Berlin este cel mai mare oraș al Germaniei, o metropolă vibrantă un centru cultural și științific. Într-o istorie alternativă, Berlin ar fi fost cel mai mare teren de paintball al Europei, dacă nu ar fi existat planul Marshall, o inițiativă a Statelor Unite de a reface Europa devastată după cel de-al doilea război mondial.
64 de ani după planul Marshall, Germania arată Europei varianta proprie a justiției învingătorului, demolând din interior construcția europeană, împreună cu trei de aliați de moment – Olanda, Austria și Finlanda.
Zona euro este mai întâi de toate o construcție politică, nu una economică. Discuțiile actuale de salvare a Greciei reprezintă preambulul unor noi discuții pentru crearea unei uniuni fiscale, pentru emiterea unor obligațiuni europene, pentru inființarea unui minister de finanțe european. Germania se opune uniunii fiscale, de frica subvenționării teoretice a meridionalilor leneși.
Problema nu este atât de simplă: problemele economice actuale ale periferiei zonei euro se datorează printre altele și politicii inadecvata a BCE, adecvate Nordului. Sudul și Nordul Europei sunt două modele economice distincte. Diferența dintre Frankfurt și Atena este aceeași dintre Milano și Napoli: imensă. Sudul este altă civilizație, alt model economic ce funtioneaza în condițiile de gen „schimb surplusul meu pentru surplusul tău”.
Proiectul european nu poate fi oprit sau înghețat: integrarea economică poate continua sau poate fi reversată prin eliminarea din zona euro a Greciei, Portugaliei și Spaniei.
Aparent, Germania acordă mai multă importantă relațiilor economice cu Rusia și China, în timp ce periferia Europei poată să ardă. Rămân la părerea ieșirea Greciei din zona euro va fi primul semn pentru prima reconfigurarea politică majoră, după cel de-al doilea război mondial.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Planul Marshall nu a însemnat mai nimic pentru RFG. Franța a primit mult mai mulți bani și efectul banilor a fost mult mai mic decât în Germania. Pentru că acei bani nu însemnau mai nimic în plan economic, erau mai mult propagandă. Efectul economic din Germania are alte cauze: spiritul poporului, capacitatea politicienilor etc. De exemplu la un moment dat RFG exporta tehnologie din greu în fostele țări comuniste. A și suferit din cauza căderii acestei piețe (mai mult decât din cauza unificării Germaniei). Și acuma se urmăresc interesele economice în colaborarea cu Rusia, spre disperarea celor care sunt pro-americani pentru că americanii îi lasă cu obiceiurile balcanice.
Germania nu demolează, ea vrea să „germanizeze” economic. Nu poți trăi în Germania fără ca statul se știe absolut tot ce ai. Dacă ești sărac nu poți fenta asistența socială, dacă ești bogat, trebuie să plătești statului serviciile publice legate de activele tale. Cine acceptă – bine. Cine nu – tot așa, nu au ce căuta în același sistem cu nemții.
Totuși Germania reprezintă Europa prin ea însăși. Franța și Marea Britanie reprezintă emanciparea prin colonii. Personal cred că Germania a fost nedreptățită în tot secolul al XX-lea, și cu ea, adevărata Europă. Germania a vrut Alsacia pe principii etnice, pentru că acestea erau principiile după care s-a constituit tânărul stat german. Franța investise mult în Alsacia, dar problemele se putea rezolva și fără război. Și nazismul, provocat de lăcomia învingătorilor francezi, putea evolua în altceva fără ingerințele americano-sovietice în Europa. Oricum noua Europă a fost creată miniștrii francezi și italieni din teritoriile în dispută, miniștrii de origine… nemțească.
Franta a cheltuit banii primiti prin planul Marshall in Algeria si Indochina … Germania a fost scutitat de plata datoriilor contractate in timpul razboiului (pe care de ex. Romania, Franta sau Grecia le-au platit, Romania impreuna cu despagubirile cerute dupa) , si a refuzat sa plateasca restul, amanand pentru „dupa reunificare” .
Germania joaca la multe capete acum, si cat timp germanii de rand mai au inca rezerve o sa le mearga, dar in curand politica (similara cu cea din Japonia anilor ’80) de a decapitaliza consumatorii interni pentru a sprijini exporturile va avea aceleasi rezultate ca si in Japonia.