vineri, iunie 18, 2021

Euforie in Egipt: Sansele si primejdiile unei revolutii

Primul lucru care trebuie spus despre revolutia egipteana este ca a fost, pana in prezent, predominant non-violenta.  In acest sens, ea se inrudeste cu cea din Tunisia, cu cele „colorate” din Ucraina, Liban  si Georgia, dar mai ales cu cele care au demolat edificiile leniniste din Europa de Est si Centrala.  Fundamentul acestei revolutii pare sa fi fost auto-imputernicirea civica (self-empowerment), deci, simplu spus, resurectia societatii civile (nu intamplator, conceptul insusi de „societate civila”a fost recent interzis in China!)  Revolutia egipteana insemana recucerirea suveranitatii populare. Vom vedea cat de adanc si pentru cat timp…

În ce mă priveşte, eu am pledat întotdeauna, în scrierile şi prelegerile mele, pentru abordarea de tip multicauzal a acestui tip de fenomene. Revoluţiile din 1989 nu au fost nici ideologice, nici teleologice, nu au avut o singură cauză şi, în mod cert, au avut numeroase efecte. Societatea civilă a contat, a constitutit un mit politic, o construcţie simbolică aptă să galvanizeze, să inspire adeziuni, loialităţi, angajamente colective. Nu adevărul lor importă, ci veracitatea. În acest sens, mă disting de tezele profestorului Stephen Kotkin şi nu cred că societatea civilă a fost doar o reverie, un vis social, o utopie construită de intelectualii critici care îi citiseră pe Tocqueville şi pe Gramsci. Acest lucru mi se pare valabil nu doar la Praga, Budapesta, Leipzig si Varsovia, dar si la Bucuresti, Sofia, Belgrad, Tirana, Kiev, Tbilisi si, azi, la Cairo.  Stiu ca exista destui sceptici si nu contest ca au in mare masura dreptate cand vorbesc despre formidabila capacitate de rezistenta, repliere si metamorfozare a birocratiilor dominante. Dar acest lucru nu mi se pare ca stirbeste semnificatia emancipatoare a miscarilor from below pe care le numim societate civila.  Care miscari transcend, cel putin intr-o faza initiala, manicheismele ideologice incremenite si promit/permit un tip de democratie directa altminteri de nagandit.  Dar o democratie fara partide, atragatoare uneori in teorie, este una ce poate foarte usor degenera in haos. Idealismul militantilor civici nu se poate substitui pe lunga durata necesitatii coagularii formatiunilor bazate pe reprezentarea fortelor sociale si pe adeziuni ideologice coerente.

Nu stim inca, si va mai dura ceva timp pana vom putea face pronosticuri mai precise, deci pana cand vom sti daca vom asista la prelungirea puterii militarilor (cea mai bine organizata forta din acea tara), la nasterea unei democratii seculare ori la ascensiunea la guvernare, prin alegeri libere, a unor grupari interesate sa emuleze modelul revolutiei iraniene din 1979. Va fi o dictatura militara precum in Birmania, o teocratiei fundamentalista precum la Teheran, o democratie cu puternice partide islamice precum in Turcia, o democratie controlata ca aceea din Rusia, ori o democratie secular-liberala in sensul bine-cunoscut. Dar putem spune acum ca, dincolo de orice scenarii conspirationiste, prabusirea autocratiei simbolizate de regimul Mubarak a fost determinata de forte interne, in primul rand de ceea ce David Kirkpatrick, corespondenul lui New York Times, identifica drept o tendinta radical noua in politica regionala, anume „o miscare larg seculara, condusa de tineret” capabila sa unifice (vom vedea pentru cata vreme) grupurile de opozitie liberale cu acela islamiste.

Am scris aici. in aceste zile tumultuoase, despre revolutie si contrarevolutie in Egipt. Ca politolog si ca istoric-analist al revolutiilor din 1989, constat ca modelul revolutiei de catifea dezvoltat in Cehoslovacia in lunile noiembrie si decembrie ale acelui annus mirabilis pare sa fi influentat decisiv strategia de rezistenta si revolta a protestatarilor de la Cairo. Este ceea ce prevedea, in urma cu doua decenii sociologul Daniel Chirot, in studiul sau inclus in volumul pe care l-am coordonat despre acele revolutii (aparut in traducerea romaneasca semnata de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu la editura Polirom, Revolutiile din 1989: Cauze, semnificatii, consecinte).   In viziunea lui Chirot, autor al unei carti esentiale despre Modern Tyrants, revolutiile secolului al XXI-lea vor avea cauze cultural-sociale, mai degraba decat origini strict economice. In Egipt s-a produs o cezura intre o clasa de tineret tehnocratica si moderna ca orientari valorice, pe de o parte, si un regim anchilozat, de tip sultanist, in care cultul liderului se ingemana cu o coruptie tot mai scandaloasa.  Explozia era inevitabila, lucru observat (cu o oarecare intarziere si de administratia Obama), problema era ritmul prabusirii a ceea ce numin l’ancien regime.  Echilibrul geo-strategic in regiune este in clipa cand scriu aceste randuri relativ stabil, dar nu stim cat va mai dura angajamentul egiptean in raport cu acordurile de la Camp David. Atitudinea recomandabila este asadar una de optimism prudent: optimism pentru ca naruirea fara masacre a unei dictaturi este intotdeauna un lucru salutar. Prudent pentru ca din ruinele acestei prabusiri pot tasni forte ce nu sunt neaparat favorabile valorilor individualismului civic, ale pluralismului democratic.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Bine punctat, domnule profesor.
    As mai adauga la analiza dvs o interventie a profesorului Paul Amar care mi se pare cruciala:
    „It is crucial to remember that this uprising did not begin with the Muslim Brothers or with nationalist businessmen. This revolt began gradually at the convergence of two parallel forces: the movement for workers’ rights in the newly revived factory towns and micro-sweatshops of Egypt especially during the last two years, and the movement against police brutality and torture that mobilized every community in the country for the last three years. Both movements feature the leadership and mass participation of women (of all ages) and youth (of both genders). There are structural reasons for this.

    The passion of workers that began this uprising does not stem from their marginalization and poverty; rather, it stems from their centrality to new development processes and dynamics. In the very recent past, Egypt has reemerged as a manufacturing country, although under the most stressful and dynamic of conditions. Egypt’s workers are mobilized because new factories are being built, in the context of a flurry of contentious global investment. Several Russian free-trade zones and manufacturing settlements have opened up, and China has invested in all parts of the Egyptian economy. Brazil, Turkey, the Central Asian Republics and the Gulf Emirates are diversifying their investments. They are moving out of the oil sector and real estate and into manufacturing, piece-goods, informatics, infrastructure, etc. Factories all over Egypt have been dusted off and reopened, or newly built. And all those shopping malls, gated cities, highways and resorts have to be built and staffed by someone. In the Persian Gulf, developers use Bangladeshi, Philippine and other expatriate labor. But Egypt usually uses its own workers. And many of the workers in Egypt’s revived textile industries and piece-work shops are women. If you stroll up the staircases into the large working-class apartment buildings in the margins of Cairo or the cement-block constructions of the villages, you’ll see workshops full of women, making purses and shoes, and putting together toys and computer circuitboards for sale in Europe, the Middle East and the Gulf.”

