vineri, decembrie 4, 2020

Examene adevărate, nu simulacre

Nu m-am numărat printre cei ce au admirat necondiționat felul în care a condus Ministerul Educației dl. Petru Daniel Funeriu. Omul avea, indubitabil, cele mai bune intenții, voia să elimine corupția, minciuna, furțișagurile, falsele valori ce parazitau sistemul, dar se iluziona că o poate face pe cont propriu.
Refuza constant oice urmă de dialog, era convins că le știe pe toate, că deține la orișice problemă soluții. Se autosuspecta de infailibilitate.
Temându-se, probabil, de năravul românesc în conformitate cu care orice derogare sau cedare de la un anume principiu duce, în etapa imediat următoarea la eliminarea oricărei reguli, dl. Daniel Funeriu nici nu voia să audă că unele măsuri propuse de el trebuie adaptate la realitatea românească. În învățământul superior, de pildă, dl. Funeriu a dorit să elimine impostura, promovările în ierarhie fără ca aspirantul la o poziție superioară să îndeplinească un set de criterii adevărate, însă nici nu a vrut să audă că aceste criterii nu pot fi aidoma la domeniul umanist și la cel științific. Adică nu pot să îi ceri cuiva care de pildă, o viață s-a ocupat de Literatura medievală românească să aibă publicații în Occident pentru simplul motiv că Occidentul nu arde de nerăbdare să afle cum a evoluat limba română de la Grigore Ureche la Miron Costin, de pildă. Nu poți să introduci obligativitatea prezenței fizice în comisia de concurs, concurs organizat în vederea ocupării unui post de profesor universitar, a unei somități internaționale, de la nu știu ce mare Universitate europeană, fie și numai în virtutea faptului că respectiva prezență costă. Și, din nefericire, nici o Universitate românească, nici măcar dintre cele mai bogate, mai cu resurse, nu e dispusă și nici nu prea are de unde să acopere costurile aferente. Or, a le pune în sarcina candidaților deschide portița prezumției de corupție. Nu pot să înăsprești aproape până la irealizabil condițiile minimale în vederea dobândirii tot a unui post de profesor, dar să îi permiți oricărui lector care de abia și-a încheiat și susținut propria teză să obțină abilitarea de natură să-i permită conducerea de doctorate. Nu ține ca orice lector să devină în urma votului popular director de Departament, decan, rector.
Cu toate acestea, cred că dl. Daniel Funeriu a obținut un lucru la care, până la domnia-sa, nu a aspirat nici un ministru. Atenție! Nici măcar nu a aspirat. Cred că nici nu au prea vrut respectivii. Dl. Funeriu a redus drastic copiatul la examenele naționale ce marchează finalizarea unei anume etape de studii. Adică, la Capacitate și la Bacalaureat.
Au trecut deja ani buni de când dl. Petru Daniel Funeriu nu mai e ministru. A avut succesori cu nemiluita. Dintre care unii chiar de râsul lumii. Gen Pop- Genunche sau Popa- Pamblică. Aceștia fiind de dată mai recentă. Au intervenit, între timp, nenumărate zise “relaxări” sau “umanizări” ale condițiilor de examinare, asta fiindcă nu dădea bine, mă înțelegi, să avem atâția căzuți la examene. Că doar, ce Dumnezeu!, românii sunt o națiune deșteaptă, romano-geto-dacă, ce a parcurs de-a lungul istoriei sale milenare un „drum de glorii și de mari victorii”. Ce nu putea fi întrerupt de banalitatea unor cifre slabe la examenele de Capacitate sau de Bacalaureat.
Toate aceste “relaxări” s-au produs îndeosebi în timpul guvernărilor PSD. În care mulți miniștri, dintre care și cei ai Culturii ori ai Educației, erau vizibil candidați la corigență la Limba română. Cu toate acestea, o anume acuratețe s-a păstrat, iar copiatul ca regulă de bază pentru promovare nu a mai atins nivelul de dinaintea ministeriatului d-lui Funeriu.
Tot ceea ce s-a realizat și, de bine, de rău, s-a păstrat, riscă să se spulbere într-o clipită dacă vor avea câștig de cauză cei ce susțin ca anul acesta, în numele riscului de infectare cu COVID 19, să se renunțe la cele două examene naționale. Adică diplomele aferente să se acorde pe baza mediilor obținute pe parcursul anilor de studii.
Argumentele împotriva acestei soluții pretins “umaniste” sunt cum nu se poate mai la îndemână. Elevii performanți de la școlile de top, acolo unde notarea curentă se face în baza unor criterii mult mai ferme, ar fi defavorizați, nedreptățiți pe față. Unde mai pui și posibilitatea ca fostele centre de examen să fie asaltate de cei care au căzut în anii anteriori care vor spune că nu li se poate fura încă un an din viață. Așa că vor și ei diplomă. Și loc nemeritat la liceu sau chiar la facultate.
Prin Parlament sunt tot felul de semi-analfabeți miloși gata să le dea acestor cerșetori de diplome satisfacție. E de sperat că aberațiile lor legislative vor fi respinse în mod categoric la vot. Și că guvernul nu va ceda presiunilor populiste din interese pur electorale.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. „[D Funeriu] Refuza constant oice urmă de dialog, era convins că le știe pe toate, că deține la orișice problemă soluții. Se autosuspecta de infailibilitate.”

    Cu aceeași aroganță își închipuie astăzi că se pricepe la virusologie și își închipuie că a descoperit înaintea cercetătorilor în domeniul microbiologiei cum a apărut și s-a răspândit virusul SARS-Cov2. În beția aceeași suspiciuni de infailibilitate postează pe Internet filmulețe ridicole științifico-artistice.

    Din dragoste pentru părintele său iubit, altfel un respectat profesor universitar, dl D Funeriu poate crede că și Occidentul nutrește aceeași pasiune pentru Miron Costin și limba română precum domnia-sa.

    Acordarea diplomelor aferente Bac-ului pe baza mediilor obținute pe parcursul anilor de studii este viciată în proporție de cel puțin 25%, întrucât mediile pe anul acesta sunt realizate „după ureche”. Metodologia actuală de încheiere a mediilor pentru anul școlar 2019-2020 a încurajat hazardul moral, astfel că elevii clasei a XII-a au putut realiza un singur proiect care să reprezinte media pe întreg anul. Astfel, unii elevi nici nu au mai participat la cursuri, deși aveau de toate: un profesor competent care ținea cursurile online, tehnologia și accesul la Internet necesare etc.

    • Credem, spun eu nejustificat, in capacitatea examenelor de a determina cresterea calitatii invatarii.

      Din pacate, examenele verifica doar ceea ce se livreaza. Ori, atat timp cat ne complacem in enciclopedism exagerat, lipsit de orice legatura cu abilitatile, indemanarile si chiar cunostintele necesare in societate, examenele, oricat de corecte, nu pot determina cresterea calitatii educatiei.

      Dimpotriva, examenele dure nu fac decat sa acopere dezastrul din educatia romaneasca.

        • Nu iti trebuie nicio selectie. De fapt, de ce facem o asemena separare? De ce?

          Te intreba cineva ce liceu ai terminat? Intereseaza pe cineva ce facultate ai terminat?

          In plus, prin ce se deosebeste o selectie falsa de una inexistenta?

          ==

          Liberalizarea pietei muncii si restrangerea interventiei statului ar fi suficiente.

          Selectia nu se poate realiza de catre un mecanism administrativ, ci de catre societati comerciale care isi cauta angajatii si de catre piata care rasplateste antreprenorii inspirati.

          Fara un stat liberal, educatia nu are sens, inidfernt de examene.

          ===
          Ce garanteaza nota 10 la Evaluarea Nationala?

          Ca ai invatat „pe de rost” comentarii literare fara noima. Ca ai capacitatea de a deosebi o completiva directa de o subordonata subiectiva. Ca esti in stare sa demonstrezi ca distanta de la un varful piramidei la varful triunghiului inclinat la 30 de grade fata de baza piramidei este ebgala cu sinusul etc.

          Bun, cu aceste minunate „cunostinte” intri la un liceu. De exemplu, de stiinte ale naturii, unde toate sunt inutile. Apoi, cu bacul intri la o facultate unde inveti pe dinafara iarasi tot felul de ineptii.

          Si cand termini 16-17 ani de scoala, nu stii de fapt decat tabla inmultirii. Restul e total inutil sau nu ai dobandit niciuna din indemanarile necesare in ceea ce vei face.

          Urmeaza etapa minciunii. Angajatorii privati se iau cu mainile de cap, cei de stat organizeaza un simulacru de concurs.

          Si in final ajungi sa pacalesti pe toata lumea decenii de-a randul, pana cand iesi la pensie, bolnav copt pentru ca educatia nu te-a invatat nici igiena si te-a tintuit pe scaun cu deceniile.

          Si, in sunet de fanfara, krapi pe un pat de spital de infectii nosocomiale, fericit ca ai luat 10 la Evaluarea Nationala si 9.90 la Bac,

      • „Credem, spun eu nejustificat, in capacitatea examenelor de a determina cresterea calitatii invatarii.”

        Cred în competiție ca mijloc de selectare a valorilor, dar sunt de acord cu ceea ce spuneți despre reforma necesară a programelor. Pentru aceasta, poate fi util să observăm ceea ce au făcut statele care au sisteme de educație mai performante decât al nostru.

        • Coreea de Sud are un sistem inalt competitiv al intrarii la facultate. Unul ucigas de competitiv. La modul propriu – determina sinucideri.

          Dar si ei au observat ca de fapt aceasta „competitie” acerba este una falsa, ca majoritatea tinerilor sunt foarte fericiti si daca urmeaza o facultate de serie „C”, si daca nu ajung in corporatii sau angajati ai guvernului.

          Este un exemplu de „asa nu”. Noi ne indreptam in aceeasi directie, minus traditia lor sociala. Adica, cum nu se poate mai rau.

          La polul opus avem Finlanda, Olanda si Canada – fiecare aplicand paradigma diversificarii si a auto-dirijarii conform traditiilor si obiectivelor lor. Spre asa ceva ar trebui sa ne indreptam.

          Nu exista insa o solutie simpla, niciun model de copiat.

          Traim cu iluzia ca examenele dure ar putea determina cresterea calitatii educatiei. Este o eroare fatala, pentru ca examenele respective sunt potrivite exclusiv pentru un traseu pur academic (in lingvistica, matematica pura etc.). Dar ele sunt aplicate cu pretentia ca ar putea departaja orice de orice!

  2. Am inteles: desi erati de acord cu ceea ce voia dl Funeriu ca ministru, nu va placea de el pen`că nu avea bască.
    Altii sustineau chiar ca nu avea Bacaloriatul.
    Pai, un tip care si-a dat doctoratul sub indrumarea unui laureat Nobel ori a lucrat cu ei, desigur ca are standarde inalte, care nu corespund „specificului” romanesc.
    Iar dl Funeriu tocmai asta voia, sa elimine prea multul „specific” romanesc.

    • Bine punctat.

      – Adaug o întâmplare (reală) :
      În urmă cu ceva ani, în drum spre piață am întâlnit un vecin care absolvise 8 clase și era fericit: mi-a spus că intrase la liceu (prin examen).
      Îl știam ca pe unul care era în relații foarte proaste cu tabla înmulțirii, îl ascultam și mă întrebam cum a putut face față unui examen de admitere. L-am felicitat, dar continuam să mă întreb : Cum a fost posibil ? El vorbea, vorbea fericit și eu mă tot minunam ….
      …Totul a durat până când am auzit : “Ne-a scris rezolvarea pe tablă”.

      – Am legat informația asta de alta pe care o aveam deja de la o profesoară, că la liceul la care ea lucra, în sălile în care se susținea bacalaureatul intra o persoană din școală care avea un șorț cu buzunare mari (ați ghicit, era femeie), din care punea pe băncile elevilor … copiuțe.

      Orice supermarket are instalate camere de luat vederi. Multe. Pe cine deranjează ele?
      Când s-au instalat camere de luat vederi în sălile de examen, loazele (actuali și foști elevi) au protestat împotriva lor.

      – Lucrări de doctorat sunt furate. Pe baza lor se obțin bani, funcții.

      Este normal să ne dorim încetarea dictaturii loazelor. Orice încercare de a stopa asta este benefică.

      • Sa inteleg ca posesia indemanarii exceptionale de a separa fraze in propozitii deosebeste pe cei buni de loaze?

        Cui ii convine un medic posesor de note de 10 din clasa I pana la absolvire, fiindca are o memorie exceptionala, dar nicio aplecare spre medicina?

        V-ati lasa operata de apendicita de un posesor de note de 10 la limba romana?

        Care este aportul Mioritei la indemanarea unui inginer aero? Pilotul anunta: „Avionul doar pare ca se prabuseste, va siguram ca el a fost bine proiectat de un absolvent de Bac cu nota 10! Va multumim ca zburati cu noi!”.

  3. Conducerea maselor, politica e o chestie f complicata. Nu ajunge sa ai dreptate sau sa ai intentii bune, mai trebuie ceva ca sa convingi. E cumva ca atunci cind vrei sa cuceresti o fata, nu-i suficient sa fi frumos, bogat, mai trebuie si acel ceva.
    Stim ca drumu ala e pavat cu intentii frumoase, dar nu e suficient am vazut ce a patit si Fonfanitu de Micron, in principiu avea dreptate.

  4. A da examene corecte pentru a verifica niste cunostinte inutile este o „realizare” a educatiei romanesti.

    Nicio clipa nu s-a gandit vreunul dintre ministri – deci nici domnul Funeriu – sa curme aceasta aberatie a verificarii cunostintelor inutile.

    De fapt, partide, guverne, parinti trei decenii de-a randul s-au complacut in a tortura tinerele generatii cu cunostinte inutile sau chiar eronate.

    Motzul prajiturii este „examentul corect”. Adica, adultii se asigura ca tanara generatie stie la perfectie ceva ce nu ajuta la absolut nimic, ba chiar incurca.

    ===

    Abordarea invatamantului din Romania este aceeasi de pe vremea lui Stalin, minus aspectul politic. Ba chiar comunistii ajunsesera sa organizeze destul de bine educatia, admitand ca nu exista un corp profesoral format din genii in ale pedagogiei. Drept pentru care lectiile simple faceau obiectul unor metodici concrete si pe inteles, pentru toata tagma dascaleasca.

    Desigur, existau si in comunism manuale de slaba calitate, dar ponderea lor era mult mai mica decat in prezent (cand de fapt 100% sunt niste enciclopedii scrise mic pe pagini multe, spre slava – si PLATA – autorilor cu talent (un cuvant in cod pentru „relatii”).

    ===

    Organizarea invatamntului superior in comunism era realizata prin planificare – asa se realiza legatura cunostintelor, numarului de locuri si a posturilor cu economia si societatea romaneasca a acelor vremuri.

    Dupa 1989, invatamantul superior ar fi trebuit sa fie reglat de cererea pietei. Nu s-a intamplat asa.

    Legatura invatamantului superior cu piata muncii si cu antreprenoriatul nu exista astazi, dupa parerea mea din urmatoarele motive:

    a) economia romaneasca este foarte slab diversificata si primitiva, asa ca nu cere competente prea inalte

    b) apetenta politicului pentru voturi a condus la egalarea veniturilor celor care depun efort cu veniturile celor care nu o fac – devalorizand munca si invatatura

    c) adaugarea componentei de cercetare nu s-a realizat prin referire la piata, ci prin super-sofisticate si funambulesti „grile de punctare a proiectelor” – ceea ce a devalorizat orice cercetare serioasa si a descalificat cadrele didactice din invatamantul superior in corpore (desi nu este corect)

    d) piata muncii este extrem de rigida, dezechilibrata si ridica numeroase obstacole in calea competentei

    e) concurenta societatilor vestice este imensa, practic nu cred sa existe tanar care sa doreasca sa ramana in Romania dupa studii (una din cauzele care contribuie la emigratia uriasa din Romania)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

The Winter Is Coming

Am scris despre Karabah! Da, da. Nu e nicio glumă: în 2005 am făcut o lucrare de master pe tema războaielor din...

Scurt interviu cu Valeriu Nicolae, despre ”secta impostorilor”

Portretele politicienilor actuali, realizate de Valeriu Nicolae și adunate într-o carte ”Nu tot ei!”, publicată la Humanitas, pot părea grăbite sau nedrepte...

“Omul multilateral dezvoltat”

Recitind, adunate în volum, textele domnului Valeriu Nicolae pe care le-am parcurs întâia dată pe Facebook, m-a uimit adevărul enunţat de domnul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.