miercuri, mai 12, 2021

Europa calatoriilor mele

Calatoresc mult in Europa, mai ales in partea ei vestica. Proximitatea tarii mele de resedinta cu Franta, Germania, Olanda imi permite sa le trec  adesea frontierele fie doar si pentru o iesire de cateva ore, duminica. Sunt mai degraba o (naiv?) euro-optimista, care vede in primul rand avantajele si ineditul proiectului european. Chiar daca beneficiile-mi par, asadar, nu putine, obisnuiesc sa spun ca, daca Europa comuna nu ar fi insemnat decat libera circulatie a persoanelor, tot ar fi fost un castig extraordinar.

Dreptul la libera circulatie a fost recunoscut nationalilor statelor membre ale (pe atunci) Comunitatilor Europene inca din 1957, in Tratatul de la Roma. In acel moment, era vorba de un drept de natura strict economica (tratatul garanta libera circulatie a persoanelor active – salariati, lucratori independenti, prestatari de servicii – si a familiilor acestora). Evolutia ulterioara a acestui drept, culminand cu consacrarea lui printre drepturile asociate cetateniei europene, in Tratatul de la Maastricht, s-a inscris intr-o abordare politica vizand apropierea intre cetateni care se bucura de acelasi statut. Intre ‘sensibilizarea prin drepturi’ si ‘cucerirea’ cetatenilor cu fapte si exemple de viata concrete (Consiliul European de la Fontainbleu propunea, in 1984, o serie de masuri simbolice, precum crearea unui pasaport european sau suprimarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii, pentru a face efectiv dreptul de libera circulatie a persoanelor), evolutia acestui drept insoteste ‘europenizarea’ insasi a unor cetateni formati in creuzete nationale.

In 1985, cinci state membre ale Comunitatilor (Franta, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg) decid sa creeze intre ele un spatiu fara frontiere – spatiul Schengen. Astazi, spatiul Schengen cuprinde 22 de state UE, carora li s-au alaturat si Elvetia, Norvegia, Islanda si Liechtenstein.  Numele acestui spatiu, devenit sinonim cu dreptul persoanelor de a se misca liber, este numele oraselului luxemburghez unde au fost semnate primele acorduri. La aproximativ o suta de metri de vila unde s-au reunit reprezentantii statelor semnatare (putin cam pretentios numita ‘le château de Schengen’), panourile rutiere iti arata ca esti la o aruncatura de bat de Franta si Germania. Poate castelul (Schengen) nu are tocmai maretia pe care obisnuim sa o atribuim unui castel, dar, pe podul ce desparte Franta, Germania si Luxemburgul, adesea m-am simtit la ‘intersectia’ Europei.

La 30 mai 2013, institutiile europene se felicita pentru noul acord privind reformarea spatiului Schengen. ‘Pachetul legislativ privind guvernanta Schengen’ vizeaza, pe de o parte, crearea unui mecanism de evaluare european care sa poata face fata situatiilor critice si, pe de alta, parte, modificarea regulilor cu privire la controlul la frontierele interne ale Uniunii,  in vederea reintroducerii temporare a acestuia.

Nu este intentia acestui articol (si cred, de altfel, ca este inca prematur) sa cantareasca ‘greutatea’ recent anuntatului acord. Nu vreau sa imprumut vocea ‘revoltatului’ cetean roman care se simte privit cu circumspectie in Europa din simplul motiv al nationalitatii sale. Recunosc ca nu am trait niciodata aceasta situatie pe propria piele. Nici nu o sa fac referire la temerile exagerat si total neelegant exprimate de britanici (si nu numai) cu privire la ridicarea restrictiilor de pe piata muncii pentru romani si bulgari de la 1 ianuarie 2014. Desi o astfel de legatura nu ar fi, probabil, nepotrivita.

Citind randurile entuziaste ale comisarei pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, in fata acestui acord care ‘va contribui la protectia uneia dintre realizarile cele mai dragi ale UE, libertatea de circulatie’ (http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-475_en.htm#PR_metaPressRelease_bottom), calatorul-cetatean european din mine nu s-a simtit, din nefericire, mai in siguranta. Singurele cuvinte care mi-au venit in minte au fost cele ale lui Benjamin Franklin: ‘Un popor gata sa sacrifice putina libertate pentru putina securitate, nu o merita nici pe una, nici pe cealalta, si sfarseste prin a le pierde pe amandoua’.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Zona Schengen presupune daca nu un nivel de bogatie, macar un nivel de civilizatie asemanator. Nivelul de (ne)civilizatie al romanilor si bulgarilor i-au ingrozit. Si cum nu este legal sa permita intrarea in spatiu doar a romanilor in costum de marca, refuzand pe cei care par a fi venit la cersit si la dormit in parcuri, vor limita accesul tuturor.

    Da, este frumoasa ideea unei Europe in miscare libera cand dupa o saptamana de lucru mergem duminica pentru cateva ore la Bruges si cei din Bruges vin pentru cateva ore sa admire palatul Mogosoaia. Dar este la fel de departe de realitate ca si faimosul citat “daca n-au paine sa manance cozonac”.

    • Subscriu, aveti perfecta dreptate. Este trist, insa cred ca pana la urma se vor reintroduce restrictiile in ceea ce priveste libertatea de miscare in cadrul UE. :(

  2. Cred ca este evident ca infractionalitatea romaneasca este sub lupa in vest si subiect zemos pentru tabloide, la fel cum e evident ca lipsa stampilei ´buni de schengen´ este motivata politic 100%.
    Nici un politician nu isi asuma pe trend ascendent de xenofobie riscul de a accepta noi membri in schengen. Este Romania discriminata? Desigur. Vezi moratoriul din Spania, in care romanii isi pierd dreptul de munca, iar bulgarii nu, desi cele doua tari sunt impreuna in acelasi pluton la toate capitolele. Motivatia Spaniei este halucinanta: romanii ar fi prezenti in numar mai mare acolo decat bulgarii.
    Pe fondul crizei apar derapaje semnificative de la idea initiala a unei Europe unite, recrudescenta nationalista, sentimente antiimigratie, etc.
    Ieri diverse moratorii dubioase, azi suspendari de libera circulatie, maine probabil iesiri din diversele ´spatii comune´. Cred sincer ca aceasta etapa a realizarii unei Europe unite este strict legata de capacitatea continentului de a gestiona corect criza economico-financiara.
    In ceea ce priveste Romania, suntem atat de repetenti la capitolul libertati individuale, reactia societatii civile, respect pentru individ, cinste, civism, democratie incat pentru noi Europa actuala este unica speranta, asa imperfecta si ipocrita cum este ea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alina Dinu
Alina Dinu
Doctor in drept public - Universitatea Robert Schuman, Strasbourg, consultant in afaceri europene

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Școlile și epidemia

Numărul zilnic al deceselor este cel mai bun indicator al mersului epidemiei. Față de numărul cazurilor detectate, care depinde de numărul de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro