joi, martie 28, 2024

Eutanasierea cainilor fara stapan, o dilema legislativa? (Updated)

Starnita de moartea unui copil de 4 ani, dezbaterea asupra regimului cainilor vagabonzi din orasele Romaniei s-a reaprins, cu violenta. Ca mai mereu, in discutia publica romaneasca prevaleaza argumentele emotionale si starile umorale, in dauna luarilor de pozitie rationale si bazate pe o minima logica. In spiritul specific, opinia publica s-a scindat abrupt, intre cei care apara cainii de ceea ce ei vad a fi o « razbunare monstruoasa » a oamenilor si cei care cer masuri imediate si radicale pentru a strange si a izola cainii de pe strada, indiferent de mijloace.

In acest context puternic emotional, reactia autoritatilor a fost cel putin curioasa. Principalul acuzat, Primarul General Sorin Oprescu, s-a aparat printr-un discurs lacrimogen, in care a anuntat ca masura imediata lansarea unui referendum local privind eutanasierea cainilor vagabonzi. Intrebarea unica a acestui referendum era nu mai putin ciudata: “Sunteti de acord cu eutanasierea cainilor fara detinator capturati pe domeniul public al municipiului Bucuresti si neadoptati in termenul prevazut de lege?” Aceasta intrebare parea ca forteaza o masura pe care Primaria Generala se sfia sa o ia, din cauze misterioase. Intrebarea avea si darul de a eluda o intrebare mult mai importanta : exista sau nu o lege pentru eutanasierea cainilor fara stapan ?

Totusi, oricat de bizara, initiativa Primarului General a parut ca impulsioneaza Parlamentul sa finalizeze un proiect de lege pentru amendarea Ordonantei de Urgenta nr.155/2001 privind gestionarea cainilor fara stapan, care trena in Parlament din 2007. Respins, intr-o prima forma, de Curtea Constitutionala, el a ramas uitat in sertarele deputatilor timp de doi ani. In fine, acest proiect a fost adoptat de camera decizionala, iar Primarul General s-a declarat multumit de forma rezultata, renuntand pentru moment la a mai organiza un referendum, oricum inutil.

Departe de a fi clarificate, nedumeriririle privind existenta sau nu a unui cadru legislativ pentru masura eutanasierii au ramas intacte si chiar s-au amplificat, dupa adoptarea acestui proiect.

O prima interogatie priveste competenta de legiferare. Dupa cum se stie, competenta legislativa a Parlamentului este una generala, privind intregul teritoriu national. In schimb, competenta consiliilor locale este speciala, privind problemele de interes local. Sunt cainii fara stapan o problema nationala sau una locala ? Este o intrebare la care un raspuns e greu de dat. La prima vedere, am putea spune ca este o problema de ordin local, edilitar. Totusi, in acest moment, am putea spune ca problema cainilor fara stapan are o atat de mare pondere (vezi aici ), incat este intr-adevar o problema de interes national. Insa, cum s-a ajuns aici ? Am putea spune ca o lunga insiruire de balbaieli legislative au creat o incertitudine privind legea care ar fi trebuit aplicata in domeniul respectiv. Insa am fi prea blanzi. De fapt, in spatele acestor nesfarsite indecizii la cel mai inalt nivel, se ascunde o suspecta incapacitate administrativ-politica de a rezolva situatia cainilor vagabonzi.

Primarul Oprescu a spus de mai multe ori ca eutanasierea cainilor fara stapan este interzisa de lege. Eu cred ca aceasta informatie publica este falsa, iar toate demersurile ulterioare ale primarului si ale Parlamentului dovedesc acest lucru, in mod indirect, dupa cum vom arata mai departe.

Cadrul legal al gestionarii cainilor fara stapan a fost si este OUG nr.155/2001, mentionata mai devreme. Conform art.4 din aceasta ordonanta, cainii fara stapan ar trebui capturati si transportati in adaposturi, unde pot fi tinuti timp de 7 zile calendaristice. In aceasta perioada, ei pot fi revendicati de adevaratii stapani sau adoptati de persoane fizice sau juridice, care isi asuma raspunderea pentru adapostirea si supravegherea lor. Daca, in acest termen de 7 zile, cainii fara stapan nu au fost nici revendicati, nici adoptati, vor fi eutanasiati (s.n.), conform art.7. Fara niciun fel de alta conditie prealabila si cu titlu imperativ, legea in vigoare impune celor responsabili eliminarea fizica a acestor caini, cu respectarea anumitor conditii : eutanasierea se face exclusiv de catre medicul veterinar si numai prin administrarea unei injectii letale, cu barbiturice, dupa anestezie. Sunt interzise metodele crude sau violente, care ar putea provoca suferinte animalelor respective.

Ca motiv al neaplicarii acestei legi, a fost pomenita modificarea Legii nr.205/2004 pentru protectia animalelor, prin Legea nr.9/2008. Prin aceasta lege, initiata de cunoscutul si turbulentul senator Marius Marinescu, s-a introdus o interdictie generala a eutanasierii cainilor, pisicilor si a altor animale, cu exceptia celor constatate de medicul veterinar ca avand boli incurabile. Prin aceasta neobisnuita modificare, legea protectiei animalelor parea sa vina in contradictie cu obligativitatea eutanasierii cainilor fara stapan, dupa trecerea termenului maxim de 7 zile, reglementata de OUG 155/2001.

Totusi, aceasta aparenta dificultate de interpretare legislativa putea fi cu usurinta depasita, credem noi, daca s-ar fi aplicat doua principii fundamentale ale interpretarii sistematice : « generalia specialibus non derogant » si « specialia generalibus derogant ». Potrivit primului principiu, legea generala nu poate deroga de la legea speciala. Conform chiar art.1 alin.(1) din Legea 205/2004, aceasta isi propunea sa fie cadrul general de protectie a tuturor animalelor, nu doar a cainilor : « (1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu sau fără deţinător. ». In privinta gestiunii cainilor fara stapan, urma sa se aplice legea speciala, asa cum spune expres alin.2 al aceluiasi art.1 : « (2) Gestionarea populaţiei canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială. » Or, aceasta lege speciala nu poaate fi decat OUG nr.155/2001 care, dupa cum ii spune si numele, priveste chiar « gestionarea cainilor fara stapan ».

Potrivit celui de-al doilea principiu de interpretare, prioritara este aplicarea legii speciale, care nu poate fi infranta de legea generala. In acest sens, autoritatile locale trebuiau sa aplice fara abatere OUG nr.155/2001 si nu ar fi iesit din legalitate. Ca nu s-a intamplat asa, sta marturie multimea covarsitoare a haitelor de caini vagabonzi care impanzesc marile si micile orase ale Romaniei. La mijloc nu pare a fi, asadar, decat o lipsa a aplicarii legii. Orice alta motivatie apare ca fiind suspecta. De aceea, primarul Oprescu nu are nicio scuza, pentru tergiversarea aplicarii legislatiei in vigoare. Daca avea dubii cu privire la norma care trebuia aplicata, ar fi fost cel mai simplu sa se adreseze unui mare cabinet de avocatura din Bucuresti, pentru a obtine o opinie juridica, desi principiile de mai sus se invata in anul I al Facultatii de Drept[1]. Asadar, ar fi trebuit sa fie cunoscute bine inclusiv de catre consilierii juridici ai Primariei Generale.

La mijloc pare a fi, insa, altceva. Mai intai, un lobby asurzitor si agresiv al unor ONG-uri, combinat cu o neasteptata influenta politica a acestora, in Parlament. Ar fi greu de explicat altfel preocuparea forului legislativ suprem pentru o problema mai degraba edilitara. Apoi, un neasteptat sprijin politic pentru impiedicarea eutanasierii cainilor fara stapan. Se stie cum acest subiect a intrat printre temele conflictului putere-opozitie din anul 2011, cand peste 120 de parlamentari ai USL, inclusiv actualul prim-ministru, au contestat la Curtea Constitutionala un proiect de lege care modifica OUG 155/2001, dand Consiliilor locale dreptul de a hotari asupra termenul de cazare a cainilor vagabonzi in adaposturi, inainte de eutanasiere. Cunoscand si faptul ca actualul primar general datoreaza reinnoirea mandatului aceluiasi USL, care l-a sustinut in permanenta, pare din ce in ce mai evident ca dl.Oprescu a fost impiedicat de compromisul politic sa ia masuri de aplicare a legii in vigoare, in problema cainilor fara stapan. Pledeaza, in acest sens, foarte slaba organizare a serviciului de ecarisaj, centralizarea atributiilor respective la nivelul Primariei Generale, perpetuarea necomunicarii publice intr-o problema de maxima gravitate.

In conditiile in care legea aplicabila era deosebit de clara, rezulta un complicat angrenaj de vinovatii politice, care au dus la acest rezultat dezatruos al neaplicarii legii. Asa se explica, poate, iesirea emotionala a primarului general, determinata poate de un sentiment de vinovatie pentru moartea unui copil de 4 ani. Asa se explica, pesemne, si graba unui Parlament, de obicei indolent pana la nesimtire, de a aproba un proiect de lege privind cainii fara stapan. Acest proiect, insa, departe de a clarifica aparentele inconsecvente legislative, pare mai curand un compromis intre ONG-urile pro-animale si majoritatea parlamentara.

Care sunt, deci, noutatile aduse de noul proiect de modificare a OUG 155/2001 ? Cea mai importanta este triplarea termenului de cazare, anterior eutanasierii : de la 7 zile calendaristice la 14 zile lucratoare, adica 21 zile calendaristice. Apoi, eutanasierea trebuie sa treaca printr-un proces birocratic complicat : o decizie emisa de un imputernicit al primariei, care prevede la randul sau un termen pentru eutanasiere, care poate fi modificat ulterior. O lungire a procesului respectiv, care lipsea din actuala reglementare. Sa fie aceasta « fioroasa campanie de ucidere a bietilor catei », denuntata vocal pe toate canalele de comunicare?!

In plus, lipseste orice referire la Legea nr.205/2004, invocata in mod gresit ca blocand aplicarea OUG nr.155/2001. Satisfactia primarului Oprescu, de dupa adoptarea proiectului de lege, demonstreaza ca nu a fost vorba de nicio problema de interpretare legala, ci doar de indecizie politica cronica, cauza primara a ranirii sau uciderii unor oameni nevinovati.

Asadar, aceasta aparenta radicalizare a clasei politice in cazul cainilor vagabonzi nu este decat un joc de imagine, menit sa arate ca, vezi Doamne, politicienii vor sa rezolve problema si se preocupa de asta. De fapt, nu s-a inlaturat nici pretinsa dificultate de interpretare legislativa, amintita mai devreme, iar procesul de eutanasiere s-a ingreunat considerabil, in loc sa se simplifice. In conditiile unei populatii canine fara stapan imense, mai ales in Bucuresti, este greu de crezut ca noile modificari vor produce reducerea ei. Cu alte cuvinte, ne putem astepta in continuare sa avem mii de oameni muscati si alti copii, batrani sau femei ucisi de cainii salbaticiti. Sper sa ma insel, desi e putin probabil.

Update
Aflu acum si ca un numar de 29 de deputati au sesizat Curtea Constitutionala, cu privire la neconstitutionalitatea proiectului de lege proaspat adoptat. Asadar, circul politic continua, in detrimentul cetatenilor. Iar cainii isi vad, linistiti, de apararea teritoriului lor.

[1] Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu, “DREPT CIVIL ROMAN. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, Casa de editura si presa “Sansa” SRL, Bucuresti 1992, p.55.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

    • Acesta e un caz pe care noua lege nu il reglementeaza. Trebuie aplicata legislatia sanitar-veterinara generala privind conditiile detinerii animalelor. De asemenea, doamna respectiva poate fi data in judecata pentru daunele cauzate de animalele pe care le detine: zgomot, miros neplacut, boli transmisibile de la animal la om, eventualele agresiuni, etc.

      Puteti consulta proiectul de lege adoptat de Parlament aici: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2007/pr912_07.pdf

    • De ce discutam atata? Aflam de pe internet ca romanii consuma de fiecare paste circa 4 milioane de miei. Astia nu trebuie protejati? De ce nu ne apuca sentimentalismele cand e vorba de un biet miel dragalas? Este o imbecilitate!!! De ce este umanitar sa ucidem in fiecare an 4 milioane de miei dar e o crima sa deparazitam o singura data Romania de 0.5 milioane de caini vagabonzi care maraie sau musca oameni?

  1. Si „probleme” evreilor a devenit pentru nazisti „o problema mai degraba edilitara”.

    Cainii fara stapan nu au ce sa caute pe strazi.” Problema este ca ei nu au ce sa caute nici in „camerele de gazare”.

    Argumentatia in favoarea eutanasiei este una schizofrenica. Omul se dedubleaza. Toate argumentele in favoarea eutanasiei sunt aduse de catre Omul Arbitru care insa are si calitatea de Jucator. Este ca si cand pe terenul de fotbal un jucator ar indeplini si rolul de arbitru. Cand acest jucator comite un fault „de rosu”, el adopta (pervers) pozitia de arbitru. Din acesta pozitie, el il va elimina pe cel faultat, pentru ca a vrut sa il deposedeze de minge pe arbitrul.

    Omul este „jucator” in problema cainilor vagabonzi. El este responsabil pentru situatia creata. Cand problema devine critica, omul isi leapada „blana” de jucator si o imbraca pe cea de arbitru, pedepsindu-si victimele (cainii abandonati).

    Cainii vagabonzi au ajuns vagabonzi din cauza oamenilor. Nu sunt animale salbatice care au venit din padure. Sunt animale abandonate de om sau urmasii acestor animale. OMUL este de vina ca s-a ajuns aici. Si cum isi repara OMUL greseala? Omoara cainii! Pedepsim caiinii in locul oamenilor care i-au abandonat. Si ne mai miram ca nu suntem in stare sa facem Justitia sa functioneze in Romania. Cu asa „gandire”, nici nu este de mirare ca „pedepsim” omul de rand cu taxe si impozite in loc ca sa pedepsim coruptii, sa le confiscam averile furate, sa oprim jefuirea bugetelor (central si locale). Nu suntem in stare sa pedepsim vinovatii si atunci pedepsim pe cine putem, nu pe cine merita.

    Solutia corecta nu este uciderea cainilor vagabonzi ci ridicarea lor de pe strazi, sterilizarea lor, ingrijirea lor in adaposturi si propunerea lor spre adoptie (chiar daca asta costa). E necesara si sanctionarea dura a celor care mai abandoneaza caini in spatiul public. Din pacate, este mai usor sa ucizi decat sa iti asumi responsabilitati. Fara asumarea responsabilitatii, situatia se va repeta la nesfarsit. Peste cativa ani vor fi din nou mii de caini vagabonzi pe strazile Romaniei. Si ne vom apuca din nou de macelarit animalele pe care tot noi le-am trimis in strada. Poate ca atunci, insa, vom avea niste remuscari. Sau poate ca vom avea nevoie de mai multe „runde” pana cand ne vom rusina de comportamentul nostru barbar.

    • Viata unui copil trebuie sa aiba intaietate, fie si cu pretul eliminarii fizice a sute de mii de caini. Doar persoane cu grave deficiente emotionale si intelectuale pot pune existenta unor animale mai presus de viata umana. A nu se uita nici un moment ca o solutie durabila, dorita de orice om de buna credinta, nu exclude rezolvarea in urgenta a unei crize ca cea de acum, dovedita ca aducatoare de moarte pentru oameni nevinovati.

      Tari care n-au de primit lectii de „morala” de la vreun membru in „cutu-cutu” practica eutanasierea pe scara larga, inclusiv tara natala a dnei BB. Romania nu poate deveni laborator al curentelor „animaliste” care au esuat aiurea, romanii nu sunt cobaii caninofililor si copii romanilor nu trebuie sa fie ucisi de animale „protejate” de ipocriti „iubitori de animale”.

      Putem avea pentru Bucuresti pretentia de „capitala europeana” avand in fata imaginea haitelor si inspirand zilnic praf de fecale? Cu parcuri publice si trotuare care servesc de wc-uri pentru caini vagabonzi sau caini cu stapan?

      Vom elimina animalele fara stapan, e un raspuns absolut necesar intr-o astfel de conjunctura exceptionala, dar avem obligatia morala sa punem in aplicare toate instrumentele penale pentru a impiedica repetarea situatiei, pentru a diminua substantial fenomenul abandonului animalelor.

      E sigur ca exista o directa responsabilitate juridica si morala a unor politicieni si alesi locali ce n-au facut nimic eficient pt a controla populatia canina, precum si a „iubitorilor de animale” care si-au abandonat animalele pe domeniul public. E probabil ca exista fraude si furturi in administrarea fondurilor destinate controlului populatiei canine fara stapan, fie la nivel de primarii, fie la cel al ong-urilor.

      Datoria noastra, a fiecaruia, este sa semnalam autoritatilor judiciare ceea ce ni se pare ca e ilegal sau iresponsabil in spusele si faptele primarilor, ong-urilor specializate sau celor care-si abandoneaza animalele si pun in pericol integritatea cetatenilor.

      Urletele, exagerarile grosolane, insultele si amenintarile, nu pot rezolva nimic, nu duc la protectie sustenabila, nu aduc solutii.
      E util sa tinem cont de parerea tuturor, fara sa abandonam niste principii simple de convietuire colectiva: spatiul public nu poate fi acaparat de o minoritate, orasele sunt concepute si administrate pentru oameni nu pentru caini vagabonzi, viata umana e mai presus de viata animala sau vegetala si trebuie protejata prioritar.

      • Nu te poti sa te astepti ca cineva care raspunde unor ARGUMENTE cu lozinci de genul: „copii romanilor nu trebuie sa fie ucisi de animale «protejate» de ipocriti «iubitori de animale»” sa si inteleaga un rationament.

        Cainii nu vor fi impuscati in strada, trebuie intai ridicati si dusi in adaposturi pentru a fi eutanasiati. Problema nu este daca se vor ridica maidanezii de pe strada, ci daca vor fi eutanasiati sau nu DUPA ce au fost dusi in adaposturi. Asa ca lozinci de genul: „viata unui copil trebuie sa aiba intaietate” sunt ipocrite. Ele ascund fuga de RESPONSABILITATE, care in cazul de fata inseamna un efort financiar in locul masacrarii cainilor, care nu sunt vinovati de situatia creata.

        „Doar persoane cu grave deficiente emotionale si intelectuale” pot sa considere masacrarea cainilor o solutie „morala” a problemei, fara sa aibe mustrari de constiinta.

        • Vreti argumente ? Ce vad eu la voi, iubitorii de animale este o idee fixa :
          „Adunam cainii, ii castram si ii ducem in adaposturi”.
          De parca 60.0000 de adaposturi asteapta sa ii primeasca pe caini, si noi, oamenii rai , nu vrem asta !

          CARE ADAPOSTURI ? Nu avem adaposturi. Odata adunati de pe strada ii ducem ori la moarte, ori la adaposturi. Am vrea sa nu moara, dar nu avem adaposturi. Avem vreo 700 in Bucuresti. Acum daca vrem sa strangem cainii, probabil mai mult de cateva sute nu putem aduna pentru ca nu avem unde sa ii ducem.
          Cat de repede construim adaposturile alea ? Se vor inmulti cainii mai repede decat putem construi adaposturi ? Cu ce bani ii hranim dupa aceea ? samd.

          Inainte sa discutati „pe argumente”, si sa ne improscati pe noi cu noroi, ar fi trebuit sa va puneti singuri aceste intrebari simple si sa veniti cu raspunsuri realiste. Altfel lasati impresia de infantili preocupati doar sa isi faca semenii albie de porci in virtutea unor autoproclamate valori umaniste. Cand moare un copil de 4 ani mancat de cainii, argumentele voastre „umaniste” nu va fac decat si mai ridicoli decat atunci cand taceti.

          • Continua manipularea! In Bucuresti exista 700 de adaposturi (pentru 700 de caini). Asta inseamna ca (daca se respecta legea), se pot eutanasia 700 de caini in 3 saptamani (14 zile lucratoare = 13 zile pentru adoptie + 1 zi pentru eutanasiere). In acest ritm, la 60.000 de caini vom avea nevoie de 5 ani [(60000 caini) : (700 caini/ciclu) x (3 saptamani/ciclu) : (52 saptamani/an)] pentru a eutanasia toti cainii. Adica exista timp suficient pentru a construi adaposturi pentru toti cainii fara stapan. In plus, se poate incepe cu ridicarea de pe strazi a cainilor agresivi si bolnavi. Acestia pot sa fie eutanasiati (conform legii) dupa 14 zile lucratoare. In acest fel se castiga timp pentru construirea de adaposturi pentru cainii sanatosi si neagresivi. Toate problemele invocate de „iubitorii eutanasiei cainilor” sunt ipocrite. De fapt, singura problema este ca trebuie sa platim cu bani de la buget IRESPONSABILITATEA cetatenilor romani (in loc sa masacram animale nevinovate).

            „Ca sa va fie clar!” Strangerea cainilor NU POATE SA FIE o masura CONTRA-CRONOMETRU, din cauze OBIECTIVE (aplicarea legii)!

    • Subiectul este abordat dpdv legislativ, nu moral.
      Eu nu-mi dau seama daca este moral sa sterilizezi un caine. Ma tem ca ne adancim intr-o discutie a carei concluzie va fi ca este mai putin imoral sa sterilizezi.

      Idealul ar fi:
      1. fiecare unitate administrativa trebuie sa aiba un spatiu pentru gazduirea permanenta a cainilor
      2. spatiile trebuie sa traiasca din banul public (pentru ca este un serviciu public) si din donatii. Aici nu am nicio problema, as dona cu placere bani.
      3. legea trebuie sa fie foarte aspra cu cei care nu sterilizeaza sau cu cei care abandoneaza cainii
      4. ONG-urile si iubitorii de caini ar trebui sa aiba o activitate permanenta, nu numai in momentele in care se vorbeste de eutanasie. Pana in August nu am vazut nicio actiune a OMGurilor, ceva de genul adopta un caiine, fa-ti un prieten, etc. Asa cum nu am vazut actiuni de genul: sa strangem rahatii de caine din parc.

      Cum punctele 1,2,3,4 nu se intampla (impreuna sau separat) incepem sa aplicam, ce-i drept prin cel mai incompetent reprezentant al societatii, alte solutii.

      Acum, dpmdv este mai important sa fiu in siguranta, chestiune care imi atenueaza din problemele morale. Intre a nu face nimic si a trai cu 65000 de caini (probabil 100 000) langa mine… prefer sa fac ceva.
      La nivelul societatii este chiar bine sa se stie ca exista o solutie, chiar daca nu cea mai buna, altfel ne trezim cu tot felul de justitiari tembeli.
      Pe scurt: cine are solutii sa le propuna primarului, sa-l interpeleze, sa se chinuie nitel. Un iubitori de caini pe strada nu trebuie sa fie in antiteza cu un iubitor de siguranta pe strada.

      • Este primul raspuns decent pe care il primesc din partea celor care nu au nimic impotriva eutanasierii cainilor vagabonzi.

        Este laudabil ca ati face donatii („ati da cu placere bani”) pentru cainii vagabonzi. Totusi, eu cred ca problema cainilor vagabonzi ii priveste pe toti cetatenii, nu doar pe „iubitorii de animale”. Atata timp cat cresterea animalelor de companie nu este interzisa prin lege (din contra, este legiferata), daca nu sunt depistati vinovatii pentru situatia creata, toti cetatenii trebuie sa contribuie la reziolvarea problemei.

        „Animalele de companie” sunt crescute de catre oameni pentru beneficiile PSIHOLOGICE pe care acestea le aduc Omului. Nu orice animal poate sa devina „animal de companie” pentru om (nu discut de excentricitati, nesemnificative numeric). Cele mai valoroase animale de companie sunt cele care ofera un raspuns afectiv, care se ataseaza de om. Acesta este motivul pentru care cainele este numit „cel mai bun prieten al omului”. Tocmai din aceste considerente este cinic sa omori „cainii vagabonzi” (care sunt animale abandonate de om sau urmasii acestor animale). Este ca si cum ai trada un „prieten” de care nu mai ai nevoie. Asta reprezinta de fapt eutanasierea cainilor vagabonzi: un act de tradare din partea Omului.

        Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor

        Articolul 5

        1. Orice animal dependent de om are dreptul la ingrijire.
        2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat in mod nejustificat.

        Articolul 7

        Sacrificarea oricarui animal care nu este absolut necesara, precum si orice decizie care duce la un asemenea act constituie o CRIMA.

        Articolul 8

        2. Masacrarea animalelor salbatice, poluarea si distrugerea biotopurilor sunt considerate crime.

        http://www.e-pets.ro/legislatie/declaratia-universala-a-drepturilor-animalelor

        • Donatiile le-as face tocmai pentru ca recunosc ca vina este colectiva. Daca ar fi sa dau grade de vinovatie, as spune ca iubitorii de animale ar trebui sa se implice mult mai activ. Sunt prea tacuti si prea inchistati in solutia: nu faceti nimic, lasati-i sa traiasca. Inclusiv ONGurile. Dar, asta este alta discutie. Repet, discutia de aici este stric referitoare la cadrul legislativ. Care, exista. Din dorinta de a-si pastra electoratul, anumiti primari au ales sa nu faca nimic. Iubitorii de animale pe strada si ONG-urile au fost multumite cu sistemul sterilizare relocare, un copil a murit.
          In acest moment, dincolo de orice lacrimi pentru bietele animale, eu vreau o solutie. Cadrul legislativ sper sa se stabilizeze, deci la treaba. Cine vrea poate sa adopte caini, ideea este sa actioneze. Sa stea cainii pe strada NU este o solutie. Sa asteptam solutii ideale de la primarie este o naivitate. Nu am chef sa fiu un naiv muscat de caini.

          • Se pare ca toti sustinatorii eutanasierii cainilor vagabonzi bat la o usa deschisa: „sa stea cainii pe strada NU este o solutie”. Orice om cu scaun la cap va fi de acord cu aceasta idee. TOATE solutiile presupun in prima faza ridicarea cainilor vagabonzi de pe strazi. Momentul in care parerile se despart se refera la ce se intampla DUPA aceea. Toata argumentatia mea se refera la acel moment, orice alta interpretare reprezinta un subterfugiu.

            Repet ce am spus mai sus: eutanasierea cainilor fara stapan reprezinta o fuga de RESPONSABILITATE, care in cazul de fata inseamna un efort financiar (de la buget) pentru ingrijirea cainilor pana cand acestia vor fi adoptati (in locul uciderii „celui mai bun prieten al omului”, care nu este vinovat de situatia creata).

            • Nu este o fuga de responsabilitate. Nu exista adaposturi si nu se pot constru mai repede decat se inmnultesc cainii. Pana nu sunteti siguri de contrariu, nu ne puneti sa alocam sume mari de la buget pentru adaposturi. Peste cativa ani, cand terminam 60.000 de adaposturi ne putem trezi cu 60.000 de adapostrui pline ochi si cu tot atati caini pe strada. Astazi nr de caini este controlat nu de hingheri ci este limitat ca si crestere de cantitatea de hrana pe care o gasesc. Astfel incat, daca adunam 10% din ei nici nu se va simti in cateva luni.

            • dar domnule „Cetatean”,responsabilitatea este tocmai la dumneata iubitorul de animale care nu ai facut nimic de ani multi,pentru acesti ciini pe care ii iubesti in cel mai ipocrit mod cu putinta,tocmai dumneata care ceri socoteala vinovatilor nu realizezi ca esti chiar unul din principalii vinovati.Atita timp cit nu realizezi personal aceasta realitate ,acest adevar,cum ca esti unul din vinovati, vei continua sa ne arati ceva ridicol,ca sa nu zic altfel.

            • @Bulineli

              Dl Bulineli, te inseli. Eu nu am si nici nu am avut nici un caine acasa, nu sunt un „iubitor de animale” cu patalama ci un „iubitor de dreptate”. In plus eu sunt capabil si de empatie (spre deosebire de tine). Se pare ca multi dintre romani, care se declara credinciosi in proportie de peste 90% (peste 80% crestini ortodocsi) au probleme cu punerea in practica a celor propovaduite. Se pare ca lozinca „iubeste-ti aproapele” este doar o modalitate ipocrita de a ascunde sufletul intunecat al multor crestini. Sa iti „iubesti aproapele” si sa ucizi cu sange rece „cel mai bun prieten al omului” reprezinta un comportament schizofrenic, nu o dovada de „iubire crestina”.

            • @Bulineli

              Cred ca ar fi mult mai eficient daca fiecare cetatea ar ucide cainii care ii ies in cale, iar hingherii i-ar impusca acolo unde ii gasesc. Ce spui? Nu e mai simplu? Se reduce numarul de zile de tinut in adapost la zero. Nu mai avem nevoie nici de calcule complicate si nici nu mai exista riscul de intoarcere pe strada a cainilor fara stapan. O solutie mult mai rationala.

            • @Bulineli

              Dl Bulineli, te inseli. Eu nu am si nici nu am avut nici un caine acasa, nu sunt un „iubitor de animale” cu patalama ci un „iubitor de dreptate”. In plus eu sunt capabil si de empatie (spre deosebire de tine). Se pare ca multi dintre romani, care se declara credinciosi in proportie de peste 90% (peste 80% crestini ortodocsi) au probleme cu punerea in practica a celor propovaduite. Se pare ca lozinca „iubeste-ti aproapele” este doar o modalitate ipocrita de a ascunde sufletul intunecat al multor crestini. Sa iti „iubesti aproapele” si sa ucizi cu sange rece „cel mai bun prieten al omului” reprezinta un comportament schizofrenic, nu o dovada de „iubire crestina”.

            • Domnule Cetatean,nu ma mai contrazic cu dumneavoastra,nu are nici un rost ,Pe de alta parte, domnul Lucian Miulescu are perfecta dreptate,sa ne atraga atentia ca discutam inafara subiectului pe care domnia sa il pune foarte bine in discutie.Domnia sa v-a raspuns dumneavoastra, foarte bine si argumentat .O mica observatie va fac oricum,,va rog sa mai meditati asupra chestiunii ,Credinta-Religie si cel mai mult cind faceti dintr-un ciine semenul meu,,va rog un pic de decenta ! Nu pun niciodata semnul egal intre OM si Animal.

            • @Bulineli

              Una este sa nu pui semnul egalitatii intre om si animal, si cu totil altceva sa macelaresti sute de mii de animale nevinovate. Un crestin ar trebui sa sesizeze diferenta. Este diferenta dintre bine si rau, dintre iubire si lipsa ei.

          • Vina colectiva ?!!! De unde ati mai scos-o si pe asta ?

            Ce vina are copilul meu ca niste idioti au lasat cainii in strada si s-au inmultit, cand nimeni din familia lui nu a abandonat vreun caine ?
            De ce sa ii iau de la gura si putinul care i se aloca pentru sanatate, educatie ? Pentru ca unii hranesc cainii ?

            Aveti grija cu ce concepte lucrati. Vina colectiva poate fi folosit oricand impotrica oricui.

            Sa nu vina de ex un grup de rromi mai vocal care sa va spuna ca e „vina colectiva” ca i-am tinut robi secole intregi si ca acum trebuie sa platim. Cat si cand vor ei.

            • Atata timp cat cresterea animalelor de companie nu este interzisa prin lege (din contra, este legiferata), daca nu sunt depistati vinovatii pentru situatia creata, toti cetatenii trebuie sa contribuie la reziolvarea problemei.

              Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor

              Articolul 5

              1. Orice animal dependent de om are dreptul la ingrijire.
              2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat in mod nejustificat.

              Articolul 7

              Sacrificarea oricarui animal care nu este absolut necesara, precum si orice decizie care duce la un asemenea act constituie o CRIMA.

              Articolul 8

              2. Masacrarea animalelor salbatice, poluarea si distrugerea biotopurilor sunt considerate crime.

    • Vazand ca discutia a alunecat intr-o directie fara legatura cu obiectul articolului, ma simt obligat sa intervin. Articolul a luat in discutie, in principal, aspectul legislativ-juridic al eutanasierii cainilor fara stapan. Dvs. contrapuneti morala dreptului. Este adevarat ca, asa cum spuneau romanii, „lex injusta non est lex”, insa filozofia juridica a secolului XX a marsat spre pozitivism, inlaturand o mare parte din influenta moralei asupra dreptului. Eu as prefera sa ne rezumam la aspectele legale ale chestiunii, mai ales ca aveti tot aici, pe contributors, un excelent articol semnat de catre dl.Catalin Cioaba, care ia in consideratie tocmai aspectul moral- filozofic al acestei probleme controversate.
      Multumesc.

      • Cred ca va inselati, domnule Lucian Miulescu. Se presupune ca o lege este necesara pentru a rezolva o problema. Prima conditie (obligatorie) pentru a face o lege buna este identificarea cauzelor problemei. Daca legea se construieste confundand cauzele cu efectele problemei, aceasta va fi una stramba. Aceasta abordare poate sa duca la solutii legislative aberante ca in cazul de fata, in care legea prevede pedepse pentru victime si nu pentru vinovati. Cainii vagabonzi au ajuns vagabonzi din cauza oamenilor. Nu sunt animale salbatice care au venit din padure. Sunt animale abandonate de om sau urmasii acestor animale. OMUL este de vina ca s-a ajuns aici. Si cum isi repara OMUL greseala? Omoara cainii! Pedepsim caiinii in locul oamenilor care i-au abandonat. Si ne mai miram ca nu suntem in stare sa facem Justitia sa functioneze in Romania. Cu asa „gandire”, nici nu este de mirare ca „pedepsim” omul de rand cu taxe si impozite in loc ca sa pedepsim coruptii, sa le confiscam averile furate, sa oprim jefuirea bugetelor (central si locale). Nu suntem in stare sa pedepsim (sau sa identificam) vinovatii si atunci pedepsim pe cine putem, nu pe cine merita (sau cautam tapi ispasitori). „Aspectul legislativ-juridic al eutanasierii cainilor fara stapan” este o abordare gresita. Corect ar fi sa vorbim despre „aspectul legislativ-juridic al rezolvarii problemei cainilor comunitari”. Cuvantul „eutanasie” nu are ce sa caute in definirea „aspectul legislativ-juridic” al problemei. Poate cel mult sa se refere la cazuri particulare (minoritare) ca de exemplu la cainii agresivi sau la cei bolnavi, nerecuperabili medical.

        • OK, sa zicem ca pedepsim oamenii care i-au abandonat. Duce asta la disparitia fenomenului?
          Nu vom mai avea caini vagabonzi in oras?
          Eu nu inteleg eutanasierea ca pe o pedeapsa pentru caini. Dar nici nu pot sta nepasator, in fata evidentei ca suntem realmente napaditi de haite de dulai, unii foarte periculosi! Care este solutia dvs., alta decat cea legala, pentru a scapa de zecile de mii de caini vagabonzi din Romania?
          Legiutorul roman a imaginat trei remedii: adoptia, sterilizarea si eutanasierea. Dvs. excludeti eutanasierea, deci raman celelalte doua. Asa a procedat si primaria Bucurestiului, in ultimii 5 ani: 0 eutanasieri, desi legea ii impunea sa le faca. Deci primaria a actionat asa cum propuneti dvs. Rezultatul? Peste 65.000 de caini fara stapan identificati, peste 16.000 de oameni muscati anul trecut, iar statisticile iau amploare, cu fiecare luna. Este clar, pentru orice persoana rationala, ca nu mai merge asa si trebuie luate masuri mai radicale, inclusiv eutanasierea, cum prevede legea. Care, apropos, ar trebui oricum aplicata, fara aceasta tocmeala…

          • Toti sustinatorii eutanasierii cainilor vagabonzi bat la o usa deschisa: „sa stea cainii pe strada NU este o solutie”. Orice om cu scaun la cap va fi de acord cu aceasta idee. TOATE solutiile presupun in prima faza ridicarea cainilor vagabonzi de pe strazi. Momentul in care parerile se despart se refera la ce se intampla DUPA aceea. In orice caz, reintoarcerea cainilor fara stapan pe strada NU este o solutie.

            Solutia corecta nu este uciderea cainilor vagabonzi ci ridicarea lor de pe strazi, sterilizarea lor, ingrijirea lor in adaposturi si propunerea lor spre adoptie (chiar daca asta costa). E necesara si sanctionarea dura a celor care mai abandoneaza caini in spatiul public. Fara asumarea responsabilitatii, situatia se va repeta la nesfarsit. Peste cativa ani vor fi din nou mii de caini vagabonzi pe strazile Romaniei. Si ne vom apuca din nou de macelarit animalele pe care tot noi le-am trimis in strada. Poate ca atunci, insa, vom avea niste remuscari. Sau poate ca vom avea nevoie de mai multe „runde” pana cand ne vom rusina de comportamentul nostru barbar.

            Va fi nevoie de construirea de noi adaposturi, indiferent de solutia adoptata DUPA ridicarea cainilor vagabonzi de pe strazi. In caz contrar, nici eutanasierea lor nu va putea sa fie facuta in timp util. Daca tot se vor construi noi adaposturi, eutanasierea cainilor sanatosi si neagresivi nu va mai fi necesara. Singura problema este ca trebuie sa platim cu bani de la buget IRESPONSABILITATEA cetatenilor romani (in loc sa masacram animale nevinovate).

            In Bucuresti exista 700 de adaposturi (pentru 700 de caini). Asta inseamna ca (daca se respecta legea), se pot eutanasia 700 de caini in 3 saptamani (14 zile lucratoare = 13 zile pentru adoptie + 1 zi pentru eutanasiere). In acest ritm, la 60.000 de caini vom avea nevoie de 5 ani [(60000 caini) : (700 caini/ciclu) x (3 saptamani/ciclu) : (52 saptamani/an)] pentru a eutanasia toti cainii. Adica exista timp suficient pentru a construi adaposturi pentru toti cainii fara stapan. In plus, se poate incepe cu ridicarea de pe strazi a cainilor agresivi si bolnavi. Acestia pot sa fie eutanasiati (conform legii) dupa 14 zile lucratoare. In acest fel se castiga timp pentru construirea de adaposturi pentru cainii sanatosi si neagresivi.

            • @Cetatean – asta propune si legea votata in parlament: „ridicarea lor de pe strazi, sterilizarea lor, ingrijirea lor in adaposturi si propunerea lor spre adoptie”
              Numai ca, pentru a nu mai exista dileme in privinta a ceea ce trebuie facut cu cainii care nu sunt adoptati, pentru a nu mai gasi ONG-urile portite legale prin care sa ridice cainii din adaposturi si sa ii abandoneze inapoi in strada, se prevede si eutanasierea cainilor neadoptati in 14 zile.
              Intre timp se pot (si trebuie) sa se construiasca multe alte adaposturi. Legea nu interzice asta.

    • Am impresia ca pentru dumneavoastra cainii sunt mai importanti ca oamenii…Dati-mi voie
      sa fiu solidar cu specia mea.Mai ales cand e vorba de un copil de 4 ani…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Miulescu
Lucian Miulescu
In prezent, director juridic la o multinatinationala. Master in Drept international la Universite Paris I Pantheon – Sorbonne. A publicat articole juridice in reviste de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro