Şi n-am de gând să votez pe nimeni, pentru că nimeni nu merită şi toţi m-au dezamăgit!
Pe măsura trecerii anilor post-decembrişti, am auzit tot mai des aceste declaraţii. Cumva, par de înţeles. Simt totuşi nevoia să le analizez, din două motive, unul subiectiv, celălalt obiectiv.
Pe de o parte, m-am cam săturat. E ca şi când aş auzi în fiecare zi mai mulţi oameni care clamează: „Io nu mai mănânc margarină, că e cancerigenă!” Păi, nu mai mânca şi lasă-mă-n durerea mea.
Pe de altă parte, dacă tendinţa continuă – vezi prezenţa la urne – o să ajungem ca oamenii care ne conduc să fie aleşi de 10.000 sau chiar o mie de persoane (mai puţine nu, că măcar ei între ei se votează).
Prima observaţie porneşte chiar de aici: cine socoteşte că, nevotând, se extrage pe sine din sistem, nu e părtaş la ceea ce se întâmplă – se înşală amarnic. A nu vota este, evident, un drept, fiecare face ce vrea, dar asta nu înseamă că nu e co-autor la rezultatul votului. Vorbim, încă o dată, despre oamenii care ne conduc: primari, consilieri locali şi judeţeni, parlamentari (şi – indirect – membrii Guvernului), preşedinte. Ne conduc pe toţi – inclusiv pe cei care n-au votat. E o iluzie copilărească să te crezi în afara sistemului: eu îmi văd de treaba mea, la locul meu de muncă, şi n-am nimic de-a face cu politicienii şi partidele.
Care e acel loc de muncă şi acea treabă care să nu depindă de configuraţia politică, de politică în general? Sistemul bancar poate? Presa? Agricultura? Cultura? Sportul? Nu Guvernul mă face să sar 2,30 m înălţime ori să scriu o carte sclipitoare, dar depinde de Guvern şi de Parlament dacă am bani de echipament şi unde să mă antrenez – respectiv dacă iau vreun ban pe cartea aia sclipitoare.
TOTUL depinde de politică, în particular de rezultatul fiecărui scrutin electoral. De foarte multe ori depinde în mod direct şi întotdeauna cel puţin indirect. Uitaţi-vă la oamenii cu foarte mulţi bani – teoretic ar trebui să li se fâlfâie cine e la putere. De ce sunt înnebuniţi să aibă tovărăşii politice, să „cotizeze” şi la stânga şi la dreapta, în unele cazuri să facă ori să susţină deschis partide şi chiar să candideze ei înşişi? Dacă lor nu le indiferent rezultatul alegerilor, cum ar putea să-mi fie mie?
A doua observaţie priveşte structura masei non-electorale. O parte e formată din oameni pe care chiar nu-i interesează viaţa politică, despre care nu ştiu nimic sau mai nimic, după cum nu ştiu (şi nu-i interesează) nici cum funcţionează economia naţională, Uniunea Europeană sau orice altceva decât gospodăria lor – fără să-şi pună problema ce legătură este între aceasta din urmă şi cele dinainte. O altă parte sunt cei sincer sătui de politică şi decişi să nu voteze, chiar dacă au noţiuni – mai multe ori mai puţine – despre fenomenele generale. Unii dintre ei realizează poate că a nu alege nimic e mai rău decât a alege aproape orice, dar s-au săturat pur şi simplu, în limbaj neacademic îşi bagă picioarele. Există şi a treia categorie, a celor care mint, de fapt au opţiuni politice ferme şi nu vor lipsi de la niciun vot – dar consideră că dă bine să te arăţi nemulţumit de toţi şi să pozezi în blazat sau – după caz – se jenează cu alegerea lor, preferă s-o ţină secretă şi, în acelaşi timp, să încerce o „adormire a vigilenţei”: dacă reuşesc să conving doi-trei din „ăilalţi” că nu merită să voteze cu nimeni, atunci câştig măcar o fărâmă de procent pentru ai mei, pe care bineînţeles că o să-i votez.
Există însă şi ceva mai profund, mai subtil şi mai greu mărturisibil în spatele atitudinii „nimeni nu merită votul meu”. Ceva care transcende categoriile de mai sus, adică e comun şi unora dintre „rupţii de lume”, şi unei părţi a dezamăgiţilor sinceri, şi unei submulţimi a mincinoşilor. Este nevoia de a-i coborî pe toţi la nivelul tău. Vorbesc despre oameni care, conştienţi de mediocritatea lor, de faptul că ei înşişi au luat sau măcar au dat mită, de discutabila lor moralitate şi/sau competenţă profesională, de frustrările şi limitele lor, se simt bine, se consolează dacă reuşesc să se autoconvingă – în primul rând – şi eventual să-i convingă şi pe alţii că „toţi sunt o apă şi-un pământ”. Parafrazând un istoric slogan electoral – ai noştri, dintre noi, ca noi. „Că n-ai fost vreun lucru mare, că eşti om cum sunt şi dânşii”. Nu-l citez pe Eminescu doar pentru că versul lui se potriveşte, ci şi pentru a sublinia că mecanismul psihologic e departe de-a se limita la clasa politică. Din acelaşi motiv refuzăm să acceptăm existenţa gesturilor sincere de generozitate („Trebuie să aibă el vreun interes! Îşi face imagine, e scutit de impozit, ceva!”), înnavuţirea cinstită („Nu există aşa ceva! Toţi fură! Păi, dacă ai putea face bani muncind cinstit n-aş fi eu putred de bogat!?”) sau valoarea culturală („Care, mă? Fripturistul ăla!? Păi, l-au publicat şi l-au tradus că s-a dat bine cu cine trebuia!”). Acceptăm doar autenticitatea performanţelor sportive şi a celor muzicale – şi asta pentru că nu se pune problema comparaţiei: majoritatea dintre noi suntem sedentari şi afoni.
Aşadar, „toată clasa politică e de doi lei” şi pentru că dacă am accepta că există politicieni merituoşi am putea ajunge să ne punem întrebarea enervantă „Dar eu de ce nu pot să ajung parlamentar sau ministru?” Pentru că n-am milioane de euro şi nu fac parte din nicio gaşcă – e un răspuns extrem de convenabil. Cum spunea un „eu-nu-votez” – pot să dorm liniştit.
Aş mai avea o întrebare: cum poţi să fii dezamăgit de toţi? Există partide şi politicieni care n-au avut niciodată ocazia să arate ce pot sau nu pot. La fiecare scrutin apar figuri şi chiar formaţiuni noi. Sunt nemulţumit de toţi cei care s-au aflat, fie şi măcar o lună, la putere – la nivel central ori local. Ok, atunci e cazul să-i votez pe alţii. E drept, am foarte puţine informaţii despre ei, dar, să nu fie cu supărare, ce informaţii aveau despre Ion Iliescu, în mai 1990, 86,19% dintre români?
În urmă cu câţiva ani apăruse o formaţiune de tineri promiţători, departe de orice fel de suspiciuni, URR. În 2012 am avut un candidat independent, Nicuşor Dan, care n-a prins nici Consiliul General al Primăriei Bucureşti, necum locul de primar general. De fiecare dată există alternative interesante la „tot ăia”, dar nu le votăm, pentru că… „oricum n-au şanse”. Fireşte că n-au şanse dacă nu-i votăm, e un cerc vicios în care ne complacem cu seninătate. La fel ca şi în celălat: majoritatea oamenilor de calitate se ţin departe de politică (nu doar să candideze, ci şi să comenteze) din cauza calităţii scăzute a acesteia, calitate determinată, evident, tocmai de refuzul lor de-a se implica.
Încă o dată: a sta de-o parte e un drept. Nimeni n-are căderea să-i certe pe cei care se abţin şi nici măcar pe cei care mimează asta. Dar am voie, sper, să-i compătimesc . Mai trist decât a fi dezamăgit de cineva în care ai crezut este să nu crezi în nimeni şi nimic. Şi, pe măsură ce numărul non-combatanţilor creşte, compătimirea se extinde asupra noastră, a tuturor. În curând, covârşitoarea majoritate a alegătorilor prezenţi la urne va fi constituită din activiştii de partid. Aceea va fi cu adevărat o democraţie originală românească! Sugerez institutelor de sondaj să se orienteze în acest sens, n-are rost să mai întrebe cetăţenii de rând.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Votul nul la alegerile parlamentare – ce părere aveţi?
http://www.acum.tv/articol/57689/
Votul nul chiar e nul. L-am folosit si eu …. Ar fi ceva daca la un anumit procent de voturi nule ar trebui sa vina cu alti candidati. Atunci ai avea cum sa te exprimi. Dar nu vor sa-si bata cuie singuri in talpa, nu-i asa ?
Draga domnule Zarojanu,
M-ati uitat. Eu nu votez, dar urmaresc atent viata politica a tarii. Nu votez fiindca stiu ca nu votul e solutia, ci decapitarea clasei politice: lustratie generala, cine a avut functii publice nu trebuie sa mai aiba, si asta de la consilieri de primarie in sus.
Vestile despre disolutia statului roman nu fac decit sa ma bucure: timpul unei noi revolutii se apropie; de data asta trebuie avut grija sa nu iasa cum vor ei.
De fapt, in conditiile in care electoratul este neinstruit, nimeni nu poate reforma sistemul din interior – electoratul tinde numai sa reactioneze visceral la visceralitati (de aceea si jegul campaniilor electorale).
URR-ul nu a avut sanse (de fapt, nimeni nu are sanse) in batalia cu colosii mediatici ai hotilor. NR trebuie sa faca putina prostitutie ca sa se afirme ca partid, nu vedeti ? (si ei au o viziune care mi-e straina, fiindca in fruntea NR e un popa, ce sa-i faci, ortodoxia romaneasca).
Deci, retineti: solutia este ca politicienii sa impinga marea masa spre revolta. Si sint destul de dobitoci sa o faca.
Bla, bla, jenant.
Sa nu poti alege ceva la viitoarele alegeri este chiar neputinta. Nu inteleg de ce este greu sa ne formam o parere despre 3-4 oameni inscrisi in circumscriptia proprie la Senat si la Camera Deputatilor.
A NU participa la vot este o lasitate si o neputinta.
Ah, si sa aleg intre 2 hoti ? Nu, merci.
Dovada de neputinta dati voi, aia care cred ca prin votul de acum puteti schimba ceva. Wishful thinking si impotenta.
Hei, eu macar sunt pe masa de operatii si incerc sa mai misc, sa mai caut un chirurg, macar sa il aleg eu. Am setimentul macar ca am facut ceva pentru boala mea.
Daca va place sa stati pasiv, ok, este alegere dumneavoastra.
Hmmm, eu intotdeauna aleg, chiar si cand merg la curve. Nu las sa ma aleaga ele pe mine. Dar na, fiecarecum vrea sa fie calarit, alege sau este ales.
Wer kämpft kann verlieren,
wer nicht kämpft hat schon verloren…
Cine luptă ar PUTEA pierde, CINE NU LUPTĂ A PIERDUT DEJA…
…stupiditatea fără însemnătate a problemelor lor personale, … „opacitatea tristă” a unei vieţi private axată pe nimic altceva decît pe ea însăşi. (Hannah Arendt)
Misera est servitus ubi jus est aut incognitum aut vagum – Mizerabilă este starea de servitute în care legea este necunoscută sau nesigură.
De la strămoșii latini ? NU ! De la un „ticălos” de englez (Samuel Johnson).
În fine „Un popor de oi va fi guvernat de lupi.”
Bune citatele , excelent cel din Samuel JOhnson care ne vine manusa, mai adaug unul, de la cei de la care avem un inalt procentaj de limba „fortuna audaces iuvat”.
eu voi analiza candidatul nu formatiunea politica din care provine
Împărtășesc aceeași amărăciune cu a dvs. Ce putem face?
Să nu ne dăm bătuţi! Să nu spunem: Asta e, ce să-i faci? Mama mea m-a învăţat că nici un cuvânt şi niciun gest nu e inutil.
Votul este uninominal, se presupune ca un individ minim educat in ale politicii alege candidatul (si nu neaparat partidul) care i se pare cel mai bine pregatit si care impartaseste aspiratiile / viziunea sa…eu personal nu am pe cine vota. Am vazut unde alegerea ‘raului mic’ a impins Romania…Va doresc o minune pentru 9 decembrie…
Dle Zarojanu, eu inteleg ce vreti sa spuneti Dvs.
Eu locuiesc in Jud Covasna iar pe listele partidelor romanesti este o fauna de nedesris, niste nume care nu spun nimic romanilor din Covasna drept care la localele din iunie PDL NU a castigat nici 1 loc de Consilier local la Sf Gheorghe, nici 1 loc de Consilier la Consiliul Judetean Covasna si nici 1 primar in tot judetul !!!
Dupa acele alegeri presedintele PDL Covasna Dan Manolachescu isi punea public intrebarea daca mai are rost sa existe PDL Covasna !
La vreo luna si-a dat demisia!!
Pe listele USL la fel, aceiasi situatie!
Eu cu cine sa votez ?!
Poate că răspunsul meu o să vă dezamăgească, dar eu cred în el, e singurul pe care-l am şi îl practic ca atare: să votaţi cu cei care credeţi că merită votul dv., INDIFERENT ce şanse de câştig au.
De ce nu ati vota un maghiar cu conditia sa nu fie hot si imoral ca Frunda? Trebuie sa gasiti un om integru, fie roman sau maghiar sau orice, integru sa fie!
varianta cinica la care faceti referire la un moment dat isi are radacinile (ca la orice efect, o cauza) in frustrarea laborioasa acumulata in 20 de ani de maruntis.. nu cred ca au furat atatia la scara mare si incearca sa-i faca acum pe toti o apa si-un pamant, mai degraba au vazut succesiuni de guvernari bolande, corupte si retarde, si din stanga, si din dreapta. mai ales cei de dreapta, o minoritate noua in crestere dupa revolutie, banuiesc ca au fost dezorientati si facuti varza de ‘succesurile’ administratiilor de dreapta..
macar lipsa la vot da un semnal formatiunilor necompetente ca e cazul sa faca niste schimbari (vorbim de formatiuni normale, suportate de oameni de buna credinta, gen ard) la varf daca vor sa fie votati si sa ajunga la putere. ce optimism te poate cuprinde cand vezi ‘prietenia’ mru-neamtu sau alte oboseli similare.. in alte parti cand un partid sau o formatiune nu ajunge la putere timp de doua alegeri, conducerea se schimba automat, nici nu se sta la discutii. un vot slab acordat ard nu inseamna decat ca actuala conducere trebuie sa zboare, ca e impotenta politic si fara viitor, ca e de muncit pana la gasirea unei personalitati in stare sa traga partidul dupa ea.
si mai faceti o mare greseala, si altii, in permanenta: usl nu mai e psd’ul lui iliescu, dincolo de marea masa a proletarilor in ganduri si simtiri sunt si o gramada de detinatori de business’uri, care isi protejeaza interesele asa cum si in alte tari se intampla. ard va avea sanse in alegeri cand va apare vreun combativ ca basescu, pana atunci poate sa ia o gustare de picnic la marginea drumului..
„macar lipsa la vot da un semnal formatiunilor necompetente ca e cazul sa faca niste schimbari
Mda… semnalul ca isi pot mobiliza nestingheriti votantii sensibili la galeti si un kil de faina! A nu vota inseamna a le lasa cale libera spre acapararea totala a resurselor tarii. Si nu se dau in laturi de la nimic: experienta din vara aceasta este relevanta! Numai pentru cei care nu vor sa vada, nu e evident.
Si da, sunt de acord, USL nu mai e PSD-ul lui Iliescu: e mult mai rau! Iliescu a fost macar consecvent si fidel idealurilor lui, stiam cu cine avem de-a face. Cand ma uit la lupii astia in blana de oaie, ma trec fiorii. Cu zambetul pe buze si prezentand negrul ca fiind alb, au decapitat tot: institutia ombudsman-ului, ICR-ul etc.
Dar dvs. puteti sta linistit acasa, ca sa transmiteti un mesaj de schimbare „formatiunilor necompetente”; celor „competente” le vor netezi drumul cei conectati permanent la izvorul intelepciunii de la A3…
Cred ca trebuie sa va obisnuiti cu ideea ca ce e la noi asta e peste tot? Ma refer la sistem, si ca diferenta sta in aplicarea stramba a legilor si lipsa grosolana a respectului fata de ceilalti, care e o chestie ce tine de educatia celor sapte ani. Sunteti intr-un capitalism in care abuzurile la statul de drept pot fi ocazional mari, legea nu se aplica cum trebuie mereu. In alte parti exista ce se cheama activism, adica oamenii convinsi de justetea cauzei lor merg din usa in usa si incearca sa convinga; la noi se sta pe forumuri sau pe terasa si se lanseaza acuze tuturor care nu impartasesc aceleasi convingeri. Cu acuze n-ajungem nicaieri, convingerile nu se schimba cu scarba si acuze, ci cu zambetul pe buze si consideratie in vorba.. la noi e ‘crucea m**i de javra, comunist si securist ce esti’.. Acum, ca sa scoatem un pic capul dintre umeri, daca te uiti in jur vei vedea miscari ample de strada si caderea guvernelor de dreapta. In momentul de fata ard n-are nici o sansa, n-are un lider.
Domnule Zarojanu, imi place stilul dumneavoastra deschis si fara menajamente !! V-ati potrivi perfect cu libertarienii mei din midwestul SUA. De fapt , de curand, acestia au avut o dezbatere chiar pe aceasta tema. Au fost unii care au argumentat neparticiparea la vot. Rationamentul lor fiind : prin neparticipare la vot ” in corpore” politicienii nu sant validati si , deci, nu au nici un drept la putere, care va sa zica , dulcea anarhie va domni , anarho-capitalismul. Interesanta mi-s-a parut concluzia acestora : „prin participarea noastra la vot, de fapt, votul nostru consfinteste ratiunea de a fi a statului, condus de politicieni validati de noi”! Cu alte cuvinte , noi, si votul nostru, sant de vina pentru existenta lor !! Altii , mai realisti , au argumentat ca : atata timp cat unii de prezinta la vot , nu exista alta alternativa de influentare a rezultatului decat…., participarea la vot ! A mai fost si o alta categorie care, a observat ca nu exista o interdictie legale, constitutional vorbind, fata de dreptul al secesiune !! Drept pentru care , nici mai mult nici mai putin , si-au propus sa scape de politicieni si suprastatul federal prin secesiune !!
Din punctul meu de vedere, culpabilizarea colectiva , care seamana cu tararea prin mocirla este fenomenul cel mai dureros!! Toti am intuit , degradarea la care manjirea coruptiei ubicuitare ne forteaza. Din punct de vedere economic, daca santem siliti sa dam spaga peste tot, devine o metoda de supravietuire, la un moment dat, primirea de spaga ! Stiu dilema dureroasa a unora dintre noi , in a alge intre, manjirea sistemului sau supravietuirea familiei ! Rusinea care ne incearca cand vest europenii civilizati ne privesc ca pe niste deligventi , numai pentru ca santem parte a sistemului. Adevarul este ca, in vest, cetatenii obisnuiti nu au nevoie sa se manjeasca pentru a supravietui , au frica statului de drept. Asta nu inseamna ca, ” la varf”, actele de coruptie se deosebesc in vre-un fel de cele de la noi !Coruptia este aceiasi , doar proportiile difera!
Oricum ar fi domnule Zarojanu, mi-a placut articolul dumneavoastra si, va sfatuiesc sa aruncati un ochi pe baietii aia de la” Strike the root” sau ” Wiskey and Gunpowder” , sant convins ca nu veti regreta !!
Din perspectiva partidelor, neparticiparea este un avantaj! De ce? Campania electorala este mai concentrata, axindu-se doar pe nucleul dur si pe cei care pot fi cumparati (impartire de mancare etc)
Neparticiparea e un semn sofisticat doar in mintea celui care alege constient aceasta optiune.
Eu cred ca nu exista optiune pentru cel care gandeste si e corect decat sa scrie pe retelele de socializare, sa explice personal celor confuzi (imi aduc aminte, in anii ’90, cum incercam sa explic unor fani Iliescu ca acesta nu e cine cred ei ca este, ca nu face bine :) ), sa denunte coruptia atunci cand poate, sa explicam odraslelor noastre ce e bine si ce e rau.
E greu, dar trebuie sa ne obisnuim ca noi, ca oameni obisnuiti, nu putem sa rasturnam societatea, sa o trezim printr-un gest curajos sau eroic! Influenta fiecaruia aproape ca nu se simte asa ca ne este greu sa ne privim cu modestie si sa acceptam ca nu vom rasturna constiinte cu cuvintele noastre. Desigur, in timp si daca exista o masa critica (aproximativ 20% dupa studiile sociologice), putem observa influente, schimbari in bine, in societatea in care traim. Uneori dureaza ani (DNA-ului i-a trebuit ceva timp – si ceva atacuri de la echipa Voiculescu :) – sa-si construiasca o imagine de justitiari), modificarile sunt insesizabile la o observatie directa (precum evolutia unor specii), dar exista; si ldoar a nivel istoric produc ceea ce ne dorim fiecare individ in parte sau nu…
Asa cum trebuie sa renuntam la mitul Salvatorului, trebuie sa renuntam si la ideea ca putem avea o putere de a schimba imediat, definitiv si radical viata politica in Romania. Ne trebuie rabdare si constiinta ca fiecare trebuie sa facem bine atit cat putem. Daca facem asta, peste decenii se va simti, cei care vor gandi istoria ne vor multumi ;si daca nu facem bine, ne vor judeca aspru (asa cum unii au judecat generatia parintior nostrii comunisti)
Aveţi dreptate! Vă felicit şi vă mulţumesc pentru atitudine şi mesaj. Da, tenacitate, răbdare, încredere în forţa fiecărui gest, oricât de mărunt – acestea sunt soluţiile. Nu trebuie să aşteptăm rezultate rapide şi absenţa lor nu trebuie să ne descurajeze. Pentru că aţi pomenit de anii 90, am văzut şi eu, în timp, multe „miracole” în care nu mai speram de mult, schimbări de atitudine şi de mentalitate. Aş pomeni şi un exemplu din cu totul alt domeniu. În prefaţa la „Îndrumar al greşelilor de limbă” (cred că aşa se cheamă), Dumitru Graur spunea: Poate că multe dintre bătăliile pe care le lansez aici sunt pierdute sin start. O fac totuşi pentru că am apucat să văd că se poate! În urmă cu 30 de ani, când am scris prima oară că e corect „complet”, nu „complect”, părea că nu am nicio şansă. Dar azi, aproape nimeni nu mai spune „complect”! (citatul e din mmemorie, ideea contează)
RHT. Chestia asta cu anii ma distreaza. Daca vrei sa-ti petreci viata asteptind un Mesia (sau ma rog, o conjunctura favorabila), numarind florile, una cite una, nu ai decit.
Va atrag atentia respectuos ca atitudinea este de sluga („trebuie sa renuntam si la ideea ca putem avea o putere de a schimba imediat, definitiv si radical viata politica in Romania”).
The truth is that avem puterea de a schimba ceva atit timp cit ne raliem la un tel comun. Daca Ponta se trezeste cu 2000 de oameni la usa cind vrea sa iasa din vila, ce zici? se cara si ne lasa in pace? Daca antenele s-ar trezi cu 5000 de oameni in fata sediului scandind: „noi nu va vrem mizeriile” ce zici ? si-ar revizui atitudinea ?
Dar sinteti slugi, seful are intotdeauna dreptate, noi o sa intrem in rai si peste decenii ne vor multumi urmasii … dragilor, daca exista diferente intre Polonia sau Cehia si noi, sint din cauza ca aia s-au revoltat.
Caline, eu te-as vota! Ai mai multa notorietate nationala decit sute de candidati, simpatic cit cuprinde, nu te paste nici in urmatorii o mie de ani pericolul coruptiei asa ca pacat ca ARD nu s-au gindit. Fara suparare pentru aceste rinduri scrise cu drag.
:) Mulţumesc frumos. Până acum am ţinut prea tare la meseria de jurnalist ca să iau în calcul o candidatură. Dar, în perspectivă, cine ştie? Never say never…
Problema este muuuuult mai simpla ..nu o imbarligati cu tot felul de interpretari generaliste. Unii chiar nu au cu cine sa voteze, din simplul motiv ca nu-si regasesc ideile nicaieri..ca sa nu mai spun de asemanara izbitoare intre „fauna” lui nenea Iancu si actualii „onorabili” Cel mai bun exemplu este „candidatul de la centru”…oare de ce nu sunt lasate organizatiile teritoriale sa-si propuna proprii candidati, fara a li se baga pe gat si cate o ” celebritate” nationala..care evident nu are sange sa se bata in colegiile din Bucuresti..e prea mare aglomeratia? Toti „desteptii” sunt in Bucuresti/? Si usl si ard fac la fel..geba povestile cu firul ierbii..sau cu comisia de..bla, bla..
Alt exemplu este neabordarea, pe bune , a problemelor macro…nu trebuie sa fii un geniu ca sa pricepi ca sistemul de pensii se pravaleste, atat datorita pensionarilor anticipate, a pensiilor de boala falsificate, a duratei de viata in crestere..raportul contribuabil / pensionar este subunitar. ar trebui sa fie la 2,6 (in 89 era peste 3).
La indatorare iarasi mucles…din 2008 pana in prezent datoria publica a crescut cu 280%..in timp de pib-ul cu doar fo 12%(fo 10% din veniturile bugetare merg numai pe dobanzi)adaugam an de an cca 4 miliarde de euro la datorie..dinamica imposibil de sustinut, am avut un deficit structural mediu de 3,8%…targetul „normal” este de 0 (zero)…si UE a recunoscut aberatia de la Maastricht (aia 3%..corectata acum cu un structural de 0,5%) care ar fi permis doar in conditii de recesiune severa, la boom-uri fiind necesar excedent. Am avut noi excedent? Niciodata…nici chiar atunci cand economia „duduia”(pe cheltuielei guvernamentale mai ales)
Nu vorbeste nimeni de politicile monetare..de ce noi am avut pe toata perioada crizei , si nu numai,dobanzi de politica monetara aproape duble raportat le inflatie? in timp ce in state si ue e pe dos?
Ma opresc aici… cred ca sunt destule argumente de ce nu-mi place de nimeni.
Ar fi enorm de multe de spus…iata de ce nu voi vota in decembrie , nimeni nu e cinstit sa puna cartile pa masa, si sa vina si cu ceva solutii..pe cifre nu pe aburelile lui Videanu…de Ponta si Crin nici nu mai zic, sunt absolut penibili. Cine a mai ramas? Pacaliciul de DD…trebuie sa ai mintea cat furnica sa crezi in bazaconiile pe care le da pe goarna. Practic nimeni. Altii zic sa te uiti la om, OK, ar fi o solutie, poate singura… dar daca am niste candidati de la centru (io chiar am), carora li se cam rupe-n paispe de „provincie” ?
Evident ca nu ma simt bine in postura asta, de noncombat, nici nu mai stiu de cand nu am mai votat la parlamentare …as vrea sa gasesc un partid onest, cu profesionisti in domeniile „naspa” (economie, sanatate, pensii, invatamant. agro, investitii strategice) nu astept promisiuni desarte..nici vaicareli..ca ce rau e … oaaai criza, v-am spus io, bla,bla…exista exemple de politici economice care nu au dus la indatorare extrema-prin prisma sarcinii pe buget- (estonia) tari care nu au intrat in recesiune deloc ( Polonia)…vreau adevarul, rau, bun cum e..dar si solutiile propuse, alea bazate pe cifre..le vreau puse cinstit pe masa. De ex: cota unica de 12% este o abureala cat casa…in ue media este de 23%, mai mici de 16 au doar bulgaria si estonia, dar estonienii au marit varsta de pensionare au datorii f mici…etc, daca nu ai profit -profitul din exploatare se duce, de regula, pe pierderile financiare datorate dobanzilor exorbitante la credite -cu ce te gadila micsorarea a ceea ce nu ai? Ba se mai si maresc preturile la utilitati…mai vine dreaq sa investeasca la noi)
Concluzie: nu ne compatimiti si judecati pe noi, astia care nu mergem la vot…nu avem cu cine…simpu, nu pot alege intre dracu` si ta`su..chiar nu pot.
Prima observaţie porneşte chiar de aici: cine socoteşte că, nevotând, se extrage pe sine din sistem, nu e părtaş la ceea ce se întâmplă – se înşală amarnic.
Dl. Zarojanu, cred ca nu e in regula sa judecati alegerea unora de a nu merge la vot. La urma urmei suntem liberi sa decidem ce simtim ca e mai potrivit. Nici eu nu judec pe cei care se duc sa voteze si care -in acceptiunea mea- vor alege una dintre mafiile politice ce compun spectrul politic contemporan. Cum o dai, vei alege un hot, un badaran, un incompetent, un corupt, in cel mai bun caz un idealist naiv -complet impotent- pierdut in marea masa de rinoceri. Va rugam sa nu ne faceti partasi la actuala minciuna si degringolada romaneasca. Chiar daca asa credeti, pastrati-va ideile pentru dvs. Cu bine.
Nu am judecat pe nimeni. Am menţionat de două ori că a nu vota e un drept, precizând „Nimeni n-are căderea să-i certe pe cei care se abţin”.
Nu stiu domnule Lup, parca traiti pe alte meleaguri decit Romania si acolo e valabil „freedom of speech”. De ce la noi aplicati altceva? Aici e un site in care se discuta deschis. Cu stima, insa pentru alte postari ale dvs. care va schitau monarhist mai de tipul britanic…
Nu inteleg de ce ma insel amarnic daca refuz sa particip -ca cetatean roman- la mascarada politica orchestrata de clica politica de sorginte securist-mafioata de la Bucuresti? Cu ce fac rau tarii in care m-am nascut atunci cand spun NU hotiei si badaraniei omniprezente? Asta ar cam fi nedumerirea mea trecand prin experienta de emigrant de aproape 20 de ani. Este foarte bine ca exista ‘freedom of speech’, gasesc usor ‘off’ ca un autor Contributors sa traga de urechi pe cei care nu vor vota pe 9 decembrie. Asta e tot. Numai bine.
Un cârmuitor e : excelent când poporul știe vag de existența lui; mai puțin bun când norodul i se supune și-l aclamă; extrem de rău când toți îl disprețuiesc. (Lao Tse)
Arta politică presupune o înzestrare și o performanță ce aspiră la discreție. Placenta unei birocrații lucrative, metabolismul guvernării, ambianța ostenelii de stat au, în situații ideale, ceva din inaparența sănătății, a funcționalității optime. În mod normal, nu iei notă de o tensiune arterială bună, de activitatea unui ficat curat, de prezența unei măsele nestricate. Îți vezi de treabă, susținut de rutina mută a câtorva, esențiale, activități somatice. Cu excepția temperamentului ipohondriac, unde sănătatea e pândită și cotrobăită cu îndârjită mefiență, de regulă boala e cea care întoarce conștiința către ordinea trupului, impunând o stridență, un fason pernicios, un zgomot supărător. Te îmbolnăvești și, brusc, încasezi concretețea necomplezentă a propriei cărni. Afli, indispus, că ai ganglioni, pancreas, leucocite…
În materie de guvernare, lucrurile stau la fel. O țară în care politicul are suficientă surdină, în care mandatarii și recuzita instituțională a Puterii sunt un subînțeles cotidian, și nu o impudică sursă de nevroză și materie pentru bășcălie, aceea e o țară sănătoasă, bine instalată în veac, normală. În clipa în care fiziologia politică a unui loc băltește pletoric în atenția publică și e resimțită minut de minut, suntem în plină patologie a cârmuirii. Deja, – observă Lao Tse – un lider temut și răsfățat de populație se îndepărtează de politica socotită fericită. El nu mai e cineva validat prin alternanța unor sudori și izbânzi tăcute; e, din contră, un echivoc campion al ratingului, o tutelă castratoare, un reper hipnotic. Catastrofală, însă, pentru o națiune nu e o conducere temută și curtată multiplu, ci o clasă politică de care nu mai vrei să știi nimic, pe care ai evacuat-o din considerația și din preocupările tale. Dacă politicianul desăvârșit era un nobil salahor invizibil, polul negativ al axei e ocupat de vacuitatea guvernării unanim meprizată. Disprețul public delegitimează, întoarce capul, aneantizează. La mânie, de pildă, adversarul rămâne robust, aievea; e o țintă vie, fie și numai în imaginație. Obiectul disprețului, în schimb, e pură spectralitate, ceva retras din economia afectivității angajate. A înceta să mai dai doi bani pe politicieni – pe toți politicienii – înseamnă a lăsa țara pe mâna unor fantome. În acest exsanguu compositum politic vedea gândirea străveche răul suprem ce se poate abate asupra Cetății.
Cand luam in discutie „alegerea” de indicare a directiei pe care ai vrea sa se mearga in
urmatorea perioada de timp (perioada statutata constitutional, nu este acelasi lucru ca
in contestarea cuiva.
„Timpul” este asemeni unui fluviu ( sa zicem al celui ce da nastere cascadei Victoria,
iar tu, alegatorul, un „cazut din luna” … cazut ceva mai in amonte decat acolo unde apa
cade in prapastie.
Fluviul … nu sta. El „fluye”. Duce cu el tot ce „doarme”. Individul uman, prin chiar „conditia
lui, umana” isi prefera mai mult „bun” si cat mai putin „rau”.
Sa „dormi” in calea fluviului asta numit „Timp” este doar, nerozie.
Trebuie sa-ti alegi (tie, ca in nici un caz alegerea nu o faci pentru altcineva … pentru simplul
motiv ca … sa alegi in locul altcuiva este imposibil), ma rog „trebuie” asta este similar lui
„in realitate, Viata nu-ti permite sa faci altfel”, trebuie sa-ti alegi intotdeauna cartea cea mai
buna dintre cele care mai sunt sa alegi.
Ca si la poker. Nu poti sa faci quinta royala? Cauti sa faci macar quinta. Nu-ti iese de-o
quinta incerci un „full” , etc.
Doar cei care sunt paraleli cu viata nu-si exercita „dreptul (recunoscut) si obligatia (morala)
de a spune de fapt: „ce vor ?”.
Este ca si cum te-ai sui intr-un taxi si ai refuza sa indici in vreun fel de ce te-ai urcat.
Doar un fel de belea pe capul celui care a avut noroc de asa „contemporan”.
Eu sunt pd-ist (ma rog, simpatizant doar, spre rusinea mea) darcel mai important
este sa se spuna raspicat vrerea. Usl-eii sunt , din punctul meu de vedere mai
prapaditi in gandire decat „ceauseii de fond”.
„Ceauseii de fond” de „ieri” sunt „democratii de forma” de azi. Iar „ceauseii de forma”
de „ieri” sunt „democratii de fond” de azi.
Ghici ciuperca … care?
Dar, nu ar fi problema daca ar fi o majoritate clara care sa spuna: „Vreau comunism
pentru ca asa mi se pare mie ca imi e mai bine”.
Si gata. Dar … principiile, se cultiva (cultivat nu inseamna „insamantat” ci inseamna
„educatie neintrerupta aplicata unui subiect in primul rand spre binele aceluia, in
primul rand spre prelungirea la „cat mai mult si mai benefic in primul rand aceluia”.
Cine si-a cultivat principii (si tot slefuieste la ele) principii va avea. Cine nu si-a
sadit la timp (ca sa aiba ce cultiva) nu are de unde (in materie de „principii” sa
aiba.
„Aş mai avea o întrebare: cum poţi să fii dezamăgit de toţi? Există partide şi politicieni care n-au avut niciodată ocazia să arate ce pot sau nu pot. La fiecare scrutin apar figuri şi chiar formaţiuni noi. Sunt nemulţumit de toţi cei care s-au aflat, fie şi măcar o lună, la putere – la nivel central ori local. Ok, atunci e cazul să-i votez pe alţii. E drept, am foarte puţine informaţii despre ei, dar, să nu fie cu supărare, ce informaţii aveau despre Ion Iliescu, în mai 1990, 86,19% dintre români?”
Corect.Eu v-as intreba ce politicieni v-au incantat.Care au dat tot ce pot mai bun, in afara de manipulare.Vreau sa ma luminati cu chestiune simpla, ce politician roman si-a respectat promisiunile in ultimii 20 ani?
Macar unul vreau, fie si cavaler al tristei figuri, luptator cu morile de vant, cetatean onest care a trait cinstit, nu a facut avere de milioane de euro din salariul de bugetar, nu a facut trafic de influenta, nu a beneficiat personal sau prin interpusi de contracte banoase cu statul.
Stimate domnule, eu votez.II votez pe toti pentru ca toti au acelasi respect fata de cetatenii romani, indiferent de varsta, studii, calitati , defecte, aspiratii.
Ce informatii aveau 86,19% din romani, cei care l-au votat pe Iliescu in 1990?Pai, babelor le placea ca radea mereu. Restul l-au votat ca i-a scapt de Ceausescu.Tinerii nu l-au votat si au luat bataie la mineriada..
Corneliu Coposu.
Multumesc pentru raspuns.Daca traia domnul Coposu, nici nu as fi pus intrebarea.
Despre morti, numai de bine….
Si daca ar fi adevarat, viata e ca o cadere de pe un zgarie nori. De balustradele
balcoanelor de care ai trecut deja, degeaba te mai gandesti ca-ti era bine daca
apuca-i sa te agati.
Ochii .. pe ce e inainte-ti, pe ceva din viitor pe care-l poti converti in … concret.
Mortul .. de la groapa, nu se mai intoarce.
Alegi din ce e, nu din ce nu este.
In ceea ce priveste „actul de a alege (numit mai pe scurt, vot) nu e ca in viata de
toate zilele cand te duci la piata, te bati cu mana pe portofel, simti ca e la locul lui
si .. daca vrei, cumperi, daca vrei, nu cumperi ci e cam ca in cazul lui Papillon
cand, daca nu avea cozonac se multumea si cu gandacii.
Votul, pentru cel ce intelege de ce s-a nascut pe lume, este o „problema vitala”
(eu zic ca cea mai vitala, din tot ce face omul in a lui viata).
Intrebare retorica: de ce m-as deplasa citeva sute de kilometri cas a il votez pe William Brinza? sau Victor Socaciu? Am impresia ca toti ma iau de prost. E prima data cind voi sta acasa la alegeri parlmentare. Am mai stat si la referendumul din vara.
Va invitam sa aderati la grupul VOT NUL.
http://www.facebook.com/groups/299896333453819/
Este un grup deschis tuturor celor ce impartasesc ideea de vot nul la alegerile parlamentare din decembrie 2012.
Acest grup are ca scop convergenta celor ce sustin votul nul la alegerile din decembrie.
La finalul alegerilor grupul isi inceteaza activitatea.
Nu sunt admise postari ce nu sunt referitoare la votul nul. Postarile vor fi sterse iar persoanele ce impartasesc alte abordari ale alegerilor vor fi eliminate din grup. Aceste persoane au posibilitatea sa se manifeste in alte locuri ale vastului internet.
In pinned posts vor fi prezentate doua liste. Prima este cea ce include grupuri, partide, miscari si alte forme de organizare colectiva care sustin explicit printr-un reprezentant votul nul. A doua lista este cea a persoanelor ce se exprima explicit pentru votul nul.
Ideea de creare a grupului este preluata si de la alte persoane si grupari.
Subsemnatul si toti aderentii la acest grup nu vor avea merite deosebite daca acest demers va avea castig de cauza. Meritul il va avea poporul care a dat un numar suficient de exponenti care au deschis ochii celorlalti.
Analiza e destul de riguroasa; nu completa, totusi.
Politica desfasurata in ultimii ani aduce argumente noi de partea celor care se abtin de la vot.
Nu mai e vorba de o imaginara lipsa de optiune, ci de una reala. Am asistat anul trecut la infruntarea a trei forte politice: una compromisa de rezultatele propriei guvernari, alta care se auto-compromite prin dispretul fata de lege si morala, iar a treia incropita in jurul unei pseudo-televiziuni. Daca votul presupune o responsabilitate, cine si-ar asuma sa gireze prin el vreuna din aceste forte politice?
Mai ales ca, de multe ori, am asistat la aruncarea responsabilitatii de pe umerii politicienilor pe cei ai electoratului: nu alesii vor, tara cere, dupa cum sunt speculate rezultatele alegerilor.