Noul început la Praga al Departamentului românesc al „Europei Libere” nu a fost deloc simplu. Nici din punct de vedere editorial, nici din punct de vedere tehnic.
Personalul redacțional era considerabil altul, ascultătorii s-au acomodat greu ori nu s-au acomodat deloc cu noile voci, chiar dacă o vreme emisiunile -fanion ale postului au rămas același. Programul politic și Actualitatea românească s-au difuzat o anume perioadă la orele deja cunoscute, 19, respectiv 20, fiind străjuite de o emisiune de tip news-magazine intitulată NewsHour-O oră în jurul lumii, care avea o primă ediție la ora 18, o a doua, împrospătată, la ora 21. Primii ei prezentatori au fost Oana Serafim și Iosif Klein Medeșan, prezențe noi pe undele Europei Libere. Ca și Lucian Ștefănescu sau Mircea Țicudean. Editorialele săptămânale au trecut în grija directorului Nestor Ratesh, a lui Mircea Iorgulescu, care avea și un scurt comentariu zilnic intitulat Stop cadru ori a lui Ion Bogdan Lefter. După pensionarea lui Nestor Ratesh, atunci când conducerea postului i-a fost încredințată Oanei Serafim, sarcina scrierii editorialului a fost preluată de Radu- Călin Cristea, venit de la București la Praga, și lui Cristian Teodorescu. Oricum, el, editorialul, nu a mai avut niciodată percutanța celor din vremea legendarului Noel Bernard ori a lui Vlad Georgescu.
Din cine știe ce motive, poate preponderent de ordin financiar, buletinele de știri din tronsonul de dimineață,k altminteri considerabil amputat, se transmiteau de la București. Se ocupa de ele îndeosebi Sorin Faur. Însă adesea, din motive tehnice, ele erau citite în studioul de la București, dar nu și auzite de ascultători căci semnalul nu ajungea la transmițătoare și de acolo în receptoarele românilor din țară și de peste hotare. Tehnicienii nu mai erau nici ei aceiași și nu a fost nicidecum simplu ca noii angajați să se acomodeze din mers cu structura programelor în limba română.
Recepția pe unde scurte se menținea pe mai departe extrem de deficitară. Nou motive de pierdere de ascultători. Administrația americană nu mai prea era dispusă să cheltuiască pentru achiziționarea de emițătoare mai puternice. Încercările conducerii Departamentului românesc de a convinge autoritățile de la București să îi pună la dispoziție frecvențe în bandă medie, unele dintre multele frecvențe în care emitea programul 2 al Radiodifuziunii Române, nu au avut parte de succes. Din câte se pare, președintele Emil Constantinescu a sugerat că Europa Liberă în limba română va beneficia de un plus de bunăvoință la acest capitol dacă va sprijini noua administrație de la Cotroceni și guvernarea CDR. Bunăvoința promisă nu a venit niciodată. Cu toate că nu s-ar putea spune că autoritățile venite la putere după votul din noiembrie 1996 nu au fost creditate cu multă amabilitate de directorul Nestor Ratesh, pricină de dispută între el și directorul adjunct, Mircea Iorgulescu. Un om cu vederi de stânga, deloc fan nici al președintelui și nici al premierului Ciorbea. Iată, de pildă, îmi amintesc un comentariu rostit de Mircea Iorgulescu în care acesta dezavua felul abrupt, peste noapte, în care pe atunci atât de revoluționarul Victor Ciorbea își propunea să închidă multe, nenumărate întreprinderi de stat neperformante. Fără a fi pregătit planurile sociale aferente. Comentariul a provocat nemulțumirea lui Nestor Ratesh, greu ascunsă într-un răspuns oferit unei corespondent din țară. Nemulțumirile s-au amplificat. Ca și disensiunile legate de strategia Europei Libere în limba română. Motiv de despărțire cu scântei.
Într-o primă etapă, stațiile de radio locale care emiteau în FM, au fost reticente în a prelua spre retransmisie programele Europei Libere în limba română, Aceasta fiindcă se temeau, până la începutul lui 1997, de reacțiile deloc amicale din partea unui CNA controlat de PDSR și de Ion Iliescu. Preferând, în consecință, retransmiterea emisiunilor BBC, privit cu ceva mai multă bunăvoință la București. Prezența lui Christian Mititelu în fruntea BBC-ul era o garanție de liniște pentru PDSR. Câțiva ani mai târziu aveam să aflăm și de ce. După 1997, în noul context politic din țară, atitudinea micilor radiouri românești s-a schimbat în bună măsură. Numărul posturilor din București și din țară care emiteau în FM și care au acceptat preluări ale programelor REL a crescut semnificativ.
Numai că orele de emisie ale Europei libere erau în drastică scădere. Unde mai pui că programele au fost fragmentate. Nu mai putea fi vorba seara de 4 ore compacte. Emisiunile se difuzau între orele 18-18,30, 19-20 și 21-21.30. Actualitatea românească și Programul politic au fuzionat într-un nou program intitulat simplu Actualitatea, prezentat de Radu Călin Cristea. Au dispărut vechile indicative sonore pe muzică enesciană. În mod cert, Radioul era în mod clar și definitiv altul. Cu totul altul.Și nu era vorba doar despre necesara sincronizare cu noile așteptări ale ascultătorilor.
Revenit la putere la finele anului 2000, Ion Iliescu a încercat să se împace nu doar cu Regele Mihai, ci și cu Europa Liberă. În 2001 i-a decorat pe unii dintre foștii angajați ai postului care, câțiva ani mai târziu, i-au returnat în mod demnpreședintelui distincțiile cu pricina în semn de protest că același Ion Iliescu, de nenumărate ori atacat și jignit de Corneliu Vadim Tudor, a găsit de cuviință să îl onoreze cu însemnele de stat ale României pe ridicolul, perniciosul lider al PRM.
La finele anului 2003, emisiunile Europei Libere în limba română au primit o grea lovitură. Tot mai scăzuta, mai firava alocație bugetară a impus închiderea excelentei redacții din București și risipirea în cele patru zări a unei remarcabile echipe de jurnaliști. Departamentul românesc avea, cum anticipam, un nou director în persoana Oanei Serafim care nu a mai putut face nimic pentru a salva emisiunile spre România. Acestea au încetat în vara anului 2008, în contextul crizei economice.
Cu toate acestea, Europa Liberă în limba română continuă să emită și azi de la Praga, dar spre Republica Moldova. În România aceste emisiuni pot fi ascultate pe internet sau grație site-ului postului. Mai pot fi astfel auzite vocile veteranilor Ileana Giurchescu și, până toamna trecută, Victor Eskenasy Moroșan, acesta din urmă susținând remarcabile rubrici culturale. Lor asociindu-se vocile unor remarcabili jurnaliști basarabeni, dar și aceea a profesorului ieșean Alexandru Călinescu sau cea a lui Vladimir Tismăneanu.
Semn că misiunea postului, rolul său printre românii de pretutindeni nu s-a încheiat. Dimpotrivă.
Radio Europa Liberă înseamnă oameni. Oameni care au ceva de spus.
Acest comentariu a apărut pentru întâia oară pe blogurile adevărul.ro la data de 14 octombrie 2015.
3 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti
„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ
Carti noi
Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.
Carti noi
„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Astăzi, frumoasele articole scrise de doamna Sabina Fati amintesc de minunatele reportaje de călătorie, dar au mult prea puțin în comun cu Radio Europa Liberă de dinainte de 1990.
Iar politica editorială a site-lui este în aceeași linie stilistică. A rămas accesul la arhivă. Altfel, Radio Europa Liberă nu mai deranjează astăzi pe nimeni cu nimic.
In incercarea de a deslusi DE CE s-au intamplat și încă se întâmplă
UNLELE si ALTELE în Romania poate că, pe lângă obișnuitele clișee ,
ar merita studiate și anumite detalii pe care eseul de azi și atâtea alte materiale
de presa cinstite le evoca fără a le integra totusi în portofoliu de idei fixe.
EXEMPLUL A: Victor Ciorbea – ca personaj pozitiv. Măcar în vorbe Ciorbea
a încercat SĂ RUPĂ stagnarea din vremea lui Văcăroiu . Și să implementeze o
campanie radicală de PRIVATIZARE, Esuarea acelei idei nu ii este imputabila lui Ciorbea, ci fricțiunilor din cadrul Coaltiei pe care se sprijinea Guvernul Ciorbea. Prostii care au votat
cu Basescu Presedinte (las că prima oara am votat si eu, ca un gogoman !) uitasera deja in 2004 cat rău a făcut individul ca torpilor sef al Guvernului Ciorbea ! Și azi daca ii cautati cu
detectorul de minciuni poti constata că desi se declară dusmani ai lui Basescu, inca
se amuza saganic pe tema ”ștrengăriilor” lui , în timp ce pe Ciorbea îl detesta cu patos.
EXEMPLUL B. Cearta anti-fesenistilor aflati la guvernare in intervalul 1996 – 1999 nu s-a limitat
la clasa politica. Iata că sefii Sectiei romane a Europei libere Nestor Ratesh și Mircea Iorgulescu se dusmaneau si ei – pana la explozie. Intrucat pe Nestor Ratesh il cunoaste mai multa lume ca luptator contra ceausismului as vrea sa reamintesc ca Mircea Iorgulescu a facut la randul lui parte (alaturi de Nicolae Manolescu si Eugen Simion) din gruparea de la Romania lIterara care – in conditii mult mai dificile – lupta contra mizerabilelor campanii duse sub indrumarea cismarului de catre Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor. Iorgulescu de stanga ? Parcă nu . EXEMPLUL B prim. Ooops , se intelege ca și BBC ul / sectie romana și Cristian Mititelu au facut obiectul unor profunde pusee de ura din partea colegilor de tabără anti fesenista . EXEMPLUL C. Ion Iliescu a incercat să se impace nu numai cu Regele Mihai, ci si cu Europa Libera. A reusit sau nu cu Regele ? Pentru că sigur a reușit cu Europa Libera din moment ce a exiistat un moment in care cei de la EL i-au restituit medaliile. Restituirea presupune ca initial ele AU FOST ACCEPTATE , deci ceva, ceva impacare a existat. In momentul acelei firave impacar Iliescu avea la activ toate marile lui contraperformanțe : si lovitura din decembrie 1989 și Mineriada pe care doar ce o comemoararam … medaliile nu trebuiau acceptate de loc – sau daca au fost acceptate … Barem saracul suveran Mihai I nu i-a restituit nimic lui Iliescu – deci se poate specula ca impacarea lor a ramas valabila si va intra ca tare in ETERNITATE cand se va intampla chestia aia pe care face caterinca zi de zi pblicatia de umor precar Kamicadze. EXEMPLUL D ”…celași Ion Iliescu, de nenumărate ori atacat și jignit de Corneliu Vadim Tudor, a găsit de cuviință să îl onoreze cu însemnele de stat ale României pe ridicolul, perniciosul lider al PRM…” Faptul ca Iliescu a trecut peste jignirile lui Vadim – e o chestie rea ?
Cum bine spune dl. Constantin mai sus, astazi Europa Libera nu mai deranjeaza pe nimeni! Se multumeste, sub ilustra conducere a d-nlor Sabina Fati (partea romana) si Oana Serafim (tot postul, si partea moldoveneasca) sa difuzeze numai niste stiri comune, la fel ca si alte 30-40 de gazete online. Pacat de talentul domniilor lor!
Motivele pentru aceasta situatie stau in faptul ca amindoua au fost racolate de SRI-SIE, si au adoptat o politica securisto-sereisto-sieista. Dar foarte probabil ca nu numai cele doua doamne au fost racolate de serviciile secrete romane, dar este foarte probabil ca si majoritatea celorlalti angajati si colaboratori sa fi infiltrat postul, deci sa fie racolati de serviciile respective, care, contra unui salariu probabil decent, le spun la toti ce sa publice si ce nu. Si spun toate acestea din experienta personala a comentariilor mele postate pe site-ul respectiv si cenzurate, si a schimburilor de e-mail-uri avute cu cele doua doamne. Asadar, postul in limba romana al Europei Libere de acum este o pierdere si mai mare de bani a Congresului SUA decit pina acum. Huo securistii si urmasii lor!!!