    Since the early 1990s, Egypt has cut back welfare and social services to working-class and lower-middle-class Egyptians. As Julia Elyachar has argued, in the place of food subsidies and jobs they have offered debt. Micro-credit loans were given, with the IMF and World Bank’s enthusiastic blessing, to stimulate entrepreneurship and self-reliance. These loans were often specifically targeted toward women and youth. Since economically disadvantaged applicants have no collateral to guarantee these loans, payback is enforced by criminal law rather than civil law. This means that your body is your collateral. The police extract pain and humiliation if you do not pay your bill. Thus the micro-enterprise system has become a massive set of police rackets and “loan shark” operations. Police sexualized brutalization of youth and women became central to the “regulation” of the massive small-business economy. In this context, the micro-business economy is a tough place to operate, but it does shape women and youth into tough survivors who see themselves as an organized force opposed to the police-state. No one waxes on about the blessings of the market’s invisible hand. Thus the economic interests of this mass class of micro-entrepreneurs are the basis for the huge and passionate anti-police brutality movement. It is no coincidence that the movement became a national force two years ago with the brutal police murder of a youth, Khalid Saeed, who was typing away in a small internet café that he partially owned. Police demanded ID and a bribe from him; he refused, and the police beat him to death, crushing his skull to pieces while the whole community watched in horror.

    Textul integral aici
    http://www.jadaliyya.com/pages/index/586/why-egypts-progressives-win

  2. Va multumesc pentru aceste accente necesare intelegerii dinamicii sociale a revolutiei egiptene din aceste saptamani. In „New York Times” de astazi, duminica 13 februarie 2011, am citit un articol (op-ed) semnat de scriitorul Nikolai Grozni care compara aceste evenimente cu ceea ce s-a petrecut intre 1989-1991 in Bulgaria si alte state din fostul Bloc Sovietic. Concluzia mi se pare revelatoare, mai ales ca exista nu putine voci sceptice ori chiar cinice care spun ca nimic nu s-0a schimbat de fapt, ca vechile structuri au ramas de fapt intacte (ramane sa vedem cat de adevarata este aceasta perspectiva-avertisment): „No matter what happens next in Egypt, it will all gave been worth it. After living in oppression for so long, Egyptians have already achieved what matters most: they have regained their dignity”. Articolul se intituleaza „The Ghost of Revolutions Past”.

    Cand am scris „Revolutiei si contrarevolutiei in Egipt” aratatm ca nu stim inca dramaturgia noii puteri, chimia sa interioara, cine va fi seful garzii pretoriene care il va inlatura pe Mubarak (asa cum, de fapt, generalul Stanculescu a facut posibila inlaturarea si arestarea lui Ceausescu prin acea lovitura de palat care a urmat revolutiei anticomuniste din strada). Un bun prieten imi spunea ieri ca, pana una-alta, revolutia s-a soldat cu venirea la putere a unui regim militar, deci nu s-au implinit (inca) dezideratele democratice ale protestatarilor. Dar tempo-ul revolutionar este intotdeauna foarte diferit de cel conventional, deci vom putea vedea foarte curand negocieri foarte interesante intre militari si exponentii factiunilor civile. Vom vedea daca va fi complet abolita orice forma de cenzura, daca societatea civila va fi lasata sa se organizeze fara ingradiri politienesti, daca sultanismul corupt va fi inlocuit de transparenta, pluralism si ceea ce se cheama accountability.

    Pentru comparatia dintre aceasta „cascada de respingere populara a status quo-ului” si revolutiile din 1989, sugerez acest site:

    http://www.opendemocracy.net/kristian-coates-ulrichsen-david-held-alia-brahimi/arab-1989?utm_source=feedblitz&utm_medium=FeedBlitzEmail&utm_content=201210&utm_campaign=Nightly_2011-02-13%2005%3a30#

    Cu bune ganduri,

    Vladimir Tismaneanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Reinventarea Occidentului, ultima șansă

Rezumatul în 10 puncte: Turneul european al președintelui Biden începe sub semnul unei târzii și, probabil, ultime speranțe....

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Creștinismul global în cifre și câteva comentarii

Potrivit raportului anual publicat de Center for the Study of Global Christianity (din cadrul Gordon-Conwell Theological Seminary), în 2021, numărul creștinilor, la...

In război cu Școala de Război

Pe 8 decembrie 1939, în prezența regelui Carol al II-lea și a membrilor guvernului, se inaugura la București noul sediu al Școlii...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro