joi, martie 28, 2024

Evaporarea noimelor: Andrei Plesu despre „dictatura lui Basescu”

Sa spui ca Romania traieste intr-o dictatura, ca au disparut libertatile democratice, ca arbitrariul absolut domneste peste vietile oamenilor, ca statul de drept este distrus de catre cei alesi spre a-l apara, ca actualul guvern este cel mai jalnic din intreaga istorie a tarii (mai jalnic decat guvernul Chivu Stoica ori decat guvernul Dascalescu?), ca Traian Basescu este o combinatie de Hitler, Mussolini, Stalin, Ceausescu, Castro ori Lukasenko tine de o inflatie de hiperbole care anuleaza de fapt semnificatia termenilor cu care operam. A perora incontinent despre “cezarism” si “bonapartism” sfideaza evidentele si ne trimite catre gradul zero al necumpatarii conceptuale.  Dreptul la normalitate, despre care scria N. Manolescu la inceputul anilor 90, inseamna tocmai acest respect pentru realitate si refuzul de a ne lasa atrasi pe panta nalucirilor, himerelor si fobiilor incontrolabile.

Scriu aceste randuri pe 5 martie, deci exact in ziua cand aniversam (da, aniversam, nu comemoram) moartea lui Stalin in 1953.  Daca Stalin nu murea atunci, este foarte probabil ca ar fi urmat un pogrom (camuflat drept eliminare a „cosmopolitilor fara radacini”) in URSS si in „democratiile populare” (sa nu uitam „complotul halatelor albe” nascocit de dictator si de instrumentele sale din MGB-Ministerul Securitatii Statului). Lichidarea elitelor politice si intelectuale, distrugerea societatilor civile, atacurile impotriva clerului, ideologizarea frenetica, proiectele economice faraonice, ar fi fost duse la ultimele consecinte. Pentru cei care au cunoscut si/sau au studiat  infernul concentrationar al dictaturilor fasciste si comuniste, a vorbi despre „dictatura lui Basescu” este o ineptie.

Daca aceste enormitati ar fi debitate doar de catre diversi analfabeti politic, ar fi trist, dar suportabil. Lucrurile intra intr-o zona dezolant-abisala atunci cand aceste aiureli sunt proclame urbi et orbi de catre persoane care aspira la statutul de intelectuali publici. Unii chiar sunt. Nu ma refer la domnii badeagadea si alti ciutaci, ci la unele figuri cunoscute ale vietii culturale. Nu au decat sa-l critice cat doresc pe Traian Basescu ori pe alt om politic, dar, ca si Andrei Plesu in articolul de saptamana aceasta din “Dilema Veche”, cred ca trebuie sa nu renuntam la proprietatea termenilor. Exista noime in gandire si vorbire, iar ele nu trebuie siluite numai pentru ca nu ne place un personaj sau altul.  Imprecatiile si anatemele pot avea efecte de patarde propagandistice, dar analitic ele se subsumeaza categoriei vidului semantic.  Filosofia politica ofera criterii precise pentru definirea unei dictaturi, a unei tiranii, a unei autocratii, a unui despotism oligarhic. Daca ne debarasam de aceste criterii, iesim din dialogul rational si intram pe teritoriul atat de incert al pulsiunilor emotionale si al aversiunilor nevrotice. Riscul, prin urmare, este sa aruncam totul in derizoriu, in persiflare, in bascau pseudo-doctrinar, in bagatelizare ieftina si in final in zona dispretului imoral, insolent si insensibil pentru victimele reale ale unor dictaturi reale.  Iata mai jos fragmente din acest patrunzator articol cu simultana valoare de diagnostic si de avertisment.

Proprietatea termenilor

de Andrei Plesu

Dacă e să luăm în serios vorbele mai multor politicieni şi jurnalişti, s-ar zice că, după căderea comunismului, o nouă stafie bîntuie lumea românească: dictatura lui Traian Băsescu. Simt nevoia să reacţionez nu din amor pentru Cotroceni şi nu pentru a analiza, argumentat, această ipoteză. Cînd ai de-a face cu o prostie, e ridicol să mobilizezi muniţie de război. Ceea ce mă preocupă – ca să nu zic că mă deprimă – este iresponsabila manevrare a cuvintelor, delirul semantic şi istoric, lipsa de respect pentru proprietatea termenilor.

Cînd poţi să spui orice, de-a valma, fără altă acoperire în afara umorilor proprii, ajungi în situaţia să nu mai poţi spune nimic. Nimic care să poată fi luat în serios. Ca în snoava despre ţăranul care alarmează lumea strigînd, în glumă, că vine lupul, iar cînd vine de-adevăratelea, nu-l mai crede nimeni. Poţi avea o sumedenie de motivaţii, obiective sau subiective, pentru a intra în conflict politic, ideologic, economic sau psihologic cu Traian Băsescu. Realitatea oferă, ca să zicem aşa, material suficient pentru orice atac. Aşa stînd lucrurile, e de neînţeles de ce trebuie să faci recurs la o irealitate. Rezultatele vor fi, inevitabil, dezastruoase. Îmi pot imagina, rapid, patru asemenea rezultate:

1) Te faci vinovat de abuz lingvistic. A numi „dictatură“ situaţia din România de azi e a ignora sensul propriu al cuvîntului „dictatură“, sau a adăuga „democraţiei originale“ trufandaua unei „dictaturi originale“. (…)

2) Te faci vinovat de o grosolană rea-credinţă. Trebuie să fii ori otrăvit de furie, ori insuficient intelectualmente, ca să faci analogii de tipul Băsescu-Mubarak, Băsescu-Lukaşenko, Băsescu-Ceauşescu (cu specificarea că Ceauşescu era mai bun…), sau, delir suprem – la limita kitsch-ului – Băsescu-Hitler. Cînd asemenea comparaţii ies din gura cîte unui puber întîrziat, ajuns, prin accident, în avanscena politică, înţeleg. E o probă de ignoranţă cu privire la Mubarak, Lukaşenko şi Hitler, de inexperienţă cu privire la Ceauşescu şi de obrăznicie juvenilă. Dar cînd asociaţii de acest gen vin de la oameni în toată firea, te cruceşti. Te întrebi, inevitabil, dacă sînt simple forme de prostie, sau îndîrjiri paranoice, salturi sinucigaşe în afara realităţii.

3) Te comporţi jignitor faţă de victimele adevăratelor dictaturi. A folosi cuvîntul „dictatură“ cu o iresponsabilă nonşalanţă, a-l manevra electoral, a-l avea oricînd la îndemînă pentru orice înfruntare politică înseamnă a bagateliza un concept care, în alte ţări (Cuba, Coreea de Nord, Iran, Belarus etc.), are o consistenţă dramatică, cu efecte criminale. E degradant şi periculos să te joci cu astfel de cuvinte. E dezgustător să faci din conotaţiile sumbre ale dictaturii o „metaforă“, o flaşnetă de partid, o sperietoare pentru gloată.

4) Obţii, politic vorbind, efectul invers decît cel scontat. Din două, una: ori e adevărat ce spui („e dictatură!“), dar atunci e curios că, spunînd-o, nu eşti deja la puşcărie, ori nu e adevărat, şi atunci te califici ca mincinos şi demagog şi sfîrşeşti prin a-l victimiza pe presupusul „dictator“, ceea ce, pentru el, e rentabil. Nu trebuie să fii un fanatic al lui Traian Băsescu pentru a nu digera acuzaţii mai curînd suprarealiste. (…) . Am mai spus-o: Traian Băsescu trebuie să mulţumească pentru ultimul lui succes electoral mai ales celor care, de ani de zile, şi-au făcut o misiune din a-i ronţăi surtucul şi care, acum, în ceasul al doisprezecelea, invită poporul să apere „democraţia“ printr-o lovitură de stat. Actorilor politici din opoziţie le-aş da un sfat: dacă într-adevăr vreţi să „scăpaţi“ de Băsescu, opriţi-i pe proşti, pe isterici şi pe lichele să-l mai înjure. Lăsaţi loc liber pentru argumentul credibil, pentru critica inteligentă, articulată, de o calmă severitate.

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Lumea romaneasca a fost vaduvita oameni care in mod liber sa analizeze situatia tot mai rea in care se afla tara asta. Comentatori exista dar au fost moblizati intr’una din gastile de la putere. Nu a existat o incercare de stabilire a unui limbaj politic. Nu are rost pentru cei ce fac politica sa dezvolte un set de concepte.

    Dupa cum bine stim, inca din 1996, cel mai bun candidat este cel care poate vorbi continuu neintrerupt de invectivele contracandidatului sau. La un moment dat Vadim incepuse sa il besteleasca pe Iliescu… si toata lumea zambea cu aprobare. A fost o oroare, pentru ca o hazna politica era legitimata in discursul public. Cum am mai spus, unde nu sunt principii ramane doar interesul personal. De aceea negocierile nu se petrec in parlament care ar trebui sa fie primul loc de negociere policita. Dar oamenii astia nu au ce negocia decat bani, pozitii si alte avantaje de gasca. „Iti dau imi dai” atat stiu oamenii astia. Ce vocabular. Si nici mass media nu poate fi lasata drept martor pentru ca si ei stiu cat de triviala este acest troc. Se petrece la restaurant de obicei; Golden Schlitz sau oricare altul departe de privirile indiscrete.

    Revistele de specialitate au disparut sau s’au orientat catre teme totalmente nesemnificative. Mass media a controlat si pana la urma a dominat interpretarea academica. Pe vremuri acest rol il juca partidul, acum il joaca mass-media. „Specialistii” sunt ai mediilor nu invers. De mai bine de un deceniu, „specialstii” universitari au fost creati de mass-media dupa cu totul alte criterii. Sa dea bine pe sticla. Carutze de bani au fost aruncate in joc. Era vorba despre razboiul pentru castigarea „intelectualitatii”. Dealtfel s’au pompat multi bani in acesti oameni. Granturi nu mai vorbesc. Universitati particulare, sinecuri, etc. Asa au inflorit vilele noii nomenclaturi.

    Au ramas cumva urme ale studiilor acestor oameni ? Nu, mai nimic. Daca pui cap la cap cartile cat de cat relevante despre lumea romeneasca publicate in ultimii 20 de ani…abia aduni de un raft. Dumnezeule ! Tot 20 de ani trecusera in 1938… si nu a fost deloc vorba de un raft acolo…

    Astazi toata lumea vorbeste de ISI… o sa trecem si de asta cand o sa vem toate platitudinile neaose indexate ISI. Culmea este sa vezi feţele „specialistilor” care nu au avut nicicand vre’un articol mai de doamen ajuta cum vorbesc ei acum de noile „criterii de performanta”. Rad si curcile! Ei insa au ajuns deja mari profesori. Nu mai este vorba despre ei, nu’i asa!?

    Apoi mai este o cateogrie interesanta de oportunisti. O specie e pradatori care vaneaza slujbe. Ei mimeaza interesul academic pentru a parveni. Se si observa delasarea instantanee a acestor „intelectuali” gratiosi cand s’au ajuns… sa zicem dupa ce si’au luat primul BlackBerry. Ca si la prostituate, asta este un semn de profesionalism.

    Cine sa defineasca termenii. Cine sa scrie „Despre Libertate”, despre cum ar arata statul nostru ? Cine si unde ? Normal ca atunci conceptele sunt dupa ureche. Ei defapt ar vrea sa injure.

    Basescu dictator ! o gluma sinistra evident. Un dictator infioara… e ceva serios. Glumea cineva apropo de Stalin ? De Hitler ? Nu, nu era de gluma. Era de frica. Un intreg aparat opresiv de urmarire si control, o intreaga propaganda, un mecanism infricosator care distrugea umanitatea din oameni, ii siluia, ii folosea. Regimul Basescu nu poate fi numit nicicum dictatorial, evident. A fost scris o data un articol foarte bun intitulat „Regimul Iliescu”. Ar fi de dorit sa se scrie astazi altul: Regimul Basescu. Este un regim fara indoiala si este un regim profund antipatizat de oameni. Daca nu este dictatorial, si nu este, va trebui sa ii gasim forma sa cea mai potrivita care sa ne lumineaze prin comparatiile pe care le putem face.

    Eu banuiesc ca este un despot (sau un satrap). Pe acolo oricum, inainte de modernitate, inainte de spiritul legilor, si inainte de orice idee totalitara. Un regim in care coruptia moravurilor ajunge la maxim, in care societatea se dizolva sub influenta privilegiilor tot mai arbitrare, in care saracia generala este vecina cu opulenta celor „alesi”… alesi de putere nu alesi de D-zeu evident. Este tara turcului care se jeluia lui Lermontov. Un paşalîc ! E jignitor sa fie comparat cu o dictatura. Pentru D-zeu, dictatura are aura a crimei. Pe noi doar molimele si mizeria morala ne vor termina.

    • Pana la ultima fraza te-am citit cu interes. Dar cu despotul m-ai bagat iar in ceata. Pai un despot dupa cate stiu eu e mai rau decat un dictator. De ce? Pentru ca un dictator isi impune ideile mimand aplicarea legii, pe cand un despot actioneaza dupa propriile vointe fara legi si fara limite.

      • cam asta am si vrut sa spun: bunul plac . Dar un bun plac fara puterea tehnicii moderne. Nu are putinta de a controla, supraveghea si pedepsi asa cum o are o dictatura. Nu are credinta in misunea sa istorica. In fine, multe din viciile aceste domnii seamana cu cele descrise de Heliade Radulescu… acum cea vreme. Defapt textele lui politice descriu niste probleme inca familiare noua. Asta sugereaza ca nu am reusit sa gasim o solutie acestor probleme. De aia i’am spus despotat. Este o manifestare de vointa fara prea multa lagatura cu legea. Care lege ? Aceste ordonante de urgenta… sau cele pentru care guvernul isi asuma raspunderea ?

  2. Cei care vantura tot la doua fraze cuvantul „dictatura” ori au o memorie ingrijorator de scurta, ori au dus-o atat de bine in vremea trecuta, incat „dictatura” n-are pentru ei acelasi sens ca pentru cei care au vrut sa scape de ea., ori stiu si-si aduc aminte foarte bine pe pielea lor ce insemna o dictatura, dar amesteca acum termenii din lipsa de onestitate politicianista. In toate cele trei variante, rezultatul e fac un rau intelectual in primul rand celor foarte tineri, pentru ca asa le inculca o imagine incorecta despre trecut (a, deci asa se traieste intr-o dictatura? atunci inseamna ca nu era asa de rau cum zic „elitistii”!).

    • Opoziţia în vremea lui Ceauşescu era în eşalonul doi, pe de o parte îl criticau pe Ceauşescu, că e incult, pe de alta parte aveau toate beneficiile.
      Au fraierit prostimea şi media occidentală, demonizându-l pe Ceauşescu la nivelul marilor dictatori Hitler şi Stalin, apoi au fost identic Ceauşescu la mineriade.

      Acum ar vrea să refacă reţeta de revoluţie alăturându-l pe Băsescu lui Ceauşescu.
      Visul unui satir din eşalonul doi: ce se poate face ca populaţia să ajungă la înfometare, la disperare?

  3. corect,regimul basescu nu este unul dictatorial ci este unul in care omul simplu este tot mai inghesuit spre periferia societatii.este supus abuzurilor patronilor sau sefilor,coruptiei aparatului administrativ,isi cauta dreptatea intr-o justitie in care banul face legea,se hraneste cu alimente proaste si si care habar nu ai ce contin,bea bauturi in marea majoritate contrafacute,copiii lui sunt educati in asa fel incat sa devina o noua generatie de „sclavi”. in toate astea nu intrevad reparatii sau schimbari ci din contra este adancit in mizerie,incultura si lipsa de drepturi.in numele principiilor capitaliste omul simplu este aruncat din barca in mijlocul oceanului, astfel sa invete sa inoate.problema cu cei care nu s-au inecat din prima este ca nu vad tarmul si nici nu au habar de directia in care sa o ia.
    timonierii si-au dat mana cu armatorii fiind mituiti de acestia si se departeaza de nefericitii care se zbat debusolati in bataia valurilor.

    • Cum Doamne iarta-ma puteti construi si pune pe hartie idei interesante pe care apoi sa le distrugeti cu un singur cuvant? Timonierii . . . . E cazul sa va hotarati! Ori cu steagul ori cu crucea!, Postarea ta demonstreaza ca esti cu fundul in doua luntri. Pe de o parte spui niste adevaruri mari cat casa iar pe cealalta le pui in carca unui om care incearca de ani buni sa repare ce s-a stricat pe vremurile Iliesciene, Nastasiene si Constantinesciene. Atunci sa cristalizat marea coruptie generalizata cand au disparut banci si fonduri FNI-istice cu tot cu bani, cand tot ce s-a obtinut prin privatizari a fost insusit de baietii destepti si cu ochi albastri. Acum ea doar este continuata in forme vulgare de catre plevusca.

      • vremurile iliesciene si nastasiene nu difera de cele basesciene de acum,care le copiaza tot mai mult.nu se mai fura fabricile,nu se mai fura economiile populatiei ci se fura prin contractele grase cu statul,de la buget sau de la companiile de stat.ca se sacrifica acum niste plevusca..asta e ptr prostit opinia publica si uniunea europeana.cand or sa inceapa arestarile de la blejnar in sus, atunci putem spune ca a inceput lupta impotriva coruptiei.in rest e la fel.pd e pe tvr la fel de mult ca si psd pe vremuri.deconcentratele sunt populate cu oameni de partid hoti si incompetenti.. mai tragic este ca pd are oameni mai slab pregatiti si mai corupti decat psd.aia ai lui iliescu si nastase aveau impresia ca or sa fie vesnici si mai administrau cat de cat situatia,astia de acum se comporta ca niste vechili care trebuie repede sa-si umple sacul, ptr ca nu stiu cat vor ramane in post.
        p.s.
        timonierii la care am facut referire sunt intelectualii,cei care ar trebui sa ingroase randurile societatii civile.ei tradeaza majoritatea populatiei,fara de care nu ar exista.ptr ca nu ar vea pe ce sa se sprijine si nici cui sa se adreseze..

        • E clar ca ce am comentat te-a iritat si din cauza asta raspunsul tau e cam . . .confuz. Eu zic sa ai rabdare ca va veni si termenul de plata al celor care sunt mai sus de un blejnar. Cu un lucru trebuie sa fii de acord acum totusi in materie de justitie se mai misca ceva pe cand pe celelate vremuri totul era mort.In ce priveste contractele grase asa cum le numiti voi. Cineva trebuie sa faca ce se se cere in acele contracte si cel ce le incheie cu statul da ceva in loc face ceva pentru banii aceia. Ca poate banii sunt prea multi si lucrarea nu e pe masura este de multe ori un lucru evident dar parerea mea este ca acest termen de contracte grase cu statul este folosit in multe cazuri in mod abuziv. Cineva trebuie sa faca si sosele si cai ferate si tramvaie si vagoane si cum se pot face: Contractand cu cel interesat, in multe cazuri cu statul. Ce nu e de acceptat e MITA. Mita solicitata de cel care ofera contractul si care e platita de contractor, in care caz amandoi sunt infractori. Si se pare ca in acest sens, al combaterii ei, se face cate ceva in aceste zile!

  4. Regimul Basescu este corupt. A nu se intelege insa ca responsabilitatea ii revine lui Basescu. Nu! Responsabilitatea este a noastra. A fost a noastra inca din dec. 89. Nu este dictatura si deci suntem liberi, si daca suntem liberi… este responsabilitatea noastra pentru ceea ce facem cu libertatea pe care o avem. Si libertatea noastra se subtiaza vazand cu ochii. Asa se intampla intotdeauna. Omul care nu isi cultiva liubertatea este tot mai putin liber. Daca nu te implici si te ascunzi in spatele „sticlei” care iti spune „gandeste liber!” (ma refer la ProTv)… evident esti tot mai sclav, si sclavii sunt nemernici (stim de la inaintasi).

    Este responsabilitatea noastra sa votam si cu cine votam. Pentru noi Basescu a fost un mare NU spus PSD-ului. Nu-ul era perfect legitim dar care a fost pretul? Traian Basescu nu este de vina pentru situatia tarii, totul este prea dat peste cap pentru a crede ca este rezultatul unui plan. Este mai degraba lipsa unui plan. Nu am avut un plan nici in 2004, nici in 2000, nici in 1996 si nici in 89. Suntem fara de plan. Habar nu avem cum vrem sa arate tara asta. Vrem sa arate ca Germania cel putin… in vorbe, dar nimeni nu a spus cum ar vrea defapt sa fie. Tuturor li se pare ca luati en detail suntem precum nemtii. Eh, nu e asa. Si iarasi nimeni nu s’a interesat cum suntem. Prin perioada interbelica existau oameni care isi puneau intrebarea „cum sunt romanii defapt?”. Bine, raspunsurile lor nu sunt poate tocmai potrivite aastazi… dar ideea ramane. Oamenii aia inteligenti habar nu au cum traiesc romanii. Au un dispret ucigator pentru concetatenii lor. Nu au mai mers cu metroul de decenii, iar contactul cu oamenii este fie la ocazii festive fie in circumstante de adulare pentru ei. Nu au mai fost tot de decenii invitati la masa de o familie care traieste la bloc. S’au boierit mai toti in vile foarte simpatice de altfel Si este si de inteles… in conditiile in care traiul in Romania este execrabil. Cea mai mica suprafata locuita pe cap de locuitor din Europa !? Si asta inainte de criza. Si la ce preturi ! Dumnezeule ? Aceste minti sclipitoare au iesit ele afara din pestera lui Platon sa vada amaratii astia cum traiesc? La spital cand se duc … evident in occident. Au stat ei vre’odata intr’un salon de spital ? Nu! Nici cu autobuzul nu au mers. Ii cearta insa pe romani ca nu sunt cititi, ca nu au cultura, ca sunt mahalagii sau altele. Si eventual ca nu au concepte. Dar au avut romanii astia vre’o data in istoria lor recenta ocazia unui exemplu ? Un model demn de urmat ? Un om onest care daca a muncti sau a invatat sa fi ajuns la o relativa bunastare care sa ii indemne si pe cei din jur la a urma calea aceasta. Nu ! Un mare si hotarat nu. De 20 de ani nimeni nu a putut fi un exemplu de conduita pentru acesti oameni.

    Si totul a inceput din dec. ’89. Nu a existat o singura clipa cineva care sa vrea sa ofere un exemplu oamenilor. Ah… au vrut sa ii mobilizeze, sa ii manipuleze, sa ii etc. Dar sa pe ofere un exemplu demn de urmat, nu.

    Este oarecum tardiva aceasta revolta a d-lui Plesu vis-a-vis de regimul ce apune. Nu il tin de rau. Il simpatizez in continuare. Oricand si oriunde va fi mai demn de ascultat decat Cristoiu, CTP, sau alti … si ei intelectuali… s’ar zice. Si dl. Liiceanu este la fel. Are o editura respectabila care a editat multe din cartile pe care le am si probabil o sa le am. Sunt de’ai nostrii. Dar … povestea lor despre poporul roman s’a terminat rau. Nu au avut defapt de spus prea multe. Nu au avut viziunea necesara. Evident ca nu pot fi criticati pentru asta. Stiti cum este. Este tragic cand soarta iti da trairi shakespeariene dar nu si sansa se unu la un miliard de a te naste chiar Shakespeare.

    Problema noastra ramane: daca tinem la libertate si la democratie, la valorile liberale si la independenta de gandire, la spiritul liber si la demnitatea umana… atunci al naibii de urgent trebuie sa schimbam toata aceasta clasa politica. Toata ! Si asta se poate face prin vot ! Inca putem. Dar mai ales putem sa o facem prin a invata sa traim unii cu altii, sa formam o societate. Daca ne vom caina cam a trebui sa votam pe Iliescu ca sa nu iasa Vadim, sau sa votam Basescu ca sa nu iasa Nastase, si tot asa… nu ajungem nicaieri ! Pentru D-zeu, cate decenii trebuie sa ne dam cu capul de perete ca sa intelegem ca regulile jocului sunt proaste !?

    • Razvane, imi plac la „nebunie” comentariile tale, o nebunie pentru societatea romaneasca,dar o normalitate pentru cei de afara.

    • Fraza urmatoare extrasa din comentariul dumneavoastra:
      „Problema noastra ramane: daca tinem la libertate si la democratie, la valorile liberale si la independenta de gandire, la spiritul liber si la demnitatea umana… atunci al naibii de urgent trebuie sa schimbam toata aceasta clasa politica. Toata ! Si asta se poate face prin vot !”
      pare a fi in contradictie cu modul de functionare al democratiei care implica alegeri o data la 4 sau 5 ani. Cum poti schimba TOATA clasa politica in decurs de numai 2 cicluri electorale, de exemplu?

      • Da, aveti dreptate, cred. Dar as zice ca este la fel ca si cu lasatul de fumat sau… de alcol. Inceputul dezalcolizarii trebuie sa inceapa cu stadiul in care pacientul accepta ca are o problema.

    • Asa mai merge. Mi-a facut placere sa citesc comentariul tau. Am vazut odata un film in care un avocat astepta cu sufletul la gura ca judecatorul sa pronunte doua cuvine cheie, cuvinte care i-ar fi dat speranta castigarii procesului, SI TOTUSI! Asta trebuia sa spuna judecatorul la un moment dat. Te intreg si eu Razvane (iarta pentru persoana intai)? SI TOTUSI, ce e de facut pentru ca nici tu nici eu nici Dl Plesu nu dam solutii. Spunem doar vorbe mai mestesugit sau mai putin mestesugit legate. Solutii ioc!

      • Eu spun ca traim intr’o democratie si daca ne place ideea trebuie sa vorbim despre cum arata aceasta democratie, despre cum vrem sa arate ea. Solutiile nu pot fi ale unuia singur. Nu putem sa votam de parca l’am alege pe Mesia. Asa am votat pana acum: asteptam Salvatorul. Dar un om nu poate schimba o tara. Am avut un presedinte invins de serviciile secrete. Si a fost rau. Am avut un presedinte apoi care a cazut la pace cu serviciile secrete. Si iar a fost rau. Tot timpul incercam sa schimbam cate ceva printr’un om. Este evident ca nu se poate.

        Eu cred ca trebuie gasita o alta solutie pentru reprezentarea politica. Parlamentarii romani nu reprezinta populatia. Dealtfel nici nu dau vre’un chior pe ceea ce ar avea nevoie populatia (decat din varful buzelor). Parlamentarul roman nu reprezinta pe votantii sai ci doar un partid pentru ca inca partidul l’a trimis acolo. Avem partide care nu au fost niciodata trimise in parlament de stampila „votat”. Cine naiba a votat vre’o data Partidul Conservator ? Dar strutzocamila aia de independenti ? Sau Partidul Initiativa Nationala ? Oameni care ne colonizeaza ecranele televizoarelor cu un aer stiutor. Nu stiu ce stiu ei… dar evident ca nu reprezinta pe nimeni. Este ca in anii ’50… cand partidul punea un june oportunist redactor de revista culturala si abia apoi astepta ceva opere de la acesta… asa si aici … intai ai pozitia apoi dovedesti ce poti pe sticla. Si cum am vazut, unica lor putere este de a vorbi neintrerupti, de a debita cele mai mari baliverne fara vre’o ezitare.

        Tot o alta problema ce tine de reprezentarea politica este mass-media. Moguli, magnati si alte specii care nu numai ca fac afaceri cu stiri dar fac si politica. Si platesc al naibii de bine! Sau plateau. Unde este presa lui C. A. Rosetti ? Unde sunt oamenii care si’au cheltuit toata averea pentru un ideal ? Acum e pe dos. Idealurile se vand pentru toata averea… sau cam asa ceva.

        Solutia este ca trebuie urmarita o conduita ceva mai principiala vis-a-vis de principiile unei republici. Daca asta vrem atunci hai sa o facem cum trebuie. Pot exista legi, poti exista parlamentari. Hai sa ii cautam. Nu pe sus pe acolo prin sferele murdare ale puterii. Dar pentru asta cum ziceam trebuie sa reinvatam sa traim impreuna. Sa ne intalnim cu oameni, sa vorbim cu oamenii din jur… nu sa injuram in fata televizorului. Defapt un prim pas ar fi sa inchidem televizorul. Oricum raspandeste numai isterie. Sa facem ceea ce niciodata GDS nu a facut, adica un dialog social. Revolutiile de catifea au incaput astfel. mese rotunde etc. Or, noi nici macar nu ne salutam vecinii.

        Prin 1923, in Transilvania, s’au adunat un grup de „notabili” care sa discute situatia catastrofala… un parlament popular care sa discute ce se poate face. Bratianu a avut inteligenta de a returna discutia in parlament si lucrurile au luat o alta intorsatura. Dar acel moment a fost unul in care s’a pus problema reprezentarii populatiei in Parlamentul Romaniei.

        Dar oamenii aia nu cautau nici granturi, nici diurne… pe atunci notabilii aveau o cu totul alta atitudine fata de cei care ii alegeau pentru a fi reprezentati. Intai avem nevoie sa ii cunoastem pe acesti notabili, oameni care sa bine-merite respectul celorlalti. Oameni care sa aiba o viziune asupra incotro vrem sa mergem. Oameni care sa viseze cu ochii deschisi. In acelasi timp oameni fara „imaginatie”, oameni incapatinati.care nu isi vand principiile. Oameni care cred ca ceea ce este bine ramane bine si cand le este defavorabil. Astfel de oameni avem nevoie. Nu ii avem pentru ca selectia sociala este pe dos astazi si o generatie intreaga a fost descurajata in a’si asuma o identitate morala.

        Ce trebuie sa facem noi ? Este sa iesim din acest razboi care nu este al nostru si sa ne cautam reprezentantii. Nu acei cineva care sunt gratiosi si culti. Ci acei oameni care ne pot reprezenta interesele. Sa ii cultivam ca atare. si sa ii propunem celor apropiati. Nu vom schimba probabil nimic imediat. Dar cum spunea un prieten, trebuie sa incercam sa schimbam lumea asta in care traim dar sa nu ne asteptam ca schimbarile sa se petreaca in timpul vietii noastre. Dar trebuie sa incercam ! Altfel vom trai mai departe in nimicnicie si mizerie morala.

        Cum ziceam mai sus, acest razboi nu este al meu. Nu ma intereseaza daca PDL sau PSD, sau PNL sau PC… face guvernul. L’au mai facut, si ? Atitudinea asta … aici comparatia dlui Pesu cu microbistii are sens. Parca e Rapid vs Dinamo… si isi striga mascari sau se bat pe strada. Eu nu sunt microbist, nu ma intereseaza. Ba mai mult, am un sentiment se satisfactie cand vad capete sparte. Dar asta nu e democratie. Nu pot fi mandru ca traiesc intr’o astfel de tara.

        De aceea ideea mea este ca trebuie sa cautam impreuna cum ar trebui sa arate tara in care vrem sa traim. Pentru ca mai nimeni nu vorbeste despre aceasta si nimeni nu se uita in jur.

    • daca citeam ce ai scris tu aici, nu ma mai oboseam ca comentez mai sus.
      cred ca multi nu constientizeaza ca daca nu se incepe cu rezolvarea problemelor sociale de acum,deja se pun bazele revolutiei viitoare.

  5. Corect! Detractorilor lui Basescu , care au pierdut propritatea cuvintelor si afirma ca Basecu este dictator le raspun cu o singura fraza , in incercarea de a-i dezmetici.
    Daca era dictator , toate injuraturile voastre la adresa lui le-ati fi batut in teava de la celula folosind alfabetul Morse. Atat!

  6. Da, si mai e ceva care ar trebui sa ingrijoreze. Multi dintre cei care striga acum dictatura sunt in fapt oameni ce AR sprijini o dictatura si s-ar comporta dictatorial. Trompetele care sprijina aceste idei practica o propaganda de tip comunist cu infierari, atacuri la persoana (e pitic, e chior, etc), bascalie, mizerie de idei si de vorbe. Seamana foarte mult cu propagandistii comunisti reconvertiti dupa Revolutie care manipulau ingrozitor sprijinind regimul Iliescu (Petre Popescu, George Marinescu, etc). In fapt eu cred cu tarie ca in conditii prielnice ar indeplini cu multa satisfactie rolurile de procurori al unui regim totalitar. Pentru ca dupa ce sa zicem nu ar mai fi la putere Basescu si PDL ei ar ataca la fel de virulent si veninos pe oricine nu se conformeaza ideologiei oficiale. De asemenea, acest strigat ca e dictatura se traduce prin : Noi nu mai suntem la putere, nu mai controlam totul asa cum eram obisnuiti si chiar culmea mai si dam socoteala unii dintre noi. E ca si povestea cu Hotul care striga la victima ca ea e hot de fapt. Daca ne uitam bine doar anul 2010 a fost un an in care PSD nu a mai avut parghii suficiente de putere. Pana in 2009 inclusiv PSD a reusit sa controleze multe parghii de putere sub o forma sau alta. Cred ca ar trebui sa ne intrebam ce se va intampla dupa ce Basescu nu va mai fi presedinte. CIne va fi omul si grupul politic care va reusi sa le tina piept acestor indivizi care sunt in fapt urmasi demni ai partidului comunist si ai securitatii. Regimul lui Nastase si Iliescu era mult mai putin democratic decat actualul regim. Practic totul era controlat de PSD iar Nastase avea porniri certe de protodictator.Nu stiu daca ati vazut filmul Kapitalism, dar acolo Voiculescu apare avand in spate un tablou mare cu propriul sau portret. Acesta este dupa parerea mea cel mai clar semn de megalomanie adevarata si periculoasa. Eu nu cred ca e posibil ca dupa ce am trecut printr-un regim dictatorial plin de minciuna si de dispret la adresa omului sa ne lasam pacaliti din nou de acelasi tip de minciuna si retorica. Democratia nu e un drept ci se castiga greu si trebuie pastrata prin munca sustinuta. Iar asta inseamna sa reactionezi la faptele si vorbele oamenilor rai si sa nu te lasi pacalit. Nu cred ca trebuie sa ajungem in situatia sa spunem : Of, iar ne-au pacalit!

    • O completare legat de atmosfera din anii ’50 în zilele noastre: când a murit mama lui Traian Băsescu toţi lătrăii au început s-o înjure că l-a născut pe fiul ei. Cât de normal poate fi un om care face aşa ceva ? Atunci mi-a venit în cap situaţia familiilor celor închişi pentru că s-au opus comunismului. Erau vinovaţi că sunt rude cu „vinovaţii” No, care-i pentru dictatură, acum ?

  7. Dupa ce citesti ceea ce scriu Plesu si Tismaneanu, este greu (pentru mine!) sa faci comentarii.
    Pot spune doar ca asa gandesc si eu si, de fiecare data, ii citesc si ii ascult cu mare placere.

  8. Eu cred ca termenul „dictatura” a aparut dupa iesirea de la guvernare a PSD. Combinatia masurilor corecte (dar, vai, intarziate) luate pentru a salva bugetul statului si apoi (eventual) economia cu masuri politice cu iz clientelar luate de PDL l-au tintuit pe Presedinte drept dictator. De ce Basescu s-a simtit atat de responsabil incat sa iasa el, de fiecare data, pentru a anunta masuri dure convenite cu UE/FMI/Banca Mondiala? Poate ca si-a dat seama ca guvernul nu era in stare sa explice, poate ca si-a dat seama ca PDL era (si continua sa fie) speriat de reactia salariatilor bugetari. Cu Basescu transformat in satrap, PDL poate rasufla usurat, poate sa ignore tipetele stridente ale liderilor sindicali imbratisati cu fervoare nedisimulata de liderii opozitiei politice, sperand ca astfel isi va pastra aranjamentele financiare, clanurile locale. Acum pare mai clara ca niciodata indepartarea PDL de Basescu, in speranta mentinerii unor legaturi trainice cu clanurile PSD si PNL din teritoriu. Altfel nu imi explic indarjirea greilor PDL fata de initiativa indepartarii celor patati. Dictatura regimului Basescu s-a manifestat si prin descatusarea a zeci de dosare penale carora le-au cazut „victima”, printre altii, importanti membri ai opozitiei, dar si moguli. Rasturnarea regimului ar conduce, desigur, la ingroparea acestor dosare. Prin apararea fatisa a unor penali din propriul partid, PDL a dat un semnal nedisimulat opozitiei ca se delimiteaza de DNA, de procurorul general, de oricine se atinge de tagma politicienilor. Ca urmare, avem un dictator pe post de tinta si, asa, ca sa ne amuzam pe moment, de un acar Paun, gen seful ANAF. Situatie pe placul opozitiei dar si partidului aflat la putere.

  9. Intotdeauna m-au fascinat calatoriile in timp. Probabil pentru contrastul dintre calator si circumstante. Citind Marele Soc sau Ghilotina de scrum am avut un fel de revelatie, acea a contextualizarii personajului la timpurile si, implicit, la trendurile pe care le traieste.
    Nu doar cand savurez beletristica, ma inchipui, si nu cred sa fiu singurul, traind vremurile respective sau, si mai interesant, imi imaginez cum ar arata Calligula Imperator in actualitate? Ar face cumparaturi la hipermarket si si-ar face Lambo-ul senator? Sau s-ar multumi sa gadile vreo juna marocana sau sa-si faca odrasla europarlamentar?
    Pentru ca domnul Tismaneanu da deja tonul unui proces de intentie in cazul lui Stalin, nu pot sa nu incerc si in cazul acestuia a mi-l imagina astazi lider al noii Rusii. De cate ori pe zi ar dizolva Duma? Si ar mai avea timp sa-l otraveasca pe vreun Litvinenko? Ar mai ajunge, pana la urma, sef ales democratic? Sau ar organiza vreo Oliampiada de Iarna la Soci?
    Desi absolut toti cei ce traiesc sau au trait vreodata sunt individualitati, statistica ne arata ca trasaturile de caracter nu sunt irepetabile, insa doar impreunarea lor confera unicitate persoanelor. de aceea nu pot sa nu ma intreb daca cu un Parlament, ales quasiuninominal, in conditiile pluripartidismului, Ceausescu ar mai fi fost acelasi Ceausescu? sau invers, ca tot au fost comparati, Basescu cu un MAN monopolitic, ar mai fi fost la fel de „reformator”? Ce trasaturi ale altui personaj istoric se regasesc atunci la Basescu? Un Vlad Tepes in secolul XXI?! Tendinte de a planta tepe la Victoria au existat, pana la urma. Si multi l-au comparat cu Domnul valah. Sau Stefan cel Mare, cu care a fost de asemenea asemuit?! Ar mai fi omorait fara giudet sau s-ar fi multumit cu o excludere automata in cazul unor procese intentate boiarilor sai? Poate Dromichaetes, cu care n-a fost (inca) comparat?! Si-ar fi aratat in fata vreunui Lisimah modern trasaturile-i bucolice si si adevarul neaos autohton? Sau si-ar fi dat demisia, prezentandu-se dezvelit in fata justitiei? Sau poate Cuza, cu care l-au comparat altii?! Ar fi improprietarit taranii sau le-ar fi spus ca nu e treaba statului sa aibe grija de bunurile lor? Sau ar fi privit prin curti straine, asa cum se relateaza despre Domnul Unirii?
    Intreb toate acestea pentru ca sintagma „dictatura lui Basescu” imi pare ca face referire la pornirile launtrice ale actualului sef de stat, iar nu la starea de fapt existenta in Romania.
    Din acest motiv, cred ca am dreptul sa nu fiu de acord cu primul punct din argumentatia domnului Plesu. Cu toate celelalte sunt insa perfect de acord si le gasesc solide si necesare.

    • „… sintagma “dictatura lui Basescu” imi pare ca face referire la pornirile LAUNTRICE ale actualului sef de stat …”
      Si cum ati reusit sa devoalati aceste porniri LAUNTRICE? Prin ce mijloace?

      • N-am devoalat nimic, Sorine! Am scris doar ca „imi pare”, iar nu ca „sunt sigur” … si faceam referire mai ales la cei care au declarat asta, iar nu la subiectul declaratiilor lor.

        • Eu nu sunt atat de scolit si de citit ca tine dar, la sumedenia de daca sau ce ar fi fost daca . . . din postarea ta iti pot spune doar ca tot ce se intampla in lume este rezultatul hazardului inclusiv existenta mea sau a ta. Oricum am citit cu interes ce ai scris si mi-a placut!

  10. Regimul Basescu nu este dictatura in sensul istoric acceptat al cuvantului. Dar a fost instaurat prin frauda electorala si are sprijinul a cel mult unu din cinci cetateni. Legile nu sunt adoptate prin procedeura parlamentara normala ci constant prin asumare raspunderii guvernului si neparticiparea la vot a puterii. Pot afirma ca in Romania nici democratie in sensul occidental al cuvantului nu exista. Mi-e greu sa categorisesc acest tip de conducere politica caracteristic situatiei actuale din tara dar constat cu tristete ca nu este benefic cetatenilor romani.

    • Asumarea raspunderii pe anumite legi esti o practica parlamentara absolut legala si plina de riscuri pentru cel care si-o asuma. Aceste asumari sunt consecinta faptului ca opozitia din Romania face opozitie de dragul opzitiei si orice lege importanta pentru care s-a asumat raspunderea nu ar fi trecut prin parlament pentru ca ar fi fost sufocata de mii si mii de amendamente nastrusnice care ar fi lungit la infinit . . . boala. Daca sunt tari de ce nu au trantit guvernul prin respingerea asumarilor repetate? Aveau aceasta posibilitate si uite li s-a mai oferit una. Dar am si eu o intrebare pentru tine: Crezi ca Romania astazi isi mai poate permite ifosele si nazurile de domnisoare neprihanite ale unor politicieni creati fara suport popular? Asta pentru ca i spus ca Basescu este rezultatul unei fraude. Dar PNL cum exista astazi in Parlament? Majoritatea parlamentarilor lor in colegiile in care au candidat au capotat si au intrat in parlament cu ajutorul . . . legii impuse de calul troian Cristian Parvulescu . Sau nu e asa?

    • S-o luam cu inceputul:

      1. „Regimul Basescu nu este dictatura in sensul istoric acceptat al cuvantului”. Dar in ce sens?

      2. „A fost instaurat prin frauda electorala”. Despre ce frauda vorbiti? Ne trebuie dovezi, ori e suficienta enuntarea crimei pentru condamnare?

      3. „Are sprijinul a cel mult unu din cinci cetateni”. Cat de inteligenta remarca… Daca iesea Geoana cu 51% dintre votanti, era tot dictatura (tot unul din cinci l-ar fi sprijinit)? Am avut de ales intre doi dictatori?

      4. „Legile nu sunt adoptate prin procedeura parlamentara normala ci constant prin asumare raspunderii guvernului si neparticiparea la vot a puterii”. Situatia este prevazuta de constitutie.

      5. „Pot afirma ca in Romania nici democratie in sensul occidental al cuvantului nu exista”. Dumneavoastra puteti afirma orice pentru ca in Romania nu exista dictatura.

      Incercati sa ganditi mai mult.

  11. Interesante comentarii. Personal cred ca problema tarii acesteia este ca avem o democratie si nu stim ce sa facem cu ea.
    O democratie e guvernata de constitutie, de legi. Spunem ca legile noastre sunt proaste si lasa loc de interpretari. Sa spunem ca e asa (personal cred ca e). Insa ce facem NOI in aceasta privinta? NIMIC. Nici puterea, nici opozitia. Daca puterea vrea sa dea o lege, opozitia nu participa constructiv astfel incat sa avem o lege buna (vezi cazul bugetului: mii de amendamente aiurea numai sa se blocheze promulgarea). Daca opozitia vrea sa propuna o lege,,, (aici e mai greu ca trebui sa munceasca si numai de asta nu au chef domnii opozanti). Astfel suntem intr-o stare de o profunda cufundare in imbecilitate.
    Insa NOI ce facem? NOi = eu, tu, ei, voi, societatea civila etc. Acesti NOI nu facem nimic, Suntem un fel de chibiti care asistam la un prost meci de table (ca de sah nu poate fi vorba) intre oamenii lui Base si oamenii altora (altora e mai complicat ca sunt vreo 3-4 investitori, restul …). EU imi pot da cu parerea, La fel si TU. La fel si NOI la o bere sau la un seminar, masa rotunda etc. Dar NOI (societatea civila) unde suntem? Acesti NOI ar trebui sa fim doar partizanii modernizarii tarii asa cum fiecare o poate percepe. Ar trebui sa fie scoase in evidenta problemele cu care se confrunta legile. Teoretic stim acum ca sunt proaste si stim si de ce. Insa nu o facem.
    De ce nu o facem? Poate pentru ca unii considera ca e inutil sa te implici si e mai bine sa chibitzezi pe la colturi. Poate ca altii considera ca au prea mult de munca si nu au timp de prostii. Poate ca altora le e bine asa cum e si nu au nevoie de o schimbare la o societatea bazata pe reguli clare (hai sa ne imaginam ca amenda de circulatie ar fi de a 7-a parte din venitul anual – elvetia, tarile nordice etc).
    Am rezista noi intr-o societate normala?
    Ma tem ca nu suntem pregatiti si ca ceea ce avem este ceea ce de fapt ne dorim. Un model clasic de democratie romaneasca. Pigmentat cu „dictatori”, cu libertate de exprimare la extrem, cu legistatie in nuantze si cu criterii de valoare bazate pe puterea cuvantarii si lipsa ideilor din aceasta.
    Pana la urma, macar avem dreptul sa ne ducem unde vrem si sa traim cum ne dorim daca vrem sa muncim serios.

    • Ce facem NOI, Liviu Costandache? Noi comentam! Noi credem! Unii in guvernanti, ceilalti in opzanti, iar cei mai multi in ziua de maine.
      E uimitor cum argumentele, de o constanta imbucuratoare, trec dintr-o tabara intr-alta.
      Acum vreo 3-4 ani, spre exemplu, opozitia (portocalie la acea vreme) era exonerata de orice conlucrare cu guvernul pentru reconstructia tarii. Ba chiar era aplaudat Boc cand isi exprima (sper ca nu serios) intentiile de a proteja la OSIM programul ADa üentru a nu putea fi folosit unilateral de guvernantii de atunci. Si era vb de reforme in care credeau!!! Iar Videanu declara nonsalant la televizor ca va vota impotriva indiferent de forma legii, daca e propusa de guvern.
      Cand, intre 2000-2004, Nastase abuza de OUG-uri era amendat ca-si abroga competente legislative. Azi Boc e admirat pentru staruinta de a-si asuma raspunderea. Si, desi masurile adoptate nu sunt cele mai fericite, nepraducand afectele asteptate, i se ofera necontenit acest drept.

  12. Pai daca este „petarda pentru popor” nu asta e si motivul utilizari termenilor. Poate uneori e mai buna o exagerare in termeni mai ales cand multi nu inteleg daca nu vad raul sau nu-l simt in stomac.

  13. „Simt enorm si vad monstruos”

    …sa inteleg ca domniile voastre nu-l mai intelegeti pe „nenea Iancu”, mentalitatea balcanica, etc. si asta pentru ca in gandirea voastra a invins absurdul ionescian …halal intelectualitate de dreapta care, rinocerizandu-se de tot, utilizeaza o absurditate dilematic monstruasa: „in tara lui Caragiale” face dintr-un „fost comunist-securist de rangul paispe” (badaran, „caliban”, cei drept cu talent de mitoman) un lider maximus in deontologie politica aplicata, utilizand o inversie a valorilor vecina cu „bercii mondiali, blejnarii anticorupti, etc.!…
    …da aveti dreptate cu „democratutul dictatoras base”, insa daca va priviti in oglinda ombilicala, intrebati-va si „cum de sustineti neconditionat, siluand minima logica prin utilizarea unei duble masuri, etc.” un asemenea specimen de presedinte (…va amintesc doar fapta penala – casa Mihaileanu…)

  14. Cind principalii formatori de opinie s-au imbogatit prin delapidare, coruptie, excrocherie si colaborare cu securitatea e firesc sa observam o inversare a valorilor morale si, de ce nu si o inversare a valorii cuvintelor.
    E uimitor cum saliva otravita a citorva patroni media poate infecta orice atinge. Numai un sistem imunitar extrem de robust ne poate mentine in viata.

  15. Ca simplu cetatean, mi-am permis sa numesc acest fenomen folosirea bidinelei cu cxxxt. Stiu ca tremenul e buruienos dar nu mai mult decit ce fac unii jurnalisti. Si am atras atentia ca metoda ii impute mai trasinic si mai tare pe cei ce o folosesc decit pe cei impotriva carora e folosita.Orice dezbatere presupune niste reguli care trebuiesc la rindul lor invatate. Cind noimele se evapora, datoria noastra e sa le regasim. . Si avem destui oameni care sa ne ajute s-o facem. Dar trebuie sa-i ascultam. O zi buna !

  16. D-le Tismaneanu in Romania din ziua de astazi se pot si se spun multe dar se face foarte putin pentru a intari democratia. Spre exemplu, s-a condamnat comunismul dar numai verbal in Parlament fara nici un fel de rezultat. Dupa 21 de ani mai aflam din cand in cand ca nu stiu care a turnat la Securitate. Cu ce urmari asupra lui? nici una! Am uitat prea usor si ati uitat prea usor ce a insemnat trecerea la democratie si ce sacrificii am facut noi romanii. Am facut treaba doar pe jumatate fara- cum spunea Cioran- „sa ardem pana la sfarsit”! Nu am avut si nu avem conducatori care sa stie si sa aiba vointa politica sa lucreze in aceasta directie iar acest lucru este un pacat de neiertat. Au murit oameni in 89 si dupa 21 de ani multi au uitat ce au insemnat acele zile. Dovada este ca acum avem un Parlament facut pe genunchi de catre un potcovar, cu partide pe care nu le-a ales nimeni cu independenti care au probleme cu justitia si cu grupul minoritatilor care reprezinta 1500 de tatari sau armeni sau cine stie ce minoritate si voteaza intr-o veselie fara sa gandeasca. Facem simulacru de democratie de dragul puterii care intr-adevar a luat mintile multora. Nu stiu de ce trebuie noi sa induram asa ceva?! Ce am facut sa meritam aceasta soarta si asemenea conducatori! De cate ori se iveste o criza politica sau un ministru din guvern nu este performant trebuie sa fie asumata responsabilitatea la nivel individual sau de partid si sa se treaca la ajustari adica demisii sau la votul populatiei. Noi transforma firescul in nefiresc! Cum sa-si dea demisia Anastase si Voinescu ca au numarat altceva in vazul intregii tari? E rusine! Dar daca mai vor sa stie lumea de ei pe viitor asta trebuie sa faca, pentru ca daca acum au gresit si isi asuma greseala sigur pe viitor nu o vor mai face. Dar a te baricada cu tot partidul in spatele lui Ridzi, Pasat, Anastase si sa spui ca lupti impotriva coruptiei si ca scoti tara din criza… inseamna ca esti rupt de realitate. Asa si cu presedintele nostru. Sa te uiti numai cu un ochi la ce fac ai tai si sa bestelesti opozitia cu fiecare ocazie dupa care aclami la adunarile europene ca nu vor sa te asculte este pe cat de degradant pe atat de nedemocratic. Dvs. scrieti „cuvinte lungi sticloase ca niste dalti” dar numai pentru a va auzi sau numai pentru a va gasi niste admiratori care sa exclame Mama ce tare ii asta! Cate stie! doar atat si nimic mai mult. Faceti parte din corul intelectuali de rasa dar cam MUTI care vor sa iasa in fata si atat. Democratia este un lucru mult mai fin care implica sa iei atitudine ca anumite lucruri sa nu se intample. Care sunt acestea? Sa nu permiti in Parlament migratia politica sau formarea de partide pe care nu le-a votat nimeni din tara asta, sau sa nu dai voie nici unui mebru al fostului partid comunist sa candideze pentru o functie politica. Putem face asta dupa 20 de ani! Macar acum! Daca esti formator de opinie sa urmaresti viata democratica a tarii tale ca un jandarm si sa intervii de fiecare data cand este criza politica si sa lupti pentru schimbare. Schimbarea ii va face pe politicieni sa fie mai responsabili sa numai promita aiurea cai verzi pe pereti sa deschida gura mai putin si sa faca mai mult. Sa faca inseamna ceva care se poate cuantifica, numara, vedea. Nu este dictatura la noi dar nici democratie. Este coruptie, politica de clan fara partide pana si minoritatile sunt acum o gasca cu sef de clan si cu conducatori care lupta cu un patos extraordinar impotriva propriilor cetateni. Puteti spune cand nu a fost asa in Romania?! sa stiti ca nu ma intereseaza absolut deloc pentru ca altfel daca m-ar interesa as lua-o razna. De acum incolo eu nu vreau sa mai fie asa ceva! Dumneavostra ce vreti????? Mai bine mai putine articole dar adevarate!

  17. Unele lucruri importante, prin ce importante totuşi, au intrat intr-o zona dezolant-abisala, doar pentru dialog de rating, pentrucine, cu ce scop, atunci cand prea multe aiureli sunt proclame urbi et orbi de catre persoane care aspira la statutul de intelectuali publici. Unii sunt,chiar cu domnii badeagadea,i alti ciutaci şi cu unele figuri cunoscute ale vietii culturale. Nu au decat sa critice cat doresc un om politic, dar, din ce apar solicitările, ce se poate dezvolta, nu doar teoretic ci şi viabil, nu doar pentru cei care se întreţin şi se lansează cu ideologiii, dar cred ca trebuie sa nu renuntam la proprietatea termenilor, indiferent de locaţia prelucrării şi a participanţilor la dialog.
    Mai important cred, cu cât nivelul intelectual al participanţilor este mai ridicat, cu atât aştept variante realiste, mai viabile, cu propuneri constructive, fără prejudecăţi şi mai imparţiale, …cu cine, de când şi cum…!?
    Aceasta să devină o provocare pentru evoluţia prin dialog, propuneri, planuri, fapte, strategii ..cu cine, de când şi cum…!?

  18. O simpla consideratie: Romania nu mai are intelectualitate adevarata, decat intr-un procentaj extrem de mic si insignifiant pentru societate. Intelectualitatea s-a lasat si ea politicizata, luand astfel partea la tragi-comedia post-decembrista. Jalnic!

    • Conversatia democratica este prin defintie polifonica, refuza monolitismul si monologul. Mutumesc tututor celor au contribuit si contribuie la discutia acestui articol. Textul meu, ca si acela al lui Andrei Plesu la care ma refer si din care reproduc largi fragmente, nu se vrea o pledoarie pentru o anumita personalitate politica ori un rechizitoriu impotriva adversarilor sai. Este pur si simplu o invitatie la normalizarea discursului public, la (re)gasirea acelei tonalitati care sa nu interzica schimburile firesti de opinii. Cand intr-un articol citam din cineva si folosim ghilimele, adica semnele citarii, este firesc ca acel citat sa fie regasibil. A nascoci un citat (incriminator ori laudativ, nu are importanta), in lumea academica este o grava frauda. Cei care scriem carti, in Vest ori in Romania, regulile sunt universale, stim cat poti agoniza pentru a localiza cu exactitate o sursa bibliografica si ca a o cita cu precizie este o obligatie non-negociabila. Inventarea de citate il/o descalifica pe cel/cea care recurge la acest ignobil procedeu. A utiliza surse dubioase (cum ar fi ex-Cotidianul) doar pentru a-ti atinge un scop demolator este, de asemenea, o metoda ruinatoare din perspectiva onestitatii discursului onorabil.

      Din pacate, chiar intr-o influenta publicatie culturala lucrurile nu stau chiar asa (macar intr-un caz despre care a scris cu justificat sarcasm Cristian Ghinea in „Dilema Veche”). Critica de exterminare, cum adecvat o numeste H.-R. Patapievici, recurge la inventii, imagini demonizante, invective, deturnari semantice (v. cazul Dinu Patriciu versus Gabriel Liiceanu ori, mai devreme, acelasi Dinu Patriciu impotriva lui Horia Patepievici), pseudo-argumente ad hominem (originea de familie a cuiva, cu cine a locuit pe aceeasi strada in copilarie etc).

      In dialogurile purtate incepand din 1995 cu Mircea Mihaies, eminentul critic literar, intelectual public si analist politic, publicate in cateva volume la „Polirom” (Balum mascat”, „Incet, srpre Europa”, „Schelete in dulap” si „Cortina de ceata”), am dezbaturt originile, cauzele, dinamicile crizei morale, sociale, economice si politice a Romaniei post-decembriste. Cred ca pozitiile noastre demonstreaza o continuitate de perspectiva analitica si axiologica. Cine citeste revistele romanesti, sa spunem „22”, „Dilema Veche”, „Orizont”, „Apostrof”, „Verso”, „Romania Literara”, mai nou „Obiectiv Cultural” (care apare la Braila) nu cred ca are motive sa fie atat de pesimist privind lipsa de participare civica a intelectualior din Romania (nu mai vorbesc de dezbaterile din revistele de limba maghiara, prea putin cunoscute si comentate).

      • Nevoia de echilibru:

        „Mă resemnasem cu gândul că dna Petre a fost doar o execrabilă practiciană. După două decenii de urzeli sterile şi intrigi dezonorante – greaua moştenire de familie! – fosta consilieră de la Cotroceni se dovedeşte şi o jalnică, imorală teoreticiană. Cam atât a putut produce fiica arheologului en titre al regimului comunist, Emil Condurachi, beneficiara avantajelor imaginabile ce decurgeau din statutul de rudă a lui Tudor Bugnariu şi nepoată a unor Constantin Daicoviciu şi Grigore C. Moisil. Avantaje pe care le transferă acum, fără să clipească, şi cu rezultate previzibile, „nepotului” Crin Antonescu. C-aşa e în marile familii!”

        Mircea Mihăieş – „Blazonul pătat de muşte”

        http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-blazonul-patat-de-muste-919045.html

        (Voi suride daca aceasta interventie va fi interpretata ca una pro Crin Antonescu, fericitul contemporan cu el insusi …)

        • Nici vorba, in ceea ce ma priveste, de a interpreta interventia Dvs drept pro-Crin Antonescu ori pro-Zoe Petre. Dar nevoia de echilibru ne-ar indemna sa folosim „banca de citate” si pentru a reaminti aici despre ce a scris doamna profesoara Zoe Petre privind necesitatea aliantei USL, o pozitie in raspar (protocronic :) cu accea mai recenta a domnului Marius Oprea (a se vedea interviul de pe Hotnews).

          Cand dl Mihaies a scris aceste randuri, polemice, dar catusi de putin false (datele mentionate sunt perfect demonstrabile), raspundea eforturilor insistente ale doamnei Petre de a justifica abdicarea PNL in directia PC/Voiculescu (spre a nu mai vorbi de PSD). In plus, poate ne ajutati gasind si citatul mai vechi, cred ca din 2009, in care istorica Zoe Petre spunea ca Traian Basescu este un alt Stalin (ori ceva similar). Aceasta este tema discutiei propuse in articolul meu (precedat de unul mai vechi din ianuarie 2011 pe tema „dictaturii”) si in acela al domnului Andrei Plesu: este productiva ori contra-productiva poluarea spatiului public cu comparatii aiuritoare? Imi amintesc de regretatul Matei Calinescu care le spunea studentilor sai de la literatura comparata ca nu se poate compara o opera literara cu oricare alta, ca nu putem ignora contextele spirituale si istorice, ca analiza comparativa nu inseamna ca totul este comparabil. In fapt, comparatiile sunt menite adeseori sa releve distinctii, nu doar similitudini.

          Oare nu ar fi normal ca filosofii, istoricii si politologii sa mentina dezbaterea in parametrii comparabilitatii reale, ferindu-se de a propune analogii bizare intre Romania anului 2011 si cel de-al Treilea Reich?

          • Professor Tismaneanu:

            Era vorba de „pseudo-argumente ad hominem (originea de familie a cuiva, cu cine a locuit pe aceeasi strada in copilarie etc).”

            Atit.

            Despre Hitler si Basescu, Po(a)nta si Che, USL si sociologie, PDL si justitie morala sau de vreun alt fel (?) – chiar ca nu pot sa mai am o reactie.

            Istoria acestor ani nu vom scrie noi. Sintem prea aproape.

  19. Daca Basescu e dictator sau nu, fiecare are cap sa judece. Daca citesti definitia din dictionar, nu prea i se potriveste. si-atunci de ce e nevoie sa vina cineva sa demonstreze ca basescu nu e dictator daca lucryrile sunt atat de evidente? Daca as citi un articol gen Angela Merkel e dictatoare, as zambi si as trece mai departe. Basescu naste controverse. De ce?
    Daca Basescu a lovit sau nu acel copil, pentru mine nu are o importanta majora. Mai grav mi se pare faptul ca a fost nevoit sa vina cu contraargumente gen pixelul albastru, trucaj ordinar, rusine dinu patriciu, jurat pe biblie, etc. La fel, daca as fi citit un articol gen Plesu a lovit un copil, as fi zambit. In cazul lui Basescu e altceva, iti pui problema, e adevarat, nu e adevarat…
    Cu prea multa usurinta sunt denumiti analfabeti, lichele, oamenii care nu gandesc precum noi. Daca as citi un articol „Germanii au o gandire bolsevica”, m-as distra. In cazul romanilor, caut argumente si contraargumente.

  20. „dictator” provine de la „dictat”, e cineva care „dicteaza”. Iar ultimele legi, foarte importante,
    ne-au fost dictate, n-au fost dezbatute in parlament si sunt motive sa credem ca urmatoarele
    lergi, la fel de importante, ne vor fi impuse tot fara dezbatere, dupa cum vrea un anume ins de calitate mediocra-inferioara (dupa notele de la scoala, cel putin). Cind nu mai ai parlament, care pare inutil, si se face totul dupa placul unuia, dupa logica se cheama „dictatura”, nu-i asa ?

  21. Un comentator de intreba mai sus ce va urma dupa ce Basescu nu va mai fi, in
    sensul ca ar putea fi mai rau.
    Din pacate, Basescu face azi tot ce este posibil, pentru ca maine sa fie si mai rau,
    deoarece eventualii care vor urma la putere isi vor justifica orice abuz prin faptul
    ca Basescu la randul sau a facut nenumarate abuzuri, incepand cu incalcarile Constitutiei si
    terminand cu manipularile de dezbinare.
    Pentru cei care vor conduce in viitor, coruptia si incompetenta regimului Basescu-Boc de acum vor fi justificarea si scuza (in definitiv, ei doar vor continua ce au gasit).

    • Mda, asta e un exemplu tipic de tactica „Hotul striga hotii” sau poate de o reusita spalare a creierului. Nu Basescu manipuleaza ci ceilalti, incalcarile Constitutiei sunt niste fabulatii, coruptia nu este asa de mare pe cat se striga si oricum in sfarsit Justitia se misca iar incompetenta guvernului pana la urma a dus la evitarea falimentului Romaniei si iesirea din criza. Propaganda Antenelor si Realitatii nu cred ca poate fi invocata la capitolul fapte reale.
      Cred cu tarie ca pentru democratia noastra revenirea la putere a unui conglomerat comunisto-securist din punct de vedere al gandirii si al faptelor va insemna un MAI RAU semnificativ.

  22. Nu stiu daca distanta sau proximitatea in timp duc la distorsiuni sau la avantaje pe linia acuratetii. Toutes proportions gardees, Tocqueville a scris despre revolutiile timpului sau.
    In articolul d-lui Mihaies nu e vorba de ereditatea sociala a profesoarei Zoe Petre (care, din cate stiu, il lasa complet rece), ci de o perseverenta intru practici feudal-nepotocratice cu vechi traditii. Sa va reamintesc un articol pe acest subiect publicat in „Adevarul” in ianuarie 1997, la cateva saptamani dupa alegerea lui Emil Constantinescu, pe tema distinsei profesoare, a familiei sale si a numirilor de consilieri la Cotroceni?

    • Sint de acord, Tocqueville a scris despre revolutiile timpului sau. Ramine de vazut daca un Tocqueville al vremurilor noastre l-ar putea compara, de exemplu, pe presedintele Basescu cu … Henric IV. Nu doresc sa intru in disputa, cred ca talantul profetic – daca imi e permisa aceasta expresie – este foarte asemanator cu urechea muzicala. O ai sau nu o ai. Nici o subapreciere a eruditiei, in ceea ce am scris. Eruditia e necesara – mai ales in valahia unde toata lumea scrie si gindeste dupa ureche.

      Legat de citatul din dl. Mircea Mihaes – ce sa mai spun ?

      „In articolul d-lui Mihaies nu e vorba de ereditatea sociala a profesoarei Zoe Petre”. Ok … Am avut o halucinatie.

      • Polemicile au valoare cata vreme se bazeaza pe respect mutual. Altminteri sunt doar exercitii demolatoare si nu servesc la altcveva decat incrucisarii de sabii ironic-retorice. Respectand acest principiu, as zice ca dl Mihaies isi informeaza cititorii despre increngaturile nepotocratice ale respectivei comentatoare si fosta consiliera prezidentiala pentru a lumina modul in care, afirma domnia sa, se prelungesc acestea in practici contemoprane ale aceleiasi persoane („Crin Antonescu este cel mai bun doctorand al meu”, ori ceva in acest gen, despre o persoana care, daca nu ma insel, nu si-a terminat doctoratul si nu stiu daca mai este inscris). Care este opera de istoric a lui Crin Antonescu? In ce lucrari si-a afirmat el viziunea politica? Nimic grav daca nu are doctorat, nu acesta e subiectul, ci utlilzarea creditului stiintific indubitabil al doamnei Petre pentru promovarea publica, nu in stiinta ci in politica activa, a unui personaj din imediatul ei anturaj.

        Comparatia, ramane de vazut cat de elaborata ori de revelatoare, cu un personaj din tragediile istorice shakespeariene(transfigurarea printului Hal in Henric al V-lea) ar putea tine de ruptura lui Traian Basescu (greu de contestat) cu majoritatea clasei politice din care facuse parte. Nu cred ca se poate spune acelasi lucru despre vreun alt personaj politic proeminent din Romania contemporana. Odata devenit presedinte, din ratiuni ce pot fi discutate separat, Traian Basescu a rupt omerta (nu o spun doar eu, au afirmat-o mai multi istorici), a antagonizat forte si personaje care au actionat apoi concertat impotriva sa, desi adeseori se detestau si inca se detesta intre ele. Lucrul s-a petrecut treptat, socandu-i adeseori pe cei care credeau ca pot miza pe el in numele vechilor relatii amicale.

        • Respectul este mutual – va asigur. Daca a putut parea altfel, aveti scuzele si regretul meu.

          Permiteti-mi sa va spun ca eu am alta opinie decit Dvs.

          Cred ca atunci cind dl. Mihaes o caracterizeaza pe dna Petre drept „beneficiara avantajelor imaginabile ce decurgeau din statutul de rudă a lui Tudor Bugnariu şi nepoată a unor Constantin Daicoviciu şi Grigore C. Moisil” – indiferent de tema discutiei, nu cred ca este important ca era vorba de Crin Antonescu, de parcul Cismigiu sau de retetele de pizza italienesti –, autorul acelui articol recurge la un pseudo-argument ad hominem (si anume, originea de familie a dnei Petre). Singura scuza – in opinia mea – care poate fi adusa ar fi daca autorul ne-ar spune ca avem de-a face cu un pamflet, si pamfletul …

          Cred ca este exact aceesi situatie ca si acelea in care Dvs. ati fost atacat din cauza familiei Dvs. Si cred ca aceste situatii – si cele in care ati fost atacat Dvs., si cea in care a fost atacata dna Petre – sint regretabile. Aceasta este opinia mea.

          In legatura cu … printul Hal si presedintele Basescu, evident, nu am cum sa va contrazic. Dvs. – cu stiinta politologului si asumindu-va intr-un fel o asemanare cu Tocqueville, nu o contest, doar o observ – receptati realitatea din Romania ca pe o tragedie de-a lui Shakespeare. Sau cel putin spuneti ca, de cind avem un presedinte ca dl. Basescu, am trecut din lumea lui Caragiale intr-una elisabetana. Eu am alta opinie. Nu cred ca „pasalicul” pe care il vedem zi de zi seamana cu … Shakespeare. Conflictul romantic din tragedia respectiva poate sa fie o grila hermeneutica. Eu cred ca avem nevoie, in lumea noastra politica, de proiecte in care miza sa fie respectarea unor reguli de joc, reguli impersonale, si nu aducerea la putere a vrunui principe salvator. Nu cred in principi salvatori – e limita mea.

          Nu am incercat sa demolez pe nimeni, o anumita retorica e implicata in orice tip de comunicare. Am scris aceste interventii stirnit de un demon al claritatii. Si din respect pentru cineva care – e si asta o opinie personala, deci poate fi total gresita – a lasat pana omului de stiinta in biblioteca si a intrat in agora pentru a-l credita pe … printul Hal.

  23. Ati dat de dracul toti cei care pe acest forum l-ati criticat pe Basescu. Dictator cum il stiti voi cred ca de maine mancati arpacas la Jilava. Toti cei care vorbiti de dictatura in Romania sunteti niste caraghiosi ca sa nu zic nebuni de pus in camasa de forta.

  24. 1. Vine unul si arunca bomba ca sa’i taie lui Traian trompa… zice’se ca e dictator. Aiurea. Nu este. Nu se simte nimeni ca traind sub o dictatura. Atunci afirmatia este o gogomanie. Deci musai Traian Basescu este un democrat.

    Partea proasta este ca regimul asta al lui nu prea este democratie. Nu din vina lui, probabil. Dar nici nu face prea multe pentru a il readuce pe un fagas mai democratic. Cum ziceam astept cu mare interes un articol de genul „Regimul Iliescu” dar adus la zi.

    2. Polemicile nu se bazeaza intotdeauna pe respect mutal. Nici vorba. Daca as vrea sa am o polemica cu generatia asta de (para)sihologi care se baga peste tot si baga in capul oamenilor numai prostii… ce respect sa am. E critica in toata regula. Si in critica respectiva ma voi referi probabil la scoala deplorabila facuta de acei oameni si la tot ce cred ca pot folosi pentru a convinge publicul ca acele personaje sunt suspecte. Nu poti trata cu respect pe cinva nedemn de respect pentru ca atunci ii dai o anume legimitare. Dar nici nu il poti ignora daca ideile respectivului incep sa devina moneda curenta. Si conteaza. Conteaza si daca omul vorbeste nu numele unor oameni cu care nu are nici in clin nici in maneca, si daca a stat bine merci sub un regim in postura de privilegiat, si multe altele. De ce se intampla asta ? Pentru ca modul de argumentare nu mai exclusiv rational si impersonal ci implica adesea si identitatea celui care vorbeste. Si adesea identitatile sunt putin machiate. Altfel daca i’am asculta pe politicieni numai ce spun… ar insemna ca suntem noi nebuni si defapt o ducem foarte bine :-o. Trebuie sa ne mai uitam si la ce fac si la ce au facut… Altfel, cuvintele au devenit al naibii de ieftine.

  25. ma citez:

    1. “Mi-e greu să-mi închipui o dictatură în care sindicaliştii, după ce înjură, în mitinguri vînjoase, Guvernul şi Preşedinţia, se duc frumuşel acasă şi dorm liniştiţi.”…cine spune ca dorm linistiti? Apoi: ” O dictatură în care „dictatorul“ nu dispune de unanimitate nici în propriul partid, în care şi el, şi cei din jurul lui sînt înjuraţi public, seară de seară, în lungi emisiuni de televiziune şi în ample articole de ziar, în care poliţia naţională îi strigă, romantic, sub balcon „javră ordinară“, în care populaţia îl huiduie, de Ziua Naţională, pe acordurile imnului de stat, o asemenea „dictatură“ e, categoric, unică în lume.” serios domule Plesu? Faptu’ ca huiduielile alea rasuna in vidul constiintei civice a “dictatorului” nu inseamna ca ele nu au repercursiuni (iar daca credeti ca politistii cu “javra ordinara” au scapat sau vor scapa…va inselati.)
    2. comparatiile is deplasate, aci nu ma bag…poate doar o comparatie e decenta…vladimir putin, nu spun mai mult… sper ca nimeni cu ceva scoala nu crede in democratia rusa.
    3.victime? in seara asta a murit un amiral…si mor pe branci pensionari, oameni nene…ca de altfel in alte dictaturi…represiunea nu se face pe fata in nato si in ue domnilor…daca basescu stie ca oameni mor e dictator daca nu stie e imbecil. nu se compara intr-adevar cu alte regimuri, dar am spus si mai sus, nu fac comparatii aci.

  26. faptul ca domnul plesu nu prea intelege ce se intimpla nu ma mira. asa ca o sa arat aici de ce basescu este dictator si chiar mai rau decit atit. principala problema generata de domnul basescu este blocarea si frinarea crearii unei clase politice normale. o clasa politica normala este generata de mediul economico-financiar. politicienii sint selectati si scoliti in mediul economico financiar. in felul acesta sint competenti, sint greu de santajat date fiind dependentele de mediul economico-financiar. aceasta clasa politica noua se formeaza natural iar interventia domnului basescu intirzie aparitia acestei clase politice normale. este asta o forma de dictatura din moment ce domnul basescu sustine o clasa politica slaba, santajabila, fara sira spinarii. dictatura basesciana apare si in alt aspect: „vointa poporului”…. asta este pur si simplu o stupizenie. sa ne gindim: se face referendum care sa stabileasca de citi parlamentari si de cite camere avem nevoie in parlament. pai este „poporul” calificat sa raspunda la o astfel de intrebare? evident ca nu. hai sa facem referendum si sa intrebam „poporul”: vreti dublarea salariului? vreti sa nu mai platiti impozite? este clar ca vom obtine doua raspunsuri DA! referendumul este o procedura profund NEdemocratica dar este folosita in cadrul unei politici subtile de intarire a dictaturii pe baze „democratice”…. si ultimul argument: exista la noi organizatii asociabile cu DAVOS (grupurile de interese care dau lectii sefilor de stat sau de guverne) sau CFR (council on foreig relations), sau rand corp. sau comisia trilaterala sau multe alte organizatii care direct sau indirect conduc lumea civilizata? noi sau nu avem asa ceva sau sint fara nici o influienta. asta zice ca guvernantii nu sint controlati de nimeni si deci isi pot face de cap cu un parlament santajabil si fara putere reala, cu o curte constitutionala orientata politic,…. e mai profunda si mai subtila aceasta dictatura…

  27. Zice dl. Andrei Plesu: „Cînd ai de-a face cu o prostie, e ridicol să mobilizezi muniţie de război”.
    Dar poate ca prostia a fost spusa pentru prosti !
    Iar daca prostii pot ajunge in pozitia de a valida la urne o prostie atunci trebuie musai sa lasi deprimarea la o parte si sa contraataci prostia respectiva cu toata munitia din dotare.
    Lasand prostia sa se scalambaie pe toate canalele massmedia fara sa o amendezi nu faci altceva decat sa o autentifici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro