duminică, octombrie 17, 2021

Europa calatoriilor mele

Calatoresc mult in Europa, mai ales in partea ei vestica. Proximitatea tarii mele de resedinta cu Franta, Germania, Olanda imi permite sa le trec  adesea frontierele fie doar si pentru o iesire de cateva ore, duminica. Sunt mai degraba o (naiv?) euro-optimista, care vede in primul rand avantajele si ineditul proiectului european. Chiar daca beneficiile-mi par, asadar, nu putine, obisnuiesc sa spun ca, daca Europa comuna nu ar fi insemnat decat libera circulatie a persoanelor, tot ar fi fost un castig extraordinar.

Dreptul la libera circulatie a fost recunoscut nationalilor statelor membre ale (pe atunci) Comunitatilor Europene inca din 1957, in Tratatul de la Roma. In acel moment, era vorba de un drept de natura strict economica (tratatul garanta libera circulatie a persoanelor active – salariati, lucratori independenti, prestatari de servicii – si a familiilor acestora). Evolutia ulterioara a acestui drept, culminand cu consacrarea lui printre drepturile asociate cetateniei europene, in Tratatul de la Maastricht, s-a inscris intr-o abordare politica vizand apropierea intre cetateni care se bucura de acelasi statut. Intre ‘sensibilizarea prin drepturi’ si ‘cucerirea’ cetatenilor cu fapte si exemple de viata concrete (Consiliul European de la Fontainbleu propunea, in 1984, o serie de masuri simbolice, precum crearea unui pasaport european sau suprimarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii, pentru a face efectiv dreptul de libera circulatie a persoanelor), evolutia acestui drept insoteste ‘europenizarea’ insasi a unor cetateni formati in creuzete nationale.

In 1985, cinci state membre ale Comunitatilor (Franta, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg) decid sa creeze intre ele un spatiu fara frontiere – spatiul Schengen. Astazi, spatiul Schengen cuprinde 22 de state UE, carora li s-au alaturat si Elvetia, Norvegia, Islanda si Liechtenstein.  Numele acestui spatiu, devenit sinonim cu dreptul persoanelor de a se misca liber, este numele oraselului luxemburghez unde au fost semnate primele acorduri. La aproximativ o suta de metri de vila unde s-au reunit reprezentantii statelor semnatare (putin cam pretentios numita ‘le château de Schengen’), panourile rutiere iti arata ca esti la o aruncatura de bat de Franta si Germania. Poate castelul (Schengen) nu are tocmai maretia pe care obisnuim sa o atribuim unui castel, dar, pe podul ce desparte Franta, Germania si Luxemburgul, adesea m-am simtit la ‘intersectia’ Europei.

La 30 mai 2013, institutiile europene se felicita pentru noul acord privind reformarea spatiului Schengen. ‘Pachetul legislativ privind guvernanta Schengen’ vizeaza, pe de o parte, crearea unui mecanism de evaluare european care sa poata face fata situatiilor critice si, pe de alta, parte, modificarea regulilor cu privire la controlul la frontierele interne ale Uniunii,  in vederea reintroducerii temporare a acestuia.

Nu este intentia acestui articol (si cred, de altfel, ca este inca prematur) sa cantareasca ‘greutatea’ recent anuntatului acord. Nu vreau sa imprumut vocea ‘revoltatului’ cetean roman care se simte privit cu circumspectie in Europa din simplul motiv al nationalitatii sale. Recunosc ca nu am trait niciodata aceasta situatie pe propria piele. Nici nu o sa fac referire la temerile exagerat si total neelegant exprimate de britanici (si nu numai) cu privire la ridicarea restrictiilor de pe piata muncii pentru romani si bulgari de la 1 ianuarie 2014. Desi o astfel de legatura nu ar fi, probabil, nepotrivita.

Citind randurile entuziaste ale comisarei pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, in fata acestui acord care ‘va contribui la protectia uneia dintre realizarile cele mai dragi ale UE, libertatea de circulatie’ (http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-475_en.htm#PR_metaPressRelease_bottom), calatorul-cetatean european din mine nu s-a simtit, din nefericire, mai in siguranta. Singurele cuvinte care mi-au venit in minte au fost cele ale lui Benjamin Franklin: ‘Un popor gata sa sacrifice putina libertate pentru putina securitate, nu o merita nici pe una, nici pe cealalta, si sfarseste prin a le pierde pe amandoua’.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Zona Schengen presupune daca nu un nivel de bogatie, macar un nivel de civilizatie asemanator. Nivelul de (ne)civilizatie al romanilor si bulgarilor i-au ingrozit. Si cum nu este legal sa permita intrarea in spatiu doar a romanilor in costum de marca, refuzand pe cei care par a fi venit la cersit si la dormit in parcuri, vor limita accesul tuturor.

    Da, este frumoasa ideea unei Europe in miscare libera cand dupa o saptamana de lucru mergem duminica pentru cateva ore la Bruges si cei din Bruges vin pentru cateva ore sa admire palatul Mogosoaia. Dar este la fel de departe de realitate ca si faimosul citat “daca n-au paine sa manance cozonac”.

    • Subscriu, aveti perfecta dreptate. Este trist, insa cred ca pana la urma se vor reintroduce restrictiile in ceea ce priveste libertatea de miscare in cadrul UE. :(

  2. Cred ca este evident ca infractionalitatea romaneasca este sub lupa in vest si subiect zemos pentru tabloide, la fel cum e evident ca lipsa stampilei ´buni de schengen´ este motivata politic 100%.
    Nici un politician nu isi asuma pe trend ascendent de xenofobie riscul de a accepta noi membri in schengen. Este Romania discriminata? Desigur. Vezi moratoriul din Spania, in care romanii isi pierd dreptul de munca, iar bulgarii nu, desi cele doua tari sunt impreuna in acelasi pluton la toate capitolele. Motivatia Spaniei este halucinanta: romanii ar fi prezenti in numar mai mare acolo decat bulgarii.
    Pe fondul crizei apar derapaje semnificative de la idea initiala a unei Europe unite, recrudescenta nationalista, sentimente antiimigratie, etc.
    Ieri diverse moratorii dubioase, azi suspendari de libera circulatie, maine probabil iesiri din diversele ´spatii comune´. Cred sincer ca aceasta etapa a realizarii unei Europe unite este strict legata de capacitatea continentului de a gestiona corect criza economico-financiara.
    In ceea ce priveste Romania, suntem atat de repetenti la capitolul libertati individuale, reactia societatii civile, respect pentru individ, cinste, civism, democratie incat pentru noi Europa actuala este unica speranta, asa imperfecta si ipocrita cum este ea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alina Dinu
Doctor in drept public - Universitatea Robert Schuman, Strasbourg, consultant in afaceri europene

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

Interviu cu soprana Angela Gheorghiu. „În România am învățat o falsă istorie a muzicii, fabricată și comandată.”

Angela Gheorghiu este acum cel mai cunoscut artist român din lume. Notorietate cuantificabilă, clară, neîndoielnică. Prestigiul ei...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.