marți, ianuarie 31, 2023

EU si NATO – impreuna. Mai bine mai tarziu decat niciodata

Pe măsură ce se apropie summitul de la Varșovia, NATO uită cei 25 de ani de relaxare. Războaiele nu mai sunt îndepărtate și preferențiale. Ele ar putea fi aproape de casă și obligatorii: apărarea națională sub toate aspectele, implicit capacitățile  cu care încă nu suntem familiarizați – spațiul virtual, propaganda, economia, comerțul, corupția folosită într-un scop anume – ca de altfel și armamentul convențional (punând capăt unei alte forme de relaxare) și cel nuclear.

În ultimii 25 de ani, NATO nu s-a confruntat cu un adversar dotat cu un sistem de apărare antiaeriană caracteristic țărilor dezvoltate (deși s-ar fi putut, dacă Occidentul ar fi optat pentru o confruntare militară cu regimul lui Assad din Siria). Acum se confruntă însă cu așa ceva. Armamentul destinat zonelor de excluziune (A2/AD) precum cel rusesc de tip S-400 (numele dat de NATO: SA-21 Growler) denotă că NATO nu-și poate imagina, într-o eventuală criză, că va putea apăra din aer regiunea Mării Baltice. Riposta la o atare amenințare ar însemna atacuri susținute și îndelungate asupra instalațiilor de apărare antiaeriană de pe teritoriul Rusiei.

Securitatea europeană se baza pe ideea că diferențele de opinie și interesele divergente pot fi soluționate prin discuții și negocieri într-un cadru reglementat. Această abordare – o veșnică iluzie – nu mai există. NATO își dă acum seama că are de-a face cu cineva care încalcă regulile. Rusia e gata să ignore legislația internațională, să apeleze ilegal la forță (un oficial folosește termenul de “terorism”) și să mintă cu nerușinare în privința demersurilor ei.

Internetul adaugă problemei o nouă dimensiune. Atacurile asupra computerelor și rețelelor datează de zeci de ani (după cum demonstrez și în cartea mea, “Cyberphobia”). Atacul asupra Estoniei din 2007 a creat un precendent. Atacul asupra Ucrainei – atât spionajul cibernetic care l-a precedat, cât și sabotajul continuu, în special al rețelelor electrice după ocuparea Crimeii și a Donbassului, reprezintă un alt aspect.

Soluțiile sunt simple și dificile. Una dintre ele ar fi să cheltuim mai mulți bani. A doua ar fi să ne instruim pe măsură ce plănuim lupta, integrând disponibilitățile noastre nucleare, cibernetice și alte capacități. Logistica cea neatrăgătoare este importantă în cazul de față – în pofida recentelor îmbunătățiri, încă mai durează prea mult să transportăm “încărcături periculoase” (adică arme ) pe teritoriul Europei.

Aceste două etape necesită o a treia: să ne recreem capacitatea de respingere. Trebuie să convingem Rusia că un atac împotriva NATO va provoca o ripostă sigură și distrugătoare. Asta cere nu doar o forță mai mare, ci și un mesaj ceva mai sofisticat și bine țintit.

În privința tuturor acestor lucruri, NATO nu poate acționa singur. Din fericire, Uniunea Europeană și-a dat și ea seama de problema prezentată vag (și confuz întrucâtva) drept “război hibrid”. Am auzit de cel puțin patru proiecte comune UE-NATO în curs de desfășurare, care vizează strategia, cibernetica, integrarea civil-militară și colectarea informațiilor.

Până la summitul de la Varșovia, obiectivul este acela de a avea un “manual” comun – o poziție comună și unanim convenită în fața provocărilor ruse, să zicem, în țările baltice. O declarație comună a conducerilor ambelor organizații ar furniza acoperirea politică în vederea unei cooperări și mai largi. Până în anul 2017, ar trebui să avem niște exerciții comune UE-NATO – desigur niște simulări, dar implicând poate și oameni reali care să facă ceva real.

UE  știe deja multe despre ce pune Rusia la cale. Dar încă nu știe totul. S-ar putea ca activitatea ostilă a rușilor – cumpărarea unor trusturi de presă sau a unor proprietăți în locuri importante, să nu fie vizibilă și nici total ilegală. Ca să acționeze, UE trebuie să învețe mai bine cum să interpreteze ceea ce se întâmplă și să transmită atât informațiile din surse declarate, cât și pe cele confidențiale. O idee este noua “celulă de fuziune”, bazată pe eficientele surse de schimb de informații din cadrul NATO. O alta ar fi “centrele de excelență”, precum cel cibernetic pe care NATO îl are deja (la Tallinn) sau “arsenalul informatic” (din Riga).

UE aduce mobilitate, adaugă niște capacități și impulsionează eforturile NATO. Dar nu suficient de rapid: îngrijorările venite din sud și diferendele provocate de criza migrației abundă. Este îngrozitor de târziu.

Traducerea: Mihaela Danga

Nota: articolul a fost scris inainte de atentatele teroriste de la Bruxelles

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. ”Vechea Europă” încă nu s-a trezit.După trei războaie mondiale(inclusiv ”războiul rece”),după disoluția fostei URSS,după zeci de ani de creștere economică și cu un nivel de trai fără precedent,etc,Europa s-a complăcut într-o ”dolce farniente„ periculoasă,aproape sinucigașă.Părea că nu este amenințată de nimeni și că,la o adică,va fi apărată de SUA.
    Dar în 5 ani condițiile s-au schimbat dramatic,Europa s-a trezit atacată din sud(terorismul arab) și din Est(Rusia).
    Nu cred că se mai poate vorbi de UE în circumstanțele actuale.Motorul franco-german s-a gripat cu refugiații arabi iar UE nu are soluții.Mai este mult până ce ”vechea Europă” va reintra în poziție de competitor politic.Asta dacă va mai rezista în actuala structură total incapabilăă de soluții globale.
    Să constatăm totuși o deplasare a centrelor de putere europene spre Est,așa zisa ”nouă Europă”.Aflate în prima linie de conflict cu neo-imperialismul rusesc,statele din Est par a se concentra mai repede și mai eficient,susținute de SUA dar și de alte puteri interesate.
    Să observăm agitația politico-diplomatică a statelor din Est.Deja se prefigurează o ”altă Europă” cu o axă nord-sud remarcabilă:Polonia-România-Turcia-eventual Ucraina.Cu o populație de aprox.200 milioane de oameni și cu un pib cumulat mai mare ca al Rusiei,noul centru politic,economic și militar poate constitui o ”altă Europă” cu perspective globale mult mai promițătoare decât ale ”vechii Europe„…
    De aceea summitul NATO de la Varșovia este mai mult decât istoric.El va genera o mișcare globală care va schimba geografia politică a Lumii.

    • Prin 1950 – 1960, disputa est-vest se desfășura în Germania (blocada Berlinului, ulterior Zidul Berlinului etc.). Între 1980 și 1990, disputa est-vest se dsfășura în Polonia (Gdansk, Solidaritatea etc.). În zilele noastre, disputa est-vest se desfășoară în Ucraina, iar Crimeea, Luhansk și Donețk reprezintă în mult mai mică măsură Occidentul decât Berlin, Leipzig și Dresden.

  2. „Până la summitul de la Varșovia, obiectivul este acela de a avea un “manual” comun – o poziție comună și unanim convenită în fața provocărilor ruse, să zicem, în țările baltice. ” – Deci, Rusia reprezinta adversarul comun al Occidentului, spaima lumii libere si pericolul eminent contra caruia sa se focalizeze toate resursele umane si de aparare, respectiv UE, SUA si NATO!
    Cum sa va spun…? Ar fi bine sa fie asa!
    Cu Rusia lui Putin, strategia Occidentala din timpul Razboiului Rece poate sa functioneze perfect, fara mari dureri de cap!, ambele tabere sunt experimentate, respecta aceleasi reguli ale jocului, „vorbesc aceeasi limba”, raspund aceleiasi logici, adica nimic nou sub soare!
    In plus, daca indraznetul ;) obiectiv este un „manual”, nu-mi fac nicio grija ca se va atinge, de teoreticieni nu ducem lipsa!
    Apoi, cum abordam noi, aceiasi UE si NATO, RAZBOIUL REAL – cu kalashnikov, bombe, si tot ce trebuie ca sa intelegem! ca suntem in razboi!!! – care ni s-a declarat deja, si care face ca ASTAZI belgienii, ca francezii ieri, sa-si conduca copiii la cimitir???
    1.Putem vorbi, rezonabil, de pace si stabilitate mondiala excluzand Rusia?
    2.Se poate rezolvarea conflictul sirian fara Rusia?
    3.Suntem siguri ca stim care ne sunt aliatii si care dusmanii?
    De ex Turcia, membra NATO, este fidela aliantei atunci cand, cumpara petrol de la ISIS deci practic ii finanteaza sau, cand ataca kurzii din nordul Siriei, la randul lor inarmati de americani ca sa lupte impotriva ISIS? Vi se pare ca turcii joaca fair-play, iar Rusia nu e demna de incredere pentru ca face ce spune, chiar daca nu ne place nici ce spune, si nici ce face?
    Cred ca, inainte de intocmirea „manualului Cum sa ne aparam de rusi”, NATO si UE au de eliminat dusmanul comun tuturor oamenilor civilizati, inclusiv rusilor!, si care este islamismul terorist PUCT

    • Sa inteleg ca ce s-a intamplat in Ucraina nu are importanta. Totusi, nu cumva Rusia a luat „cu japca” (in buna traditie tarista si stalinista) bucati dintr-o tara suverana vecina ? Si nu numai in Ucraina s-a intamplat asta, hai sa ne amintim totusi si de Georgia. Din 2008 si pana acum nu a trecut atat de mult timp.
      Propaganda proruseasca de doi bani, asta faceti.

      • Dvs intelegeti exact ce doriti, nu depinde de mine, nu am atata putere :)
        Parerea mea ramane ca urgenta absoluta astazi sunt teroristii islamici cu sediul in fosta Sirie si fostul Iraq, adica acolo unde orice actiune militara eficace nu se poate imagina excluzand Rusia, dovada ultimii 5 ani!

  3. „S-ar putea ca activitatea ostilă a rușilor – cumpărarea unor trusturi de presă sau a unor proprietăți în locuri importante, să nu fie vizibilă și nici total ilegală.” – ştiu un oligarh rus care a cumpărat un hotel pe Coasta de Azur. În mod sigur l-a cumpărat pentru ca Rusia să debarce trupe acolo. Vigilenţă maximă, domnilor! :)

    • Nici nu ma indoiesc ca „il stii”, din moment ce orice referire pe care o crezi ofensatoare la adresa rusilor iti creiaza stari de agitatie.
      Cum garantezi ca o particica din ansamblul hotelului nu poate fi folosit subversiv in favoarea Rusiei?
      Dupa cit esti de dedicat in apararea mamei Rusia, nu prezinti incredere :P

  4. Faceti-mi onoarea si lecturati o lucrare finlandeza de la inceputul secolului, pe cand aveam Putin dar nu inca putinism. De atunci s-au mai intamplat inca multe.
    Dupa consultarea acestei lucrari sunt convins ca o sa va nuantati parerea precum ca Rusia e parte din solutie, asa cum vrea sa ne convinga, din pacate cu succes dupa cum se vede, si nu parte din problema.
    http://users.jyu.fi/~aphamala/pe/issue5/roots.htm

    Numai bine si lecturi folositoare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro