duminică, ianuarie 17, 2021

Evrei de vază în vizită la Gaza

În ultimele săptămâni, dramaticele dezvoltări al conflictului israelian-palestinian au fost în atenția mai multor publicații online în limba română, și chiar în presa scrisă din România. Și aceasta, în condițiile în care recentele alegeri parlamentare din România băteau la ușă! În mai mult de un comentariu, am întâlnit o afirmație care mi-a reținut atenția: un evreu israelian nu se încumetă să ajungă în Gaza (mica „republică” neoficială având un guvern alcătuit din „demnitari” aparținând organizației teroriste Hamas),  știind foarte bine că șansele de a mai reveni de acolo în viață sunt practic nule, în timp ce gazaiții – ce-i drept cu autorizații speciale – intră și „hălăduiesc” prin Israel. Se pare că, autorii acestei afirmații au uitat să menționeze, totuși, un grup de evrei care nu numai că se duc acolo fără să-i întrebe nimeni cât e ceasul, dar au și fost primiți cu multă deferență, ca niște oaspeți dezirabili și… onorabili, la recentele dublei sărbătoriri,  a împlinirii unui sfert de secol de la înființarea organizației teroriste, dar și a mult cântatei „victorii” la ONU, asupra „dușmanului sionist”. Cine au fost „eroii neamului” nostru, care se bucură de atâta „cinstire” în rândurile acestui guvern și-al supușilor săi deopotrivă? Am constatat cu surpriză – teribil de neplăcută – că, în timp ce presa scrisă și electronică israeliană făcea din această distinsă participare a conaționalilor noștri una din acele știri cu spațiu – ori timp – extrem de redus de difuzare, emisiunile de știri ale canalele de televiziune ale statelor membre în UE le-au acordat un loc mult mai… (dez)onorabil!

Pentru a înțelege mai bine cine sunt „eroii”, ar fi de-ajuns să ne amintim… unde i-am mai văzut: prin anul 2002, rabinul Moshe Hirsh, fost membru de cabinet al „raisului”, numit în 1995 „ministru în chestiuni evreiești”,  îl vizita la Ramallah, în „mukata”, pe Yasser Arafat, declarând că acesta i-ar fi „cel mai bun prieten”, „fratele său”. În 2004, cuviosul rabin a plecat cu o delegație la Paris, unde era internat Arafat, să se roage la căpătâiul muribundului și după moartea acestuia, același rabin Hirsh îl numea în discursul său funebru „un mare conducător, care a făcut întotdeauna deosebirea între evrei și sioniști”. Iar în 2006, dacă avea cineva nevoie de el, putea să-l caute – și să-l găsească – la Teheran,  la Congresul pentru negarea Holocaustului”, organizat de președintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad.

Cine era rabinul Moshe Hirsh? Unul din promotorii grupării religioase sectare, Neturei Karta, pentru care Statul Israel este „o nesocotire a legilor Torei”, legea supremă a religiei iudaice, prin încălcarea dictatului divin privitor la pedepsele și exilul fiilor lui Israel, căutând un remediu material contra unei condiționări spirituale.  Ei consideră că statul evreiesc din antichitate a fost dezmembrat de voința divină, și numai Messia l-ar putea restabili, deci Statul Israel ar fi o încălcare a voinței lui Dumnezeu. Membrii mișcării Neturei Karta, trebuie să menționăm de la început, tocmai fiindcă neagă legitimitatea Statului Israel, nu dețin cetățenia israeliană, pe care o refuză cu obstinație și nu beneficiază, din acest motiv, de drepturile cetățenești ale acestui stat, considerându-se, prin aceasta, perfect îndrituiți la deligitimarea acestuia în lume. Rădăcinile acestei mișcări ar trebui urmărite în anul 1912, când s-a fondat în Polonia, ca rod al eforturilor conjugate ale conducătorilor rabinici din Rusia și Germania, din Polonia și din Lituania, mișcarea Agudat Israel (Uniunea Israelului). Inițial gruparea, ai cărei lideri și discipoli au fost trimiși să trăiască în Țara Sfântă, iar în epoca Palestinei sub mandat britanic, „Palestine Order in Council”, care ținea loc de constituție în Palestina mandatară, a recunoscut în anul 1922 Knesset Israel (Adunarea Israelului), cu guvernul său, „Consiliul național”, (Havaad Haleumi), parte integrantă din Organizația Sionistă Mondială. Agudat Israel a obținut dreptul de a nu-și trimite reprezenanți în Knesset. Knesset Israel includea și Comunitatea Ultraortodoxă (Vaad Haharedi), dar Agudat Israel a preferat să-și constituie propriul rabinat, condus de rabinul Sonnenfeld. Grupul celor mai tineri și mai extremiști au constituit un soi de „dizidență” în cadrul lui Agudat Israel până în 1938,  considerând-o „prea sionistă”.

În același an, s-a separat de aceasta, înființând Neturei Karta. Printre fondatori, se aflau rabinul Aharon Katzenebogen, socrul rabinului Moshe Hirsh, și rabinul Amram Blau, conducător al comunității ungare, născut și educat în cartierul ierusalmitean Mea Shearim. În 1946, după decesul rabinului Blau, sciziunea dintre Agudat Israel și Neturei Karta a fost definitivă. Membrii Neturei Karta au păstrat, de-a lungul deceniilor, relații cu Agudat Israel, devenit între timp partid politic al Statului Israel, dar consideră acest partid „nedemn de a-i conduce pe fiii lui Israel”.

După principiul pe care Neturei Karta își întemeiază  așadar ideologia, tentația sionistă ar determina prelungirea exilului poporului evreu, în loc să-i pună capăt.

Ajungem astfel la o delimitare a lumii religioase actuale a Statului Israel: stratul religios tradiționalist, format din cetățeni evrei parțial practicanți ai religiei, alcătuind o mare parte a populației religioase, încadrați în societatea modernă israeliană, lumea religioasă ortodoxă, caracterizată printr-o riguroasă practicare a religiei, dar cu imersiune în societatea modernă, și lumea ultraortodoxă, alcătuită din așa-numiții „haredi”, ceea ce în limba ebraică s-ar traduce „îngroziți să nu încalce nici una din cele 613 comandamente divine”. Aceștia se conduc după două principii fundamentale: „Daat Hatora” („ce spune Tora”), care guvernează întreaga viață a respectivei comunități, și „Emunat Hahamim” (credința înțelepților), reprezentată de partidul Agudat Israel, reunind comunitatea evreiască ashkenază, provenită, după cum am văzut, din țările Europei Centrale și Răsăritene. Agudat Israel, împreună cu un partid de dată mai recentă, „Deghel Hatora”, au format în prezent cartelul electoral „Yahadut Hatora”.

În anul 1984, a luat ființă partidul Shas (Sefaradim Shomrei Tora), alcătuit din evrei ultraortodocși de origine sefardă (orientală). În epoca actuală, Shas-ul atrage un puternic electorat, nu numai din rândul evreilor „haredi”. Încă din anul 1977, „Yahadut Hatora” a devenit un puternic pivot politic, cu o mare putere de influență în eșichierul politic israelian, pe care numai Shas-ul o poate depăși.

După cum subliniam anterior, gruparea antisionistă Neturei Karta păstrează relații cu partidele politice ultraortodoxe, astfel încât vădita „pactizare” cu organizațiile palestiniene al căror scop este distrugerea totală a Statului Israel nu poate fi contracarată de măsuri de natură să o frâneze. Cu prilejul diferitelor „vizite” în Gaza, sau în recent declaratul stat (?) observator la ONU, de sub guvernarea lui Mahmud Abbas, acești „Păzitori ai Cetății” (traducerea denumirii Neturei Karta), declară că statul palestinian (recunoscut doar de ei, deocamdată), ar avea dreptul la despăgubiri monetare pentru daunele și pierderile impuse de Statul Israel, iar refugiații palestininei au dreptul legitim de a reveni în „patria lor istorică” , și aceasta cât mai repede posibil.

Dacă luăm în considerație faptul că această grupare are filiale în state ale UE precum Olanda (la Amsterdam), sau în Austria (la Viena), ca și în Statele Unite, la New York (în vestitul Brooklin, având ca „bastioane” curțile rabinice din Belz și din Szatmary), am putea considera că își aduc ceea ce spaniolii numesc, pentru o contribuție modestă „grăuntele lor de nisip” (în fapt, „dunele lor de nisip”) la atmosfera de o vădită ostilitate față de Statul Istael, fiind nu lipsiți de răspundere în a stârni „vântul prielnic” unei organizații teroriste precum Hamas-ul, cu scopul urmărit cu tenacitatea fanatică specifică fundamentalismului islamic, distrugerea totală a Statului Israel.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Stimata doamna,
    E salutara interventia Dvs dat fiind ca incultura publicului romanesc vis a vis de meandrele politic-religios-culturale din zona Orientului Mijlociu e foarte mare. Iar analizele, atunci cand apar, foarte rar, de obicei, sunt, in general, la fel de neavizate.
    Recompunerea unei tari dupa aproape 2000 de ani de la disparitie e un proiect nemaiintalnit in istoria omenirii, mai ales ca diaspora fortata pe o arie de raspandire atat de mare a produs si diferente cultural-religioase semnificative. Unele insule de evreitate din Estul european, supuse celei mai mari si traumatizante presiuni istorice au ramas ancorate, din ratiuni de supravietuire firesti, in trecut. De fapt, pentru ele, eludarea timpului istoric si racordarea aproape totala la cadenta timpului magic a fost singura forma de salvare. Stim cronologia cataclismelor, incepand cu rascoala cazacilor lui Hmielnitki si terminand cu Holocaustul. Procesul de reconversie a al acestei minoritati „impietrite” in proiectul biblic va cere un timp indelungat si paradoxul acestei „infratiri” contra naturii, in termeni istorici, se explica foarte bine in cei anistorici. Populatia palesiniana in majoritatea ei e si ea captiva, odata cu Islamul, aceluiasi tip de defazare istorica. Iar Hamasul e doar releul acestui anacronism. La fel si celelalte grupari radicale si extremiste din lumea araba. Dar stim din istorie ca procesul de dezintegrare al lumii magice este unul ireversibil, iar „accidente” precum episodul revolutiei islamice iraniene nu-l vor impiedica.
    Sper sa mai citesc si alte interventii lamuritoare pe aceasta tema, care, din pacate, anima mai mult ignoranta agresiva decat luciditatea si urbanismul. Va multumesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Rodica Grindea
Rodica Grindea
Rodica Grindea este ziaristă la publicațiile de limbă română din Israel, unde lucrează din anul 1984. A publicat numeroase articole de critică literară și dramatică, precum și articole de atitudine, referitoare la România și la Israel, pe teme politice și sociale. Originară din Iași, România, a studiat limba și literatura franceză (absolvind în 1968) și filosofia (absolvind în 1981), S-a stabilit în Israel în anul 1982.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.