miercuri, aprilie 14, 2021

Eu nu știu ce vor românii din Marea Britanie

Ca trăitor de 22 de ani la Londra, eu aș fi destul prudent în a afirma cum gândesc românii din Marea Britanie. Prin profesie (translator în sistemul judiciar din Marea Britanie) intru în contact cu o categorie minoritară (infractorii sau presupușii infractori), dar destul de reprezentativă social pentru categoria de români care probabil constituie majoritatea în această țară:  lucrătorii manuali (constructori/meseriași, muncitorii la spălătorii de mașini, menajere).
Acești oameni nu gândesc cu toții la fel și în niciun caz nu cred că gândesc ca studenții sau licențiații români de la Oxbridge, bancherii din City, medicii sau avocații care profesează în Marea Britanie.

Destui dintre acești oameni sunt obligați să muncească la negru, pentru că nefiind în stare să dovedească statutul de self-employed nu pot obține National Insurance Number (NIN) care le-ar da dreptul să lucreze legal (asta până la 31 decembrie 2013, când restricțiile trebuie înlăturate).

Neavând NIN nu au dreptul la asistență  medicală decât în urgență și nici la alocații sociale. Dar această situație se va schimba după 1 ianuarie 2014, când vor căpăta aceleași drepturi ca și polonezii, lituanienii, letonii, etc, adică cei din cauza căror venire masivă în 2004 nu au căpătat drepturi depline la aderarea României în 2007.

Asta e o realitate. Și chiar dacă marea majoritate muncesc și își câștiga existența în mod cinstit (și vor munci și vor plăti impozite), asta nu înseamnă că un aflux după 1 ianuarie 2014 nu se poate întâmpla. Eu personal am de a face cu tineri care vin și acum aici în căutare de lucru, mai ales din regiunile sărace ale României, amăgiți de promisiuni sau chiar traficați.

Și nu vin doar din România (sau Republica Moldova), ci și din Italia sau Spania țări cu o situație economică mai proastă decât a Marii Britanii și cu populații românești enorme (un milioan în fiecare dintre cele două țări).

Un astfel de potențial aflux nu înseamnă neapărat un val de solicitanți de alocații sociale, dar poate însemna presiuni sporite asupra sistemului de sănătate, școli, servicii sociale, piață imobiliară, toate într-o perioadă de stagnare economică, cu reduceri dureroase de cheltuieli bugetare.

Nu cred că are cineva ceva în mod special cu românii (sau cu bulgarii), dar asta e conjunctura. Românii au sosit ca cetățeni UE aici după ce sosire un milion de cetățeni din centrul și estul Europei care au primit drept de muncă din momentul aderării statelor lor la Uniune, iar la scurt timp după sosirea lor au avut ghinionul ca Marea Britanie să reacă prin cea mai profundă recesiune economică de după cel de-al doilea război mondial.

Am citit prin presa britanică de pericolul afluxului de români (organziația Migrationwatch estimează la 50000 pe an numărul de români și bulgari care vor venit în Regatul Unit în următorii cinci ani) și am auzit din partea autorităților române că cine a vrut să vină până acum a venit.
M-aș feri să dau dreptate și unora și celorlalți, pentru că oficialitățile britanice au tot interesul să exagereze acest aflux, iar cele românești să-l subestimeze.
Nu știm ce se va întâmpla la 1 ianuarie 2014, când restricțiile pe piața muncii vor înceta nu doar în Marea Britanie, ci și în alte nouă țări membre UE (printre care Germania, Franța și Olanda) care le-au impus pe durata maxim admisă de legile UE, șapte ani.
În aceeași ordine de idei, am să citez cifrele estimative date de ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, în timpul a două evenimente publice la care am fost prezent personal: în vara lui 2008 estima că în tot Regatul Unit erau circa 50000 de români, iar în vara lui 2012 estima numărul românilor din aceeași țară la 130000 – 150000. Cu alte cuvinte o creștere de trei ori în patru ani. Să înțeleg că undeva după vara lui 2012 s-a oprit creșterea populației românești din Regatul Unit.
Este drept că mulți români care vin în Marea Britanie nu o fac în calitate de imigranți, ci de migranți, în cadrul mobilității forței de muncă, rezultat al libertății de mișcare în piața unică europeană. Vin, pleacă, unii la intervale regulate, se întroc în România, se duc în alte țări ale UE, dar în niciun caz nu au un comportament standard și nu gândesc cu toții la fel. Bine ar fi să fim mai sceptici cu privire la posibilitatea deslușirii a ceea ce vor și ce gândesc românii din Marea Britanie.

