sâmbătă, aprilie 20, 2024

Etica neuitarii: 1 Decembrie 1990 si huiduirea lui Corneliu Coposu

Anul 1990 a fost unul al agresiunii permanente a nomenclaturii regrupata in FSN impotriva societatii civile si partidelor democratice. Iniante de toate, impotriva PNT-CD. Atunci s-au facut jocurile care aveau sa coste Romania enorm. Atunci s-au pus bazele noilor averi, constituite prin efractie si spoliere a buncurilor publice. Atunci a fost utilizata statal violenta (verbala si fizica) pentru anihilarea oricarei forme de opozitie. Presa fesenista, in primul rand ziarul „Azi”, era un rezervor nesecat de imunditii. „Televiziunea Libera”, dirijata de Razvan Theodorescu, mintea zi si noapte, cu o perversitate fara margini. Atacurile infecte impotriva lui Corneliu Coposu si Ion Ratiu, ponegrirea GDS si a intelectualilor democrati, faceau parte din recuzita strategica testata in noiembrie 1946. Nu fusesera inca numarate cadavrele celor morti in Revolutie, dar profitocratia nu mai avea rabdare. Voia din nou puterea absoluta.

Mai suntem cativa care nu putem si nu vrem sa uitam. Sa nu ni spuna ca suferim de hipermnezie! Este ceea ce Monica Lovinescu a numit etica neuitarii. Cei care au organizat abjecta huiduire a lui Corneliu Coposu la Alba Iulia, pe 1 decembrie, acum un sfert de veac, sunt azi acuzati de crime impotriva umanitatii. Numele lor: Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, Gelu Voican Voiculescu. Indexul infamiei.
Acesti ipochimeni taiau si spanzurau in Romania acelor ani chinuiti si chinuitori. Intregi generatii au fost private de sansele ce li se cuveneau. S-au imbogatit, in schimb, sacalii, rechinii si hienele. Pezevenghii, puslamalele si pehlivanii. Obscenitatea a capatat drept de cetate in Romania. Canalia ulitii facandu-si de cap. Memoria a fost obliterata. E timpul sa fie repusa in drepturile sale!

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Totusi, 1 Decembrie 1990 este prima oara cand s-a sarbatorit Ziua nationala la aceasta data. Cred ca acest lucru trebuie retinut. Coducatorii unei tari sunt vremelnici. Vin si pleaca. Natiunea ii retine asa cum au fost, poate nu chiar de la inceput, cu toate ca istoria cunoste si unele evenimente si personaje ramase in memorie „distorsionate” .
    Nu avem voie sa uitam evenimentele, dar in aceasta zi ar trebui sa ne bucuram mai mult decat sa ne amintim lucrurile neplacute pentru care avem la dispozitie restul zilelor din an.

  2. Daca ma uit in acea multime vad minerii lui Ion Iliescu… sa ne mai miram?
    NU.
    Dar putem astepta sa-l vedem pe cel RESPONSABIL, pe Ion Iliescu sa RASPUNDA, chiar si dupa 26 de ani, la fel cum raspunde abia acum tortionarul Visinescu.
    Sper inca la o dreptate pentru Dl Coposu, macar atat.
    Natiunea romana spalata pe creier si tinuta in dezinformare si manipulare isi merita soarta, guvernantii stiu bine de ce ii tin in anlfabetism, saracie si nestiinta pe majoritatea romanilor: sunt usor manipulabili in ignoranta lor, manipulabili la vot si nu numai, folositi ca masa de manevra in folosul lor asa cum vedem din aceste imagini rusinoase pentru istoria Romanilor.
    Trist, foarte trist, nici nu vreau sa ma gandesc ce-o fi fost in sufletul marelui patriot Corneliu Coposu vazandu-se huiduit de niste ignoranti, prostiti atat de usor de propaganda lui Ion Iliescu si a celor ajunsi la putere.
    Si chiar vazand zambetul initial plin de satisfactie alui lui Ion Iliescu, la auzul huiduielilor…
    Trist.
    Saracia si ignoranta in care traieste azi jumatate dintre romani este consecinta unor astfel de imagini.

  3. N-am mai prins 1 decembrie 1990 in Romania, imi amintesc insa cu mare tristete de prima jumatate a anului. Speranta mai intai, repede curmata de manevrele puterii feseniste; demonstratii si contra-demonstratii; IMGB face ordine; noi muncim noi nu gandim, mineriade, Targu Mures, incendiu la ministerul de interne, zvonuri, alegerile din duminica Orbului, iar mineriade. Zambetul lugubru al lui Iliescu. FSN, floarea sufletelor noastre. Disperare, plecare definitiva, uitare. Impacare tarzie si incompleta.

  4. Atunci cand am vazut imaginile chiar m-a durut sufletul.OMUL acesta a suferit atat de mult in inchisorile comuniste pentru tara sa si era fluierat si huiduit de niste imbecili ,atatati de nomneclaturisti si de fii acestora.Concluzia si atunci si acum este ca suntem o tara cu foarte multi prosti.

    • E foarte important sa nu uitam lucrurile astea.
      Cat despre panseuri gen „suntem o tara cu foarte multi prosti” si altele din astea, nu sunt deloc in spiritul lui C. Coposu. Nu cred ca poate cineva sa citeze ceva cat de cat similar scris sau spus de el (nu pentru ca era excesiv de politicos sau de optimist, ci pentru ca respecta/iubea poporul roman asa cum e el).

  5. Sa nu uitam ca romanii cunosteau partidele politice exclusiv din propaganda comunista neintrerupta de mai bine de 40 de ani. FSN doar a profitat de efectele propagandei pentru a asmuti multimea gata pregatita, altfel ar fi putut fi de admirat o asemenea performanta din partea lor.

    Ce dovada mai buna avem ca azi, dupa 25 de ani de „experienta in domeniu”, partidele cu sindicate cu tot mai reusesc doar jalnica performanta de a aduna o ceata de activisti pe care doar un cameraman priceput o poate prezenta drept multime.

    Si ce dovada mai buna au cei care inca nu cred in efectele propagandei.

  6. „Evenimentele de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1990, au fost marcate de scandări şi huiduieli îndreptate împotriva clasei politice româneşti.
    Cei vizaţi au fost, îndeosebi, membrii opoziţiei, în frunte cu Corneliu Coposu.
    Motivul pentru care aceştia au fost huiduiţi este cât se poate de evident.

    Politicienii aflaţi la conducere trebuiau să-şi asigure puterea pe o perioadă cât mai lungă de timp, iar acest lucru însemna că partidele opozante trebuiau denigrate.

    Cum putea fi orientată opinia publică, pentru a nu vota cu opozanţii puterii?
    Foarte simplu, prin intermediul unei manifestaţii, la care să participe cât mai multe persoane.
    Pe parcursul festivităţilor, discursurile oamenilor politici, printre care Corneliu Coposu, au fost întrerupte din minut în minut, cei prezenţi pe scenă încercând, în mod aparent, să domolească agitaţia mulţimii.
    Scopul liderilor de la acea vreme era atins: imaginea opoziţiei fusese spulberată.

    În acea zi friguroasă şi mohorâtă de la Alba Iulia, prima sărbătoare naţională, marcată pe 1 decembrie, a fost un fiasco total. Încă din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, propunerea ca această dată să devină ziua tuturor românilor a stârnit controverse aprinse.”

    http://www.descopera.ro/istorie/14901425-cum-a-fost-sarbatorita-prima-zi-nationala-a-romaniei-la-1-decembrie-1990-de-ce-a-fost-huiduit-coposu-video?utm_source=newsletter&utm_medium=li699_mi114822&utm_content=articol&utm_campaign=De+ce+a+fost+HUIDUIT+Coposu+in+1990.+Adevarul+a+iesit+la+iveala+abia+dupa+25+de+ani-+VIDEO&utm_term=li699_mi114822_s99585

  7. Aveti dreptate: nu trebuie sa uitam. Nici cum a fost huiduit Coposu, nici cum a fost evacuat cu tancul din sediul PNTCD. Nici cum regele a fost fugarit prin tara la prima vizita. Nici cum au venit minerii un an mai tarziu si au dat jos un guvern care era cat de cat reformator.
    Si mai ales nu trebuie sa uitam ca dupa toate astea, in 2003, atunci cand se prefigura victoria in alegeri a lui Nastase, dumneavoastra ati scris impreuna cu Iliescu o carte in care ati spus ca Iliescu a marcat sfarsitul de secol. Suntem de accord ca l-a marcat, dar l-a marcat urat. Nu asta era insa mesajul dvs in carte atunci. Dupa razboi introtdeauna multi viteji se arata si din pacate sunteti unul dintre ei.
    Va rog sa nu-mi mai raspundeti penibil ca atunci nu stiati (asa cum ati mai facut-o in trecut), pentru ca asta va descalifica. Dar ce spun eu? N-o sa-mi raspundeti nimic pentru ca o sa stergeti acest mesaj.

    Un intelectual roman de lista B

  8. Multumesc Dlui Tismaneanu pentru aceasta rememorare. Nu am uitat niciodata imaginile. Mi-a fost foarte rusine urmarind adunarea de la Alba Iulia si huiduielile din acea zi de 1 decembrie 1990.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro