marți, septembrie 28, 2021

Euroscepticismul esticilor, între pragmatism și ideologie

Liderii est-europeni, eurosceptici din interes

Experiența Poloniei și Ungariei ne-a arătat că euroscepticismul poate deveni un curent politic mainstream dacă el servește intereselor de moment ale puterii politice și e promovat asiduu de lideri cu popularitate și presa apropiată puterii.

Euroscepticismul est-europenilor e mai degrabă de circumstanță și e legat de interesele liderilor politici. E adevărat însă că el poate fi susținut ideologic și cultural mai mult sau mai puțin convingător.

PSD-ul lui Dragnea, inconsistent și neconvingător

E adevărat că, atunci când vorbim despre forța curentului eurosceptic, România încă iese bine din comparația cu Polonia și Ungaria și se află mai degrabă în tabăra în care euroscepticismul e mai puțin convingător.

Prima încercare reală de a juca cartea euroscepticismului la noi a făcut-o în perioada 2018-2019 PSD-ul condus de Liviu Dragnea. A fost însă una foarte primitivă și stângace și total lipsită de succes politic și electoral.

Însă retorica PSD, inspirată din cea a PiS sau FIDESZ, s-a dovedit mult mai puțin convingătoare, mai ales prin absența consistenței ideologice și emoționale, pe care o au discursurile conservatorilor polonezi și maghiari. Aceasta se explică prin backgroundul politic și istoric al PSD, foarte diferit de al PiS șI FIDESZ, partide cu reputație și credibilitate ideologică mult mai puternică decât a PSD, dar și prin absența unor lideri la vârful PSD care să aibă experiența, charisma și credibilitatea ideologică a liderilor conservatori polonezi sau maghiari.

Mitizarea Uniunii Europene

Discursul eurosceptic nici nu vine pe un teren fertil în România. De decenii, din lipsă de idei și politici economice de substanță, liderii politici au apelat la cele două mari mituri are finanțării promisiunilor electorale: fondurile europene și creșterea colectării. Acestea erau soluțiile-minune, scoase din joben în fiecare campanie electorală. Nimeni nu a avut curajul să vorbească despre reforma fiscală, despre creșteri de taxe și impozite, despre impozitarea progresivă sau impozitul pe proprietate. Astfel, Uniunea Europeană și finanțarea din fondurile europene au căpătat proporții mitice pentru publicul românesc.

Statul de drept, mărul discordiei

Însă liderii PSD din perioada 2018-2019, la fel ca liderii PiS și FIDESZ, au avut aceleași motivații care țin mai degrabă de interese politice pragmatice decât de convingeri ideologice.

Declicul care a declanșat retorica anti-europeană l-a reprezentat, în toate cele trei cazuri, conflictul dintre interesele liderilor politici din PSD, PiS și FIDESZ, și regulile Uniunii Europene în materie de stat de drept, separația puterilor în stat și drepturile omului.

Euroscepticism în 2021

PNL, celălalt partid cu o puternică orientare conservatoare, alături de PSD, și care, spre deosebire de acesta, e declarat conservator și membru al EPP, nu a făcut – cel puțin până acum – pasul spre o retorică eurosceptică, chiar dacă în partid există un puternic curent nemulțumit de orientarea Uniunii Europene în materie de drepturile omului. E adevărat însă că liderii PNL nu s-au aflat în conflict cu Uniunea Europeană pe teme ce țin de statul de drept și separarea puterilor în stat. Asta poate fi un indiciu că diferențele ideologice nu sunt suficiente pentru a declanșa retorica eurosceptică și că decisive sunt interesele pragmatice și puseele autoritare ale liderilor politici.

PSD a dat un pas în spate și, cel puțin pentru moment, a renunțat la retorica eurosceptică, în încercarea de a reface relațiile cu PES, deteriorate în anii președinției lui Dragnea.

AUR încă nu e un partid puternic, iar discursul său pare mai degrabă reactiv, lipsit de coerența și consistența ideologică pe care o au PiS șI FIDESZ.

Inconsistența ne salvează

Trebuie să remarcăm că niciun partid de la noi nu are un plan coerent de solidaritate economică, așa cum are PiS în Polonia. Chiar și AUR are un discurs economic ce merge mai degrabă spre zona libertariană din PNL și USR PLUS. Cu atât mai puțin o viziune coerentă și un plan de țară, așa cum au liderii PiS și FIDESZ. Și e mai bine așa.

Cel puțin în acest caz, inconsistența și incompetența partidelor de la noi ne salvează.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Dacă „niciun partid de la noi nu are un plan coerent de solidaritate economică”, ar trebui să remarcați că întinderea pe pâinea românească a untului neo-ultra-liberal de către toate partidele, din imbecilitate cel mai adesea, are „darul” de a atomiza societatea. Cum să aibă plan de solidaritate, altfel decât plan-bidon ca instrument propagandistic, cetele de vătafi de jaf de la noi numite partide?

  2. Fiecare padure are uscaturile ei sau cum din democrati convinsi ne transforman in iliberali populisti cu atitudini dictatoriale . Este evident pentru noi toti cum unora dintre noi ce le fuge pamintul de sub piciare (fie ei si din estul Europei ) inca le flutura mintea si ii cuprinde nostalgia dorului de dictatura comunista .Multi sunt inca ramasi slugile propriei lor neputinte .Mai la tot pasul si pe acest SITE, vedem atitudini contrare SUA si UE , atitudini aduse in fata noastra de oameni presupusi a fi parte a unui nivel maximal al intelegerii . Din nefericire nu este asa . Ranchiuna , sa moara si capra vecinului , invidia si multe altele transforma (in iliberali – de fapt un comunist mascat ) pe cei care pina mai ieri erau primii democrati ai natiunilor lor . Puterea orbeste , este fara indoiala parte a acestor manifestari de neimaginat .Vedem ce se intimpla si in Ungaria si in Polonia . Oricum ar fi ,sentimentul tuturor este asociat cu cintecul de lebada – evident cel politic -al celor ce conduc acum aceste doua natiuni .Orban „ cel rau ”pierde alegerile in primavara anului viitor iar peste doi ani si in Polonia (daca nu cumva intre timp vom vedea mari miscari de strada ) partidul actual de guvernamint pierde si el .Prioritatile natiunilor democratice cele ale SUA si UE si ale aliatilor acestora se modifica cum se modifica si legislatia europeana pe domeniile sensibile de forma : migratie , terorism , implicare militara .Vom vedea in curind o Germanie ce se va implica in forta in domeniul militar ca si un UE ce va reconsidera intreaga modalitate a aceeptare a migrantilor . Multe se vor schimba rapid si raspunsul NATO la terorism si actiuni rauvoitoare va fi unul mult mai puternic . Trupele NATO se redestribuie ,in zonele sensibile si tehnologia va fi oferita tuturor membrilor NATO.Euroscepticismul, nu are in aceste conditii, nici cea mai mica sansa de reusita , doar nu o sa credeti ca UE vor da banii degeaba sa ii cheltuie Orban pe hirtie igienica .

  3. „Cel puțin în acest caz, inconsistența și incompetența partidelor de la noi ne salvează”
    Ne salveaza de la ce ?
    Daca privim la realizarile economice din Polonia si Ungaria ele sunt cu mult inaintea celor romanesti datorate incompetentei.
    Oamenii sunt mai pragmatici si mai putin orientati dupa considerente ideologice, ei vad ce ofera unul sau altul.
    PSD a esuta pt ca „n-a dat cat trebuie” si n-a reusit performentele economice ale Fidesz sau Pis iar actuala guvernare daca se ocupe mai mult cu ea insasi va avea acelasi destin, va fi maturata fie la urmatoarele alegeri fie se autodesfiinteaza.
    Daca AUR sa presupunem ca va reusi performanta sa atraga cat mai multi adepti datorita unor programe coerente va ajunge la putere, cum il va pune in aplicatie, alta poveste.
    Romania are o mare problema fata de alte state precum Ungaria , Polonia, Cehia, nu dispune de personalul necesar care ar putea implementa la toate nivelurile un program coerent, avem primari aproape analfabeti iar multi din parlament si senat nu sunt departe de ei.
    Pe langa personalul lipsa, mentalitatile balcanice persista cu inversunare si nu pot eradicate sub nici o forma pt ca populatia persevereaza in ele.
    Intr-o astfel de situatie ar fi preferabila decentralizarea tarii astfel incat regiunile sa fie lasate sa se dezvolte dupa cum doresc, probabil se va ajunge la o imagine foarte diferita dar ar fi mai bine decat nimic.

  4. Inca o analiza profunda, dar care ignora subiectul: politica de migratie a UE irita multa lume, si politica agresiva privitoare la promovarea minoritatilor sexuale.

    Conjugat cu asta, orice critica a acestor politici este automat catalogata drept „extrema dreapta”.

    Ceea ce este ilogic pentru ca pana in 2001, cand Olanda a fost prima care a legalizat casatoriile homosexuale, toate statele aveau politici similare cu cele pe care le au acum cele catalogate „ultra-conesevatoare”/ „homofobe”/ „fasciste” cum ar fi Ungaria, Polonia, dar si altele din Grupul Visegrad. Adica dupa retorica de astazi toate statele ar fi putut fi catalogate cu acele epitete pana in 2001. Ori nu am vazut o asumare a „homofobiei” si „fascismului” pana in 2001 din partea unor tari ca Olanda, Germania, Franta. Atunci cum pot sa catalogheze asa Polonia sau Ungaria?
    Nu are sens logic.

    Lipsa de coerenta logica cred ca irita mai mult decat orice pentru ca demonstreaza ca nu sunt valori fundamentale ci politici conjuncturale instrumentalizate intr-un joc de putere atat de tabara care le promoveaza, dar implicit legitimeaza si tabara adversa sa le instrumentalizeze in orice sens.

  5. Nu cred ca a te impotrivi unor idei crete care emana de la Bxl este euroscepticism. Caci nici cei de acolo nu sint fara pata si prihana.
    Singurii eurosceptici, vizibili pina acum, au fost britanicii.
    NB,
    un banc din vremi apuse.
    – Dece fluiera Kukta cind e sub presiune?
    – Pentru ca e ungureasca, daca era romaneasca batea din palme.

  6. Nu, euroscepticismul esticilor are motive bine fundamentate:
    1) Comportamentul agresiv al capitalului european faţă de fostele economii comuniste, care a acaparat ce era mai bun din economiile acestora( bănci, resurse energetice, forţă de muncă, etc)
    2) Presiunea politică şi economica pentru ca esticii să accepte suzeranitatea franco-germană în UE, inclusiv transformarea acesteia într-un neo-Imperiu franco-german( declaraţiile publice ale lui Macron şi acceptul tacit al lui Merkel susţin această teză)
    3) Discriminarea politică şi economică între Nord şi Sud şi Est-Vest face ca agitaţiile eurosceptice să crească în Est, dar şi în Sud, chiar şi în Germania şi Franţa.
    Euroscepticismul nu este o ideologie. Ideologie este „progresismul” promovat de Franţa şi Germania dar pentru alţii, nu pentru ele însele. Scopul ideologiei progresiste este distrugerea statelor-naţiune europene pentru renunţarea la suveranitate şi acceptarea suzeranităţii franco-germane. Din acest punct de vedere, euroscepticismul este invers faţă de progresism. Care ” progresism” este o ideologie neo-imperială.

    • 1) ce înseamnă comportament agresiv? Băncile, ca orice afaceri, sunt în căutarea unor oportunități. Dacă interesele naționale ar fi fost împotriva „acapărării a tot ce era bun” vina nu e a UE. În PE sunt și esticii reprezentați și încă destul de bine. Mai bine decât Franța sau Germania chiar.
      2) nimic nu susține teza dumneavoastră. Nici Germania, nici Franța nu au o structură unitară a parlamentarilor europeni. Dimpotrivă, în PE sunt familii de partide europene.
      3) discriminare politică și economică nu există în UE. Există un decalaj economic intre vest și est și intre nord și sud, dar el nu se datorează politicilor unionale.
      4) spuneți ca euroscepticismul nu e ideologie, dar e împotriva unei ideologii. Atunci ce este?
      Pentru conformitate, progresivismul poate exista la fel de bine și în interiorul unui stat-natiune, așa cum îl numiți*. La nivel continental se dorește a avea o politică bazată pe principii unitare, ceea ce nu e deloc greșit în evitarea acelei discriminări de care vă temeți. De aceea PE fixează doar niște limite, niște reguli de conduită, pe baza cărora parlamentele naționale trebuie să adopte legislația internă. Dar când Polonia și Ungaria adoptă legi ce duc la slăbirea statului de drept în propriile state-natiune, vreți ca Comisia Europeana să le accepte tacit?! O acțiune la CJUE este legală și oportună. Ce este neconform aici, în afară de politica Poloniei și a Ungariei?

      * stat național este sintagma corectă și niciun stat membru nu e obligat să renunțe la ea.

      • Nu ştiu unde trăiţi Dvs dar de aici din ţară aşa se văd lucrurile. Parlamentul European( PE) este o structură politică fără putere, ceva ce trebuie să mimeze democraţia. Adevărata putere o deţin în ordine:
        1) binomul/ motorul frnco-german
        2) Consiliul European al preşedinţilor şi prim-miniştrilor de ţară( cu drept de veto limitat)
        3) Comisia Europeană sub controlul direct al Germaniei şi Franţei, inclusiv impotentul Preşedinte al Consiliului European şi comisarul pentru politici externe.
        4) Tot felul de comitete şi comiţii( ca JAI, etc)
        5) PE, cu atribuţii limitate.
        Discriminarea există. Ca exemplu PNRR prin care se încearcă fidelizarea „porcilor” din PIGS( Portugalia, Italia, Grecia şi Spania) şi obstrucţionarea „recalcitranţilor” din Est la care mesajul este clar: cine acceptă suzeranitatea franco-germană primeşte bani, cine nu, nu.
        Eu înţeleg că o anumită generaţie consideră că intrarea în UE a fost cea mai mare minune a vieţii lor, dar euforizarea asta fanatică care ajunge până la defăimarea propriei ţări este cel puţin o nebunie de moment. Şi în cine să ai încredere? În cei care au inventat comunismul dar l-au experimentat pe pielea altora, în cei care au provocat două războaie mondiale de o atrocitat barbară, de cei care ne-au vândut bolşevismului lui Stalin numai ca să le fie lor bine? Haida-de, adevărul este cumva la mijloc.

        • Lucifer, corect ar fi fost „așa văd eu (adică dumnevoastră) lucrurile”, iar nu „așa se văd lucrurile”.
          În primul rând, nu există niciun „binom/motor franco-german” ca instituție europeana cu atribuții și îndatoriri distincte. Statelor nu le este interzis să se asocieze, iar asociațiile interstate sunt mai pregnante în est: Vișegrad sau Cele Trei Mări. Între Franța și Germania însă nu există așa ceva.
          Apoi enumerați niște instituții europene într-o ordine aleatoare. De ce e Consiliul înaintea Comisiei? De ce e Parlamentul în urma celor două? De fapt, structura europeana seamănă mult cu cea a unui stat, iar mecanismele de tip check and balances funcționează și aici. Că în această legislatură șefii celor două instituții cu rol executiv sunt din Franța și Germania nu are importanță. În mandatele anterioare au fost aleși din alte țări. Totuși acuzele împotriva Franței și a Germaniei au fost și atunci aceleași. Iar până la urmă, chiar și în România e mai probabil ca președinte să ajungă un politician dintr-un oraș mare, decât unul care a făcut carieră ca secretar la primăria din Vașcău. De ce în UE ar trebui să fie invers?
          Exemplul PNRR este unul prost. Ce alte măsuri se intenționează a fi luate pentru „momirea” PIGS decât pentru „disciplinarea rebelilor” din Est? Aud?
          Odată cu aderarea la UE Statele s-au obligat să respecte anumite principii. Dar dacă ele vor să procedeze precum imigranții nescoliti, procedând ca în pampas și ignorând principiile statului de drept, asta nu înseamnă că refuză „suzeranitatea franco-germana”. Nu mai susțineți astfel de falsuri, că nu suntem la grădiniță!
          Polonia a primit, de exemplu, fonduri europene pentru înarmare și a cumpărat 32 avioane multirol de la Lockheed Martin, iar nu Eurofighter. Nu a primit din partea uniunii niciun bobârnac pentru asta. E stat suveran și face ce crede de cuviință. Corect, nu? Când Germania*) primește însă gaz prin Nord Stream, chiar fără ajutor financiar din partea uniunii, atunci e admonestată că nu a întrebat Polonia și Ucraina dacă are voie. Unde e logica?
          Iar când Ungaria sau Polonia scuipă pe drepturile omului și sunt atenționate de Uniunea Europeană considerați asta rapt de suveranitate. Deschideți ochii mai larg, Mr Lucifer!

          *) în realitate sunt patru companii private din Germania, Marea Britanie, Olanda și Franța care participă la Nord Stream AG.

            • Concluzia asta, ce mimează superioritate și dispreț, putea fi evitată. V-am adresat niște întrebări la care nu ați răspuns. De unde era să înțeleg ceva?
              Descrieți mecanismele, oficiale sau neoficiale, prin care se ajunge la starea de fapt despre care susțineți că ar exista în uniune. „Binomul” dumneavoastră nu este decât o ipoteză care, înainte de toate, are nevoie de o confirmare. Abia apoi puteți dezvolta pe marginea ei.

            • Vă recomand să citiţi tratatul de la Aachen dintre Germania şi Franţa încheiat parcă prin 2019.

            • Cooperare militară și comercială, susținerea Germaniei pentru a accede în consiliul de securitate ONU, extinderea relațiilor cu tarile africane, orașe înfrățite, limbile predate în școlile din cele două țări. Cam asta este, nimic conspiraționist, nimic care să releve acel binom.
              Acuzele existau încă dinaintea acestui tratat bilateral. Astfel de tratate există cu zecile în Uniunea Europeană. Prin ce este acesta ceva deosebit?

  7. „Prima încercare reală de a juca cartea euroscepticismului la noi a făcut-o în perioada 2018-2019 PSD…”

    Cei care au o memorie ceva mai buna isi amintesc ca euroscepticismul romanesc a avut cea mai înfloritoare perioada in vremea alianței guvernamentale a PRM.

    CVT a fost cel care a promovat national-securismul prin publicațiile Tricolorul si Vatra Romaneasca, cu un succes real.

    PSD a preluat o parte consistentă di PRM.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mirel Axinte
Comentator politic de peste 15 ani, blogger cândva, acum consultant în politică, copywriter freelancer și creator de content.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Nimicul la putere

            Ceea ce vedem acum pe scena publică nu e nimic altceva decât consecința faptului că niște oameni fără nici o consistență...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Cine smântânește borcanul cu energie?

ANRE este un "organism de reglementare și supraveghere (care) doar ține de șase pentru ca șmecherii din domeniul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.