În opinia mea, aceasta nu e o chestiune româno-britanică, ci face parte din evoluția Uniunii Europene în ansamblul, de aceea abordarea bilaterală, provincială aș putea spune, este total contra-productivă.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

    • (Imi cer scuze, mesajul de mai sus a fost trimis din greseala).

      Nu inteleg, afirma cineva ca romanii din Marea Britanie (sau din Romania, sau de oriunde) ar gindi la fel, in masa?

      Nu Inteleg care este de fapt teza articolului: ca romanii nu gindesc la fel? ca nu se poate estima daca si citi vor emigra in Marea Britanie? Ca unii sint blue collars (si in mare parte ilegali), iar altii white collars (mai probabil in legalitate)?

      Mi se pare ca articolului ii lipseste ‘punctul pe i’. O insiruire de paragrafe cu multe greseli de exprimare („cei din cauza caror venire masiva” ?) si ortografie care conchid cu „nu se poate spune”, „nu putem sti”, „nu gindesc cu totii la fel”. In exprimarea mai concisa a lui Gheorghe Hagi, „puteam sa si cistigam, puteam sa si pierdem”

      • E un articol de impacare a caprei cu varza. E clar ca englezii cauta nod in papura si ne-au gasit pe noi si bulgari tzapi ispasitori pt problemele lor economice.
        In acelasi timp, nici noi nu putem sa sarim calul cu protestele si sa le aratam fundul pe geam din mai multe motive: lupte interne pt putere, presedinte slab, prim-ministru care se cearta cu Merkel, record european de saracie, mizerie si coruptie.
        Din pacate, nu prea avem ce sa le facem. Decat sa asteptam sa faca ei o greseala pe care noi sa o speculam. De exemplu CE a anuntat ca va initia o procedura de infringement contra UK pt incalcarea drepturilo romanilor si bulgarilor.

        • Este o replica foarte politicoasa la un articol anterior in care domnisoara doctoranda in Marea Britanie parea a acredita asa o pretentie, desi articolul respectiv nu era decit o compilatie de date statistice. DomnulClej , ale carui corespondente le-am ascultat cu atentie si placere mereu la RFI, este bine informat, traieste acolo de atita vreme si indeamna doar la prudenta si nepartinire in evaluarea situatiei respective, are dubii(ca orice persoana inteligenta) si opinii cu rezerva de rigoare cind vorbim de perioade si subiecte complicate.

  1. Cam da, domnule Cleja, cam așa e. Unii nu vor să vadă că problema e una de dinamică a Europei. Acum, e o oarecare consecvență între cecitatea Angliei și ultimele poziții publice ale statului englez cu privire la UE, nu?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Ucraina. Alinieri ideologice toxice la narațiuni (post-)sovietice

Un “amănunt” picant și toxic a tulburat grav liniștea comemorării împlinirii a 80 de ani de la masacrul din poiana Varniței, de...

U.S. and E.U. shoulder to shoulder

"Parte din strategia lui Donald Trump ținea de rezolvarea problemelor prin escaladare. Acum rezolvăm problemele coborând temperatura, prin de-escaladare, căutând un...

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Despre protestele antivaccin, anxietatea tehnologică și tehnofobia. De ce ne este teamă de cipare (I)

Privim îngroziți la cei din jur care îmbrățișează teorii conspirative, le susțin impetuos pe rețelele de socializare, ți le aruncă în față...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.