin detalii convenient neglijate când e vorba de predarea religiei în școală.

    • Înainte de a răspunde aș dori să îmi precizați ce înseamnă necuratul pentru o persoană care nu are convingeri religioase. Ați folosit termenul în discursul dumneavoastră și nu înțeleg la ce se referă din perspectiva dumneavoastră.

      gânduri bune,

    • Mulțumesc pentru comentariu.

      Statul de drept este tot un construct cultural, instituțional. Vorbim de armonizarea componentelor capitalului cultural dintr-un astfel de stat, de proiectarea detaliilor lui pentru a avea eficiență economică prin intermdiul capitalului social ca resursă necesară în procesul de producție.

      gânduri bune,

  14. Ce facem daca in aceeasi scoala avem copii ortodoxi, budisti si catolici? Aducem 3 preoti diferiti sau ii punem pe toti in aceeasi clasa? Educatia religioasa trebuie scoasa din scoli. Familia si biserica prin scoala duminicala pot asigura educatia religioasa a tuturor celor interesati. Uneori sunt si adulti care vor sa se converteasca la alta religie, asa ca scoala duminicala organizata de fiecare biserica satisface pe deplin aceasta nevoie sociala. Am vazut zeci de scoli duminicale care au un succes nemaipomenit, unde copiii se duc cu placere si povestesc tuturor ce lucruri minunate au invatat. Foarte simplu si fara atata tevatura.

    • Cred ca totul va fi bine :) Limbajul religiilor fie ca e vorba de crestinism, mahomedanism, budism, zen este cel al inimii. Un limbaj care transcende aparentele …

      Poate ca nu ar fi rau daca s-ar introduce niste metode de meditatie.

      • Deci pana cand aceasta „problema tehnica” nu va fi rezolvata nu putem vorbi de egalitate in fata legii. Deocamdata „problema” se rezolva (oarecum) prin caracterul optional al orelor de religie – desigur, nici aceasta prevedere legala nu asigura accesul la orele de religie al celor de alta confesiune, insa macar nu ii obliga sa asiste la orele de crestinism ortodox. Ce credeti ca s-ar intampla daca orele de religie vor deveni obligatorii, dar fara a se asigura predarea tuturor religiilor acceptate de catre stat? Vor fi oare obligati elevii musulmani, evrei, catolici etc. sa participe la ore de ortodoxie crestina? Nu credeti ca asta contrazice insasi prevederile Constitiei Romaniei cu privire la libertatea credintei?

  15. Articolul propune spre analiza o modalitate concreta de a se trai in afara normelor de drept identificate de Curtea Constitutionala a Romaniei. Analizarea efectiva este, totusi, un lux intelectual cam mare.

    • Principial regulile constituționale însele se pot modifica prin feed-back de la corpul politic pe baza constatării ineficienței regulilor existente.

      Totuși cred că regulile cu privire la planurile de învățământ nu își au locul acolo.

      gânduri bune,

      • Domnule Iordache, corpul politic nu poate aduce modificari constitutionale in sensul discriminarii pe motive de religie – s-ar alege cu UE pe cap mai repede decat pot eu sa spun „preafericitul” pe silabe ;)

        Da, corpul politic poate consfinti obligativitatea orelor de religie dar este simultan nevoit sa asigure predarea in conditii similare a tuturor cultelor religioase recunoscute precum si a unor alternative pentru atei. Prin urmare, dupa cum scriam intr-un comentariu anterior, sa faca bine statul sa rezolve aceste probleme si va garantez ca DUPA ACEEA nu voi avea nimic de obiectat.

  16. „Pe baza argumentelor de mai sus opinia mea este că atât religia, cât și etica trebuie să fie discipline obligatorii în școli și licee. Fără nici un fel de cerere pentru a ne înscrie copiii la ele.”
    Religia NU are ce cauta in scolile sistemului public de invatamint.
    Educatia religioasa trebuie facuta:
    1. in spatiile /imobilele cultelor
    2. simbata/duminica in afara orelor de program scolar
    3. cu personal platit de catre culte si parintii copiilor ce participa la cursuri
    4. dupa programa/curicula stabilta de cultul religios
    5. doar pe baza de optiune voluntara a parintilor copiilor
    Cultele – si in special BOR si sustinatorii acesteia – trebuie sa invete ca suntem in sec XXI, ca suntem intr-un stat laic iar finantarea cultelor de catre stat, introducerea fortata a invatamintuli religios in scoli publice si proiecte megalomanice gen Catedrala minturii neamului sunt niste derapaje ce ne asigura inapoierea pentru inca 100 de ani.

    • @Alex
      Întru totul de acord cu dvs.
      Cunoscând aderența mea la panteism, cineva – cu mult mai tânăr – m-a întrebat dacă văd un ”sens” și o ”direcție” a Creației.
      Am răspuns că – la scara Universului – suntem ca și inexistenți; un simplu incident pentru Natură.

    • Nu știu ce înțelegeți prin înapoiere. În orice caz, pare a fi vorba despre o comparare (cu altceva, cu altcineva). Poate că „noi suntem” buni chiar la acest „lucru” și atunci e cazul să-l însușim. Metode rapide există, e adevărat, și funcționează până la un punct.

    • Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Ca să pot răspunde explicitați vă rog scopul pe care vrem să îl atingem făcând ceea ce spuneți că trebuie să facem. Unde vreți să ajungem făcând acele lucruri care trebuie? Care e miza.

      În acest articol am lucrat cu argumente practice, nu cu norme generice de tip deontologist, trebuie să … orice ar urma. Tocmai diversitatea acestor sisteme morale într-o democrație, pluralismul moral este realitatea socială care trebuie făcută posibilă fără conflicte.

      gânduri bune,

  17. De multă vreme se tot ”discută” pe tema „Studiului religiei în şcoli”.

    Este prima dată când, fără vorbe multe, fără ură sau atitudine partizană, ni se spune – ca de la om la om – că “atât religia, cât și etica trebuie să fie discipline obligatorii în școli și licee. Fără nici un fel de cerere pentru a ne înscrie copiii la ele.”

    Vă mulţumesc domnule Virgil Iordache!

    • „Este prima dată când, fără vorbe multe, fără ură sau atitudine partizană, ni se spune – ca de la om la om – că “atât religia, cât și etica trebuie să fie discipline obligatorii în școli și licee. Fără nici un fel de cerere pentru a ne înscrie copiii la ele.””

      Si fara vreun argument in ceea ce priveste religia! De fapt, ar exista un contraargument: in masura in care prin „religie” se intelege doar cea crestin-ortodoxa asistam la o discriminare clara a minoritatilor religioase (sau a-religioase, adica agnosticii si ateii) care ar trebui sa asiste in mod obligatoriu la predarea crestin-ortodoxismului. Cunoasteti legile impotriva indoctrinarii religioase, sau nu va pasa de ele?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro