joi, martie 28, 2024

Europa și capitalismul datelor personale

De fiecare dată când articulez o emoție pozitivă despre numeroasele schimbări înspre bine din România și din Europa din ultimii ani, mi se reamintește că „America este laboratorul de cercetare al lumii, China este fabrica globală, iar Europa riscă să devină muzeul întregii planete”. Este o imagine persuasivă pentru mulți dintre noi. Faptele nu o susțin.

Adesea mi se evidențiază numeroasele reglementări pe care birocrații europeni le impun pieței libere. Tindem să trecem cu vederea că libertatea nu înseamnă doar limitarea constrângerilor, adică libertatea negativă, ci în primul rând libertatea pozitivă, oportunitățile reale de acțiune.

Uniunea Europeană este inițiatoarea unei mișcări revoluționare de recreare a libertății economice, prin inițiativa Pieței Digitale Unice (Digital Single Market) [1]. Din iunie 2017 consumatorii europeni nu mai plătesc taxe de roaming – ceea ce a condus la o creștere de 5 ori a volumului de date mobile utilizat în roaming, până în decembrie 2018 [2]. Din 23 mai 2018 a intrat în funcțiune General Data Protection Regulation – GDPR, iluminând brusc practicile tacite și problematice de recoltare și utilizare a datelor personale. Liberalizarea accesului la servicii bancare prin infrastructuri digitale este deja în desfășurare din ianuarie 2018 [3], alături de eforturile de eliminare a restricțiilor arbitrare geografice asupra schimbului liber (geoblocking) [4]. Aceste reglementări re-creează posibilitatea inovării și comerțului într-o economie blocată de avansul unor giganți tehnologici digitali, ce mută adversarial împotriva competiției, dar nu cu forța unor jucători egali, ci cu masivitatea unor infrastructuri.

Eu văd GDPR nu ca un set de constrângeri pentru organizația mea, ci ca o șansă pe care noile firme o au pentru a intra într-o piață în care principala resursă constă în datele personale. GDPR limitează acumularea masivă a datelor de către giganții lumii IT, păstrând piața deschisă și pentru companiile ce se înființează astăzi. În urmă cu 10 ani, companiile petroliere erau coloșii economiei capitaliste. Astăzi, pe măsură ce ne instalăm în așa numitul surveillance capitalism sau capitalismul datelor personale, foarte bine surprins de analizele Shoshanei Zuboff [5] [6], observam cum acestea au fost detronate de companiile de tehnologii digitale, a căror profitabilitate este direct legată de colectarea și procesarea datelor personale (vezi graficul de mai jos [13], sau comparația similară 2018-2008 [14]).

Noi, românii, ne prindem uneori în jocul comparațiilor trăznite. Remarcăm dintr-o dată, în media sau în conversații, că salariile profesorilor la noi sunt mai mici decât în Franța, șoselele sunt mult mai proaste decât în Olanda, iar aerul din marile orașe este clar mai poluat decât în Luxemburg. Adevărat, dar cum stătea oare situația în 1901, 1945, sau 1989 – și ce așteptări ar fi rezonabile? Desigur, trecutul nu este destin, și societățile fac salturi neprevăzute. Putem vedea de exemplu Bucureștiul în interiorul unei liste care începe cu San Francisco, Londra, Paris și New York și se termină cu Helsinki, Bruxelles, Geneva și Luxemburg, dacă numărăm orașele cu cei mai mulți dezvoltatori software în 2018 [7]. Noi înșine însă adesea ezităm să ne identificăm cu o societate digitală, și cu atât mai puțin cu o Europă digitală.

Cu atât mai puțin ne putem aștepta ca vocile din media globale să ne sublinieze zvâcul digital. Publicațiile definitorii pentru comunitatea tech, precum WIRED sau MIT Technology Review, captează pentru cititorii lor mai degrabă latura exotică a României, la intersecția dintre mit și istorie. În anii 2000, marca noastră identitară era criminalitatea digitală, cu titluri precum „Romania emerges as the new world nexus of cybercrime” (în MIT Technology Review, Oct. 2003 [8]) sau „How a remote town in Romania has become cybercrime central” (în WIRED, Ian. 2011 [9]). În 2019, România este reflectată mai ales prin prisma artei fotografice: „Think the rust belt is struggling? Welcome to Romania” (WIRED, Ian. 2019 [10]) . Vineri, 15 martie, aflăm din WIRED că vrăjitoarele din România se numără și ele printre profesiunile antreprenoriale prinse în vârtejul democratizării prin social media („Meet Romania’s very Internet-Savvy Witch Community” [11]. Este o veste interesantă – dar cele două articole ne oferă doar un punct de plecare pentru a articula, în fața noastră și a altor cititori, o identitate economică și poate digitală românească.

Între 21-22 martie, Cluj-Napoca va găzdui Startup Europe Summit, un eveniment major din sfera Pieței Digitale Unice [12]. Este încă o ocazie să ne întâlnim, față în față sau mediat, pentru a formula un nou vocabular al capitalismului european.

Referințe

[1] European Commission (2019). Digital Single Market. https://ec.europa.eu/commission/priorities/digital-single-market_en

[2] European Commision (2018). Report on the implementation of the Regulation on roaming on public mobile communications networks within the Union. https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/report-implementation-regulation-roaming-public-mobile-communications-networks-within-union

[3] European Commission (2019). Law details. Information about Directive (EU) 2015/2366 on payment services including date of entry into force and a link to the summary. https://ec.europa.eu/info/law/payment-services-psd-2-directive-eu-2015-2366/law-details_en

[4] European Commission (2019). Geo-blocking. https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/geo-blocking-digital-single-market

[5] Shoshana Zuboff (2016). The Secrets of Surveillance Capitalism. Frankfurter Allgemeine. https://www.faz.net/aktuell/feuilleton/debatten/the-digital-debate/shoshana-zuboff-secrets-of-surveillance-capitalism-14103616.html

[6] Shosanna Zuboff (2019). The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power. PublicAffairs.

[7] Nexten.io (2018) Software developers in Europe & the world. https://www.tradeandinvest.lu/wp-content/uploads/sites/3/2018/05/nexten_software_developers_study_europe.pdf

[8] Simson Garfinkel (2003). Romania Emerges As New World Nexus of Cybercrime. MIT Technology Review. https://www.technologyreview.com/s/402205/romania-emerges-as-new-world-nexus-of-cybercrime/

[9] Yudhijit Bhattacharjee (2011). How a remote town in Romania has become cybercrime central. WIRED. https://www.wired.com/2011/01/ff-hackerville-romania/

[10] Michael Hardy (2019). Think the Rust Belt Is Struggling? Welcome to Romania. WIRED. https://www.wired.com/story/photo-gallery-romania-factory-towns/

[11] Lydia Horne (2019). Meet Romania’s Very Internet-Savvy Witch Community. WIRED https://www.wired.com/story/romanian-witches-internet/

[12] European Commission (2019). Startup Europe Summit 2019. https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/startup-europe-summit-2019

[13] Felix Richter (2016). The Age of Tech. Statista. https://www.statista.com/chart/5403/most-valuable-companies-2006-vs-2016/

[14] Stehpen Johnston (2018). Largest companies 2008 vs. 2018, a lot has changed. https://milfordasset.com/insights/largest-companies-2008-vs-2018-lot-changed

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. O incercare indrazneata de a lustrui un pic imaginea EU, incercare esuata la primul grafic, cind se prezinta niste firme de virf, firme exclusiv americane.
    Ca EU da legi cu nemiluita, ca de harnici sunt harnici, se poate intimpla sa nimereasca si unele bune, desi se intimpla f rar. Ca ne place sa le numim, „mișcări revoluționare de recreare a libertății economice” e f. amuzant.

    Desigur e un lucru absolut pozitiv ca IT se misca in Ro ceva mai bine decit autostraziile. Dar sa fim realisti, de cite ori intru pe un site romanesc cit de cit oficial, observ ca nu functioneaza nimic digital. In majoritatea cazurilor fara semnatura directa si dosar cu sina nu functioneaza nimic. Sa te fereasca Dumnezeu sa nu ai CNP, da fratilor, exista pe lumea asta si oameni fara CNP, ei bine acestia nu exista. Am vrut cindva sa fac un abonament online la o revista, bineinteles ca ar fi trebuit sa bag CNPul, da nu am. I-am intrebat de ce trebuie asa ceva pt a plati un abonament si de unde stiu ei ca CNPul pe care-l comunic e cel adevarat!?

    Mult succes la Startup Europe Summit, sper sa se dea piscoturi! (cum or reusi aia din Silicon Valley fara Europe summit?, sau cum se spunea pe vremuri, avem varza acra, inca o lovitura data capitalismului)

  2. Ar fi intresant ca cineva sa scrie ceva serios despre Digital Single Market ,dar acel cineva ar trebui sa aiba mult simt al umorului.

    Incerc eu o schita.
    -Aceasta initiativa este si f concreta, se vorbeste chiar de ce multi bani se vor cistiga, These steps could contribute €415 billion per year to economic growth, boosting jobs, competition, investment and innovation in the EU.
    A completed digital single market can help Europe hold its position as a world leader in the digital economy.
    (atentie, trebuie sa stati fix pe scaun, poti sa cazi p espate, cica world leader). Cum or fi socotiti cei 415 bilioane?
    -Din aceasta initiativa am impresia ca face parte si aia gogonata cu bateriile.
    Entuziasmul e mare
    Mariya Gabriel, Commissioner for Digital Economy and Society, said,
    Europe’s decarbonisation requires new battery technologies

    Carlos Moedas, Commissioner for Research, Science and Innovation, said,
    Batteries are at the heart of the ongoing industrial revolution.

    Project Coordinator Kristina Edström, Professor of Inorganic Chemistry at Uppsala University in Sweden, added,
    We will make an acceleration platform that will use machine learning and artificial intelligence to create new battery materials, always considering sustainability issues.

    Deci e clar, pina in 2030 se va folosi inteligenta artificiala pt a crea acumulatoare noi. Daca nu iese vom spune ca inteligenta artificiala e timpita. Uneori imi pare rau ca sunt atit de batrin, tare as vrea sa vad rezultatele din 2030. Dar am mai vazut proiecte europene ambitioase, NICIODATA nu a iesit nimic concret, palpabil.

    • sa vedem cine sunt personajele:

      – Mariya Gabriel, bulgaroaica, a facut filologie, bulgara si franceza.
      – Carlos Moedas, portughez, ing constructor, a studiat mult si peste tot, a lucrat f putin, tatal ziarist comunist, membru PSD, nu are nici un patent.
      -Kristina Edström, suedeza, are un patent facut in USA, impreuna cu inca patru americani.

      P.S Ma mira ca nu e nici un francez, tocmai ei care sunt virf de lance!

      • L-am uitat pe Andrus Ansip, estonian, a studiat chimie, worked as an engineer at the university from 1979 to 1983 (with a two-year break for mandatory military service). He was an Instructor in the Industry Department and Head of the Organisational Department of the Tartu District Committee of the Estonian Communist Party from 1986 to 1988.

    • ‘Neata, NT!
      Eu zic altfel: cu cat regulile sunt mai stricte, cu atat e jocul mai frumos. Efectiv e, poate, sa joci plescar, ca Piturca acum vreo 30 ani, dar frumusetea sta in combinatiile din teren.
      Aia cu bateriile e deja veche. Uite tocmai s-au facut licitatiile pentru 5G in NGMN. Comisia Europeana s-a implicat si avem acum la dispozitie o platforma mobila cu pana la 20GB/s, ceea ce face ca „discutia” cu robotii sa nu mai fie in viitor o poticneala de neinteles. Industry 4.0 are macar baza IT si nu mai este o fantezie. Plus posibilitatea ca simultan sa se loggeze in retea un numar, practic nelimitat, de utilizatori. Zic si io, ca asta n-o fi din intamplare.
      Ba chiar merg mai departe si spun ca toate „aiurelile” ce se vad astazi fac parte din structura legislativa viitoare ce abia incepe sa cristalizeze. Eu sunt increzator.

      • @Hantzy
        In mod curios dl.N-T nu poate să creadă/înțeleagă că reproșurile pe care le adresează UE sunt neîntemeiate. Mai degrabă ar trebui reproșat statelor membre.
        Inițiative foarte bune gen Digital single market sunt absolut necesare deoarece statele membre (si chiar și firmele, bancile, etc) tind să ia masuri care retrasează granițe economice urmând conturul politic/geografic. Explicații sunt multe dar ăsta e un fapt.
        Cum UE este o structură politică cu competențe strict atribuite nu-și poate aroga noi capitole de deschidere fără acordul explicit, negociat, votat, etc al statelor membre.
        Sunt chestiuni legale f.complexe izvorâte din arhitectura tratatului, așa cum și-au dorit statele membre. Multă lume își închipuie că gata!!! UE hotărăște tot. Nu adevărat. Dar chiar dacă ar fi UE=P.E., statele membre + Comisia E……
        Aceasta fiind situația consider că UE chiar merge extraordinar.
        ASe face des comparația cu US. In general fără mare fundament, dar nu o exclud. Păi să vedeți acolo divizare economică si legislativă pe baze statale. Chiar și in Canada, dar nu așa de grav. Și ambele sunt țări nu org.politice sui-generis ca UE.

        • Nu cred că NT e preocupat în primul rând să identifice „sursa răului”. Mai degrabă îmi pare preocupat de legislația stufoasă, care pătrunde prea mult în spațiul tehnic. Personal resimt și eu asta. Oportunitățile de afaceri sau calitatea și funcțiunile minimale ale produselor n-ar trebui să fie strict legiferate și monitorizate. Resurse majore pot fi astfel eliberate și folosite altfel.
          Înțeleg până la un punct necesitatea legiferarii, când e vorba de sisteme de siguranță în exploatare, dar parcă mi-aș dori nu doar un lobby tehnic, ci efectiv constituirea unei instituții de specialitate, cu profesioniști cu experiență, care să nu fie motivați politic.

          • @Hantzy
            Ai 100% dreptate. Problema a fost, parțial, rezolvată de CJUE in Cassis de Dijon. In sensul că orice e in liberă circulație în statul X nu poate fi interzis in Y (subzistă cateva mici exceptii nesemnificative). Asta înseamnă o recunoaștere reciprocă obligatorie a standardelor, normelor, metodelor, proceselor de fabricație. Doar că……s-a observat de către toate statele plus CE că ptr.a dobândi un avantaj comparativ statele au tendința de a relaxa standardele. De aici vine necesitatea reglementării comune. Si asa se ajunge la negocieri in Consiliu, grupuri de lucru unde se dezbate art.cu art., ,etc. Acum vreun an-doi era in dezbatere un act normativ privind dispozitivele medicale/medical devices. Cred că i-am scris lui N-T un comentariu pe tema asta si nu mai reiau in amănunt. In primul moment am avut impresia că durata și sensul dezbaterii privind, doar, definiția „medical device” e exagerată. Dar statele membre țineau mult la clarificarea negociată a termenilor. De ce?!!? Miza economică e uriașă. Ca un exemplu: ce este medical device acceptat de sist.de asig.sanatate intr-un stat nu este in multe altele. Are incidență majoră in libera circulație a mărfurilor, persoanelor (beneficiare ale unui asemenea device) si serviciilor care utilizeaza acel dispozitiv. Sunt interese mari ale industriilor naționale, etc, etc.
            Mai există și un aspect cultural/filosofic: cetățenii UE sunt mai înclinați către principiul precauției…. Si uite așa lucrurile se complică.

        • 1. sunt absolut convins ca trebe facut ceva in domeniul digitalizarii, mai ales in Ge, care e la nivelul Bangladejului cind e inundat.
          2. Nu inteleg insa cu ce contribuie EU? Ce face EU? Mai ales ca JB imi explica cit de complicat e acest construct. Oare nu are alte probleme?
          3. De ce trebuie ca acest proiect sa fie condus de un prietenul nostru Andrus, un chimist fost secretar de partid comunist rus pe oras?

          As fi fericit daca mi-ar explica cineva metodologia de calcul al celor 415 miliarde, nu de alta dar am impresia ca e o cacialma, cacialma care duce la pierderea oricarei increderi in acestia.

          • D-le N-T sunteți liber să credeți ce doriți dar asta nu înseamnă că și aveți dreptate.
            De ce e necesar ca Digital single market să fie la nivel european?!? Păi simplu. Dacă nu ar fi ar apărea, cum si sunt, bariere administrativ-legislative intre statele membre. Este exact cazul legislației la nivel federal in US.
            Dacă aveți nedumeriri față de sumele/bugetele vehiculate accesați site-ul CE și o să vă lămuriți.
            Argumentele de ordin legal pe care le aduc eu poate vi se par superflue. Dreptul dvs. Dar reglementarea/legea ne ghidează viața. Vrem nu vrem.
            Si cum viața si omul sunt chestiuni complicate așa sunt si reglementările. Ar fi bine sa fie precum legile naturii, precum științele hardcore. Nu sunt.
            Să știți că in orice dezbatere e necesară bună credință si deschidere față de argumentele celuilalt. Deschidere nu acceptare.

  3. E nevoie de optimism in aceste vremuri asa ca mersi pentru articol si pentru referinte.
    E foarte bine ca se corecteaza niste idei impinse de propaganda antieuropeana.

  4. Da, absolut fantastic, mai ales daca tin cont de timpul meu din viata pierdut clickaind pe pop-upurile de cookies. Europa e condusa de genii, nu vedem noi astia mai redusi. Sunt mult prea putine si prea tardive masurile de integrare, suntem mult in urma USA si extrem de birocrati. Europa e capitalista? poate in comparatie cu Rusia…pt ca nu suporta comparatie cu US. Care inca este „greatest country in the world”.

    • Da, absolut fantastic, mai ales daca tin cont de timpul meu din viata pierdut clickaind pe pop-upurile de cookies.

      De acord, si mie mi se pare aceasta prevedere absolut geniala, mai ales avind in vedere inovatiile fiecaruia, eu chiar stau sa le citesc… si ma minunez..

    • Și cum ar fi dacă s-ar continua ca înainte de GDPR?!? Ar fi ok să colecteze date despre dvs.si habar să nu fi avut?!? Așa, cel puțin, știm ce si cum. Nu vrei, nu folosești.
      Dacă nu se făcea nimic publicul se plângea de birocrații care habar nu au si pasivitatea UE. Dacă au făcut de ce au făcut ptr.ca e incomod…..

  5. „…cum stătea oare situația în 1901, 1945, sau 1989 – și ce așteptări ar fi rezonabile?”

    Am mai explicat cu alte ocazii în spațiul acestei platforme de ce există diferențe de competitivitate între economiile noastre europene și de ce „salariile profesorilor de la noi sunt mai mici decât în Franța”. Păi, dacă nu vrem, pentru că n-avem chef să ne simțim umiliți, să ne comparăm cu Franța, Olanda, ori Luxemburg, haideți să ne comparăm măcar cu statele baltice, care se refac cu greu după o ieșire din înrobitoarea URSS. Sau cu Slovenia, ori Croația, statele foste iugoslave care se refac după un recent și distrugător război civil.

    O lectură interesantă, după opinia mea, oferă D Acemoglu și J Robinson, care ne spun în „De ce eșuează națiunile. Originile puterii, ale prosperității și sărăciei” o instructivă poveste despre cele două Nogales.

    Ce așteptări ar fi rezonabile?! Uitați-vă, eu m-aș aștepta ca MCV să fie ridicat, bunăoară. Tranparecy.org plasează România pe locul 61, împreună cu Malayezia și Cuba în 2018 în clasamentul CPI, în urma statelor baltice, Croației, ori Sloveniei…și în urma Ruandei, de altfel.

    Sunt disponibile numeroase analize cu privire la relațiile dintre calitatea politicilor publice și nivelul de trai al populației (HDI, ori alți indicatori ai dezvoltării șamd., pot oferi recomandări dacă cineva crede că nu le poate găsi). România este statul din Uniunea Europeană, și unde funcționează capitalismul datelor personale, cu cei mai săraci cetățeni (nu Bulgaria, pot oferi detalii doritorilor), dar cu cel mai rapid acces la Internet…

    Cu fire spânzurate pe stâlpi cum nu există în nicio capitală europeană…doar prin statele lumii a treia. Deși am plătit [inclusiv] din banii mei și ai copiilor mei sume imense firmelor d-lui Tibi pentru magistrale îngropate…

    Nu mai scriu, că încep să mă enervez pe măsură ce-mi aduc aminte!

    • Ah, am uitat de „jocul comparațiilor trăznite”. Cine vrea neapărat să discute despre aerul curat din România cred cu modestie că ar trebui să o facă după ce vizitează Pata Rât.

    • Bănuiesc că glumiți când spuneți că vă așteptați să fie ridicat MCV……
      Păi tocmai acum se vede câtă dreptate au avut cei care l-au instituit. Exact ptr.situatii ca cele pe care le trăim din 2016 incoace….

  6. Foarte interesantă chestia aia cu „The Age of Tech”. În 2006 4 din primele 6 companii ale lumii ca nivel de capitalizare erau americane și 2 europene (BP & Shell). În 2016 toate erau americane. UE e deci un incubator de afaceri nepereche, ceea ce știm foarte bine toți cei ce am scăpat de acolo. Nu trebuie în nici un caz uitat că în 2017 taxele pe roamning-ul intern au fost abolite. Dacă nu mă înșeală memoria americanii au aplicat chestia asta în prima parte a anilor ’90. Oricum isprava europeană nu trebuie deloc minimizată. Nacealnicii de la butoanele uniunii au descoperit și aplicat în zilele noastre cu entuziasm biruri și peșcheșuri ce erau trendy pe vremea lui Caragea Vodă, precum oieritul și fumăritul. Sigur că în pas cu vremurie ele se numesc azi ”taxe de mediu” și ajută ieconomia multilateral dezvoltată a uniunii să se cocoațe pe noi culmi de dezvoltare, progres & civilizație! Deci orice moment de slăbiciune & rătăcire în care cu adâncă durere mai tund câte o taxă. trebuie deci pe deplin apreciat!

    Sistemul bancar la rândul său evoluează cu o viteză amețitoare („Nu mă-mpinge că amețesc”, vorba lui nenea Iancu). Încă câteva decenii de frământări birocratice prin comitete, comiții & conciliabule și după o matură chibzuință a cârmuirii bruxelleze sistemul finaciar comtinental (atent și părintește diriguit de iexperți ce n-au administrat în viața lor nici măcar o tarabă în Obor dar sunt blindați cu patalamele universitare) ar putea depăși în sfârșit iepoca Fugger-ilor apropiindu-se de descoperirile secolelor XIX-XX… Citius, Altius, Fortius, măi tovarăși!

    Sigur că la borhăiala mediului toxic de afaceri european se mai adaugă și deciziile geniale ale gigantilor tehnologici europeni precum Nokia, ce au cescut între timp pigmei ca dinozaurii din Hațeg . La apogeul dezvoltării sale prin 2007-2008 Nokia ia decizia stelară de a se concetra strategic pe două direcții de dezvoltare: telefonul cu lanternă și sistemul de operare Symbian pentru care nimeni nu crea app-uri :) Otlicinaia rabota rebiata! Ce a urmat știm cu toții…

    • hai ba ca esti circotas, nu auzi ca „could contribute €415 billion per year to economic growth, boosting jobs, competition, investment and innovation in the EU.”

      P.S Urasc acest termen „could”.

      • Ei păi dacă scrie acolo negru pe alb că-s 415€ miliarde ce pot ieși din socoteala asta atunci m-am liniștit! Sigur vor face cincinalul în 4 ani :)

        „Could” e în general OK. „Should” mi se pare cel mai perciulos…

    • @Svejk
      Că Milton Friedman administrase multe „tarabe” înainte să lucreze in public service și mediul academic…..si inainte sa dezvolte teoria care ne-a dus direct la 2008 Lehmann Bros.&co…..

      Dovedești o cunoaștere extraordinară a UE. Tre’ să facem demersuri să-ți rețină CE serviciile as demolition consultant.

      • Pe Friedman am avut onorea să-l văd o singură dată în 2003. În pofida celor peste 90 de ani avea o minte limpede și strălucită. Emulii săi însă mi-au predat la University of Chicago în perioada când mi-am făcut MBA-ul acolo în deceniul trecut. Și m-au învățat numai dă bine. Am făcut o grămadă de bani aplicând principiile lor simple. Friedman a lucrat cam toată viața lui în mediul universitar, lucrând pentru Trezoreria SUA doar între 1941 și 1943, când de fapt a fost mobilizat acolo cu ocazia războiului. Nu încpae nicio conparație cu birocrații bruxelelzi care zac cu deceniile prin agenturili uniunii și Friedman ce a predat economie pe bani grei în universități private celor ce erau dispuși să-l plătească. Să ne imaginăm că komissar-ul UE pentru mediul de afaceri ar trebui să trăiască din banii pe care îi donează cetățenii UE pentru „serviciile” sale. Cam cât ar dura până să moară de foame?! :) Înțelegeți diferentța?

        Criza din 2008 a fost o consecința a diverselor politici socialiste. A plecat de la modificare lui Clinton a „Community Reinvestement Act” din anii 90, ce astimulat acordarea de credite imobiliare cu garanții guvernamentale oamenilor ce de fapt nu-și permiteau acele case. S-au format rapid peste 500 de „bănci de investiții” imbobiliare ce au speculat scamatoria asta. Bula s-a spart în 2008 și cele peste 500 de bănci au dat faliment între 2008 și 2010.

        Criza s-a extins în afara SUA și a devenit atât de devastatoare din cauză că transformarea socialistă a economiei UE și mediul toxic de afaceri de acolo au dus la dispariția oricăror plasamente europene ce ce produc profituri peste rata inflației. Dacă știți vreo-un contraexmeplu, uimiți-mă. Eu nu cunosc niciunul. Instituțiile financiare europene (în frunte cu Deusche Bank) au început să investească nebunește în toate gunoaiele de pe piața americană ca să mai scoată cumva ceva profit. Spargerea bubei a fost pentru ele un cataclism din care nu și-au mai revenit niciodată.

        Economia SUA a crescut între 2008 și 2017 de la $14418 miliarde la $19390 miliarde, adică 34%.

        https://tradingeconomics.com/united-states/gdp

        UE a „crescut” în același interval de la $17102 miliarde la $17177 miliarde, adică 0.4%.

        https://tradingeconomics.com/european-union/gdp

        Cum inflația pe acest interval a fost de ~ 15% înseamnă în termeni reali că economia UE s-a prăbușit de fapt cu 14.5 % iar cea a SUA a crescut cu 19.5%.

        Explicația e simplă. SUA ua o economie capitalistă ce-și revine relativ ușor după oirce șoc. UE are o economie tot mai anchilozată și mai socialistă ce e condamnată la declin inexorabil. Ăsta e și motivul pentru care creativitatea europeană s-a evaporat. Un mediu economic socialist nu are cum să genereze dezvoltare tehnologică și creativitate. Fără astea nu există creștere.QED

        • @Svejk
          Deci criza mondială din 2008 e tot din cauza UE…… UE socialistă, etc. Interesant.
          Si cea din ’29 tot din cauza UE, nu?!?

          Comisarii europeni sunt politicieni. Ca orice membri ai guvr.din orice țară, US included.

          Băncile europene au cumpărat gunoaie create onest, corect de Lehman, Goldman S., JPMorgan&C., etc si împachetate AAA, de conivență cu autorii furaciunii, de către complicii/coautorii (in termeni clari de drept penal) Standard&Poors, Moody’s, Fitch…… Si astfel s-au exportat parte din efecte….. Rapoartele agențiilor de rating au fost grosier falsificate. Dacă UE ar fi avut autonomie strategică ar fi inculpat imediat responsabilii monumentalei escrocherii.
          Ar fi putut, cu ușurință, să o facă și US doar că……au weaponized acest comportament pirateresc. Stiu, ptr.d-ta e ok atât timp cât îți profită material, dar esti vehement când alții l-ar utiliza sau l-ar contracara.

          • Fals!

            Băcile europene au cumpărat cu abnegație cele mai fetide gunoaie de piața americană în deplină cunoștința de cauză. Asta s-a văzut clar prin 2008-2009 când s-a spart buba. Nu a fost vorba de nicio înșelăciune ci de disperarea care le-a împins la riscuri de-ți stă mintea în loc. După colaps au descoperit scuze și explicații infantile.

            Agențiile de rating sunt niște instituții private asemeni presei. Le puteți lua sau nu în serios. Îmi amintesc că rin 2009-2010 nacealnicii UE se lăudau că se va forma o agentură de rating europeană ca să nu mai ia țepe americane. Care agenție s-a și format. Atâta doar că n-o ia nimeni în seamă. Nici măpcar europenii.

            În rest UE poate da în judecată pe cine poftește. Asta nu rezolva criza sistemică a socialismului.

            Totuși nu ați putut explica două chestii esențiale:

            1. Cum a fost posibil gradul de expunere din 2008 (Azi e de fapt mai ridicat! Mare atenție la următoarea criză…) al economiei uE la piața americană? De exemplu criza dot com-urilor din 2000 a avut efecte comparabile cu cea din 2008 în SUA, dar efecte aproape 0 în UE. Chestia e că prin 2000 economia UE mai era încă una preponderent capitalistă și destul de performantă, ce n-avea nevoie de plasamente absurde în SUA și Asia pentru a se menține la suprafață.

            2. De ce economia UE e în declin cronic și e incapabilă să ajungă măcar la linia de plutire dacă nu să se dezvolte?! Au trecut mai bine de 10 ani de la criză. Aia cu „moștenirea grea” e fumată demult. Încercați altceva.

            • @Svejk
              Reaua credință vă parazitează soul&mind. Vă împinge la denaturarea gravă a faptelor. Dar nici nu mă așteptam la altceva.
              Păi noi cu toții știm, din investigațiile Senatului US, despre împachetarea frauduloasă a CDO.
              La fel, știm despre complicitatea la fraudă a rating agencies tot de acolo. Tocmai ptr.ca au provocat devastatoarele falimente chiar in US. Lehman, Bear sterns, Washington mutual, Wachovia, AIG, etc, etc tot socialiste europene erau?!?
              Oricum, comportamentul sectorului bancar/insurrance de la momentul faptelor are toate elementele constitutive ale infracțiunii. In orice țară civilizată. US cu atât mai mult.

            • @JB

              Vă repet: Criza a fost generată modificările aduse de administrația Clinton la Community Reinvestment Acrt (inițiată de un alt soclalist, de Carter în anii 70) . Această lege debilă a forțat guvernul federal să garanteze credite imobiliare unor oameni care nu-și permiteau casele respective. S-au înființat peste 500 de bănci specializate în imobiliare, ce profitau de legislația idioată. Un mexican semianalfabet ce câștiga $8/oră dând cu mopul nopatea pe holuri își cumpăra o casă de $300000 pe care nu avea cum să o plătească. Șmecherii de la bancă îi ofereau ca „first time home buyer” un credit cu perioada de grație de 3 ani în care nu plătea nimic afară de asigurarea casei. uneori și asta era inclisă în credit. Omul semna fericit contracte de zeci sau sute de pagini din care nu înțelegea nimic, primea cheile și după 3 ani când începeau să vină facturile și constata că nu poate plăti ratele, declara faliment și pleca. Banca vindea casa oricum în câștig pentru că eventuala pierdere era acoperită de garanțiile giuvernamentale și toată lumea era fericită. Afluxul de cumpărători la proma casă a susținut creșterea prețurilor și în a doua jumătate a anilor 2000 apăruse profesia de „flipper” de case: Individ care cumpăra case pe credit fără să se tocmească la preț, cu perioada de grație cât mai mare și care le vindea după 6-12 luni în câștig pentru că între timp prețurile mai crescuseră și cum totul era garantat de stat se găseau cumpărători care să plătească oricât.

              În vara 2008 când am plecat din Schaumburg, IL mi-am vâmdut casa de acolo fără probleme unui flipper din ăsta la un preț de m-am speriat. Am primit 4 oferte de cumpărare în 24 de ore de la flipper-i ce-mi ofereau între 5% și 15% peste prețul pe care-l cerusem eu. Prețul de cerere era atât de mare încât nu credeam că va mușca nimeni. Îl pusesem așa sus pentru că noua companie la care mă angajasem îmi cumpăra oricum casa la prețul de piață, ca parte a pachetului de relocare (practică curentă în SUA).

              În vara 2008 m-am mutat în zona unde stau azi. Evident că am început să caut o casă. Prețurile erau oneroase. Am găsit ceva ce părea oarecum acceptabil era o construcție nouă. Nu voiam să plătesc nimic din buzunar așa că am căutat finanțare, dobânzule fiind foarte jos (credit cu dobândă fixă pe 30 ani la sub 2%). Interesant e că nicio bancă serioasă (Chase, Citi, Bank of America, Wells Fargo, etc.) nu voia să finanțeze mai mult de 60% din prețul casei spunând că e supraevaluată. În același timp bănci anonime îmi trimiteu nenumătrate oferte de finanțare cu chiar mai mult decât prețul casei pentru „home improvement”. OK. Am decis că nu e în regulă și am optat să închiriem o casă până se mai limpezesc treburile. În 2-3 luni s-a spart buba. Oameni ce luaseră credite imobiliare imense în condiții prostești au decis pur și simplu să nu le mai plătească și să-și lase casele băncilor ce-i finanțaseră. Asta a generat un volum imens de case pe piață ce nu-și mai găseau cumpărători. Freddie Mac (compania de stat ce garanta credite imobiliare sociale) a intrat în „blocaj financiar”. S-a adoptat o lege ce-i permitea Freddie Mac să nu mai garanteze retroactiv decât porțiunea de credit considrerată „rezonabilă” și totodată comdițiile de validare a bonității a cumpărătorilor ce cumpărau prima casă au fost mult înăsprite. Băncile speculative au intrat rapid în faliment odată ce robinetul statului s-a închis brutal.

              2009 a fost apoi un an splelndid! Casa ce am decis să nu o luăm în 2008 devenise după vreo 14 luni disponibilă la nici 33% din preț. Administrația Obama îngrozită de căderea pieței imobiliare a luat decizii tâmpite în serie. De exemplu „first time hime buyer-ii” ce cumpărau o casă în 2009 primeau un grant fiscal de $10000. OK. A doua casă am cumpărat-o pe numele soției mele care tehnic vorbind era „first time hime buyer”. Casa din Schaumburg era doar pe numele meu pentru că atunci când o cumpărasem soția mea nu lucra încă (doi copii mici), deci nu avea venituri proprii. Cu toate că eu îi garantam creditul ca și „cosigner” și soț și nu eram câtuși de puțin la prima casă, bonusul a venit negreșit. A acoperit cam 1/3 din piscina pe care am construit-o în anul următor. :) Însă bag seama că ne-a blestemat Obama :). Pe măsură ce se întețește încălzirea globală, verile sunt to mai scurte, reci și ploiase, iar iernile tot mai lungi și reci. Mare lucru dacă foloim piscina 2-3 săptămâni pe an, puse cap la cap.

              CDO-urile alea pe marginea cărora vă tânguiți atât finanțau de fapt micile bănci speculartive ce pur și simplu profitau de legislația tâmpită finanțând nimic. Nu cunosc niciun om normal care să fi cumpărat asemenea gunoaie. Cum a fost atunci posibil ca Deutsche Bank, Societe Generale, Commerzbank, Paribas, etc. ce au oștiri întregi de „analiști” să investească în total mii de miliarde de USD în așa ceva?!?! Că de afapt asta a dus la criza devastatoare din Europa. Expunerea imensă a băncilor de acolo la aceste produse toxice ce s-au prăbușlit peste noapte.

              Cât despre comisia senatorială și alea ale Congress-ului ce au pornit imediat ce stânga a preluat puterea după alegerile din 2008 au constatat că bla-bla-bla, că toate băncile capitaliste sunt vinovate „moral”, dar că totuși NIMENI nu poate fi pus sub acuzare :) Cool! Nu-i așa?
              La fel și cu agențiile de rating. Garagara oficială era: „Sunt vinovate, dar fiind companii private nu le păutem face nimic. Nu le mai credeți!”. Dar așa cum s-a descoperit prin 2011-2012 TOȚI comgressmen-ii socialiști ce vituperau împotriva lor prin comitete și comiții erau în continuare abonați la ele pentru propriile investiții :) La fel cu băncile europene grav pârlite în criză, cărora UE le-a dăruit agenția europeană de rating, generos populată cu tot soiul de iexperți din ăștia bruxellezi cu j’de diplome faine, pe care însă nimeni nu o ia în seamă.

              Vă repet. Economia americană ce și-a păstrat caracterul capitalist și-a revenit rapid din criză. Cei implicați în speculații au dat faliment (componentă esențială a economiei capitaliste) iar ceilați s-au dezvoltat. În Europa s-a decis „protejarea” moflujilor care n-aiu dat faliment pentru că așa cum se lăuda Stalin „La noi în socialism nu există falimente!”. Guvenrele UE au ajuns să subvenționeze prin „investiții” directe sau indirecte cam toate marile companii europene ce numai riscă astfel nimic . Problema e că nici nu mai sunt capabile să genereze nici profituri și nici dezvoltare. De aceea economia UE e în cădere de 10 ani. Exact ca marile „ctitorii ale socislismului” din iepoca de aur. Vor avea inevitabil aceeași soartă. Economia nu iartă niciodată…

            • @Svejk
              Am inteles…… Vinovate de criza din 2008 au fost băncile europene care au cumpărat kk impachetat de niște bănci corecte, capitaliste americane care nici nu își vindeau intre ele grosul CDO…… Nuuuu….. Deloc!! De aceea Bear sterns, Lehmann, Meryl Lynch, Washington mutual, Wachovia, etc, etc…. Dar cred că acestea erau niște bănci europene, socialiste, dirijate de birocrați de la Bruxelles…..
              Dar și in ’29 la fel a fost. UE asta care lovește si inainte de naștere.

              Ptr.ca afirmati ca ați făcut un MBA la Chicago, ma așteptam ca măcar noțiuni rudimentare de drept să fi păstrat in urma cursurilor. Dar nu. Oricum, vă repet: ceea ce au făcut Băncile americane in cauza + hedges funds + AIG + rating agencies = infracțiuni 100% + agravanta conspiracy to defraud, etc. In US, in baza dreptului comun, lăsăm legile speciale, dacă avem in vedere cumulul aritmetic in individualizarea pedepsei = pedepse precum ptr.B.Madoff și asta ptr.fiecare CEO

              Cu dvs.discutia e imposibilă. Suferiți rău de pierdere a common sense.

            • Daca aveti orice fel de indicii cat de cat credibile ca cei impotriva carora vituperati ar fi comis vreo frauda, atunci e de datoria dumneavoastra civica sa informati in mod oficial organele de ancheta. Orice infractiune nedenuntata (mai ales una asa de grava!) devine automat complicitate si favorizarea infractorului. Daca nu aveti nici un fel de indicii despre infractiuni, atunci poate ca ar fi decent sa o lasati mai moale cu colportarea de calomnii. Nu-i asa?

              Eu inteleg ca tot mofluzul se zbate sa gaseasca alti vinovati pentru propriile nerozii, numai ca asta nu prea pacaleste pe nimeni si va arunca doar in ridicol. Din nefericire prostia si incompetenta nu sunt deloc infractiuni. Asta e motivul pentru care bancile europene ce au provocat extinderea crizei americane in UE + pierderile colosale ce i-au urmat nu sunt pe deplin responsabile dar imposibil de pedepsit. La fel cum politicienii „progresisti”, de pe ambele maluri ale Atlanticului, ale caror politici dementiale stau la temelia crizei nu pot fi la randul lor judecati pentru imbecilitate – care nu e nici ea delict penal. Insa nici una din aceste lucruri nu disculpa vinovatii crizei si nici curele de transmisie ale acesteia.

              Partea cu adevarat grava e ca urmatoarea criza americana va fi mult mai dvastatoare pentru UE din cauza ca intre timp desavarsirea socialista a economiei europene s-a mai adancit, iar expunerea UE la piata americana a s-a aprofundat, la randul ei. Vorba redneck-ului: „Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me!”

              In rest va doresc toate cele bune si astept cu nerbadare sa ne impartasiti cum a decurs depunerea denunturilor penale. Nu-mi pot imagina nicio clipa ca sunteti un calomniator… Sau ma insel cumva?

            • @Svejk
              Ia de-aici calomnii en masse:
              https://www.nytimes.com/2014/05/04/magazine/only-one-top-banker-jail-financial-crisis.html
              https://www.ft.com/content/de173cc6-7c79-11e7-ab01-a13271d1ee9c

              Sau de la special prossecutor W.Black: William Black, a top lawyer for the Office of Thrift Supervision during the savings and loan debacle in the 1980s, agrees.
              „I’ve been saying it for years,” he says. „You have to make the effort.”
              He notes that during the savings and loan crisis, he was involved with a lot of criminal prosecutions. „At peak we had a thousand FBI agents working those cases.”
              By comparison, Black says, when the financial crisis hit there were only 120 FBI agents working on bank fraud.
              And mortgage fraud cases against big financial firms are just tough cases to bring, Black says.
              „Insider trading is a much more understandable case for a jury, typically,” he says.
              It’s pretty simple: Somebody gets access to confidential information — say a drug trial was going badly. So they use that secret information to cheat and make a lot of money in the stock market.
              The financial crisis was more complicated. It involved mortgage securitizations and sophisticated investment instruments.
              „It would be much more difficult than the insider trading cases,” says Black.
              After the financial crisis, the government lost a case involving Bear Stearns, the global investment bank that failed in 2008 before being sold to JPMorgan Chase. Maybe that didn’t help…….
              https://www.npr.org/2013/07/26/205866019/few-on-wall-street-have-been-prosecuted-for-financial-crisis?t=1553594331147

              Am căutat la marea viteză și…..toate info, dar absolut toate, confirmă ceea ce spun eu: nu s-a vrut pedepsirea infractorilor…..
              „Any narrative of how we got to this point has to start with the so-called Holder Doctrine, a June 1999 memorandum written by the then–deputy attorney general warning of the dangers of prosecuting big banks—a variant of the “too big to fail” argument that has since become so familiar. Holder’s memo asserted that “collateral consequences” from prosecutions—including corporate instability or collapse—should be taken into account when deciding whether to prosecute a big financial institution. That sentiment was echoed as late as 2012 by Lanny Breuer, then the head of the Justice Department’s criminal division, who said in a speech at the New York City Bar Association that he felt it was his duty to consider the health of the company, the industry, and the markets in deciding whether or not to file charges.” Toate acestea înseamnă aplicarea selectivă a legii pe bază de oportunitate…… adică doar cui vrem noi.
              Responsabilitatea UE nu rezultă de nicăieri, e de negăsit. Nasol!!!
              https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2015/09/how-wall-streets-bankers-stayed-out-of-jail/399368/
              Despre cum nu s-a vrut tragerea la răspundere a infractorilor financiari. Alte calomnii pe care eu le răspândesc in calitatea mea de „complice la favorizarea infractorului, prin nedenuntare”…..
              https://m.youtube.com/watch?v=IproGNK_cfQ

              D-ta hrănește-ti patriotismul cu rea credință și minciuni. Ești liber să o faci.

            • @JB

              Rămâne cum am stabilit: Va limitați doar la colportarea de minciuni gogonate din presa socialistă. V-ați pierdut astfel orice aparență de bună credință.

              Dacă aveți ceva indicii cât de cât valide de ce nu formulați un denunț penal oficial organelor de anchetă?! De ce procurori turbați si cu guițul până la ceruri nici n-au încercat măcar să trimită de fapt pe cineva în judecată?!

  7. „Eu văd GDPR nu ca un set de constrângeri pentru organizația mea, ci ca o șansă pe care noile firme o au pentru a intra într-o piață în care principala resursă constă în datele personale. GDPR limitează acumularea masivă a datelor de către giganții lumii IT, păstrând piața deschisă și pentru companiile ce se înființează astăzi.”

    Iar restul lumii -efectiv toti cunoscutii cu activitate online- vede pe dos: GDPR este o sursa de birocratie, o cheltuiala suplimentara si inca o piedica in calea micilor intreprinzatori [care nu au capitalul marilor jucatori pentru a’si permite juristi care sa’i ajute sa se conformeze aberatiilor normative].

    Iar capitalismul datelor personale de uz comercial* este ceva firesc, dar de neacceptat pentru politruci cu mentalitate totalitara care se tin cu dintii de un monopol de tip securist [viseaza ca datele sa ramana la dispozitia exclusiva a organelor care sa le utilizeze, recte traficheze, de capul lor]. ca atare nu putem vorbi de o piata deschisa, ci din contra, de o anihilare a unei piete, caci de’acum transferul pachetelor de date fara acordul expres al fiecarei persoane sondate va fi considerat o operatiune de piata neagra, adica o infractiune. Vad o multime de juni teribili ce se bucura ca focile la o asemenea trasnaie neintelegind ca vor fi direct afectati de restrangerea capacitatii firmelor de a sonda clientela, ca vor avea servicii si produse tot mai proaste, fara legatura cu nevoile si preferintele lor. Deranjamentul mental colectiv produs de o propaganda inepta ce a atacat ani de zile chestiune ‘protejarii identitatii virtuale’ a asigurat trecerea relativ usoara a acestui Regulament cu iz politienesc; si a generat aparitia unui nou arhetip uman: exhibitionistul marotat de valoarea intrinseca a nuditatii [care, daca ar putea, ar incerca sa traga un folos de pe urma includerii goliciunii si tabieturilor sale intr’un algoritm de uz comercial].

    *a nu se confunda cu alte date, de pilda cele de uz medical detinute in general de entitati publice si susceptibile de a fi utilizate in scoipuri criminale. alea da, au mare nevoie de protectie legala.

    • hai ca si tu esti circotas, GDRP

      „În primul rând, toate companiile cu mai mult de 250 angajați sunt obligate să numească un Data Protection Officer (DPO) care să supervizeze aplicarea regulamentului în interiorul companiei, pe de o parte, și să interactioneze cu Autoritatea de Control, pe de altă parte. Acest DPO poate fi unul dintre angajați sau un consultant extern, însă este important ca acesta să fie nominalizat și înregistrat pe site-ul Autoritații Naționale.”

      Nu vezi ca se creeaza locuri de munca? Nu trebe numa responsabil ISO 9000 si nu numai ECO, care face declaratia de materiale, plus unu cu protectia muncii, pompier, responsabil pt handicapati, pt femei, acum trebuie si DPO, ma intreb daca mai ramine cineva din cei 250 de angajati care sa si lucreze? Mai avem si o Autoritate de Control, si asta e o chestie buna, o oportunitate grozava sa ne bagam nepotii, amantele, prietenii de bautura.

    • @euNuke – o multime de juni teribili (…) vor fi direct afectati de restrangerea capacitatii firmelor de a sonda clientela

      Ar trebui să fi văzut în UK cam câte telefoane de ”sondat clientela” se primeau în urmă cu 2-3 ani pentru tot felul de servicii nesolicitate. Orice firmă cu câteva sute de clienți își vindea baza de date măcar de câteva zeci de ori. Exista un război întreg, site-uri pe care să raportezi numerele de pe care veneau asemenea apeluri, blocarea pe telefonul propriu a apelurilor venind de pe acele numere, apeluri venind de pe numere cu identitatea ascunsă, pachete noi de numere înregistrate mereu de firmele care se ocupau cu asemenea apeluri ș.a.m.d.

      Azi e liniște, mai primesc doar 1-2 apeluri nesolicitate pe lună și chiar și acelea vin de pe numere din afara UK (deci ușor de recunoscut) și fără operatori umani, e doar o voce înregistrată care începe să-ți spună o poveste. Liniștea asta se datorează GDPR și nu e deloc rea.

      • @Harald
        Da, ai dreptate. Este unul din efecte.
        Și era normal ca utilizatorul să fie informat, totuși.
        US deja elaborează legislație similară GDPR…… A propos de veșnica paralelă UE-US.

      • „Liniștea asta se datorează GDPR și nu e deloc rea.”
        Liniste e si in Coreea de Nord. Chiar si pe strazi. Nu te streseaza nimeni cu spam p’acolo. Poate ar trebui sa preluam modelul.

  8. O viziune interesanta si optimista asupra celor mai recente reglementari UE referitoare la datele personale. Razvan a fost si ramane un optimist (altfel nu ar fi putut sa realizeze ce a realizat). Este interesant cum optimismul ne misca inainte, in vreme ce pesimismul si critica traditionala romaneasca (continua, adica) ne adanceste in glod.
    Cred ca Europa se afla intr-o pozitie de nehotarare (de centru, sa zicem) care nu ofera intotdeauna o claritate asupra deciziilor ce urmeaza a fi luate. SUA este la polul libertatilor (extreme uneori) pentru companii. Momentan chiar impinge polul din ce in ce mai departe, chiar daca pare diferit pe Twitter. La polul opus, al controlului suprem, avem o China care marsaluieste fara ezitare spre idealul, stabilit acum mai multi ani, de putere mondiala absoluta. Si o face prin culegere de informatii despre tot ce misca in interiorul si in afara ei. Europa e in teste. Ar vrea sa fie bine, sa nu fie rau, dar pana una alta macar sa nu dea prea multe din casa celor doi giganti. Rusia ramane acelasi golan din spatele blocului care-si face mosie deconectandu-se la comanda de la tarlaua globala si ridicand garduri pe un domeniu sapat si arat de americani. Europa va avea mari probleme in a negocia/a se apara de 3 mari puteri tocmai din cauza vitezei de reactie traditionala a grupului vs. a individului. Pare mai degraba ca se retrage in vizuina, in timp ce restul lumii se pregateste de lupta. Poate acolo in vizuina va fi bine si poate digitalizarea va diminua importanta pozitiei geo-strategice a Europei (intotdeauna in mijlocul actiunii). Totusi, cred ca ideea de a mai lasa din libertatile fiecarei tari in parte si a concentra mai mult puterea „la centru” ar fi o miscare buna pentru Europa. Mai mult decat atat, Europa se protejeaza de stilul de business al ambelor mari puteri si probabil e cea mai buna strategie pe care o avem la indemana. Asa cum cea mai buna strategie a Rusiei e de golan. Nu vom putea lupta cu americanii facand business la fel ca ei si in niciun caz nu se pot convinge europenii sa-si cedeze drepturile si libertatile precum chinezii.
    Pana una alta, as zice sa sustinem oamenii care fac treaba, sa ajunga cat mai sus. Sa ne sustinem liderii adevarati si sa nu-i mai asociem cu imaginea sefului „care castiga mai mult”. Promovand oameni de calitate si de actiune de printre noi, vom reusi sa mai taiem din birocratia europeana, vom reusi sa ne miscam mai repede si vom contribui la crearea unui mediu in care sa ne fie si noua bine, celor care uram birocratia si vrem ca toate sa se miste rapid, fara zgomot, ca unse.

  9. domnule Rugina, sinteti „profesor” in romania, nu n europa (romania i apendicele sau curul ! ) spuneti cititorilor, ce va recomanda n profesie ? bag de seama ca traind in bucuresti va considerati deja n silicon valley si sinteti un „capitalist” feroce ! (inspirat din firea , sau actionati pe la firmele ei ? )

    • Nu cred ca modul in care te adresezi e adecvat, nici macar amuzant. Din cauza unora ca tine se înaspreste moderarea.
      Sa-ti fie rusine

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Rughinis
Razvan Rughinis
Răzvan Rughiniș este profesor în Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Automatică și Calculatoare, și co-fondatorul programului de dezvoltare de noi produse digitale Innovation Labs. Recent, a publicat cartea "Societatea digitală - Stăpâni, cetățeni sau sclavi?", Editura Humanitas.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro