joi, martie 28, 2024

Europa care va veni … și nu știm unde ne va găsi (nu doar fiscal!)

Diplomația are și ea limitele ei. ”Mai mulți colegi au arătat că suveranitatea fiscală este de primă importanță pentru statele membre (…) Vorbim de un subiect sensibil”.  (Eugen Teodorovici, președinte în exercițiu al Consiliului Economic și Fiscal, ECOFIN). ”Multe state membre au salutat decizia Comisiei de a iniția dezbateri pe acestă temă. E adevărat, opiniile au fost foarte diverse, ceea ce înseamnă că e nevoie de mai multe discuții” (Valdis Dombrovskis, vicepreședinte al Comisiei Europene).

Cu aceste declarații laconice, ne putem face o idee despre ce s-a întâmplat în partea ne-publică a ședinței ECOFIN din 12 februarie, când agenda a ajuns la punctul ”schimb de păreri privind inițiativa trecerii de la votul pe bază de unanimitate la votul pe bază de majoritate calificată, în procedură legislativă ordinară, în adoptarea anumitor chestiuni de plitică fiscală la nivel de EU”.

Pe scurt, a fost o atmosferă de… lucru, ascunsă în comunicat sub câteva cuvinte cheie – considerabil, deschiderea, spațiu…”Un număr considerabil de state au cerut păstrarea actualului echilibru în sistemul de vot din domeniul fiscalității, în timp ce alții și-au arătat deschiderea pentru a examina dacă există spațiu de îmbunătățire” – din comunicatul de presă de după ședință. Notă: un ziarist vorbea în timpul conferinței de presă despre cum doar Germania și Franța s-ar fi arătat susținătorii ai trecerii la VMC.

Tehnic vorbind, nu-ți trebuie multe vorbe ca să explici despre ce e vorba – niciun stat nu va mai avea drept de veto pe directive fiscale europene, pentru că deciziile se vor lua în Consiliul UE de către grupul care adună cel puțin 55% din statele membre și acoperă 65% din populația Uniunii. Iar procedură ordinară înseamnă că de acum se ține seama și de forma adoptată în Parlament, care nu mai are doar rol consultativ.

Dar la nivel politic, traducerea e un pic mai complicată. Să spunem doar atât: fiscalitatea e ultimul domeniu în care se mai juca exclusiv după principiul de la începuturile proiectului european – adoptarea deciziilor pe bază de unanimitate. În plus, Consiliul era unicul for legislativ pe chestiuni fiscale.

În joc este unul din  ultimele atribute de suveranitate care mai rămăsese la dispoziția statelor membre, mici sau mari. Și aici nu e vorba naționalism ieftin, ci de o discuție pragmatică, pentru că, prin VMC, economiile mari își pot impune mai ușor propriile teme, fără să mai țină atât de mult cont de efectele asupra economiilor mici, cele care pur și simplu sunt din altă ligă, din altă poziție a clasamentului.

Am încercat să prezint aici fațetele chestiunii, în cadrul sesiunii de consultări deschise de Comisie la începutul anului, alături de alte zeci de organizații europene care au ținut să-și prezinte poziții.

Poziții care au arătat încă o dată că subiectul e … sensibil și va consuma multă energie, cel puțin până la summit-ul de la Sibiu din mai (Comisia a fixat acest moment pentru luarea unei decizii).

Dar tocmai pentru că este sensibil, nu mă aștept ca România să aibă o poziție categorică, alb-negru. Ar fi ineficient în primul rând. Tocmai pentru că este sensibil, m-aș aștepta însă ca noi, ca țară, să ne pregătim pentru meciurile de la Bruxelles cel puțin așa s-a pregătit și prezentat echipa noastră de tenis la începutul săptămânii. Meciul acela de dublu, cel puțin, a fost atât de frumos (și de eficient) pentru că fetele noastre au format o echipă, în adevăratul sens al cuvântului.

Or când avem meciuri așa grele, la care nu suntem doar jucători, ci și arbitri (ca țară care deține președinția Consiliului), mi se pare simptomatic că acum ne-am găsit ca, acasă, să dăm lacom și cu forehand-ul și cu reverul și în afaceri, și în BNR, și să facem târziu bugetul, și ăla pe angajamente (detalii aici). Iar marți, ministrul Teodorivici mai trimitea și un voleu nediplomatic către Comisie, recomandându-i să prezinte … și cifrele atunci când face prognoze (relativ la recenta Prognoză de iarnă). Toate astfel de mișcări nu fac decât să ne șubrezească șansele de negociere, ca să nu spun mai mult.

E greu să fie cineva mai ambițios decât actuala Președinție!” spunea marți, la conferința de presă de la Bruxelles, ministrul Teodorovici, mai în glumă, mai în serios. Eu chiar vreau să o fi spus foarte serios, pentru că e foarte bine să fim ambițioși. Dar să fim ambițioși pe chestiunile mari, care contează pe termen lung, acolo să ne arătăm energia de români-europeni!

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. ”Mai mulți colegi au arătat că suveranitatea fiscală este de primă importanță pentru statele membre (…) Vorbim de un subiect sensibil”. (Eugen Teodorovici, președinte în exercițiu al Consiliului Economic și Fiscal, ECOFIN).

    Dl Teodorovici a apărut azi 13 februarie la un post TV. Nu l-am putut urmări foarte mult timp. Nu am rezistat. Spre exemplu, am surprins un moment în care spunea că dorește ca românii să se îmtrumute la bănci plătind „prețul corect”. Folosinf exemplul unui cetățean german, a promis finanțarea de la Buget a diferențialului de dobândă la credite existent între România și Germania întrebând pe realizatorul emisiunii ” Înțeleg că se spune că există risc de țară, dar ce este acela risc de țară?!”.

    Apoi, am prin momentul în care întreba „Este corect ca o bancă ce are sediul în altă țară să recomande filialei din România să cumpere autoturisme fabricate în altă țară decât România?! Cum ar fi dacă noi am spune cetățenilor să-și deschidă conturi doar la o anumită bancă, românească?!”

    Omul acesta, care ocupă postul de ministru de finanțe al României, nu înțelege o boabă de economie și habar n-are ce înseamnă economia de piață! Nici măcar cât un elev de clasa a XI-a. Trăim o perioadă cumplită! Cum Dumnezeu am ajuns în situația asta?!

    • Acest cetatena intelege doar economia si politica nationalista, si acest lucru la modul cel mai primitiv posibil.

      A fost posibil sa ocupe o asemenea functie pentru ca intre stat si populatie nu mai exista nicio legatura. Nici intre stat si economia pe care ar trebui sa o gestioneze.

      In conditiile in care statul a ajuns o mosie a socialistilor (Dvs, le spuneti cleptocrati, dar eu sustin ca de fapt socialism si cleptocratie este unul si acelasi lucru), este natural ca persoanele care conduce aceasta mosie sa fie alese doar dupa cele doua indemanari necesare:
      a) supletea si catifelarea limbii
      b) capacitatea de a arunca cu oasele de la ospatul socialistilor (=cleptocratilor) in mod echilibrat votantilor

      ///

      Asemenea persoane considera bancile, firmele, toate organizatiile ca fiind acceptabile numai daca sunt sunt si ele profund nationaliste.

      Interesant ca atitudinea cetateanului respectiv este cu mult mai nationalista decat cea a comunistilor, care aveau macar scuza presiunii URSS.

      Insistenta asupra „pretului corect” este insistenta marxistilor care fixeau pretul pana si la rosii si castraveti in piata – dupa cum credeau ei ca e „corect”.

      Pentru Teodorovici piata nu exista. Aceasta atitudine a sa anti-piata este profunda, structurala, nu este cea a unuia care doreste corectarea pietei. Este cea a unuia care doreste desfiintarea pietei.

      Nu intelege riscul de tara – de fapt nu vrea sa il accepte, asa ceva nu ar trebui sa existe in concpetia sa. Romaniii, doar prin simplul fapt ca sunt romani, gandeste el, trebuie sa fie privilegiati. Atitudinea aceasta a sa aduce voturi. Iar voturile la randul lor- privilegii si castiguri. In final, cei mangaiati pe cap ca sunt romani raman cu oasele linse la ospat si cu, burtile goale, isi lauda tortionarii.

      ///

      Daca macar pe vremea comunistilor nationalismul (mai redus atunci decat este acum) avea macar meritul de a feri Romania de influenta malefica a URSS, nationalismul de astazi nu are nicio scuza si niciun merit.

      Este foarte grav, dupa mine, ca astfel de atitudini nationalist-comuniste sunt vopsite in „social democratie”. Acest lucru impieteaza grav nu doar asupra sanselor de reofrmare a statului socialist roman intr-un stat liberal, ci si asupra sanselor social-democratiei de a fi prezenta pe scena politica.

  2. Romania trateaza apartenenta la UE ca pe una la un tratat international in care partile negociaza de pe pozitii de suveranitate totala.

    Romania nu a inteles de fapt nimic din conditiile de apartenenta la Uniunea Europeana. Nu a inteles nici acum ca am cedat o parte din suveranitate.

    Statele UE vor ajunge cu politica fiscala va ajunge mai devreme sau mai tarziu, tot la majoritate calificata. Din motivul simplu ca o moneda unica fara fiscalitate unica este extrem de greu de valorificat.

    ///

    Nu vor sta statele din zona Euro dupa f… nostru nationalist. Este responsabilitatea noastra sa facem tot ce putem pentru a ajunge la un nivel comparabil de dezvoltare cu celelelta tari membre UE. Nu a altor state sa ne moseasca, sa ne gadile capul de lup de pe bat intre urechi ca suntem noi „nepoti de daci si de romani”.

    Nu capatana de lup ne asigura dezvoltarea ci o reala piata libera, un stat liberal si intelegerea faptului ca nu pomana dezvolta, ci initiativa privata.

    ///

    Si daca asteptam de la personaje de desene animate cum sunt Teodorovici, Dancila si Dragnea sa inteleaga ce am spus eu mai sus, ne-am pus lumanarea pe coliva.

    • cu parere de rau, cred va inselati asupra acestui aspect:
      „Din motivul simplu ca o moneda unica fara fiscalitate unica este extrem de greu de valorificat.”

      Nu de alta, dar se pare ca dolarul o duce foarte bine, la fel si federatia americana, cu tot cu sistemul fiscal bi-component.

      In plus, parca mi’aduc aminte ca erati impotriva centralizarii, sau credeti ca autonomia fiscala nu are nicio legatura cu asta?

      • SUA este complet diferita. In plus, comparatia dintre tari nu duce de obicei la nimic. Intotdeuana se va gasi o tara care sa ilustreze fix situatia opusa.

        SUA e un stat federal, UE e un conglomerat cu suveranitate impartasita, nu divizata si cedata. E un cu totul alt animal. Nu se poate compara UE cu SUA din punct de vedere al fiscalitatii, sunt mult prea multe diferente.

        Spatiul Euro este convenit intre state in conditiile apartenentei lor la acest conglomerat unic in lume care e UE.

        ///

        Centralizarea e una, concentrarea e altceva, liberalizarea si de-liberalizarea (sa spunem asa) este iarasi altceva. Nu imi amintesc sa fi discutat despre centralizare, decat poate incidental. Am discutat despre libaralizare, este altceva.

        ///

        Daca ai centralizat moneda, nu poti sa vii sa spui apoi ca esti impotriva centralizarii in principiu. Daca e asa, atunci nu ai decat sa nu participi la EURO.

        ///

        In toate statele exista nivele de fiscalitate diferita – vezi impozitele locale din Romania de exemplu. Dar asta e cu totul alta discutie, se refera la nivelul de autonomie locala in cazul aceleiasi monede intr-un stat care ramane suveran. Statul roman nu impartaseste suveranitate cu orasele si comunele, acestea nu au dreptul sa-si bata propria moneda etc.

        Ma rezum la a spune ca trebuie sa comparam doar ceea ce se poate compara, altfel divagam.

    • @Dedalus – vă apreciez majoritatea comentariilor, dar zona euro include deja țări ca Italia și Grecia, iar Franța le calcă pe urme. La capătul celălalt, Danemarca și Suedia nu se grăbesc să adopte euro și au bune motive pentru asta.

      Deocamdată euro e o monedă dedicată Germaniei și lucrurile n-au cum să meargă așa la nesfârșit.

      • Incidente. Mai vedem.

        Italia are o economie subterana care o tine in picioare, Franta se intoarce spre liberalism si de-asta are problemele de acum. Grecia e doar un accident al EURO :-).

        Danemarca din cate stiu are moneda legata de euro, chiar daca nu are euro. Suedia de abia si-a revenit dupa aventura socialista (in timp istoric).

        Oricum, UE evolueaza incet dar sigur spre formula nucleu dur + periferie.

  3. Ca sa asiguri acele 4 libertati va fi nevoie si de armonizare fiscala, altfel ele nu functioneaza in practica. Uite cum de la 4 principii simple se modifica totul, frumos nu?

    Romania trebuie sa depuna efort considerabil sa ajunga pe restu din urma, nu o sa vina nimeni sa ajute. Pentru aceasta trebuie trecut la euro. Suna simplu schimbi leu pe euro, dar cum s-a vazut nu e asa de simplu :)

    Daca nu trecem la euro insa avem o greutate suplimentara pe spate:
    – avem peste tot problema cursului valutar, care e un risc permanent, aceasta se reflecta peste tot de la dobanzi, la preturi, la complexitati administrative, etc.
    – le dam marja marita de manevra politicienilor sa-si faca de cap

    Cand ai moneda ta faci ce vrei, cand trebuie sa mergi in hora cu alte 20 de state, incepe disciplina, nu poti face ce doresti, esti fortat sa mergi la lucru zi de zi, sa-ti creezi un cu totul alt mod de viata.

    In loc sa discutam zi de zi prostii, care cu care si ce a zis si ce e de prost, noi trebuie sa stabilim agenda lor, si trebuie sa fie foarte simplu mesajul. „Vrem EURO in loc de leu”, atat. Aceasta va trage dupa sine toate alte lucruri gen schenghen.

    • Dimpotrivă, armonizarea fiscală va permanentiza sărăcia la periferia UE. Chiar considerați normal ca taxele de la Huși sau Dorohoi să fie la același nivel ca taxele de la Frankfurt?

      • O va face, pentru ca asa aleg tarile respective, nu pentru ca ar fi o mana nevazuta care sa le tina cu capul la fund :-)

        Ne tine cineva sa devenim o economie de piata libera? De ce insistam pe optiunea national-socialista, anti-piata?

        OK, o fi si mana lui Dughin, or fi si rusii, o fi si situatia internationala. Totusi, nu ar trebui sa fim atat de naivi incat sa nu recunoastem socialismul in gura pitecantropilor. Doar am trait pe piele proprie cozile, intunericul, frigul. Acum parca toata mizeria aceea a capatat o stralucire sarabatoreasca in ochii unora, isi doriesc r… invelit in poleiala.

        Ca in bancul cu ursul care o tot .. mangaia pe vulpe cand o prindea si dupa un timp, exasperat, ii spune „”Bag seama ca tie iti cam place!” :-)

        • @Dedalus – Ne tine cineva sa devenim o economie de piata libera? De ce insistam pe optiunea national-socialista, anti-piata?

          Pentru că așa am fost educați, ca națiune, din 1948 încoace. Ideile au nevoie de 3 generații pentru a se răspândi în societate. Cele pe care le expuneți dvs aici vor deveni general acceptate cam în 20 – 30 de ani în marile orașe, însă abia peste 50 – 60 de ani vor deveni monedă curentă la Huși și Dorohoi. În timpul ăsta, acolo se vor naște și vor muri oameni care nu vor înțelege toată viața lor de ce sunt atât de săraci.

      • Depinde ce intelegem sub armonizare fiscala, avem optiunile:

        1. La toti la fel, exact la fel. S-ar putea sa descoperim ca la Husi sau Dorohoi chiar sa le fie mai bine, fiindca in Germania taxele nu sunt asa de mari, daca mai luam in vedere beneficiile din Germania …, eu consider insa acesta un caz limita cu exact la fel.

        2. Principiile cum se stabilesc taxele sunt aproximativ la fel, birocratia functioneaza dupa acelasi principiu, schimband domiciliu nu iti schimba decat sumele pe care le platesti. Dar fiecare localitate isi stabileste taxele locale singura, nu insa si regula generala. Ei si sa nu poti sa faci inginerii financiare, gen firma e in olanda si suge banii din husi. Sa nu trebuiasca sa ai avocati, fiscalisti pentru fiecare sat, sa fie mult mai simplu si transparent sistemul, sa se joace pe nivele, nu pe reguli.

        Sunt mai multe optiuni, astea 2 nici pe aproape nu sunt ideale sau ce se intampla, ce se va intampla

        • Nu sunt decât 100 de ani de când Suceava era la marginea unui imperiu, iar Dorohoi era la marginea altui imperiu. Orice imperiu e organizat în beneficiul zonei centrale, nu în beneficiul periferiei. Periferia este întotdeauna prima abandonată, la destrămarea imperiilor.

          E OK să existe o taxă federală, o parte din accizele pe combustibil, de exemplu, poate merge la Bruxelles. Dar un TVA generalizat de 20% nu e sustenabil, pur și simplu nu e fezabilă o asemenea fiscalitate la Huși sau la Dorohoi. Nu știu care mai e gradul de colectare în prezent, dar ultima dată când m-a interesat subiectul era de 55%. Asta însemnând că România funcționa de fapt cu 11% TVA, chiar dacă pe hârtie e 20%.

          Economia se auto-reglează întotdeauna, activitățile care nu pot suporta o anumită fiscalitate ori migrează din zonă, ori migrează în subteran. Rămâne doar contrabanda cu țigări, de asta se poate vedea de departe care sunt casele vameșilor în zonă :)

          • Aceste considerente sunt valabile daca Dorohoi (!) este izolat.

            Asta este fix una dintre problemele socialismului: nu poate functiona decat in zone economice izolate, pentru ca orice masura de eliminare a pietei si de intarire egalitarista se poate pierde prin fluxurile cu exteriorul.

            Este fix problema minunatei „teorii” a „wage -led-growth”: este imposibil sa conduca la rezultate fiind aplicata la un stat membru, adica la Piata comuna, pana la urma.

            ///

            Nimeni nu opreste Dorohoiul sa relationeze cu restul lumii. Nimeni si nimic in afara de propriul blocaj mental: „nu stim, nu putem, trebuie sa fim ajutati de stat!”. Si statul „ajuta”, adica subventioneaza, creeaza dependenta si il „ingroapa si mai tare.

            Piata comuna este o foarte mare sansa fix pentru localitati mici si cu potential redus, pentru ca isi pot gasi firmele de acolo clientela pe o piata mult mai larga.

            Astfel, un producator si comerciant (accentuez si „comerciant” ) de facalete va vinde maxim 10 facalete pe luna in Dorohoi, in timp ce pe piata comuna va putea vinde 100 de facalete pe luna.

            Nu vorbesc despre dimensiunea pietei (desi si aceea e importanta :-) ci de diversitatea sa. Piata comuna este in mod necesar mai diversificata decat cea locala, chiar daca e mai concurentiala (!).

            Evident, in momentul in care Dorohoiul (nu am nicio treaba cu Dorohoiul, e doar exemplu de pe masa, scuze pentru cetatenii din Dorohoi – sper sa nu o ia persoanal), este conectat la piata comuna, fiscalitatea romana si cea a Germaniei trebuie armonizata, daca ambele state au aceeasi moneda, altfel cursul poate fi folosit pentru modificarea impactului fiscal local, adica ar conduce la modificarea concurentei.

            Moneda comuna fara fiscalitate comuna afecteaza concurenta. Si fara concurenta nu exista progres. Fara progres, viata e pustiu :-)

            • Distanța geografică oprește Dorohoiul să relaționeze cu restul lumii. Orice tranzacție spre și dinspre Dorohoi va fi afectată de această distanță, tradusă în costuri suplimentare.

              Iar dacă distanța dintre Dorohoi și Suceava este rezonabilă și pot funcționa cu același TVA, distanța dintre Dorohoi și Frankfurt nu este deloc rezonabilă și nu pot funcționa cu același TVA. Prin urmare, avem două opțiuni: ori recunoaștem asta oficial și folosim nivele de TVA diferite în diverse țări UE (similar cu ce se întâmplă în State); ori negăm asta și lăsăm evaziunea să regleze lucrurile. Tocmai pentru că piața nu iartă pe nimeni.

              Aveți perfectă dreptate în a promova libertatea pieței, însă piața are adeseori chiar mai multe valențe decât ne dăm noi seama

  4. @ Harald
    Amazon.com
    e-commerce

    Distanta nu mai inseamna nimic.

    Acest lucru favorizeaza firmele mici, pentru ca ele pot accesa rapid nise razlete, ceea ce firmele mari nu pot face.

    ////

    Principalul obsatacol este insa fix acesta: incapacitatea firmelor mici de a se gandi ca pot sa isi trimita produsele in Japonia, Canada sau Egipt.

    Conteaza dimensiunea si diversitatea peitei. De exemplu, poti sa trimiti un facalet in Japonia si unul in Canada, daca ai acolo clienti. Blocajul psihic vine din faptul ca legi prea tare piata de produs. Adica iti spui asa: „cine imi cumpara mie facalete in Canda?!”. Ei bine faptul ca ai 10 clineti in Canada, 10 in SUA si 10 in Japonia inseamna 30 de clienti, ceea ce este cu mult mai mult decat cei doi care cumpara de la colt din Dorohoi.

    Iar acest lucru este posibil pentru ca diversitatea pietei din Canada din Japonia, etc. este mai mare decat cea a pietei din Romania si incomparabil mai mare decat cea din Dorohoi.

    Gandirea trebuie sa fie globala, nu facaletul :-)

    • @Dedalus – ați încercat vreodată să vindeți ceva pe Amazon? :)

      Aveți idee cât costă transportul coletelor? Ultimul client din România l-am avut în urmă cu peste un an și era din Galați, deci un oraș destul de mare, nu ca Dorohoi. Dar a trebuit dus coletul la oficiul poștal, ca să coste expedierea numai 16 lire, fiindcă UPS vine să-l colecteze, dar ar fi costat 25 de lire și clientul chiar nu putea plăti atât. Clientului român i-am făcut chiar discount la expediere, a avut de plătit doar 12 lire, în ideea că expedierea pentru clienții din Anglia e oricum gratuită, deși expeditorul plătește 3.90 la poștă sau între 5 și 7 lire la diverse alte companii de curierat.

      Amazon și Ebay au acum politici marxiste, clientul e văzut drept victimă în fața vânzătorului asupritor, așa că poate returna produsul sub cele mai fanteziste motive (”am găsit mai ieftin în altă parte”) sau poate chiar ajunge să păstreze produsul și să-și primească și banii înapoi. Cam câte făcălețe poate expedia cineva din Dorohoi fără să încaseze în final niciun ban pe ele, ba chiar ajungând să suporte din banii lui expedierea?

      Date fiind politicile deja menționate, clienții necinstiți sunt cu miile, uneori renunță la tentativele de înșelăciune abia după ce înțeleg că se trezesc cu poliția din țara lor la ușă, chiar dacă Ebay și Amazon le oferă sprijin total ca să-și ducă la capăt înșelăciunea. Câți dorohoieni credeți că se pot descurca în jungla asta?

      Date fiind costurile totale asociate, cred că un produs mai ieftin de 50 de lire (sau 50 de euro, whatever) nu poate fi comercializat în mod realist la scară mondială de cineva din Dorohoi. În timp ce la Nottingham se pot comercializa și produse de 5 lire, se poate obține expediere la sub 3 lire în UK și sub 4 lire în restul UE, iar necinstea e la cote acceptabile pentru costuri totale sub 10 lire.

      • Exact ce spuneam.

        Daca ne oprim singuri, ne oprim bine de tot.

        Pana nu incerci nu poti sa stii.

        Si da, stiu organizatii minuscule care vand pe internet si traiesc din asta. Inca in medii puternic concurentiale.

        Cineva imi spunea odata ca nici nu stie cat da pe transport, ca nu l-a preocupat niciodata chestia asta.

        ///

        Dac o firma din Dorohoi incearca sa vand pe Amazon si se ciocneste de cele mentionate de Dvs. (inclin sa cred ca totusi e cam dificil sa inseli la facalete de 2 eur :-) dar sa zicem), atunci va capata experienta si va incerca altfel, in alta parte, altcumva.

        Pe cand daca nu face nimic, de teama ca s-ar putea intampla ceva (s-ar putea, nu e nici asta sigur), atunci nu castiga nicio experienta, nu stie sa faca nimic. Cu siguranta nu va vinde nimioc.

        Conteaza ce cauti: cauti obstacole-obstacole gasesti, cauti ocazii- ocazii gasesti.

        • @Dedalus – nici nu stie cat da pe transport, ca nu l-a preocupat niciodata chestia asta.

          Cred că ar trebui să discutăm mai serios de-atât. Ce comerciant nu e interesat de costurile de transport? Vinde cumva articole de 5 kg și 1.000 de euro bucata, astfel încât să nu-l intereseze dacă transportul dintr-o parte în alta a continentului îl costă 25 de euro sau 40 de euro?

          e cam dificil sa inseli la facalete de 2 eur

          Nu e dificil deloc, clientul zice că nu l-a primit și trebuie să-i mai trimiți încă unul. Ca să-l pui să semneze că l-a primit, expedierea ajunge la 8 sau 10 euro. Separat de asta, câte făcălețe de 2 euro trebuie să vinzi ca să poți trăi din asta? Productivitatea trebuie să fie măcar 10.000 de euro pe an pentru fiecare angajat, chiar și la Dorohoi. O firmă bună obține peste 100.000 de euro pe an pentru fiecare angajat, iar una foarte bună chiar peste 160.000 de euro pe an. Cine poate obține asemenea productivități la Dorohoi, ca să plătească 20% TVA fără să clipească?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro