vineri, decembrie 3, 2021

Europa nu mai este suficienta?

Berlin este cel mai mare oraș al Germaniei, o metropolă vibrantă un centru cultural și științific. Într-o istorie alternativă, Berlin ar fi fost cel mai mare teren de paintball al Europei, dacă nu ar fi existat planul Marshall, o inițiativă a Statelor Unite de a reface Europa devastată după cel de-al doilea război mondial.

64 de ani după planul Marshall, Germania arată Europei varianta proprie a justiției învingătorului, demolând din interior construcția europeană, împreună cu trei de aliați de moment – Olanda, Austria și Finlanda.

Zona euro este mai întâi de toate o construcție politică, nu una economică. Discuțiile actuale de salvare a Greciei reprezintă preambulul unor noi discuții pentru crearea unei uniuni fiscale, pentru emiterea unor obligațiuni europene, pentru inființarea unui minister de finanțe european. Germania se opune uniunii fiscale, de frica subvenționării teoretice a meridionalilor leneși.

Problema nu este atât de simplă: problemele economice actuale ale periferiei zonei euro se datorează printre altele și politicii inadecvata a BCE, adecvate Nordului. Sudul și Nordul Europei sunt două modele economice distincte. Diferența dintre Frankfurt și Atena este aceeași dintre Milano și Napoli: imensă. Sudul este altă civilizație, alt model economic ce funtioneaza în condițiile de gen „schimb surplusul meu pentru surplusul tău”.

Proiectul european nu poate fi oprit sau înghețat: integrarea economică poate continua sau poate fi reversată prin eliminarea din zona euro a Greciei, Portugaliei și Spaniei.

Aparent, Germania acordă mai multă importantă relațiilor economice cu Rusia și China, în timp ce periferia Europei poată să ardă. Rămân la părerea ieșirea Greciei din zona euro va fi primul semn pentru prima reconfigurarea politică majoră, după cel de-al doilea război mondial.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Planul Marshall nu a însemnat mai nimic pentru RFG. Franța a primit mult mai mulți bani și efectul banilor a fost mult mai mic decât în Germania. Pentru că acei bani nu însemnau mai nimic în plan economic, erau mai mult propagandă. Efectul economic din Germania are alte cauze: spiritul poporului, capacitatea politicienilor etc. De exemplu la un moment dat RFG exporta tehnologie din greu în fostele țări comuniste. A și suferit din cauza căderii acestei piețe (mai mult decât din cauza unificării Germaniei). Și acuma se urmăresc interesele economice în colaborarea cu Rusia, spre disperarea celor care sunt pro-americani pentru că americanii îi lasă cu obiceiurile balcanice.

    Germania nu demolează, ea vrea să „germanizeze” economic. Nu poți trăi în Germania fără ca statul se știe absolut tot ce ai. Dacă ești sărac nu poți fenta asistența socială, dacă ești bogat, trebuie să plătești statului serviciile publice legate de activele tale. Cine acceptă – bine. Cine nu – tot așa, nu au ce căuta în același sistem cu nemții.

    Totuși Germania reprezintă Europa prin ea însăși. Franța și Marea Britanie reprezintă emanciparea prin colonii. Personal cred că Germania a fost nedreptățită în tot secolul al XX-lea, și cu ea, adevărata Europă. Germania a vrut Alsacia pe principii etnice, pentru că acestea erau principiile după care s-a constituit tânărul stat german. Franța investise mult în Alsacia, dar problemele se putea rezolva și fără război. Și nazismul, provocat de lăcomia învingătorilor francezi, putea evolua în altceva fără ingerințele americano-sovietice în Europa. Oricum noua Europă a fost creată miniștrii francezi și italieni din teritoriile în dispută, miniștrii de origine… nemțească.

  2. Franta a cheltuit banii primiti prin planul Marshall in Algeria si Indochina … Germania a fost scutitat de plata datoriilor contractate in timpul razboiului (pe care de ex. Romania, Franta sau Grecia le-au platit, Romania impreuna cu despagubirile cerute dupa) , si a refuzat sa plateasca restul, amanand pentru „dupa reunificare” .

    Germania joaca la multe capete acum, si cat timp germanii de rand mai au inca rezerve o sa le mearga, dar in curand politica (similara cu cea din Japonia anilor ’80) de a decapitaliza consumatorii interni pentru a sprijini exporturile va avea aceleasi rezultate ca si in Japonia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihail Marcu
Mihai Marcu, 30 de ani, Bucuresti. Educatie: Academia de Stiinte Economice si Master in management financiar si bursier Experienta profesionala: 9 experienta in audit financiar si consultanta.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro